Decizia nr. 4318/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4318/R/2012
Ședința publică din data de 17 octombrie 2012
Instanța constituită din:
P.: C. M.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA împotriva sentinței civile nr. 6384 din 11 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. „. C. F. C. pentru membrul de sindicat Ș. M. și pe pârâta intimată S. T. „. M. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6384 din 11 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta Ș. M. prin reprezentant S. «. C. F. C., în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M. "C. M." S. B., S. T. "C. M." C..
Au fost obligate pârâtele în solidar să achite membrei de sindicat Ș. M., drepturile restante reprezentând echivalent cu salariul de bază de încadrare în luna decembrie a anului 2008, respectiv 2009 până în luna noiembrie, actualizat cu rata inflației la data plății, premiul anual acordat cu ocazia Zilei F.ilor pentru anul 2009, echivalent cu salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare, precum și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de P. pentru anul 2009, echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare.
A fost respins petitul privind acordarea tichetelor de masă pentru perioada aprilie/30 octombrie 2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta S. M. a avut calitatea de angajată a pârâtei S. N. DE T. F. C. M.
SA în perioada 2008-2009, perioadă pentru care au fost formulate pretențiile sale, astfel cum a rezultat din carnetul de muncă al acesteia.
Potrivit art. 30 alin. 1 din C. Colectiv de M. la N. U. încheiat în cadrul S. N. de T. F. de M. „. M. S. în vigoare în cursul anilor menționați, „Pentru muncadesfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";, iar art. 31 raportat la anexa nr.
6 stabilește criteriile care condiționează acordarea acestui salariu suplimentar.
Totodată, prin art. 64 din același contract colectiv de muncă s-a stabilit că
„în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia din fondurile angajatorului, de următoarele: - cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se vaacorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare (…), - pentru Z. F. se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de C. de administrație, cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare";, în cuprinsul art. 64 fiind de asemenea, stabilite situațiile în care salariații nu pot beneficia de ajutorul de P. și de C.
Asupra condițiilor de acordare a salariului suplimentar, instanța a constatat că pârâta S. N. de T. F. de M. „. M. S. nici nu a contestat îndeplinirea cerinței de conduită profesională bună a reclamantei, iar din probele administrate nu a rezultat faptul că ar fi incidente motive care să conducă la concluzia că reclamanta nu ar îndeplini aceste condiții.
Nu au putut fi reținute argumentele invocate de pârâta S. N. de T. F. de M.
„. M. S., constând din lipsa caracterului obligatoriu a clauzei de acordare a salariului suplimentar întemeiată pe formularea „. primi"; în locul celei de „va primi";, respectiv de situația financiară dificilă a companiei, pentru motivele în continuare expuse.
Astfel, instanța a reținut regula generală de interpretare a convențiilor potrivit căreia clauzele unui contract vor fi interpretare în sensul în care clauzele pot produce efecte, iar nu în sensul în care nu ar produce nici unul (art. 978 din Codul civil).
De asemenea, prin art. 30 alin. 3 din C. colectiv de muncă în discuție, s-a stabilit în mod neechivoc faptul că „Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 la sută din fondul de salarii realizat lunar";, modalitate de formulare din care transpare dincolo de orice dubiu obligația angajatorului de constituire a fondului, iar nu facultatea de a decide în mod unilateral dacă va da curs acestei clauze contractuale. Mai mult, prevederile contractului colectiv de muncă sunt suficient de clare atât sub aspectul condițiilor de acordare cât și sub acela al întinderii drepturilor, permițând aplicarea lor directă, fără a fi necesar a se apela la alte norme.
Asupra petitului având ca obiect ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de
P. și premiul pentru Z. F.ilor, instanța a reținut că acestea sunt de asemenea prevăzute în cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivelul unității.
Potrivit prevederilor art. a din HG nr 300/1999 :";Se instituie "Z.feroviarilor";, care se sărbătorește în ziua de 23 aprilie a fiecărui an";, și raportat la cuprinsul contractului colectiv de muncă încheiat de unitate astfel cum era în vigoare la acel moment, a rezultat că suma aferentă primei ce urma a fi plătită salariaților pârâtei era scadentă la data de 24 aprilie 2009. De asemenea, față de prevederile contractului colectiv de muncă în discuție, ajutorul cu ocazia sărbătorilor de P. era scadent la momentul care pârâta a susținut că a intervenit suspendarea dispozițiilor art. 64 alin1 și 2 din contractul colectiv.
Nu pot fi reținute susținerile pârâtei constând din aceea că nu ar datora suma aferentă anului 2009 atât timp cât aceasta nu a făcut dovada negocierilor în acest sens, respectiv a faptului că angajații prin reprezentanții lor au renunțat la acest drept care, la momentul la care se susține pârâta că a avut loc renegocierea contractului, devenise scadent, în condițiile în care nu a făcut dovada unei renunțări exprese. De asemenea, pârâta de rând 1 nu a făcut nicio dovadă în sensul că la momentul când aceste drepturi au devenit scadente prevederi restrictive similare ale contractului individual de muncă erau în vigoare, deși potrivit art. 287 C.muncii, sarcina probei incumbă pârâtei angajatoare.
Cu privire la argumentul pârâtei privind dificultățile financiare, în temeiul art. 287 din Codul muncii revenea angajatorului sarcina de a proba existența factorilor care au determinat necuprinderea în bugetul de venituri și cheltuieli a contravalorii drepturilor salariale menționate. Simpla afirmație conform căreia aceste drepturi nu au putut fi acordate pentru lipsa de fonduri nu este de natură a justifica neîndeplinirea de către pârâte a obligațiilor asumate prin C. colectiv de muncă.
De asemenea, nu poate fi reținută ca și cauză exoneratoare de răspundere contractuală nici susținerea pârâtei de rând 1 cu privire la faptul că aceasta este societate cu capital de stat aflată sub autoritatea M.ui T.urilor și Infrastructurii și de agent economic monitorizat în baza prevederilor OUG nr.79/2001 și OUG nr.
79/2008, atât timp cât aceasta și-a asumat obligațiile prin
Pentru considerentele expuse, precum și de dispozițiile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, conform cărora angajatorului îi revinea obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil, instanța apreciază că în speță sunt întrunite condițiile art. 243 din Codul muncii
și art. 30 din Legea nr.130/1996 de angajare a răspunderii contractuale a angajatorului care nu și-a îndeplinit în mod culpabil obligațiile, astfel că a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă să achite reclamantei salariul suplimentar pe anii 2008-2009 echivalent cu salariul de bază de încadrare în luna decembrie a anului 2008, respectiv 2009 până în luna noiembrie, premiul anual acordat cu ocazia Zilei F.ilor pentru anul 2009, echivalent cu salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare, precum și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de P. pentru anul 2009, echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare.
De asemenea, în temeiul art. 161 alin. 4 teza finală raportat la art. 78 alin.
1 din Codul muncii, sumele datorate cu titlu de salariu suplimentar au fost actualizate în funcție de indicele de inflație până la data efectivă a plății.
În ce privește capătul de cerere privind plata contravalorii bonurilor de masă, instanța la respins, întrucât potrivit prevederilor Legii nr. 142/1998 tichetele de masă pot fi acordate în limita prevederilor bugetului, în materialitatea lor, nefiind posibilă acordarea contravalorii acestora dacă societatea nu a avut venituri pentru constituirea fondului necesar plăților solicitat, în același sens fiind și D. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 14/(...) în soluționarea recursului în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 853/(...).
Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M.
SA prin care a solicitat, modificarea hotărârii atacate, si rejudecând cauza, respingerea cererii intimatei S. "L. C. F." C. în numele membrlui de sindicat S. M.
În motivarea recursului a arătat că critică soluția instanței de fond privind interpretarea prevederilor art.268 alin.1 din Codul Muncii privind excepția prescrierii dreptului material la acțiune al intimaților.
Potrivit art.268 alin.1 din Codul Muncii, valabil la data nașterii acestor drepturi, cererile privind soluționarea unui conflict de munca, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Fata de această prevedere dreptul material la acțiune al intimatei era prescris la data introducerii acțiunii, astfel cum a dezvoltat în întâmpinarea depusa la dosar.
S-a reținut de către instanța de fond că, conflictul de munca supus judecății este unul individual, ivit între reclamant și societate și nu unul colectiv al tuturor salariaților din unitate și că prin acest conflict s-a urmărit valorificarea unui interes personal și nu unul colectiv, concluzionând că aceste drepturi suntadausuri la salar și nu ajutoare materiale acordate salariaților în virtutea prevederilor contractului colectiv de munca, ceea ce este complet eronat.
Salariul, ca element esențial al contractului individual de munca reprezintă un raport între efortul depus și câștigul obținut ca determinare a utilității muncii iar dacă aceste sume s-ar asimila veniturilor salariale, în conformitate cu prevederile art.154 alin.1 din Codul Muncii ele ar trebui să reprezinte contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, or aceste drepturi nu fac obiectul contractelor individuale de munca.
În sensul clasificării acestor drepturi ca nefiind de natura salarială trebuia să se țină seama de D. C. C. nr.1276 din (...) prin care se stabilește că acordarea unor remunerații în lipsa muncii prestate afectează dreptul de proprietate al angajatorului,acesta fiind ținut de situația concretă și obiectivă a echivalentei prestațiilor. Curtea a reținut în motivarea deciziei sale și principul că o sarcină excesivă impusă angajatorului este de natura a-i afecta esența dreptului de proprietate, în lipsa unui raport just de proporționalitate între prestația angajatului si veniturile încasate de acesta încălcându-se în acest fel art.44 din Constituția României.
A modifica în așa măsura prevederile contractuale și litera legii încât să se asimileze ajutoarele materiale cu salariul nu a putut decât să se constituie intr- un abuz al instanței de fond fiind o adăugare la lege și nu o interpretare a acesteia.
Soluția instanței de fond privind interpretarea C.ui colectiv de munca pe anul 2. a fost și ea criticabila.
Ajutoarele materiale prevăzute de art.64 din C. Colectiv de M. au fost condiționate de existenta unei hotărâri a C.ui de A. care este necesara și obligatorie pentru acordarea acestora,ori în speță nu exista o asemenea hotărâre.
În ceea ce privește salariul suplimentar art.30 alin.1 din CCM prevede că "pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic personalul unității poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariu de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. S. atenției instanței doua probleme pe care le
-a ridicat acest articol și care în viziunea sa probează eronata interpretare a instanței de fond:
Enunțul poate primi nu constituie o clauza cu caracter obligatoriu și nu instituie în sarcina angajatorului o obligație aceasta fiind condiționată de îndeplinirea unor indici economici care să permită acordarea acestor drepturi.
Salariul suplimentar nu este un drept stabilit de părți în contractul individual de munca nefiind actual și cert la data încetării contractului de munca al intimaților.
Acest salariu se poate acorda și trimestrial dar numai în baza hotărârii C.ui de administrație luată cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor ori nu exista nici o hotărâre în acest sens.
În ceea ce privește acordarea de către instanța a ajutorului de P. pe anul
2009 și prima de Z. F. pe 2009, precizează că aceste drepturi au fost suspendate pe anul 2009 astfel cum a rezultat din prevederile CCM la nivel de unitate pe anul 2009 prin acordul parților semnatare ale contractului de muncă, respectiv sindicatele si patronatul.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, Curtea rețineurmătoarele:
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA împotriva sentinței civile nr. 6384 din 11 iunie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2012.
P., JUDECĂTORI,
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
Red.S.C.B./dact.V.R.
2ex./(...)
Jud.fond Roxana M. Vereș
GREFIER, G. C.
| ← Decizia nr. 2303/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1773/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
