Decizia nr. 4322/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4322/R/2012
Ședința publică din data de 17 octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.A-R. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC R. M. U. S. B. - F. N. O., împotriva sentinței civile nr. 875 din 15 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat P. I., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 10 octombrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare, prin care solicită și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 875 din 15 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul P. I. împotriva pârâtului SC R. M. U. S. B., F. N.-O..
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului drepturi salariale restante pe lunile: septembrie 2011 - ianuarie 2012, câte 1450 lei/lună salar brut și contribuțiile CAS, CASS și șomaj pentru această perioadă.
S-a respins cererea de acordare a dobânzii legale aferente sumei reprezentând drepturi salariale restante și cererea de obligare a pârâtei la daune interese.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în esență, că între părți au existat raporturi juridice de muncă potrivit contractului individual de muncă sub nr. 47/(...), pe o durată de 3 luni, reclamantul începând activitatea la (...) cu un salariu brut de 2112 lei/lună. S-a încheiat actul adițional din (...) care stipulează prelungirea contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, începând cu (...).
Reclamantul a depus statele de plată pe lunile septembrie-decembrie 2011, filele 25-32, din care rezultă un salariu brut lunar de 2112 lei, așa cum a fost stabilit în contractul individual de muncă.
Statele de plată nu sunt semnate de reclamant, iar angajatorul nu a făcut dovada plății drepturilor salariale pe perioada solicitată.
Potrivit art.168 alin.1 din Codul muncii modificat, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății.";
Așadar angajatorul a fost obligat la plata drepturilor salariale restante pe lunile septembrie 2011-ianuarie 2012 câte 1450 lei/lună salariu brut, precum și contribuțiile de asigurări sociale pentru această perioadă lucrată.
Cu privire la cererea de obligare la plata dobânzii legale aferente sumei reprezentând drepturi salariale restante cererea a fost neîntemeiată, întrucât raporturile juridice de muncă sunt raporturi contractuale, iar astfel de dobânzi nu au fost precizate în contract.
Reclamantul a solicitat 800 lei daune interese reprezentând prejudiciul cauzat însă nu precizează în ce constă acest prejudiciu și nici nu probează, motiv pentru care cererea a fost respinsă.
S-au avut în vedere și dispozițiile art. 276 C.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC R. M. U. S. B., F. N.-O.,solicitând modificarea sentinței atacate în sensul stabilirii exacte a sumei de plată.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că instanța a reținut corect starea de fapt care releva faptul ca reclamantul a fost salariatul ei.
Instanța nu a reținut însă faptul ca neplata salariului s-a datorat blocajului financiar în care se află și ca nu au existat și nu exista fonduri pentru plata acestora nici chiar daca s-ar lichida bunurile companiei, toate acestea fiind puse în garanție la bănci.
Cu toate acestea, instanța pronunța o sentința nelegala întrucât așa cum s-a constatat a dispus obligarea pârâtei la: "plata drepturilor salariale restante pe perioada septembrie 2011 - ianuarie 2012.
În considerentele sentinței, instanța a reținut faptul ca reclamanta nu a făcut dovada sumelor de bani pe care le are de încasat cu titlu de salarii, și nici nu retine sumele recunoscute ca restante la plata, iar în loc de a solicita, în virtutea rolului activ, în probațiune efectuarea unei expertize care sa determine cuantumul sumelor datorate, pronunța o sentința ce nu poate fi pusa în executare, întrucât nu se cunoaște suma ce trebuie plătita pentru stingerea obligației.
În acord cu cele de mai sus, deși instanța retine corect în considerente faptul ca salariul brut era de 2112 de lei, o obligă să plătească suma de 1450 lei/lună, această sumă reprezentând eronat salariul brut. Acest lucru nu este legal, știut fiind faptul ca nu se poate plăti conform legii decât salariul net.
Salariul net aferent contractului de munca în cauza este de 1507 lei pe luna.
Potrivit dispozițiilor legale, impozitele, taxele și contribuțiile (CAS, pensii etc.) se datorează de către angajator și se plătesc bugetelor statului și nu angajatului, prin urmare, instanța trebuia sa retina faptul ca pentru perioada septembrie 2011 - ianuarie 2012, datorează fostului salariat suma totală de
3.514 lei reprezentând suma salariilor nete avute de acesta pentru perioada în cauză.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Obligația principală a angajatorului este aceea de plată a salariului, și anume a contraprestației pentru munca îndeplinită de salariat.
Potrivit prevederilor art. 166 alin. 1 din Codul Muncii "salariul se plătește în bani, cel puțin odată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz."
Din cuprinsul art. 168 alin. 1 Codul muncii, reiese că "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
Sarcina probei în acest sens revine angajatorului potrivit art. 272 Codul muncii, care cuprinde o reglementare expresă în acest sens. Conform acestui articol sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare".
Este de asemenea de menționat, că potrivit art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, precum și obligația de a îndeplinii actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1 Cod procedură civilă, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
Așadar, societatea pârâtă nu a înțeles să-și formuleze să depună acte doveditoare cu privire la plata salariilor restante pe perioada septembrie 2011 - ianuarie 2012, astfel că în mod corect prima instanță a analizat și dat eficiență probatoriului administrat în cauză de reclamant și a admis pretențiile sale, obligând recurenta pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite acestuia.
Dificultățile economice și lipsa fondurilor bănești invocate de societate nu au relevanță în recunoașterea drepturilor salariale cuvenite salariatului așa cum au fost negociate în contractul încheiat între părți, acesta obligând părțile la executarea întocmai a obligațiilor asumate.
În același sens sunt și dispozițiile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, care obligă angajatorul să acorde salariatului toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Contrar susținerilor pârâtei recurente, prestația la acer a fost obligată prin sentință este determinată, această hotărâre putând fi pusa în executare, întrucât a fost indicată atât salariul brut lunar, cât și numărul de luni pentru care este datorat.
Recurenta a mai susținut că a fost obligată să plătească un salariu brut lunar - 1450 lei, mai mic decât cel corect - 2.112 lei, însă Curtea apreciază că această împrejurare nu o exonerează de executarea obligației de plată a salariului, dar nu poate constitui nici temei de modificare a hotărârii, întrucât recurentului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacata, concluzie ce se desprinde din prevederile art. 316 raportat la art. 296 C.
Potrivit prevederilor art. 129 alin. 51 C. părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii. Față de aceste dispoziții se constată a fi nefondate susținerile recurentei în sensul că loc instanța de fond nu a solicitat în probațiune, în virtutea rolului activ, efectuarea unei expertize care sa determine cuantumul sumelor datorate. Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurentă, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC R. M. U. S. B. împotriva sentinței civile nr. 875 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. M. S.-C. B. I.A-R. M. G. G. C. Red.S.C.B. Dact V.R./2 ex. (...) Jud.fond: C. M.
| ← Decizia nr. 3852/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 35/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
