Decizia nr. 4249/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4249/R/2012
Ședința publică din data de 10 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. N. DE CĂI F. „.
SA B. - S. C. R. DE E., Î. ȘI R. CF C. împotriva sentinței civile nr. 6863 din
18 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat P. A., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică,
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat
și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială și întâmpinare, arătând că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond pentru motivele arătate în întâmpinarea formulată. Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față.
Prin acțiunea înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. C., reclamantul P. A. a chemat în judecată pe pârâtele: C. N. DE CĂI F. B. și S. „. R. DE E., Î. ȘI R. CF"; C. din cadrul C. N. DE CĂI F.";C."; S.A, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, să oblige pârâtele la plata către fiecare membru de sindicat a salariului suplimentar echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie pentru anul 2009; premiul anual acordat de „. feroviarilor"; pentru anul 2009, echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare, conform art. 64 din Contractul colectiv de muncă; ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. pe anul 2009, echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare, în baza art. 64 din Contractul colectiv de muncă, sume actualizate potrivit indicelui de inflație la data plății.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este îndreptățit la plata drepturilor solicitate în temeiul art. 32 și 64 din Contractul Colectiv de M. încheiat la nivelul C. N. DE CĂI F. B. pentru anii 2009-2010, înregistrat sub nr. 2584 din (...).
Contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar executarea acestuia este obligatorie.
S-a mai arătat că pârâții nu și-au onorat niciuna dintre obligațiile contractuale asumate.
Pârâta C. N. DE CĂI F. B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 6863 din 18 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosar nr. (...), s-a admis acțiunea formulată de reclamantul P. A. încontradictoriu cu pârâtele:. N. DE CĂI F. B. și S. „. R. DE E., Î. ȘI R. CF"; C. din cadrul C. N. DE CĂI F.";C."; S.A și în consecință, au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului salariul suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului pentru care se acordă, pentru anul 2009, prima pentru Z. Feroviarului, la nivelul valorii clasei 1 de salarizare, pentru anul 2009 și ajutorul material de P. pe anul 2009.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanța a reținut următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamantul a fost angajat al C. N. de Căi F. SA B.
Apărările invocate de către pârâtă în apărarea sa sunt neîntemeiate.
Astfel, 9rima instanță a reținut că dreptul reclamantului la un salariu suplimentar există, fiind prevăzut de art. 30 din Contractul colectiv de muncă, aplicabil pentru anul 2009, ale cărui prevederi sunt obligatorii potrivit art. 236 alin. 4 din Codul muncii. Acest drept nu poate să fie supus condiției alocării de fonduri în acest sens. O astfel de interpretare ar permite angajatorilor să nu plătească salarii, pretextând faptul că nu au fost alocate fonduri în acest sens, ceea ce, în mod evident nu poate să fie acceptat.
De asemenea, s-a constatat că dreptul la prima de P. și prima aferentă
Zilei Feroviarului au fost prevăzute de contractul colectiv pentru anul 2009 la art. 71 alin. 1 și 2, (obligatoriu pentru părți potrivit art. 236 alin. 4 din Codul muncii) și nu pot să fie afectate retroactiv de modificarea acestui contract în anul 2010, prin act adițional, după cum rezultă că s-a întâmplat din actul adițional depus la dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta C. N. DE CĂI F.
„. S.- S. ". R. DE E., Î. ȘI R. CF " C., solicitând modificarea sentinței în sensulrespingerii acțiunii.
În motivare s-a arătat că prin acordarea salariului suplimentar s-ar fi depășit fondul de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al C. C.
SA.. R.ele de cale ferata nu pot acorda ajutoare materiale din propria inițiativa, întrucât nu au resurse financiare, acestea fiind stabilite prin H. de
G.
Prin OUG nr.79/2001 privind întărirea disciplinei economico - financiare și alte dispoziții cu caracter financiar, aprobata cu modificări prin
L. nr. 5., cu completările ulterioare, s-au stabilit masuri pentru nerespectarea obiectivelor stabilite agenților economici monitorizați, privind fondul de salarii și numărul mediu de angajați. C. C. SA a fost și este agent economic monitorizat în sensul prevederilor art.1 din OUG nr. 79/20011 fiind companie naționala la care statul este acționar majoritar.
Chiar și OUG nr. 79/2008 care a abrogat OUG 79/2001, stabilește la art. 6 ca „., Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, organele administrației publice centrale sau ale administrației publice locale, după caz, prezintă spre consultare sindicatelor de ramura bugetele de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici";, iar la art.7 (1) prevede ca „. fondului de salarii anual, prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al operatorilor economici, se va face pe baza indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut lunar, care nu va putea fi mai mare de 60% din indicele de creștere a productivității muncii, calculat în unități valorice comparabile sau în unități fizice, după caz";.
Prin H.G. nr. 142/2005 și H.G. 50/2006 s-a prevăzut pentru agenții economici monitorizați fondul de salarii și numărul mediu de personal, precum și reducerile efective de personal, defalcate pe trimestre, la nivelul fiecărui minister și autoritate publica centrala. Plafoanele trimestriale referitoare la fondul de salarii și la numărul mediu de personal reprezintă limite maxime, iar valorile referitoare la reducerea efectiva de personal reprezintă limite minime.
În același scop s-a prevăzut că drepturile salariale ocazionale prevăzute în contractele colective de muncă sau, după caz în contractele individuale de muncă, încheiate la nivelul agenților economici monitorizați, reprezentând prima de vacanță, prima acordată cu ocazia sărbătorilor de P., prima acordată cu ocazia zilei festive a unităților și altele de această natură, denumite bonusuri, se vor plăti astfel încât, cumulat de la începutul fiecărui an să reprezinte pe primele trimestre ale anilor respectivi cel mult 65 % și, respectiv, cel mult 35 %, în trimestrul IV, din suma anuală corespunzătoare bonusurilor cuprinse în fondul de salarii aprobate. Totodată pentru a exista garanția că nu va fi depășit fondul de salarii s-a stabilit ca în fiecare trimestru agenții economici monitorizați vor reține din fondul de salarii o sumă reprezentând
4% din fondul de salarii aferent trimestrului respectiv, care se va utiliza numai cu avizul ministerului, sau, după caz, al conducătorului autorității publice centrale.
Obligația angajatorului de a achita drepturile pretinse de reclamant era
și este condiționata de încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, fondul alocat drepturilor salariale fiind limitat.
S-a mai susținut că, daca intre momentul încheierii contractului și cel al executării acestuia au apărut evenimente imprevizibile, care au schimbat fundamental condițiile economice sau de alta natura existente în momentul acordului de voința inițial al părților, făcând sensibil mai anevoioasa prestația uneia dintre ele, principiul forței obligatorii a contractului nu mai acționează, organul de jurisdicție având dreptul, independent de existenta în contract a unei clauze în acest sens, sa procedeze la reașezarea contractului, în funcție de noile împrejurări sau, în subsidiar, la desființarea contractului și înlăturarea corespunzătoare a responsabilității debitorului.
În ceea ce privește pretențiile reclamanților privind plata ajutoarelor materiale cu ocazia sărbătorilor de P., C. și Z. F., s-a arătat că, potrivit art. 65 alin. ultim din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pe anul 2., în anul, 2009 nu se acordă ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de P., C. și Z. F.
Prin urmare, s-a considerat că aceasta a fost voința părților contractante și nu există temei legal pentru acordarea acestor drepturi.
În drept, au fost invocate prevederile Legii 53/2003- Codul Muncii, Legii nr. 168/1999, OUG nr. 79/2001, H.G nr. 50/2006, H.G. nr. 1/2007, Contractele colective de munca aplicabile, Codul Civil și Codul de procedura civila.
Analizând recursul formulat de pârâta C. N. DE CĂI F. „. S.- S. " C. R. DE E., Î. ȘI R. CF " C., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilorlegale și convenționale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin motivele de recurs se contestă legalitatea modalității în care s-a dat efect unor contracte colective de muncă în condițiile în care societatea angajatoare este o societate cu unic acționar statul român, aflată sub autoritatea M.ui Transporturilor și Infrastructurii și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor O.U.G. nr.79/2008, înregistrând pierderi și astfel, aflându-se în imposibilitate de a-și executa obligațiile contractuale.
Sunt necontestate prin motivele de recurs temeiurile contractuale ale acordării salariului suplimentar pentru perioada stabilită prin sentință.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
În conformitate cu dispozițiilor art. 7 alin. 2 din L. 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât reclamantul era îndreptățit la plata drepturilor salariale, inclusiv a salariului suplimentar în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă.
Având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile O.U.G. nr.
79/2008 și cele ale H.G. nr.1712/2008 invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni, nu pot prezenta relevanță în speță.
Se mai reține că aspectele invocate de către recurente prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.
În consecință, în mod corect prima instanță a obligat recurenții la plata salariului suplimentar pentru anul 2009, către intimat, în temeiul art.30 și 31 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și a anexei nr.6 la acest contract.
În ceea ce privește premiul de Z. feroviarului și de P. pe anul 2009, se reținut că acestea au fără îndoială natura juridică a unui drept salarial.
Concluzia potrivit căreia aceste prime ar fi „ajutare sociale"; nu poate fi primită, aceasta nefiind fundamentată de nicio prevedere a contractului colectiv de muncă.
Se reține că aceste prime se cuvin reclamanților pentru anul 2009, în temeiul art.71 din Contractul Colectiv de M. la nivel de G. de U. din
Transportul Feroviar, astfel cum acesta a fost modificat prin actul adițional nr.370/(...) înregistrat la M., având în vedere faptul că potrivit art. 133 lit.b) din legea nr.62/2011, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți angajații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
În consecință, în mod corect prima instanță a reținut că reclamantul era îndreptățit la plata acestor drepturi bănești aferente anului 2009.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc. civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. N. DE CĂI F.
„. S.- S. " C. R. DE E., Î. ȘI R. CF " C. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. N. DE CĂI F. „. S.-
S. ". R. DE E., Î. ȘI R. CF " C. împotriva sentinței civile nr. 6863 din 18 iunie
2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
Red./Tehnored.: C.M.;
2 ex.- (...);
Jud.fond.:- Tribunalul Cluj: B. Z..
G. C.
GREFIER
| ← Decizia nr. 4974/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 546/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
