Decizia nr. 5056/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5056/R/2012
Ședința din 10 decembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. N. DE C. F. "C."SA, C. N. DE CĂI F. SA B. - S. C. CF C. împotriva sentinței civile nr. 1. din 09 august
2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. R. C.T 2 DEJ, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat, domnul M.u Paul, în calitate de vicepreședinte de specialitate al F. E., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar împuternicire și concluzii scrise și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, susținând concis motivele expuse în scris prin concluziile scrise depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1477 din (...) pronunțată de Tribunalul Bistrița
Năsăud în dosarul nr. (...) a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții M. M. D., R. G. F., B. S., G. D. A., L. F., I. M., R. I., N. F. și M. M., prin S. R. CT 2 Dej din cadrul Sucursalei R.e C. C. împotriva pârâtelor C. N. de Căi F. „. S., și S. C. R. de E., Î. și R. CF C. și în consecință:
- au fost obligate pârâtele să plătească reclamanților ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de P. și „. feroviarului"; pentru anul 2009, în sumă de 570 lei brut pentru fiecare eveniment, sume indexate cu rata inflației de la data scadenței fiecărei obligații și până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au fost salariați ai pârâtelor în perioada de timp pentru care se solicită achitarea drepturilor salariale, respectiv ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de P. și Z. feroviarului pentru anul 2009, după cum rezultă din carnetele de muncă depuse în copie la dosar, împrejurare necontestată de pârâte prin apărările formulate. Necontestată este și încadrarea angajaților în criteriile impuse de acordurile colective care condiționează acordarea acestor drepturi bănești. După cum rezultă din tabelul atașat la dosar la fila 6, reclamanții au mandatat corespunzător organizația sindicală să promoveze prezenta acțiune.
În ceea ce privește plata ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de P. și
Z. feroviarului pentru anul 2009, potrivit art. 65 din CCM pe anii 2007-2008 și din CCM pe anii 2009-2010, respectiv art. 71 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, ale cărui efecte sunt prelungite până la (...) prin actul adițional înregistrat la M. SDS sub nr. 629/(...), cu ocazia fiecăreia dintre cele două sărbători se acordă salariaților un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei 1 de salarizare (respectiv 570 lei conform A.ui Adițional nr.370 din (...)), ajutor de care beneficiază cei care în cursul anului respectiv nu au absentat nemotivat de la serviciu mai mult de o zi, nu au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului nu se aflau în concediu fără plată pentru o perioadă de 1 an, aspecte, de asemenea, necontestate de către pârâte.
Potrivit art. 236 alin. 4 Codul muncii, în forma sa în vigoare pentru perioada în discuție, text preluat de art. 229 alin. 4 din noul Cod al muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. E. contractului colectiv este obligatorie pentru părți, iar prevederile acestor contracte produc efecte față de toți salariații, indiferent de data angajării, contractele colective de muncă neputând conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, principii instituite atât de L. nr. 1. rep.( art. 8 alin. 3, art.11 alin. 1, art.30 alin.1), cât și de L. nr. 6. a dialogului social ( art. 132 alin.3, art. 133, art. 148 alin.1), cea din urmă abrogând-o prin art. 224 lit. d pe cea dintâi.
Cu toate acestea, drepturile în discuție nu au fost acordate, susținându-se, în esență, că prin A. adițional nr. 1718/2010 ultimul alineat al art. 65 din CCM pe anii 2009-2010 a fost modificat în sensul că, pentru anul 2009 și 2010, nu se acordă aceste drepturi, astfel că obligația angajatorului nu mai exista. Susținerea pârâtelor este însă greșită întrucât pe de o parte inexistența obligației presupunea inserarea clauzei modificatoare corespunzătoare în sensul desființării dreptului, nu a prorogării termenului de realizare a acestuia, respectiv îndeplinire a obligației angajatorului după expirarea anului 2009, respectiv 2010. Pe de altă parte, în tot acest interval de timp sunt incidente prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 nr. 2., care la art. 71 prevedea, în mod necondiționat, dreptul salariaților la plata ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de P. și Z. F., cel puțin la nivelul clasei
1 de salarizare. D. fiind prioritatea în aplicare a contractului colectiv de muncă la nivel superior, ce cuprinde dispoziții mai favorabile pentru salariat, tribunalul a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți în baza contractelor colective de muncă la plata ajutorului solicitat, cu atât mai mult cu cât ea este formulată după epuizarea intervalului de timp în care la nivel de unitate s-a decis practic suspendarea acordării. Dacă s-a instituit obligația de acordare a drepturilor solicitate, pârâtele trebuie să le îndeplinească și să acorde reclamanților toate drepturile ce decurg din lege și din contractul colectiv de muncă aplicabil.
În consecință, pârâtele au fost obligate să plătească reclamanților ajutorul material pentru sărbătoarea de P. și Z. feroviarului din anul 2009, echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, respectiv 570 lei brut, conform A.ui Adițional nr. 370/(...). Sumele datorate de pârâte suportă riscul devalorizării, astfel că pentru repararea în totalitate a prejudiciului, în acord cu prevederile Codului muncii, se impune actualizarea cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data scadenței fiecărei obligații și până la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta C. N. de Căi ferate SA B. - S. CAEIR C.
C. a declarat recurs, prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând că prin art. 65 din Contractul Colectiv de M. la nivel de unitate s-a prevăzut expres neacordarea în 2009 și 2010 ajutoarele materiale cu ocazia Z. F. și a sărbătorilor de P. și C., ca urmare a dificultăților financiare ale companiei.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. constatăurmătoarele:
Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități nu i se poate opune actele adiționale la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pentru anul 2009-2010, deoarece în caz contrar, ar avea consecința încălcării principiului edictat de art.38 și art.164 Codul muncii (în forma din perioada 2009-2010), care enunță interdicția renunțării salariatului la drepturile ce-i sunt recunoscute.
Este irelevant că actul adițional nr. 1718 a fost semnate de sindicatele la care sunt afiliați reclamanții deoarece mandatul acordat nu îngăduie renunțarea la un drept, fiind de esența activității sindicale apărarea drepturilor membrilor de sindicat inconciliabilă cu acte de renunțare care nu sunt permise nici la nivel personal (art.38 Codul muncii).
De altfel, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă în contractul colectiv de muncă menționat la nivel de grup de unități, de la care nu poate deroga contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul inferior, conform art. 238 Codul muncii.
Tot astfel, acordarea ajutoarelor materiale de P. și a premierii de Z. F. este reglementată de art. 71 din CCM la nivel de grup de unități ca un drept al salariaților, neafectat de alte condiții decât cele prevăzute expres în norma citată, nefiind o vocație a salariatului.
Aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale nu pot fi reținute ca o justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale sau pentru exonerarea sa de la plată.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. N. DE C. F. "C."SA, C. N. DE CĂI F. SA B. - S. C. CF C. împotriva sentinței civile nr. 1477 din (...) a T.ui B. N., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
D. și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
L. D. S. D. D. G. C. M.
Red. S.D./dact. SMD
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: C.I.
| ← Decizia nr. 1123/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3852/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
