Decizia nr. 4616/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)*
DECIZIA CIVILĂ NR. 4616/R/2012
Ședința publică din data de 7 noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC Î. ȘI R. L. ȘI U. C. I. SA B. împotriva sentinței civile nr. 3570 din 11 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...)*, privind și pe reclamanții intimați S. R. DE L. ȘI U. D. D. D. T., B. M., G. G., H. R. M., M. A., M. R. P., M. A., V. A. și V. V. V., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 22 octombrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat S. D. T. întâmpinare, prin care solicită și judecarea în lipsă, având anexată dovada achitării onorariului avocațial și practică judiciară.
Constatând că întâmpinarea a fost depusă în termenul procedural, Curtea apreciază că nu se impune comunicarea acesteia pârâtului recurent.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2162 din 4 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea reclamanților B. M., G. G., H. R.-M., M. A., M. R.-P., M. A., V. A., V. V. V., prin S. R. de L. și U. din D. D., fiind obligată pârâta SC Î. ȘI R. L. ȘI U. C. I. S. la plata către reclamanți a primei de Z. F. pentru anii 2007 - 2008.
S-a respins cererea privind acordarea ajutorului de P. pe anul 2009.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în anul
2007 reclamanții trebuiau să beneficieze de ajutor pentru Z. F., în cuantum de un salariu de baza la nivelul clasei I de salarizare.
Pârâtele nu au făcut dovada modificării CCM la nivel de unitate prin acordul părților, în sensul neacordării ajutorului material de Z. F. pentru anii
2007 și 2008 sau a diminuării acestui ajutor.
Este adevărat că potrivit actelor normative pârâta trebuia să se încadreze într-un anumit fond de salarii, însa pârâta nu a respectat dispozițiile legale enunțate mai sus referitoare la modificarea C.
Prevederile din CCM la nivel de unitate au caracter imperativ, deoarece se stipulează: „cu ocazia sărbătorilor de P., de C. și de Z. F. se va acorda salariațilorun ajutor material al cărei cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare";.
În ceea ce privește ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de P. aferente anului 2009 și premiul de Z. F. pe anul 2009, prima instanță a reținut că aceste drepturi nu se cuvin reclamanților, având în vedere faptul că, C. C. de muncă pe anii 2007-2008 și-a produs efectele până la data de 30 iulie 2008, ulterior nefiind încheiat între părți un alt contract colectiv de muncă.
Prin decizia civilă nr. 5204/R/(...) a Curții de apel C. pronunțată în dosarulnr. (...) s-a admis recursul declarat de S. R. de L. și U. din D. D. T. împotriva sentinței civile nr. 2. a T. S., care a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele deciziei, s-a reținut că prin acțiunea inițială înregistrată pe rolul T. C. sub nr. (...), reclamanții prin S. R. de L. și U. din D. D. T. au chemat in judecata pârâta SC Î. și R. L. și U. C. I. SA B., solicitând instanței obligarea pârâtei la plata către reclamanți a salariului suplimentar pentru anii 2007, 2008 și 2009, în temeiul art.30 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate, însă din tabelele nominale anexate acestei cereri privind membrii de sindicat ce au împuternicit sindicatul să formuleze prezenta acțiune, filele nr. 9-26 dosar de fond, rezultă că aceștia au intenționat promovarea unei acțiuni privind plata primei de Z. ceferistului pe anii 2007-2009 și a primei de P. pentru anul 2009.
Fără a solicita precizări reclamanților, prima instanță nu a clarificat obiectul cererii acestora, respectiv dacă se solicită salarii suplimentare pentru anii (...), prima de Z. ceferistului pe anii 2007-2009 sau/și prima de P. pentru anul 2009, respectiv care dintre aceste drepturi salariale sunt solicitate de către fiecare reclamant, cu atât mai mult cu cât, asupra cererii introductive, ce privea doar plata salariilor suplimentare, prima instanță nici nu s-a pronunțat în cauză.
Deși în recurs instanța de control judiciar a solicitat precizări în acest sens, reclamanții reprezentați de către sindicat nu au fost în măsură să indice dacă au înțeles să renunțe la drepturile bănești reprezentând salariile suplimentare, respectiv dacă există în cauză autoritate de lucru judecat în privința acestei cereri, astfel încât, pentru stabilirea corectă a cadrului procesual în cauză, cu cercetarea completă a fondului cauzei, s-a apreciat că se impune casarea sentinței primei instanțe, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În urma rejudecării, prin sentința civilă nr. 3570 din 11 iunie 2012pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...)* s-a admis acțiunea reclamanților B. M., G. G., H. R.-M., M. A., M. R.-P., M. A., V. A., V. V. V., prin S. R. DE L. ȘI U. D. D. D., iar pârâta SC Î. ȘI R. L. ȘI U. C. I. SA a fost obligată la plata către reclamanți a primei de Z. F. pentru anii 2007 - 2009, precum și acordarea ajutorului de P. pe anul 2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că membrii de sindicat în numele căreia este promovată acțiunea sunt angajați ai pârâtei.
De la intrarea în vigoare a contractului colectiv de munca, care este data înregistrării, conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 130/1996, reclamanții ar fi trebuit să beneficieze de acordarea acestui ajutor material cu ocazia Zilei feroviarului și a celei cuvenite de P.
În anul 2007 - 2009 reclamanții trebuiau să beneficieze de ajutor pentru Z. F., în cuantum de un salariu de baza la nivelul clasei I de salarizare, iar de P.
2009 de un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare.
Prevederile din CCM la nivel de unitate au caracter imperativ, deoarece se stipulează: „cu ocazia sărbătorilor de P., de C. și de Z. F. se va acorda salariaților un ajutor material al cărei cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare";.
Ajutorul de Z. feroviarului nu a fost plătit în anii 2007 - 2009, iar ajutorul de P. nu a fost plătit în anul 2009, pârâta făcându-se vinovată de încălcarea prevederilor contractului colectiv de muncă, precum și prevederile art. 40 alin 2 lit. c din Codul muncii potrivit cărora „angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de munca"; .
Având în vedere prevederile art.269 din Codul muncii instanța a obligat pârâta să acopere prejudiciul produs reclamanților prin neacordarea ajutorului material de Z. feroviarului pe anii 2007 și 2008.
În speță, din probele administrate a rezultat că pe anii 2007 - 2009 ajutorul material pentru Z. F. și a ajutorului de P. pentru anul 2009 nu a fost acordat, și în consecință, instanța a apreciat că dificultățile financiare cu care s-ar fi confruntat în decursul anilor 2007 -2009, nu pot exonera angajatorul de obligația de plata a drepturilor salariale cuvenite salariaților săi, asumate prin contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă.
Chiar dacă în anul 2009 contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a fost încheiat cu întârzierea drepturilor bănești solicitate se cuvin reclamanților în temeiul prevederilor art.71 din C. colectiv de muncă la nivel de grup unitate din transportul feroviar pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional nr.370 din (...) pentru încă 48 de luni. A. deoarece potrivit art.247 din Codul muncii (în vigoare la această dată) ,,în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contractul colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă la nivel superior";.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC Î. ȘI R. L. ȘI U. C. I. SA
B. solicitând modificarea hotărârii atacate, reținerea cauzei pentru continuareajudecății cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurenta a invocat caracterul superficial al motivării instanței de fond, întrucât a dat o interpretare greșită care produce efecte contrare voinței partenerilor sociali semnatari ai contractului colectiv de munca, a clauzei ce reprezintă fundamentul petitului acțiunii și nu a analizat toate apărările invocate de recurentă pe parcursul derulării cauzei.
Astfel, clauza înscrisa la art.62 (2) din CCM 2007-2008 stipulează în mod clar că pentru Z. F. se va acorda o premiere a cărei cuantum va fi stabilit de C. de A., cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor, cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
D. analiza textului înscris la art. 62 din CCM 2007-2008 se retine ca determinarea cuantumului primei se stabilește de către C. de A. cu consultarea delegaților aleși ai sindicatului, însa instanța de fond prin soluția pronunțata a ales sa se substituie C.ui de A. fără a administra un probatoriu vast care sa releve valoarea drepturilor bănești, fără a estima cuantumul și fără a lamuri daca aceste sume acordate sunt brute sau nete.
În acest mod conținutul clauzei face trimitere doar la modul de determinare a cuantumului primei și nicidecum nu constituie un drept în favoarea salariaților, membri ai sindicatului intimat.
Ca atare, solicită să se constate ca întrucât acest drept nu poate fi stabilit în mod arbitrar, ci numai de către organul administrativ al societății, în speța C. de A., cu consultarea delegaților aleși ai sindicatului, în urma unei analize temeinice a situației economico-financiare cu care se confrunta societatea, în momentul sărbătoririi evenimentului Zilei F., respectiv 23 aprilie, acordarea acestei prime nu se circumscrie în sfera obligațiilor imperative stipulate în sarcina societății prin C. C. de M.
Numai daca prin voința părților semnatare a CCM s-ar fi impus în sarcina angajatorului o obligație prin care s-ar fi stabilit cuantumul fix al acestei prime,s-ar fi consacrat în acest fel un drept câștigat necondiționat de existenta unei decizii a organul ui administrativ.
De asemenea, examinând CCM pe care se întemeiază pretențiile intimatului se poate constata ca art.62 nu stipulează un drept pur și simplu, ci un drept afectat de condiția existentei unei situații financiare pozitive în momentul acordării dreptului. Ori in cauza de fata nu s-a făcut dovada existentei unei consultări a administrației cu delegații sindicatului, așa cum s-a întâmplat în
2007, aceștia nedovedind pe parcursul derulării cauzei ca au uzat de acest drept, de a iniția consultări cu partenerul social pentru a da eficienta conținutului clauzei.
Pe parcursul derulării prezentei cauze a susținut și argumentat apărările formulate prin întâmpinarea depusa la dosarul instanței, depunând ca probe înscrisuri care releva ca întinderea efectelor juridice a C. C. de M. 2007-2008 încheiat la nivel de unitate s-a produs pana la data de 30 iulie 2008.
Astfel, actul emis de M. M., F. și P. S. atesta aceasta afirmate declarând ca după 30 iulie 2008 și până în momentul emiterii actului, respectiv (...), SC C. I.
SA nu mai apare înregistrata cu un contract colectiv de munca.
Chiar daca societatea a susținut, în esența, ca prevederile CCM 2007-2008 sunt inaplicabile și ca nu poate reprezenta un izvor normativ pentru plata primei cu ocazia Zilei F. și a primei de P. pe anul 2009 și ca inopozabilitatea sa este evidenta întrucât SC C. I. SA nu este membra a Asociației Patronale la nivel de grup de unități din transportul feroviar, semnatara acestui contract, instanța de fond a conchis printr-o greșita interpretare a textelor de lege incidente aplicabilitatea acestui contract.
O alta critica se circumscrie soluției primei instanțe referitoare la acordarea primei cu ocazia Zilei F. pe anul 2009. Astfel, aceasta cerere a fost prezentata de intimatul-reclamant doar cu ocazia rejudecării cauzei, urmare a casării cu trimitere, cerere pe care de altfel o consideră tardivă în concepția dispozițiilor art.315 C.proc.civ. întrucât judecata in acest caz se desfășoară în limite precis determinate, limite ce nu pot fi depășite ori ignorate prin soluționarea unui alt obiect al acțiunii care nu exista formulat la data când s-a judecat primul recurs.
De aceea, este de părere ca prima instanța a rezolvat destul de sumar cererea de chemare în judecata fără a uza pe deplin de rolul sau activ.
S. R. DE L. ȘI U. D. D. D. T. a formulat întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului formulat ca nefondat.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea rețineurmătoarele:
Prin art. 71 din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, invocat în mod expres de reclamanți prin scriptul depus la filele 90 - 2 din dosarul de fond nr. (...), s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de o premiere pentru Z. F. și pentru P. al cărei cuantum va fi stabilit de C. de A. la nivelul clasei unu de salarizare.
Acordul colectiv menționat, aplicabil și la nivelul unității pârâte, societatea fiind menționată în anexa 4 la contract alături de celelalte unități din transportul feroviar și-a produs efectele conform art. 4 de la data înregistrării, respectiv (...), producând efecte timp de 24 de luni.
Prin actul adițional nr. 370/(...), aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la 48 de luni de la data înregistrării, ceea ce are semnificație că produce efecte de la (...) până la (...), așadar și pentru anii 2007 - 2009.
Prin urmare, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă în contractul colectiv de muncă menționat, căruia nu i se pot opune contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității pârâte.
În consecință, acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, având în vedere că din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții al art. 71 din C. colectiv la nivel de grup de unități (cu forță juridică superioară celui la nivel de unitate) rezultă caracterul pur și simplu al acestor drepturi. Așadar, o interpretare corectă a acestor texte duce indubitabil la concluzia că acordarea acestor drepturi este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea „vor primi";, ceea ce exclude dreptului angajatorului a analiza oportunitatea acordării acestui drept în funcție de performanțele sale economice.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii (în forma în vigoare la data promovării acțiunii), angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
În conformitate cu dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996 (în vigoare la data promovării acțiunii) și art. 236 din Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât reclamanții erau îndreptățit la plata drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu mai sus menționate, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități.
Critica recurentei în sensul că obligația ei de a achita drepturile pretinse era condiționată de existența unor fonduri este nefondată, deoarece în C. colectiv de muncă părțile nu au inserat nici o clauză în care să limiteze sau condiționeze drepturile de ajutor material cuvenite.
Este adevărat că textul amintit stabilește în sarcina C.ui de A. stabilirea cuantumului acestor prime, însă această prevedere contractuală prevede o obligație în sarcina recurentului și nicidecum o simplă facultate a acestuia.
Intenția contractanților în acest sens este indubitabilă și tocmai pentru a preveni posibile abuzuri ale angajatorilor părțile au inserat un cuantum minim al acestei prime.
Cu atât mai mult, recurenta nu își poate invoca propria culpă - lipsa unei hotărâri a consiliului de administrație - pentru a obține exonerarea sa în întregime de o obligație pe care singură și-a asumat-o prin semnarea contractului colectiv de muncă. De asemenea, nu se poate reține că prin admiterea acțiunii instanța de fond s-a substituit consiliului de administrație, context în care neindicarea în concret a sumelor datorate nu constituie motiv de modificare a hotărârii, aceste sume având un caracter determinabil.
Referitor la criticile aduse de recurentă cu privire la durata de valabilitate a contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul său, se constată că acestea nu pot fi primite în condițiile în care drepturile solicitate de reclamanți își găsesc fundamentarea legală în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, a cărui valabilitate a fost prelungită, potrivit celor anterior precizate.
Având în vedere îndrumările cu caracter obligatoriu din decizia de casare, în mod corect instanța de fond, cu ocazia rejudecării, a pus în vedere reclamanților să-și precizeze obiectul acțiunii, iar prin notele scrise aceștia au arătat că solicită și ajutorul material de P. pentru anul 2009, astfel încât nu se poate susține o încălcare a prevederilor art. 315 C.proc.civ. De asemenea, Curtea constată că drepturile pe sărbătoarea de P. aferente anului 2009 au constituit de la începutul litigiului obiect al mandatului acordat sindicatului, astfel încât nu se poate aprecia că o atare cerere ar fi fost tardivă față de momentul la care a fost formulată.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursuldeclarat de recurentă, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. va obliga pe recurentă să plătească intimatului S. R. de L. și U. din D. D. T. suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC Î. ȘI R. L. ȘI U. C. I. SA B. împotriva sentinței civile nr. 3570 din (...) a Tribunalul Sălaj, pronunțată în dosarul nr. (...)*, pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului S. R. DE L. ȘI U. D. D. D. T. suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 noiembrie 2012.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
G. C.
GREFIER
Red. S.C.B. Dact.V.R./2ex. (...)
Jud.fond: C. N. C.
| ← Decizia nr. 3338/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4502/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
