Decizia nr. 4148/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4148/R/2012
Ședința publică din data de 3 octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. E. împotriva sentinței civile nr. 3046 din 14 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC C. SA B., reprezentată prin ADMINISTRATOR J. B. B. R. S., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sălaj sub nr. 1079/84/27 februarie
2011, reclamantul C. E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S. C. S. - S. Z.,
S. C. S.A B., prin administrator judiciar B. B. R. S., încadrarea activității sale desfășurată în perioada 2001-2004, în condiții speciale, obligarea la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că în perioada (...)-(...) și-a desfășurat activitatea în condiții speciale și că perioada anterioară intrării în vigoare a L. nr.
19/2000, respectiv (...)-(...), pentru care a beneficiat de grupa I-a de muncă, este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost angajatul unității pârâte în perioada (...)-(...) și (...)-(...), având funcția de laminorist-emailator în cadrul Secției de emailare-laminare, activitate încadrată în grupa I de muncă conform prevederilor Ordinului nr. 125/1990, Anexa 1, poziția 6.
În perioada (...)-(...), locul său de muncă a fost încadrat în grupa I-a de muncă, în procent de 1., datorită condițiilor grele de muncă.
S-a mai arătat că în activitatea desfășurată au existat noxe profesionale așa cum sunt definite de H. nr. 1. privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.
Ca urmare a expunerii îndelungate la acțiunea noxelor peste limitele maxime admise, a fost afectată semnificativ starea de sănătate a majorității salariaților, fiind astfel îndeplinite criteriile prevăzute de H. nr. 1. art.2 alin.1 lit. d) și e).
Pornind de la această stare de fapt, s-a susținut că angajatorul trebuia să demareze parcurgerea metodologiei prevăzută de H. nr. 1., să finalizeze și să depună dosarul cu documentele prevăzute la art. 5 alin. 3 lit. a)-e) la C. pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale.
La Anexa nr. 3 la L. 2. sunt incluse unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale în conformitate cu prevederile Hotărârii G.ului nr. 1. privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale cu modificările și completările ulterioare, iar la punctul 48 este trecută și Societatea Comercială
„. S.
Pârâtele nu au formulat întâmpinare.
Instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii formulate de către reclamant.
Prin sentința civilă nr.3046 din 14 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Sălajîn dosar nr. (...), s-au respins excepțiile inadmisibilității și a lipsei de interes, excepții invocate de către pârâtă și s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor S. C. S. B., prin administrator judiciar B. B. R. S., și S. C. S. S. Z., respingându-se, în consecință, acțiunea formulată de reclamantul C. E. în contradictoriu cu pârâtele S. C. S. B., prin administrator judiciar B. B. R. S., și S. C. S. S. Z.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Excepțiile inadmisibilității și a lipsei de interes invocate de către pârâta S.
C. SA B. - prin administrator judiciar B. B. R. S. nu sunt fondate, pentru următoarele motive:
Excepția inadmisibilității nu este fondată deoarece nu există un fine de neprimire care să facă că acțiunea reclamantei să devină inadmisibilă pentru acest motiv.
Excepția lipsei de interes nu este fondată deoarece prin acțiunea promovată, reclamantul urmărește un interes legitim, respectiv acela de asimilare a perioadei anterioare anului 2001 ca fiind desfășurată în condiții speciale.
Așa cum rezultă din mențiunile efectuate în carnetul de muncă, reclamantul a fost angajat S. E. SA., în perioada (...) - (...).
La data de 22 octombrie 2004, între S.E. S.A și S. C. SA s-a încheiat protocolul înregistrat la D. pentru Muncă, Familie și Solidaritate Socială S. sub nr. 97/(...) prin care părțile au convenit preluarea de către SC C. SA a salariaților S.E. SA.
Prin același protocol, SC C. SA s-a obligat să se substituie S. E. S.A în toate drepturile și obligațiile față de angajații astfel preluați, așa cum acestea au fost asumate prin contractul colectiv de muncă nr. 9., precum și în contractul individual de muncă.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 2588/(...) a T.ui S., irevocabilă în urma respingerii recursului prin decizia civilă nr.811/ (...), S.E. S.A a fost radiată din evidențele registrului comerțului, încetându-și astfel ființa ca persoană juridică.
Prin urmare, tribunalul a reținut că, așa cum a arătat și reclamantul ulterior promovării acțiunii, pârâtele nu sunt continuatoarele S.E. S., însă acestea și-au asumat prin convenție drepturi și obligații care decurg din contractele de muncă(colectiv și individual) exclusiv în privința foștilor angajați ai societății radiate care au devenit angajații săi.
Activitatea desfășurată de reclamant în perioada (...) - (...) a fost încadrată în grupa I de muncă.
Reclamantul solicită încadrarea activității din această din urmă perioadă la condiții speciale.
Cu privire la procedura specială de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, instanța reține următoarele:
In baza L. nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistenta socială și în conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-lege nr.
68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, M. M. și Ocrotirilor S., Ministerul Sănătății și C. N. pentru Protecția M. au emis Ordinul nr. 50/1990, prin care se precizează locurile de munca, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării.
Articolul nr. 198 din L. nr. 19/(...) prevede că la data intrării în vigoare a acestui act normativ, se abrogă Ordinul nr. 50/1990, iar art. art. 196 că prezenta lege intra în vigoare în termen de un an de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 3, 140, 141,
143, 168, 173, 174, 175, 176, 177, 178, 179, ale art. 180 alin. (2)-(4), ale art. 182
și 186, care intra în vigoare la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al
Român.
Acest ultim act normativ suprimă clasificarea privind încadrarea locurilor de muncă pe grupe și constituie o nouă clasificare a acestora în condiții normale, deosebite sau speciale.
Conform art. 20, "în sensul prezentei legi, locurile de munca în condiții speciale sunt cele din: a) unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de munca în luna respectiva; b) activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații; c) aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1; d) activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 2.";
La data de 22 februarie 2001 a fost adoptată H. de G. nr. 261/(...) privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite care, conform art. 20, a intrat în vigoare la data de 1 aprilie 2001.
Metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite cuprinde o serie de etape, a cărei succesiune a fost recomandată de legiuitor. P. operațiune vizează nominalizarea în vederea încadrării locurilor de munca în condiții deosebite și stabilirea criteriilor aplicabile pentru aceasta încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în munca, acolo unde acesta este înființat.
După nominalizarea efectuată de această comisie paritară, se recomandă expertizarea locurilor de munca din punct de vedere al protecției muncii iar apoi efectuarea determinărilor de noxe profesionale, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1).
Următoarele operațiuni, menționate la literele d, e, f și i se referă la solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și
F. a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând efectuarea controlului medical pentru personalul care lucrează în locuri de munca în condiții deosebite, pentru determinarea răspunsului specific al organismului; efectuarea evaluării locurilor de munca nominalizate la lit. a), care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în munca acolo unde acesta este înființat, conform anexei nr. 2 sau 3; stabilirea măsurilor tehnice, sanitare și organizatorice de protecție a muncii corespunzător condițiilor de munca și factorilor de mediu specifici locului de munca; obținerea avizului inspectoratului teritorial de munca în conformitate cu prevederile art. 4 și stabilirea locurilor de munca în condiții deosebite în conformitate cu art. 19 alin. (4) din L. nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Articolul 15 care prevede că locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale încadrate în grupele I și a II-a de munca pana la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri sunt considerate activități desfășurate în condiții deosebite, cu excepția celor care, conform prevederilor L. nr. 19/2000, sunt prevăzute ca fiind activități desfășurate în locuri de munca în condiții speciale la care face referire reclamantul în cererea de chemare în judecată nu suprimă metodologia de încadrare prevăzută prin norme legale imperative, ci reprezintă reperul de nominalizare a locurilor de muncă în vederea încadrării la condiții deosebite, respectiv condiții speciale.
Conform art.16, angajatorii care au locuri de munca, activități și categorii profesionale încadrate în grupele I și a II-a de munca vor face reevaluarea acestora, în vederea încadrării locurilor de munca în condiții deosebite, respectând dispozițiile prezentei hotărâri, în cel mult 90 zile de la data intrării în vigoare a acesteia. Acest termen a fost prelungit până la data de 31 decembrie
2001, prin H. 676/(...), apoi până la 30 iunie 2002, prin H. 1. și ulterior, până la data de 31 decembrie 2002, prin H. nr. 613/(...).
În speță, partenerii sociali, împreună cu instituțiile statului sus arătate au efectuat în cadrul S.E. S.A , inclusiv, la secția emailare, evaluări ale nivelului noxelor, zgomotului, determinări de microclimat etc..
P. instanță a reținut că, față de aceste concluzii, sindicatul a avut o atitudine de acceptare și nu a înțeles să uzeze de prevederile L. nr.168/1999 și să declanșeze un conflict de interese.
Procedura prevede ca în prealabil sindicatul sau reprezentanții aleși ai salariaților să sesizeze în scris revendicările salariaților motivate și propunerile de soluționare.
T. a mai reținut că, în cazul neformulării unui răspuns de către angajator sau a unui răspuns nesatisfăcător, conflictul de interese se putea declanșa.
Caracterul obligatoriu al concilierii nu exclude dreptul părților de a se adresa instanței în caz de insucces a concilierii, iar prin mediere care este o etapă facultativă, nu se urmărește evitarea introducerii acțiunii în instanță , ci evitarea escaladării conflictului și declanșării formei lui extreme:greva.
Etapa succesivă, facultativă la rândul său, este arbitrajul, hotărârea arbitrară fiind atacabilă la instanța de judecată, în condițiile art. 364-366
C.Proc.Civ..
P. instanță a reținut că aceste pârghii au fost la dispoziția reclamantului, reprezentat în condițiile L. nr. 54/2003, de sindicat, iar argumentul invocat cu privire la necunoașterea concretă a demersurilor efectuate de pârâtă în vederea încadrării locurilor de muncă nu poate subzista.
În data de 28 august 2003 a fost adoptată H. nr. 1025 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.
Articolul 2 al acestui act normative prevede :";(1) criteriile pentru încadrarea persoanelor în locurile de munca în condiții speciale sunt următoarele: a) încadrarea locurilor de munca în grupa I de munca, anterior datei de 1 aprilie 2001; b) desfășurarea activității în condiții speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectiva numai în locurile de munca definite la art. 1 lit. a); c) existenta la locurile de munca în condiții speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturați, în condițiile în care s-au luat măsurile tehnice și organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislația de protecție a muncii în vigoare; d) efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securității și sănătății în munca, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale și înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani; e) efecte asupra capacității de munca și stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacității de munca, pe perioada ultimilor 15 ani.
(2) Încadrarea persoanelor în locuri de munca în condiții speciale se va realiza în condițiile îndeplinirii tuturor criteriilor menționate la alin. (1).";
Metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale presupune îndeplinirea următoarelor operațiuni a căror ordine cronologică a fost stabilită de legiuitor la art. 3 : a) nominalizarea locurilor de munca care se solicita a fi încadrate în condiții speciale, efectuată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii; b) solicitarea de verificare a activităților cuprinse în lista locurilor de munca în condiții speciale, inițiata de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, adresată inspectoratului teritorial de munca pe raza căruia se afla locul de munca respectiv sau C. N. pentru Controlul Activităților Nucleare. Lista locurilor de munca în care se desfășoară activități ce pot fi încadrate în condiții speciale, cu respectarea prevederilor prezentei hotărâri, este prevăzută în anexa nr. 1; c) verificarea de către inspectoratele teritoriale de munca sau C. N. pentru Controlul Activităților Nucleare a locurilor de munca nominalizate la lit. a), din punct de vedere al îndeplinirii măsurilor tehnico-organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor profesionale prevăzute de legislația privind protecția muncii ori în normele fundamentale de securitate radiologica, după caz, confirmată prin procesul-verbal întocmit conform anexei nr. 2.1, respectiv anexei nr. 2.2; d) efectuarea expertizei tehnice, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, în vederea identificarii factorilor de risc care nu pot fi inlaturati, conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. c), precum și a efectelor asupra persoanelor, definite conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. d); e) efectuarea expertizei medicale, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, în vederea identificarii și interpretării datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, al structurilor medicale de medicina muncii și al comisiilor de expertizare a capacității de munca, pentru confirmarea criteriului stabilit la art. 2 alin. (1) lit. e).
(2) Etapele prevăzute la alin. (1) lit. d) și e) sunt condiționate de rezultatul verificării menționate la alin. (1) lit. c).";
Procedura presupune, prin urmare, o acțiune comună inițiată de angajat împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii.
Conform art. 3 alin.(3), pasivitatea angajatorului, îndreptățește sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori responsabilul cu protecția muncii să sesizeze inspectoratele teritoriale de munca, care vor dispune verificarea locurilor de munca conform alin. (1) lit. c).
Pe baza dosarului care cuprinde documentele prevăzute de art. 5 alin.3 , C. pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale formată din reprezentanți ai M.ui M., S. S. și F. și ai M.ui S., acordă avizul sau respinge motivate solicitarea de emitere a acestuia.
Potrivit art. 13 , angajatorii și/sau sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca, care nu au primit aviz pentru încadrarea locurilor de munca în condiții speciale, pot formula plângere, în termen de 15 zile de la data comunicării, la M. M., S. S. și F. care, împreună cu Ministerul Sănătății, o va soluționa în termen de 30 de zile, prin decizie rămasă definitiva.
Decizia prevăzută la alin. (1) poate fi contestată la instanța judecătorească competenta, potrivit legii.
T. a reținut astfel că angajatorii împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, au putut solicita în baza acestui act normativ, reevaluarea locurilor de munca pana la data de 31 decembrie 2004.
Sindicatul salariaților însă, nu a înțeles să acționeze în temeiul art. 3 alin.3 din H. nr. 1., mai sus citat, respectiv să solicite inspectoratului teritorial de muncă verificarea locurilor de muncă pentru întocmirea procesului verbal care se constituie într-un document obligatoriu la dosarul care se înaintează C. pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale.
Instanța a mai reținut că pârâta S. „. S. și S. Z. nu sunt succesoare în drepturi și obligații a S. „E."; S. deoarece au dobândit de la această societate, cu titlul particular, o serie de active și nu a intervenit o transmisiune de patrimoniu între cele două societăți.
Mai mult decât atât, s-a reținut că pârâtele nu dețin arhive în baza în baza cărora să poată da curs solicitărilor reclamantului în cazul în care s-ar fi admis acțiunea.
În aceste circumstanțe, s-a reținut că acțiunea reclamantului apare ca fiind îndreptată împotriva unor pârâte fără calitate procesuală pasivă, fiind respinsă în consecință de către instanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. E., considerând-oca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În primul rând, se invocă nulitatea sentinței pronunțată de o instanța ce nu a fost alcătuita potrivit dispozițiilor legale, respectiv cele ale art. 55 alin. 2 din
L. nr. 304/2004 privind organizarea judiciara.
Astfel, se susține că, distinct de cerința de formă privind semnarea sentinței intr-un litigiu de munca, de către asistenții judiciari, legea ii obliga totodată si la consemnarea opiniilor acestora in cuprinsul considerentelor hotărârii. Ca atare, se apreciază că indiferent dacă opiniile acestora sunt convergente sau divergente, fata de opinia judecătorului ce intra in compunerea completului in litigiile de munca, opiniile asistenților judiciari trebuie obligatoriu menționate in hotărâre.
In concluzie, se arată că lipsa opiniei asistenților judiciari sau a mențiunii exprese ca aceștia au participat la deliberare si achiesează la opinia magistratului judecător, echivalează cu lipsa oricărei probațiuni in legătura cu respectarea normei speciale privind compunerea specializata a completului, in etapa procesuala a deliberării .
In cauza de fata, motivarea sentinței nu cuprinde opinia fiecărui asistent judiciar.
În ceea ce privește cererile respinse de către prima instanță ca fiind introduse împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, se arată următoarele:
Recurentul a fost angajat al unității parate începând cu data de (...), pe funcția de laminorist-emailator.
In perioada (...)-(...) acesta susține că și-a desfășurat activitatea in Secția de laminare, emailare, activitate încadrata in grupa I de munca conform Anexei I, poziția 6 din Ordin nr. 125/1990.
In perioada (...)-(...) recurentul a fost încadrat in grupa I de munca in procent de 100 %, datorita condițiilor grele de munca, aspect probat cu carnetul de munca si adeverința nr. 116/(...) emisa de angajator.
Recurentul a precizat ca pe toata perioada in care a avut calitatea de angajat a lucrat in aceleași condiții grele determinate de specificul laminarii si trefilării metalelor neferoase in cadrul cărora se manifestă factori de risc de îmbolnăvire din cauza noxelor peste limita maxima admisă.
S-a mai arătat că în activitatea desfășurata au existat noxe profesionale, așa cum sunt definite de H. nr. 1. 2003 privind metodologia si criteriile de încadrare a persoanelor in locuri de munca in condiții speciale, care la art. 1 lit. a, statuează astfel: "locuri de munca in condiții speciale reprezintă acele locuri de munca unde exista factori de risc profesional, care, prin natura sarcinii de munca si a condițiilor de realizare a acesteia, conduc in timp la reducerea prematura a capacitații de munca, îmbolnăviri profesionale si la comportamente riscante in activitate cu urmări grave asupra securității si sănătății angajaților si/sau a altor persoane," noxe evidențiate in documentele anexate si care pot fi dovedite cu probele ce urmează a fi administrate in cauza.
Se mai susține că, urmare a expunerii îndelungate la acțiunea noxelor peste limitele maxime admise, a fost afectata semnificativ starea de sănătate a majorității salariaților, așa cum rezulta din documentele medicale anexate, si din
Tabelul Nominal cu salariații înregistrați cu boli profesionale fiind astfel îndeplinite criteriile prevăzute de HG nr. 1. art. 2 alin. l lit. d) si e).
Pornind de la aceasta stare de fapt, se apreciază că angajatorul trebuia sa finalizeze procedura prevăzuta de HG nr. 1. și să depună dosarul cu documentele prevăzute la art. 5 alin. 3 lit. a-e la C. pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale.
Se arată că activitatea desfășurata de recurent este prevăzuta expres și in Anexa nr.1 la L. 2., intitulata Lista cuprinzând locurile de munca încadrate in condiții speciale, respectiv:
Punctul 24. Activitatea din turnatoriile de fonta, otel, neferoase sau materiale refolosibile neferoase, cu producție industriala continua, in care se executa si operațiile de dezbatere sau de curățare a pieselor in hala de turnare;
Punctul 25 Activitatea desfășurata de personalul din activitatea de laminare la cald: a) încălzirea metalului in vederea laminarii, lamina rea, tăierea, presarea si refularea la cald, inclusiv ajustajul, finisarea si sortarea la cald; b) încărcarea si descărcarea cuptoarelor adânci, macarale Tiegler;
Punctul 28 lit. c. Activitatea desfășurata de personalul care lucrează la: e) electroliza cuprului si fabricarea industriala a pulberilor de cupru;
Punctul 30 lit. f, d). Activitatea de tratare si acoperire a metalelor prin următoarele: f) operații de încălzire, tratament termic si emailare .. ; d) prăjirea si aglomerarea minereului de cupru, topirea concentratelor cuproase, convertizarea, prerafinarea, precum si granularea cuprului;
Mai mult decât atât, în Anexa nr. 3 la L. 2., sunt incluse unitatile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor si criteriilor de încadrare in condiții speciale, in conformitate cu prevederile Hotărârii G.ului nr. (...) privind metodologia si criteriile de încadrare a persoanelor in locuri de munca in condiții speciale, cu modificările si completările ulterioare, iar la punctul 48 este trecuta și parata, Societatea Comerciala C. - S.
Raportat la criteriile prevăzute de art. 2 - (1) din HG nr. 1., se arată că la dosarul cauzei au fost depuse documente care atesta îndeplinirea acestora
(dovada încadrării locului de munca in grupa 1, existenta factorilor de risc ca urmare a produselor toxice utilizate in procesul de prelucrare a metalelor neferoase din cupru, tabelul cu bolile profesionale si alte documente medicale care atesta diagnosticul de boala profesionala, buletine de analiza cu rezultatele noxelor, etc)
Fata de aceasta stare de fapt, instanța de fond a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților în cauză.
Recurentul arată că, potrivit art.169 din Codul muncii, protecția drepturilor salariaților este garantată și în cazul în care se produce un transfer al înterprinderii, al unității sau a unor părți ale acesteia către un alt angajator, acest articol fiind o transpunere integrală în legislația națională a directivei
2001/2003 a Consiliului Europei.
Se mai arată că, în conformitatea cu Normele tehnice de aplicare a L. nr.2., angajatorul sau deținătorul arhivei este obligat să elibereze o adeverință cu drepturile salariale și în condițiile în care, în urma reorganizării, avut șloc doar o preluare parțială a patrimoniului.
Dispoziți asemenătoare există și în Codul muncii-art.34 alin.5.
Se mai invocă disp.art.126 alin.2 și 3 din L egea nr.263/2011, precum și art.3 din O.U.G. nr.4/2005, recurentul considerând că aceste dispoziții, care obligă angajatorul și pe succesorii acestuia în drepturi și obligații la eliberarea unor adeverințe privind veniturile realizate de către salariați, sunt aplicabile și în cauză.
Pe fond, se solicită admiterea acțiunii formulate, pentru următoarele motive:
Chiar dacă parata angajatoare a demarat in buna parte procedura, nu a finalizat-o din motive necunoscute si neimputabile salariaților. Se consideră că în cauza litigioasa dedusă judecății instanța este competentă să se pronunțe fie și în legătură cu încadrarea în grupe de muncă, competență rezultată din normele constituționale ce reglementează drepturile și interesele legitime ale cetățenilor, deoarece activitatea concretă, fiind o stare de fapt, poate fi dovedita cu orice mijloc de probă-carnet de muncă, expertiză tehnică, martori, prezumții etc.
Mai mult, se arată că atât activitatea desfășurata de recurent, cat si unitatea parata SC C. SA, sunt înscrise in anexele la L. nr. 2..
Or, se arată că prin restricționarea accesului la justiție si la un proces echitabil pe motiv ca nu a fost finalizata o procedura prealabila, s-ar încălca dispozițiile art. 6 din CEDO cât și dispozițiile art. 21 din C. privind liberul acces la justiție.
Mai mult, potrivit art. 171-180 Codul M., angajatorul este cel care veghează la protejarea sănătății și securității salariaților, ori, parata nu a dovedit cu niciun înscris, deși sarcina probei îi incumbă, că a făcut o corectă informare, consultare
și nominalizare sau că eventualele măsuri luate pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă sunt de natură să înlăture încadrarea într-o grupă superioară de muncă.
Se mai arată că încadrarea într-o grupă superioară de muncă, impune obligativitatea existenței buletinelor de determinare a noxelor, înscrisuri care de altfel se regăsesc la dosarul cauzei.
Mai mult, așa cum s-a statuat în mod constant, după pronunțarea deciziei nr. 87/1999 a Curții Constituționale, nu există nicio rațiune să se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, în ceea ce privește beneficiul grupelor superioare de muncă.
Potrivit art.169 din Codul muncii protecția drepturilor salariaților este garantata si în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, drepturile și obligațiile cedentului fiind transferate integral cesionarului, acest articol fiind o transpunere în legislația națională a Directivei 2001/2003 a Consiliului Europei.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, recurentul a arătat că interesul său în ceea ce privește capătul de cerere prin care solicită asimilarea perioadei anterioare anului 2001 stagiului de cotizare in condiții speciale este legitim, personal, născut și actual. Prejudiciul la care s-ar expune dacă nu ar solicita si considerarea perioadei anterioare anului 2001 ca fiind desfășurata in condiții speciale rezultă din faptul ca încadrarea activității desfășurate în grupa I de munca, s-ar transforma condiții deosebite, conform noilor modificări intervenite in legislația muncii.
Ori, se arată că nu este legal si nici moral ca un salariat sa fie decăzut ulterior dintr-un drept câștigat, atâta timp cat condițiile de munca au rămas neschimbate. Acest capăt de cerere se justifica si prin faptul ca in situația in care perioada anterioara anului 2001 nu este asimilata ca fiind desfășurata in condiții speciale, limita de vârsta de pensionare, in privința recurentului ar fi semnificativ afectata, in sensul măririi acesteia.
Potrivit art. 11 din Ordinul nr. 572/2006, se asimilează stagiilor de cotizare în condiții speciale perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care asigurații au desfășurat activități dintre cele prevăzute în anexa nr. 1 la L. nr. 2. pe durata programului normal de lucru din fiecare lună, numai în locurile de muncă din cadrul unităților prevăzute în anexa nr. 2 la această lege, activități încadrate, conform legislației anterioare acestei date, în grupa I de muncă.
Pentru considerente, se solicită respingerea excepției invocate din oficiu de către Tribunalul Sălaj.
Se mai arată că în probațiune, prin cererea de chemare in judecata, s-a solicitat încuviințarea probei cu expertiza tehnica in domeniul protecției muncii, pentru a se stabili daca in raport cu activitatea efectiv prestata si nivelul noxelor la care a fost expus, locul său de munca poate fi încadrat in condiții speciale, proba care nu a mai fost pusa in discuție părților.
Recurentul solicită casarea cu trimitere spre rejudecare, întrucât instanța de fond a invocat din oficiu si a admis excepția, fără a o pune in discuția părților si fără a cerceta fondul cauzei, fiind astfel pus in imposibilitatea probării dreptului pretins.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 1, pct. 9, art. 3041 Cod. proc .civilă și actele normative la care a făcut trimitere prin cererea de recurs. În cauză intimații nu au formulat întâmpinare. În recurs nu s-au administrat probe noi. Analizând recursul formulat de reclamantul C. E., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Se reține că nu este incident în cauză motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.1 Cod.proc.civilă, deoarece completul care a soluționat în primă instanță prezenta cauză având ca obiect un conflict de muncă, în mod corect și în concordanță cu prevederile art. 55 alin. 1 din L. nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, a fost constituit dintr-un judecător și 2 asistenți judiciari. În ce privește nulitatea hotărârii atacate, argumentată prin faptul că opinia asistenților judiciari nu a fost consemnată în hotărâre, Curtea reține că dispozițiile art. 55 alin. 2 din L. nr. 304/2004 stabilesc că „Asistenții judiciari participă la deliberări cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează";, ori, în speță, semnând hotărârea pronunțată, este cert că asistenții judiciari au avut o opinie concordantă cu cea a judecătorului, legea neimpunând motivarea acesteia. În ce privește susținerile din recurs referitoare la modul de soluționare al excepției lipsei calității procesuale pasive, Curtea, analizând modul de redactare a cererii de chemare în judecată și interesul urmărit de către reclamant în promovarea prezentei acțiuni, reține că reclamantul a solicit at, în principal, să s e constate, în contradictoriu cu pârâții: S.";C.";S., prin administrator judiciar B. B. R. S., și S. „. S. S. Z., că în perioada (...)-(...) a desfășur at o activitate ce se încadrează în condiții spec iale și în consecință, să se constate că întreaga perioadă lucrată la S.";E.";S., respectiv (...)-(...), se încadrează de fapt în condiții speciale de muncă, cu obligarea pârâților ca, în baza acestor constatări, să elibereze o adeverință care să ateste această încadrare. Se mai constată că, prin întâmpinarea formulată la data de (...), S.";C."; S. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, invocând însă în susținerea acestei excepții, în primul rând, argumente ce țin de calitatea procesuală pasivă în cauză, respectiv faptul că pârâtele nu sunt continuatoarele, succesoarele în drepturi și obligații a S. „., dobândind doar cu titlu particular și oneros, o serie de active. În consecință, se arată că între cele două societăți nu a operat o transmisiune de patrimoniu, pentru ca o acțiune în constatarea prestării activității în condiții speciale de muncă să se poată judeca în contradictoriu cu părțile pe care reclamantul a înțeles să le cheme în judecată. Întâmpinarea a fost comunicată reclamantului, care a avut posibilitatea să- și formuleze apărări în cauză în acest sens. În consecință, chiar dacă prima instanță a menționat că ar fi invocat din oficiu această excepție, Curtea constată că, de fapt, lipsa calității sale procesuale pasive în cauză a fost principala apărare a S.";C."; S. în prezenta pricină, tribunalul calificând doar corect, conform dispozițiilor procedurale, excepția invocată. Se reține astfel că hotărârea pronunțată respectă exigențele privitoare la dreptul la un proces echitabil, ce include dreptul la apărare și liberul acces la justiție, reglementate de C. și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa încât nici criticile formulate sub acest aspect, nu sunt întemeiate. Curtea constată că reclamantul-recurent a fost angajatul SC „E."; S., în perioada (...)-(...), societate în prezent radiată. Astfel cum rezultă din adeverința nr.116/(...) a S. „E."; S., acestuia i-a fost recunoscut dreptul la încadrare în grupa I-a de muncă pentru perioadele (...)-(...) și (...)-(...), doar în anul 2010, prin sentința civilă nr.6/(...) a T.ui S. pronunțată în dosarul nr.(...). Conform mențiunii de la poziția nr.65 din carnetul de muncă, reclamantul a lucrat în perioada (...)-(...), în grupa I-a de muncă, în proporție de 1.. La data de (...), după înce tarea contractului de muncă al reclamantului cu S. „. , între S.";C."; și fostul angajator al reclamantului, s-a încheiat un protocolprin care s-a convenit preluarea de către intimata-pârâtă a salariaților, cu toate drepturile și obligațiile prevăzute prin contractul individual și colectiv de muncă. Recurentul invocă în cauză disp.art.169 din Codul muncii, privind protecțiadrepturilor salariaților în cazul unui transfer de întreprindere, justificând astfel și calitatea procesuală pasivă a pârâților în cauză, Curtea constată însă că aceste dispoziții legale nu puteau fi aplicabile în speță, întruc ât, conform alin.2 alacestui articol, doa r drepturile și obli gațiile cedentului , care decurg dintr-un con tr ac t s au r apor t de munc ă ex is ten t l a d ata tr ansf erulu i , vor fi transferateintegral cesionarului. Având în vedere faptul că raporturile de muncă între recurent și S. „E."; S. încetaseră încă din data de (...), S. „. nu putea prelua dr epturi și obligații al e fostului angajator. Curtea mai reține că în mod corect prima instanță a constatat că nu este posibilă încadrarea de către instanță a locului de muncă al recurentului în condiții speciale, ignorând-se procedura obligatorie și competențele instituite în sarcina altor instituții ale statului, prevăzute în mod expres de dispozițiile art. 3- 6 din H. nr. 1., instituții care ar fi trebuit să figureze ca părți în cauză. În considerentele sentinței, prima instanță a expus pe larg care sunt etapele obligatorii în cadrul metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, astfel cum au fost enumerate la art. 3 și urm. din HG nr. 1., precum și demersurile care trebuiau făcute de către sindicatele reprezentative sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori responsabilul cu protecția muncii, în situația în care angajatorul nu a urmat procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale. Curtea reține că, prin dispozițiile HG nr. 1. adoptată în temeiul art. 20 din L. nr. 19/2000, legiuitorul a stabilit în primul rând condițiile ce se impuneau a fi întrunite în mod cumulativ pentru încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale. Chiar dacă ar fi fost întrunite toate aceste condiții, era necesar a fi îndeplinită o procedură obligatorie, stabilită prin dispozițiile art. 3 și urm. din HG nr. 1., care cuprindea mai multe etape, și anume: nominalizarea locurilor de muncă; solicitarea de verificare a activităților, inițiată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecția muncii, adresată inspectoratelor teritoriale de muncă; verificarea de către inspectoratele teritoriale de muncă a locurilor de muncă, confirmată prin proces-verbal; efectuarea expertizei tehnice, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele sau cu reprezentanții angajaților și efectuarea expertizei medicale. Parcurgerea acestor etape era condiționa tă de rezultatul verif icării de către inspectoratele teritoriale de muncă a locurilor de muncă, confirmată prin proces - verbal și era urmată de depunerea de către angajator a unui dosar la C. pentru acordarea avizelor d e încadrare în condi ții speciale, constitui tă în cadrul M.ui M., S. S. și F., care acorda avizul final. Prin urmare, faptul că legiuitorul a dat î n atribuțiile unor au torități publice stabilirea încadrării locurilor de mun că în condiții spec iale de muncă, cu respectarea unei proceduri obligatorii, angajatorii neavând ori cum competența de a mai stabili aseme n ea încadrări, ci doar de a nominaliza împ reună cu sindicatele salariații ce lucrează în asemenea loc uri de muncă, pen tru care instituțiile competente au emis avizele necesare,constituie un argument în plus pentru lipsa calității procesuale pasive a intimaților în cauză, care nici cel puțin nu sunt succesori în drepturi și obligații ai fostului angajator al recurentului, Pentru aceste motive, o asemenea acțiune nu putea fi soluționată fără a fi chemate de fapt în judecată instituțiile cărora legiu itorul le-a recunoscut competențe în domeniu, mai ales inspectoratul teritorial de muncă, singurul care ar fi putut emite avizul cerut de lege în acest scop. Având în vedere faptul că, urmărind interesul recurentului, capătul principal de cerere îl constituie, în speță, constatarea că în perioada (...)-(...), acesta a desfășurat o activitate ce se încadrează în condiții speciale de muncă, se rețin ca fiind nefondate și motivele de recurs privind obligațiile ce revin angajatorilor și deținătorilor de arhive privind eliberarea unor adeverințe doveditoare a veniturilor realizate de către salariați și chiar a condițiilor de muncă, în temeiul Normelor tehnice de aplicare a prevederilor L. nr.2., art.34 alin.5, art.126 alin.2 și 3 din L. nr.263/2011, precum și a art.3 din O.U.G. nr.4/2005. Astfel, promovând o acțiune pentru a obține constatarea unui drept, se recunoaște implicit că nici fostul angajator, nici deținătorii arhivei ce ar fi fost preluată de la acesta, nu posedau de fapt documente din care să rezulte că activitatea prestată de către recurent ar fi fost încadrată în condiții speciale de muncă, astfel încât nici nu aveau posibilitatea de elibera adeverințe care să ateste asemenea drepturi ale recurentului. Acesta este și motivul pentru care, chiar și în ipoteza în care intimații ar fi fost deținătorii legai ai arhivei S. „E."; S., aceștia nu ar fi avut calitate procesuală pasivă în cauză. În ceea ce privește cererea reclamantului de asimilare a perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care activitatea sa în cadrul fostei S. „E."; S. a fost încadrată în grupa I de muncă, stagiului de cotizare realizat în condiții speciale, se reține că, în primul rând, la data introducerii acțiunii, L. nr. 2. era abrogată, dar indiferent dacă s-ar aplica art.2 alin.2 din această lege, sau art. 30 alin. 4 din L. nr. 263/2010 coroborat cu art. 123 alin. 1 din HG nr. 257/2011 privind Normele de aplicare a acestei legi, aceasta se impunea a fi respinsă ca o consecință a respingerii capătului de cerere privind constatarea prestării de către reclamant, în perioada (...)-(...), a unei activități ce se încadrează în condiții speciale. Astfel, pentru a putea fi asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a L. nr. 19/2000 este necesară nu numai condiția ca asigurații să-și fi desfășurat activitatea în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă, ci mai ales, să fi obținut, cu respectarea legislației aplicabile menționate anterior, ulterior datei de 1 aprilie 2001, încadrarea în condiții speciale. De altfel, neavând calitate procesuală pasivă în capătul principal de cerere, pârâții-intimați nu puteau avea o asemenea calitate nici în acest capăt de cerere accesoriu. Se mai reține că prima instanță, constatând că în cauză primează lipsa de calitate procesuală pasivă a pârâților, în mod corect nu a mai continuat administrarea altor probatorii privind fondul cauzei. Pentru aceste considerente, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod.proc.civilă să respingă ca nefondat recursul formulat de reclamantul C. E. și să se mențină sentința pronunțată de către prima instanță. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. E. împotriva sentinței civile nr.3046 din 14 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI S.-C. B. I.-R. M. C. M. GREFIER G. C. Red.C.M.; Tehnored.:C.M./M.S.; 2 ex./(...); Jud.fond: Tribunalul Sălaj: N.C.C..
| ← Decizia nr. 1773/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 667/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
