Decizia nr. 4331/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ S. I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4331/R/2012
Ședința publică din data de 17 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL
PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
- S. P. M. și M. A. N., împotriva sentinței civile nr. 5146 din 14 noiembrie 2011 și recursurile declarate de pârâtul M. A. N. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE
- D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 2349 din 5 martie 2012, pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați S. V., M. I. G., T. S., P. S., M. G., G. A., L. A. L., B. S. G., P. M. A., V. M., B. S. A., S. A. C., G. L.-C., B. N., D. D. M., S. M. E., V. A. ANA, D. M., C. C. M., S. M., M. R. A., O. E., C. ANA, B. A. M., B. D. M., S. M. M. și pe intervenientul intimat N. N. în nume propriu și în calitate de reprezentant al intervenienților intimați V. I., L. N., N. A., T. M., A. N., D. I., M. C., T. M., C. C., B. V. D., Ș. N., B. R., A. N. S., O. E., U. C., U. A., G. V., O. M., L. A., B. M., G. A. D., C. E. R., D. D., S. M., C. G., C. N., B. I., M. M., L. C., M. N., D. M., P. C. O., D. N., M. D., C. S., C. N., O. M., L. M., C. G., M. T., T. P., R. C., T. R., S. M., N. I., B. I., B. L., C. I., S. V., T. O., L. C., G. C., A. M., F. A., N. V. A., C. M. C., D. G., C. M., T. D., G. V., M. M., M. V. V., T. E., O. D., V. G., U. V. și U. R., având ca obiect drepturi bănești - completare dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtului recurent MApN, consilier juridic R. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent M. A. N. solicită admiterea recursurilor așa cum au fost formulate pentru motivele arătate în memoriul de recurs. S. admiterea recursului declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - S. P. M. și solicită respingerea recursului declarat de Ministerul Finanțelor Publice.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin S. civilă nr. 5146 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului M. F. P.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții S. V., M. I. G.,T. S., P. S., M. G., G. A., L. A.-L., B. S.-G., P. M.-A., V. M., B. S.-A., S. A.-C., G. L.-C., B. N.,
D. D.-M., S. M.-E., B. D.-M., S. M.-M., V. A.-Ana, D. M., C. C. M., S. M., M. R.- A.,
O. E., C. Ana, B. A.-M. în contradictoriu cu pârâtul M. F. P. B., ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții S. V., M. I. G.,T. S., P. S.,
M. G., G. A., L. A.-L., B. S.-G., P. M.-A., V. M., B. S.-A., S. A.-C., G. L.-C., B. N., D. D.-M., S. M.-E., B. D.-M., S. M.-M., V. A.-Ana, D. M., C. C. M., S. M., M. R.- A., O. E., C. Ana, B. A.-M. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - P. de Pe L. Î. Curte de C. și J., M. A. N.
Au fost obligați pârâții să calculeze și să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând premiul anual pentru activitatea desfășurată în cursul anului 2010 (al treisprezecelea salariu), drepturi salariale ce vor fi actualizate cu rata inflației calculata de la scadența sumelor și până la plata efectivă.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a M.ui F. P.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții și intervenienții în interes propriu au calitatea de procurori militari și personal auxiliar în cadrul P. de pe lângă T. M. C., aceștia desfășurând activitate în cursul anului 2010 conform funcției publice în care au fost numiți (filele ).
Pentru activitatea desfășurată, reclamanții și intervenienții în interes propriu au dreptul la un salariu compus din: salariul de baza și sporul pentru vechime în munca și beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Constituie, așadar, venit salarial orice câștig în bani sau în natura primit de la angajator, în temeiul calității de salariat și în considerarea muncii depuse iar din punct de vedere juridic prestarea muncii și salarizarea ei sunt obligații principale ce rezulta pentru salariat, respectiv pentru angajator, din încheierea contractului individual de munca sau din existenta rapturilor de serviciu.
Potrivit dispozițiilor art. 18 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției "Pentru activitatea desfășurată personalul prevăzut la art. 1 beneficiază lasfârșitul anului calendaristic de un premiu anual egal cu indemnizația de încadrare brută din ultima lună a anului pentru care se face premierea.";
Potrivit prevederilor art. 15 din OG nr. 8/2007privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției:"; Pentru activitatea desfășurata, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe beneficiază, la sfârșitul anului calendaristic, de un premiu anual egal cu salariul de baza din ultima luna a anului pentru care se face premierea.";
Textele legale mai sus citate au fost abrogate de L. nr. 3. care a prevăzut, insa, acordarea aceluiași premiu în continuare, prin art. 25, în conformitate cu care: 1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate. (3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor. (4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Raportat la dispozițiile legale mai sus citate instanța a reținut ca dreptul reclamanților la plata premiului anual reglementat de L. nr. 3. s-a născut odată cu îndeplinirea cumulativa a condițiilor prescrise de aceeași lege: desfășurarea unei activități în cursul anului 2010 fără sa fi săvârșit abateri pentru care sa fi fost sancționați disciplinar și fără ca activitatea desfășurata sa fi fost calificata ca fiind "., urmare, desigur, a derulării unei proceduri legale în acest sens.
În cauza de fata pârâții Ministerul Public și M. A. N. nu au invocat sau probat neîndeplinirea de către vreunul dintre reclamanți a condițiilor prescrise de lege pentru a beneficia de premiul anual, invocând doar, ca motiv al neplății acestui premiu în luna ianuarie a anului 2011, dispozițiile art. 8 din L. nr. 2..
Instanța a reținut, din titlul actului normativ invocat de către paratul
MINISTERUL PUBLIC , ca L. nr. 2. privește salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Or, potrivit dispozițiilor art. 41 alin 1 din L. nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa: "Titlul actului normativ cuprinde denumirea generică a actului, în funcție de categoria sa juridică și de autoritatea emitentă, precum și obiectul reglementării exprimat sintetic."; Așadar, prin L. nr. 2. a fost reglementata salarizarea pentru anul 2011, firesc, de altfel, în condițiile în care dreptul la salariu pentru activitatea prestata în cursul anului
2010 s-a născut odată cu prestarea muncii în condițiile prevăzute de legea în vigoare la acea data.
În conformitate cu dispozițiile art. 8 din L. nr. 2. sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie
2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.
În mod logic un act normativ de natura celui analizat în cauza de fata poate produce efecte exclusiv asupra raporturilor juridice născute după data intrării sale în vigoare, în caz contrar fiind încălcat principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin 2 din Constituția R. și art. 1 Cod civil, principiu de la care nu se poate deroga.
Instanța a înlăturat apărările paratului M. J.i conform cărora legea noua
(L. nr. 2.) se aplica premiului anual aferent anului 2010 întrucât ne aflam în cazul unor raporturi juridice ce nu sunt încheiate, ci născute numai sub imperiul legii vechi dar nu si-au epuizat efectele, câtă vreme plata premiului anual nu a fost realizata în luna ianuarie a anului 2011.Ca atare, plata premiului anual, ca efect viitor al unei situații reglementate prin legea veche, va fi în mod evident sub incidenta legii noi în situația de fata.Ca atare, L. nr. 2. nu retroactiveaza, aceasta neproducând niciun efect pentru perioada anterioara emiterii lui în ceea ce privește plata premiului anual aferent anului 2010 legiuitorul operand numai o modificare în ceea ce privește plata efectiva a acestui premiu aferent anului 2010, plata care va avea loc sub forma majorărilor salariale ce se acorda în anul 2011.
Este real ca aplicarea imediata a legii noi constituie regula iar supraviețuirea legii vechi, excepția și fără a admite ca legea noua poate fi interpretata în sensul de a guverna și asupra trecutului, principiul aplicării imediate presupune intrarea în vigoare a noilor dispoziții pentru toate situațiile ale căror efecte nu erau susceptibile sa se producă sub imperiul legii vechi. Mai mult, se admite ca legea abrogata se poate aplica unor efecte viitoare, chiar când dispozițiile legii noi ar fi imperative, și anume în cazurile când legea noua ar aduce o atingere neechitabila previziunilor legitime ale părților, adică acelor consecințe pe care părțile au putut conta și în vederea cărora au încheiat raportul juridic .Aici, excepția de la regula nesupraviețuirii legii vechi este dictata de un motiv identic cu cale care se invoca împotriva retroactivității legii. Într-adevăr, părțile, când încheie un raport juridic, trebuie sa fie asigurate nu numai de stabilitatea situațiilor definitive câștigate, dar câteodată și de consecințele legitime viitoare ale raportului juridic. L. este presupus a nu dori sa atingă aici interesul economic al părților, care cere ca legea abrogata sa-si mai prelungească câtva timp efectul:acest interes are aici un caracter general și social. Numai în situația în care dispozițiile legii noi sunt dictate de un interes grav de ordine generala și daca supraviețuirea legii vechi, deși legitima din punct de vedere al interesului părților, ar aduce o grava atingere ordinii publice, atunci supraviețuirea legii vechi nu mai poate fi admisa și legea noua trebuie imediat aplicata.
În speța, reclamanții, în mod veridic au avut o așteptare rezonabilă privind existenta premiului anual, statul având obligația de a da dovadă de continuitatea acțiunii sale în rezonanță cu normele legale în vigoare, astfel încât părțile reclamante să poată avea posibilitatea de a conta pe previzibilitatea normelor legale adoptate și să fie în măsură să își planifice viitorul în contextul drepturilor conferite de aceste dispoziții. Prevederile exprese ale legislației cu privire la salarizarea magistraților și a personalului auxiliar și evoluția în timp a acestora au indus o speranță legitimă a părților reclamante privind plata drepturilor lor salariale potrivit reglementărilor anterioare, neexistând nicio prevenire a acestora privind diminuarea sau chiar suprimarea acestui drept salarial.
Instanța a procedat și la analizarea conformității legislației naționale care a stat la baza conduitei contestate, cu reglementările C., concluzionând că suprimarea premiului anual prevăzut de art. 25 din L. nr. 3. s-a realizat cu încălcarea art.1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. E. a D. O.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție M.ui F. P. instanța a respins-o, urmare a însușirii argumentelor Î. C. de C. și J. avute în vedere la pronunțarea l D. nr. 1., pronunțata în soluționarea recursului în interesul legii.
Prin S. civilă nr. 2349 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., a fost admisă cererea de completare a dispozitivului S. civile nr. 5. în sensul că a fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții V. I., L. N., N. A., T. M., A. N., D. I., M. C., T. M., C. C., B. V. D., Ș. N., B. R., A. N. S., O. E., U. C., U. A., G. V., O. M., L. A., B. M., G. A. D., C. E. R., D. D., S. M., C. G., C. N., N. N., B. I., M. M., L. C., M. N., D. M., P. C. O., D. N., M. D., C. S., C. N., O. M., L. M., C. G., M. T., T. P., R. C., T. R., S. M., N. I., B. I., B. L., C. I., S. V., T. O., L. C., G. C., A. M., F. A., N. V. A., C. M. C., D. G., C. M., T. D., G. V., M. M., M. V. V., T. E., O. D., V. G., U. V. și U. R., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - P. de Pe L. Î. Curte de C. și J., M. A. N. și Ministerul Finanțelor Publice, fiind obligați pârâții să calculeze și să plătească intervenienților în interes propriu drepturile salariale reprezentând premiul anual pentru activitatea desfășurată în cursul anului 2010 (al treisprezecelea salariu), drepturi salariale ce vor fi actualizate cu rata inflației calculata de la scadența sumelor și până la plata efectivă.
Pentru a da această hotărâre, instanța a reținut că la pronunțarea S. civile nr. 5., a omis să soluționeze cererea de intervenție în interes propriu, astfel că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 2822 C.pr.civ..
Împotriva S. civile nr. 5. au declarat recurs pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - S. P. M. și M. A. N.
Prin recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - S. P. M., s-a solicitat casarea sentințeiatacate, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea acestui recurs pârâtul a arătat că în temeiul art. 3041 C.pr.civ și al practicii judiciare și interpretărilor jurisprudențiale în materie solicită instanței de control judiciar să analizeze cauza sub toate aspectele, inclusiv prin prisma reaprecierii și interpretării probelor administrate și stării de fapt și drept incidente. Instanța de fond, admițând acțiunea reclamanților, nu s-a pronunțat cu privire la cererea de intervenție în interes propriu formulată la termenul din data de 16 august 2011 de către V. I. ș.a. în calitate de procurori militari, personal auxiliar de specialitate, funcționari publici, personal contractual și personal militar din cadrul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - S. P. M., P. M. de pe lângă Curtea M. de A. B. și P. M. de pe lângă Tribunalul Militar București. Potrivit art. 304 pct. 3 din C.pr.civ., critică soluția pronunțată în fond, întrucât hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe. Consideră că în mod greșit instanța de fond a respins excepția necompetenței materiale și teritoriale a T.ui C. - S. Mixtă de C. A. și F., de C. de M. și A. S. deoarece L. nr. 2. - cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice prevede la art. 30 modalitatea de contestare în legătură cu stabilirea premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit legii. Ordinele și deciziile de salarizare reprezintă acte administrative individuale, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) lit. c din L. nr. 5.. În ceea ce privește salarizarea procurorilor, aceste acte administrative sunt emise de procurorul general al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, autoritate publică centrală. Ca urmare, suntem în prezența unui raport juridic de drept administrativ, regimul juridic aplicabil fiind acela prevăzut de L. nr. 5. privind contenciosul administrativ, iar soluționarea acestor cereri, plângeri se supune acesteia. Potrivit art. 304 pct. 4 și pct. 9 din C.pr.civ., critică soluția pronunțată în fond, întrucât instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, iar hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii. În mod greșit instanța de fond a admis acțiunea intimaților - reclamanți acordându-le premiul anual aferent anului 2010 în temeiul unui act normativ abrogat, respectiv art. 25 din L. nr. 3.. Momentul plății premiului anual aferent anului 2010, în sensul art. 25 din L. - cadru nr. 3., se află sub imperiul prevederilor L. nr. 2. privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. În conformitate cu dispozițiile art. 8 din L. nr. 2. privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 878/(...): "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se maiacordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi." După data de 31 decembrie 2010, dată la care și-a încetat aplicabilitatea L. nr. 3., au intrat în vigoare noile politici salariale, stabilite prin L. nr. 2. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și L. nr. 2. privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Ținând cont de faptul că legiuitorul stabilește expres faptul că acest premiu anual pentru anul 2010 nu se acordă, precum și modalitatea de "compensare" a acestui neajuns, pretențiile reclamanților privind plata acestui premiu în temeiul unei legi abrogate, sunt nefondate. Critică soluția instanței de fond în sensul că nu a ținut cont de faptul că măsurile adoptate prin L. nr. 2. nu încalcă prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. Adoptarea - începând cu 1 ianuarie 2011 - a noilor politici de salarizare a personalului plătit din fonduri publice și restrângerea, pentru o perioadă determinată, a beneficiului acordării drepturilor bănești în discuție nu reprezintă o ingerință ce a avut ca efect privarea acestora de bunul lor în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1, ci doar o restrângere temporară a drepturilor. M. de restrângere adoptate sunt nediscriminatorii, reducerile salariale aplicându-se tuturor salariaților din instituțiile și autoritățile publice, indiferent de regimul de finanțare. M. propuse sunt obiective, rezonabile și proporționale cu amploarea și impactul consecințelor crizei economice cu care se confruntă România. Totodată, se arată că, în absența acestor măsuri, statul ar urma să fie lipsit de sursele de finanțare necesare supraviețuirii sale ca stat de drept și democratic. L. nr. 2. îndeplinește condițiile menționate anterior, fiind act normativ accesibil, precis și previzibil, nediscriminatoriu și motivat în sensul jurisprudenței C. Europene a D. O. Soluția legislativă cuprinsă în art.8 din L. nr. 2. a fost determinată, așadar, de apărarea securității naționale. Asigurarea stabilității economice a țării și apărarea siguranței naționale sunt noțiuni care se circumscriu celor de "scop legitim de interes general" și de "cauză de utilitate publică". L. nr. 2. și L. nr. 2. sunt constituționale Anterior adoptării L. nr. 2. - cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și L. nr. 2. privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, acestea au fost supuse controlului de constituționalitate. În ceea ce privește obiecția de neconstituționalitate a L. privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin D. nr. 1655 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 51 din 20 ianuarie 2011, constatând că dispozițiile L. privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale. În motivarea soluției pronunțate se arată că, în continuare există o restrângere a exercițiului unui drept fundamental, respectiva dreptului la salariu, ca și corolar al dreptului la muncă, această restrângere neaducând atingere substanței dreptului. Analizând aplicabilitatea criteriilor prevăzute la art. 53 din Constituție, așa cum s-a procedat cu prilejul adoptării Deciziilor nr. 872 și nr. 874 din 25 iunie 2010, Curtea constată că aceste cerințe sunt întrunite. În ceea ce privește obiecția de neconstituționalitate a L. - cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin D. nr. 1658 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 44 din 18 ianuarie 2011, constatând că: "întrucât legea criticată în privința stabilirii valorilor salariilor/soldelor/indemnizațiilor brute nu se aplică în cursul anului 2011, Curtea nu poate reține critica de neconstituționalitate ce vizează pretinsa încălcare a D. C. C. nr. 874 din 25 iunie 2010, respectiv că diminuarea cu 25% a salariilor/soldelor/indemnizațiilor brute operate prin L. nr. 1. ar fi permanentizată." Și această obiecție de neconstituționalitate a fost respinsă. Referitor la actualizarea sumelor solicitate cu indicele de inflație, apreciază că această măsură nu se justifică. Prin recursul declarat de pârâtul M. A. N. B., s-a solicitat modificareasentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților și intervenienților. În motivare pârâtul a arătat că prima instanță a pronunțat o soluție netemeinică și nelegală, având în vedere următoarele considerente: Este adevărat că premiul anual a fost prevăzut de art. 25 alin. 1 din L. nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la alin. 4 al textului de lege prevăzându-se că plata premiului anual se va face începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul. Însă, începând cu data de 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare L. - Cadru nr. 2. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, lege care prin art. 39 lit. w) a abrogat expres L. nr. 3.. Potrivit art. 7 alin. 1 din L. nr. 2., aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi specia1e anuale de aplicare. Pentru anul 2011 a fost adoptată L. nr. 2. privind salarizarea III anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice. Potrivit art. 8 din L. nr. 2., sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor acestei legi. Așadar, legiuitorul a stabilit expres faptul că în anul 2011 nu se mai acordă premiul anual, întrucât la stabilirea cuantumului creșterilor salariale pentru personalul din sectorul bugetar a fost avut în vedere și premiul anual aferent anului 2010. În ceea ce privește principiul neretroactivității legii invocat de către reclamanți. În materia aplicării legii în timp sunt consacrate două principii: neretroactivitatea legii și aplicarea imediată a legii noi. În aplicarea principiului neretroactivității se admite că toate efectele situațiilor juridice care s-au produs ori s-au epuizat înainte de intrarea în vigoare a noii legi rămân valabile, neputând fi afectate de legea nouă, dar efectele care se produc după modificarea legii sunt supuse legii noi. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin D. nr. 458/(...), publicată în Monitorul Oficial nr. 24/(...), statuând că "o lege nu este retroactiv a atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că În aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare." Or, în situația în care efectele juridice se produc abia după intrarea în vigoare a legii noi, aceasta din urmă lege este aplicabilă, astfel încât efectele produse de art. 25 alin. 1 din L. nr. 3., referitoare la acordarea premiului anual aferent anului 2010 s-au epuizat începând cu 1 ianuarie 2011. Întrucât la data epuizării efectelor nu mai era în vigoare actul normativ care reglementa acest drept, nu există temei legal pentru ca reclamanții să beneficieze de acordarea premiului anual aferent anului 2010, iar principiul neretroactivității legii nu are incidență în cauză. L. nr. 2., a fost în ansamblul său declarată constituțională prin D. C. C. nr. 1655/(...), publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I nr. 51/(...). În principiu, dreptul la salariu este apt a cădea sub incidența protecției instituite de art. 1 din Protocolul 1, însă aprecierea concretă are în vedere principiile stabilite de C. în jurisprudența sa. Conturarea unei posesii sau bun în sensul Convenției, în ceea ce privește drepturile salariale, are loc atunci când acesta are fundament solid în dreptul intern, când dreptul este prevăzut în ordinea de drept a statului. Or, dispozițiile L. nr. 2. prevăd neacordarea premiului anual aferent anului 2010 pentru întreg personalul plătit din fondurile publice, fără a se crea o situație discriminatorie în interiorul și între diversele categorii socio-profesionale. Mai mult, reținând încălcarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. E. a D. O., prima instanță intră în contradicție cu D. C. C. nr. 115/(...), referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din L. nr. 2. privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice,publicată în Monitorul Oficial al R. nr. 230/(...). Nu se poate reține nici încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție. Dispozițiile art. 8 din L. nr. 2., prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivități legii. În concluzie, pentru motivele mai-sus prezentate, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților și intervenienților. Împotriva S. civile nr. 2. au declarat recurs pârâții M. A. N. și Ministerul Finanțelor Publice. Prin recursul declarat de M. A. N., se reiterează aceleași critici care au fost formulate împotriva S. civile nr. 5.. Prin recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. C. s-a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererilor de intervenție în interes propriu formulate de intervenienți. În motivarea recursului pârâtul critică soluția pronunțata de instanța de judecata sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei, apreciind ca instanța de fond in mod greșit a păstrat Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de pârât în prezenta cauza. De asemenea, instanța de fond, în mod greșit, a obligat aceasta instituție alături de ceilalți pârâți "sa calculeze si sa plătească intervenientilor in interes propriu drepturile salariale reprezentând premiul anual pentru activitatea desfășurata în cursul anului 2010 (al treisprezecelea salariu), drepturi salariale ce vor fi actualizate cu rata inflației calculata de la scadenta sumelor si pana la plata efective". Așa cum a arătat si prin întâmpinarea depusa la dosarul cauzei, cererea de intervenție in interes propriu formulata in contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, este inadmisibila si nelegala. Susținerea este confirmata de D. 10/(...) - Dos. 12/2011, prin care Î. Curte de C. si J. s-a pronunțat cu privire la recursul in interesul legii, formulat de P. G. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv aceasta a admis recursul stabilind ca: "în aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedura civila raportat la art. 19 din L. 500/2002 privind finanțele publice si art. 1-4 din OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii ... cererea de chemare în garanție a M.ui F. P. formulata de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale …, nu îndeplinește condițiile cerute de textul de lege." Raportat la cele mai sus menționate, cererilor de intervenție formulate în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, i se aplica D. Î. C. de C. mai sus menționata, sens în care solicită să fie respinse ca atare. Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuala pasiva în cauza, intre instituție și intervenienți nu exista raporturi juridice obligaționale. Obligarea M.ui F. P. la alocarea fondurilor necesare efectuării plății acestor drepturi bănești, este lipsita de suport legal și în același timp imposibiladeoarece, aceste sume trebuie sa fie propuse de către ordonatorii principali de credite in condițiile art. 34 alin 1 din L. nr. 500/2002, iar Ministerul Finanțelor Publice sa fie autorizat în același sens de legiuitor. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursurile sunt fondate, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare: Potrivit art. 25 din L. nr. 3. pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare realizate în anul pentru care se face premierea. Prin art. 39 lit. w din L. nr. 2. a fost abrogată în mod expres L. nr. 3.. Prin art. 8 din L. nr. 2., s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor acestei legi. Astfel, se constată că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea formulată de către reclamanți precum și cerea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienți, întrucât, la data la care premiul anual aferent anului 2010 ar fi fost scadent, conform art. 25 alin. 4 din L. nr. 3., respectiv în luna ianuarie 2011, erau deja aplicabile dispozițiile art. 8 din L. nr. 2.. În cauză nu se poate reține retroactivitatea legii având în vedere tocmai faptul că, în luna ianuarie 2011, problema acordării premiului anual era reglementată prin L. nr. 2., lege în vigoare la acea dată. În speță, reclamanții și intervenienții în interes propriu au calitatea de procurori și personal auxiliar de specialitate în cadrul P. de pe lângă T. M. C., au desfășurat o activitate care nu a fost apreciată ca necorespunzătoare în anul 2010, nu au fost sancționați disciplinar, astfel încât se pune problema dacă prin prevederile art. 8 din L. nr. 2. s-a adus o ingerință în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art.1 din Protocolul 1 la C., deoarece privarea de proprietate impune statului obligația de a-l despăgubi pe proprietar. În acest sens, reclamanții și intervenienții au primit în anul 2011 majorări salariale de 15% conform art.1 alin.1 și 2 din L. nr. 2.. De asemenea, Curtea constată că nu s-a cuantificat procentul care a fost avut în vedere la majorările salariale pentru că, fiind o lege cadru, nu s-a putut specifica cât reprezintă acest cuantum pentru fiecare instituție. Totuși, lipsa cuantificării nu reprezintă o dovadă a neincluderii premiului anual în majorările salariale, iar faptul că de aceste majorări salariale beneficiază în mod egal toți salariații bugetari indiferent de perioada lucrată și de eventualele sancțiuni disciplinare suportate, nu determină concluzia că premiul anual nu a fost inclus în mod efectiv în salariul de bază, ci reflectă intenția legiuitorul să asigure un tratament egal tuturor persoanelor prin eliminarea începând cu anul 2011 a premiului anual. Astfel, art.1 din Protocolul 1 din C. nu poate fi apreciat ca incident în cauză, pentru că reclamanților și intervenienților nu li s-a adus o atingere dreptului de proprietate, premiul anual din anul 2010 fiind inclus în majorarea salarială de 15% acordată în anul 2011. Prin decizia nr. 115/(...) a C. C., s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din L. nr. 2., reținându-se, pe de o parte, faptul că premiul anual nu este un drept fundamental, iar, pe de altă parte, că prin aceste dispoziții nu au fost încălcate: principiile neretroactivității legii și egalității de tratament, prevederile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată, legiuitorul reglementând o modalitate de plată eșalonată a acestui drept, care să satisfacă și să mențină un echilibrurezonabil între interesele angajaților și interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice. În ceea ce privește criticile aduse de recurentul Ministerul Finanțelor Publice în raport de S. civilă nr. 2., prin care s-a dispus completarea dispozitivului S. civile nr. 5., acestea sunt fondate, în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a acestui pârât fiind incidente statuările cuprinse în D. nr. 1. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii. De altfel, analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a M.ui F. P. în raport de cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți, instanța de fond în mod corect a admis această excepție, aceasta trebuind să fie soluția și în raport de cererea de intervenție soluționată prin S. civilă nr. 2.. Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, fiind incident fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 și 3 c.pr.civ., Curtea va admite recursurile declarate cu consecința modificării în parte a hotărârilor atacate, potrivit dispozitivului prezentei decizii. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - S. P. M. și M. A. N., împotriva S. civile nr. 5146 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții S. V., M. I. G., T. S., P. S., M. G., G. A., L. A. L., B. S. G., P. M. A., V. M., B. S. A., S. A. C., G. L.-C., B. N., D. D. M., S. M. E., V. A. Ana, D. M., C. C. M., S. M., M. R. A., O. E., C. Ana, B. A. M., B. D. M., S. M. M. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - S. P. M. și M. A. N. Menține restul dispozițiilor din sentință. Admite recursurile declarate de pârâții M. A. N. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva S. civile nr. 2349 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea de intervenție formulată de intervenienții V. I., L. N., N. A., T. M., A. N., D. I., M. C., T. M., C. C., B. V. D., Ș. N., B. R., A. N. S., O. E., U. C., U. A., G. V., O. M., L. A., B. M., G. A. D., C. E. R., D. D., S. M., C. G., C. N., N. N., B. I., M. M., L. C., M. N., D. M., P. C. O., D. N., M. D., C. S., C. N., O. M., L. M., C. G., M. T., T. P., R. C., T. R., S. M., N. I., B. I., B. L., C. I., S. V., T. O., L. C., G. C., A. M., F. A., N. V. A., C. M. C., D. G., C. M., T. D., G. V., M. M., M. V. V., T. E., O. D., V. G., U. V. și U. R. Menține restul dispozițiilor din sentință. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2012. PREȘEDINTE JUDECATORI C. M. S.-C. B. I.-R. M. GREFIER G. C. Red.I.R.M/Dact.S.M 2 ex./(...) Jud. fond: M.-F. B. Motivarea opiniei concordante a judecătorului C. M. Consider că recursul formulat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.2349 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...) este fondat, având însă în vedere următoarele considerente: Deși în anul 2011 a fost pronunțat un recurs în interesul legii privind cererea de chemare în garanție a M.ui F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200" o "L. nr. 3. - Parlamentul României" | 3., efectele acestei decizii pronunțate în interesul legii nu poate fi extins și situațiilor în care M.ui F. P. are calitatea de pârât în cadrul acțiunilor ce au ca obiect obligarea acestuia la alocarea de fonduri sau asigurarea finanțării necesare plății drepturilor salariale pentru personalul din sectorul bugetar. Astfel, prin decizia nr.1. a Î. C. de C. și J., s-au admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de C. de conducere al C. de A. S., stabilindu-se că: În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la art. 19 din L. { H. "lnk:L(...)%20500%2.%200" o "L. nr. 500/2002 - Parlamentul României" | 500/2002
o "Ordonanță nr. 22/2002 - Guvernul României" | 22/2002} privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M.ui F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200"
o "L. nr. 3. - Parlamentul României" | 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege.
În primul rând, astfel cum rezultă din considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție - completul competent să judece recursul în interesul legii- a luat în examinare recursurile în interesul legii formulate de C. de conducere al C. de A. S. și de către procurorul general al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind „…interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.
60 din Codul de procedură civilă raportate la art. 19 din L. { H. "lnk:L(...)%20500%2.%200" o "L. nr. 500/2002 - Parlamentul României" |
500/2002} privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, șiart. 1-4 din Ordonanța Guvernului { H. "lnk:O(...)%2022%2.%200" o "Ordonanță nr. 22/2002 - Guvernul României" | 22/2002} privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, referitor la chemarea în garanție a M.ui F. P. în litigiile vizând acordarea unor drepturi de natură salarială personalului bugetar.";
De asemenea, la punctul 2 al deciziei, denumit „. jurisprudențial";, s-au reținut următoarele: „Prin recursurile în interesul legii se arată că în practica
judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la cererile de chemare în
garanție a M.ui F . P. formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200" o "L. nr. 3. - Parlamentul României" | 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar.";
La punctul 3 din decizie, denumit: „. pronunțate de instanțele
judecătorești";, s-au reținut următoarele:
„ 3.1. Unele instanțe de judecată au admis cererile de chemare în garanție formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, reținând că, în temeiul dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă, poate fi chemată în garanție persoana împotriva căreia se poate îndrepta cel căzut în pretenții, iar potrivit dispozițiilor art. 19 din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 3 alin. (1) pct. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M.ui F. P., cu modificările și completările ulterioare, acest minister coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin elaborarea proiectului legii bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, a proiectelor legilor de rectificare a acestor bugete, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
3.2. Alte instanțe au respins cererile de chemare în garanție a M.ui F. P. formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, reținând că între instituția publică chemată în garanție și instituțiile publice pârâte nu există un raport juridic obligațional.";
În ceea ce privește „Problema de drept care a generat practica neunitară"; s-a arătat, la pct.1 din decizie, că: „Recursurile în interesul legii vizează aceeași
problemă de drept r eferitoare la interpretarea și aplicarea di spozițiilor art. 60 di n
Codul de procedur ă civilă raportate l a art. 19 din L. n r. 500/2002 privin d
finanțele publice, c u modificările și c ompletările ulterioare, și art. 1 -4 din
Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 pri vind executarea obli gațiilor de plată ale
instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modifi cările și completările
ulterioare, cu privir e la chemarea în g aranție a M.ui F. P. în litigiile vizând acordarea unor dr epturi de natură salarială personalu lui bugetar sau a
ajutorului financiar prevăzut de L. nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți
sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii
calității activității dida ctice, în învățământul preuniversitar.";
De altfel, conform art.3305 din Codul de p rocedur ă c iv il ă, recur sul în in teresul
leg ii es te ad mis ib il do ar d ac ă se f ace dovad a c ă proble mele d e drep t c are f or me az ă
ob iec tul judec ăț ii au f ost soluț ion ate în mod d if erit pr in ho tăr âr i irevoc ab ile.
În al doilea rând, as e mene a l itig ii v iz ând acord are a unor dre p tur i de n atur ă
s al ar ial ă person alul u i buge tar, respec tiv person al d id ac tic, p erson al d in s is te mul
s an itar, person al d in s is te mul jus tiț ie i, f uncț ion ar i publ ic i, se judec ă în tr -un cadru
procesual în c are M in is terul F in anțelor P ubl ice are c al itate a d e p âr ât, sol ic itându -se
de c ătre recl amanț i obl ig are a aces tu ia l a aloc are a f ondur ilor neces are pl ăț ii
drep tur ilor s al ar iale sol ic itate pr in ace s te acț iun i, s au l a as igur are a f in anț ăr ii
necesare, de aproximativ 7 ani de zile, invocându-se în principal prevederile L. nr.
500/2002 pr iv ind f in anțele publ ice , cu modificările și comp letările ulterioare, d ar
și cele ale Ordon an țe i Guvernulu i nr. 22/2002, mai ales pr in excepț iile l ips e i
c al ităț ii procesu ale p as ive invoc ate de c ătre aces t min is ter.
Au fost pronunțate în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de pârât, în acest cadru procesual, mii de soluții irevocabile de către instanțele judecătorești specializate în conflicte de muncă și în contencios administrativ din întreaga țară, parte dintre aceste hotărâri judecătorești fiind deja executate, iar unele eșalonate la plată.
Po tr iv it ar t.329 al in .1 d in Codul de pr ocedur ă c iv il ă, as tf el c um a fost
mo d if ic at pr in L. nr.219/2005, P. gener al al P. de pe l âng ă În al ta Cur te de C as aț ie
ș i Jus tiț ie, d in of ic iu s au l a cerere a min is trulu i jus tiț ie i ș i coleg iile de conducere ale
curț ilor de apel, au drep tul, pe n tru a as igur a in terpre tar e a ș i apl ic ar e a un itar ă a
leg ii pe în treg ter ito r iul R. s ă ce ar ă Î. C. de C. ș i J. s ă se pronunțe asupr a
ches tiun ilor de dre p t c are au f ost soluț ion ate d if erit de c ătre ins tanțele
judec ătoreș ti.
Însăși denumirea acestei instituții este în acest sens relevantă, astfel încât recursul trebuie exercitat în interesul legii, ori acest interes nu poate fi decât în sensul ca o asemenea cale de atac, în care se acționează doar pentru respectarea legii, „numai pentru frumusețea principiilor";, cum se precizează în doctrină, să nu poate fi exercitată după un timp foarte îndelungat, în care justițiabilii unei țări au perceput o practică constantă a instanțelor judecătorești în problema de drept incidentă în speță, întemeindu-și acțiunile în justiție având în vedere și această jurisprudență.
În al treilea rând, începând cu anul 2005, P. gener al al P. de pe l âng ă În al ta
Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie ș i, ul ter ior, c oleg iile de conducere ale curț ilor de apel
au ses iz at În al ta C ur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie cu pronunț are a unor dec iz ii î n
in teresul leg ii pr iv ind drep tur i de n atur ă s al ar ial ă ale p erson alulu i buge tar,
respectiv personal didactic, personal din sistemul sanitar, personal din sistemul
jus tiț ie i, f uncțion ar i publ ic i, în c are au f ost ataș ate ș i ex amin ate ho tăr âr i
judec ătoreș ti d in în tr e ag a ț ar ă în c are, în c al itate de p âr ât în cerer ile de aloc are a
f ondurilor neces are pl ăț ii drep tur ilor s al ar iale f igur a M in is te rul F in anțelor Publ ic e,
invocându-se prevederile L. nr. 500/2002 și cele ale Ordonanțe i Guvernulu i nr.
22/2002, f ăr ă a se c ons tata vreod ată sol uț ion are a d if erită a unor ase mene a cerer i
de c ătre ins tanțele judec ătoreș ti, dec i n ic i neces itate a ses iz ăr ii ins tanțe i supre me
cu pronunț are a unu i recurs în in tere sul legii în acest sens.
Se mai reț ine în aces t sens c ă În al ta Cur te de Cas aț ie ș i Jus tiț ie a pronunț at,
în ur ma unor ase me ne a ses iz ăr i pr iv ind drep tur i de n atur ă s al ar ial ă al e
personalului bugetar, respectiv personal didactic, personal din sistemul sanitar,
person al d in s is te mul jus tiț ie i, f uncțion ar i p ubl ic i, ur măto arele dec iz ii: nr.23/(.. .)
(dosar nr.31/2005), nr.12/(...) (dosar nr.30/2006), nr.36/(...)( dosar
nr.4/2007),nr.21/(...)(dosar nr.5/2008), nr.23/(...)(dosar nr.6/2008),nr.24/(...)(dosar nr.7/2007), nr.46/(...)(dosar nr.27/2008),
nr.41/(...),nr.33/(...)(dos ar nr.2 0/200 9), nr.28/(...)(dosar nr.5/20 09) ș i
nr.37/(...)(dos ar nr. 23/2009), av ând î n f iec are d in tre ac es te dos are ataș ate
ho tăr âr i judec ătoreș ti pr in c are se cere a ș i ch iar er a obl ig at M in i s terul F in anțelor
Publ ice l a aloc are de f onduri, f ăr ă a se cons tata în toț i aceș ti an i o pr ac tic ă
neun itar ă a ins tanțe lor judec ătoreș ti în aces t sens, cee a ce n u per mite în prezen t
ex tindere a ef ectulu i recursulu i în in teres ul leg ii soluț ion at pr in dec iz ia nr.11/2010
ș i asupr a unor ase mene a cerer i de che mare în judec ată.
În al p atrule a r ând, în acț iun ile pr iv ind drep tur i de n atur ă s al ar ial ă ale
person alulu i d in s is te mul jus tiț ie i, încep ând cu anul 2005, P arche tul de pe l âng ă
În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus t iț ie, pr in procurorul gener al ș i C.le de A. au f igur at
în c al itate de p âr âț i, al ătur i de M in is ter ul F in anțelor Publ ice , ul timu l f iind che mat
s ă aloce f ondurile ne ces are pl ăț ii drep tur ilor b ăneș ti sol ic itate, f or mul ându -se chiar
ap ăr ăr i f aț ă de exce pț ia l ipse i c al ităț ii pr ocesu ale p as ive invo c ată în aces te c auze
de către M in is terul F in anțelor Publ ice, în te me iul L. nr. 500/2002, as tf el încât es te
cer t c ă aceș tia au c unoscu t pr ac tic a ins tanțelor judec ătoreș ti d in ț ar ă în cee a c e
pr iveș te ace as tă pro ble mă d e drep t ș i n u au cons ider at nec es ar, în to ată ace as tă
per io ad ă, s ă ses izez e În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie cu pr onunț are a unu i recur s
în in teresul leg ii în ace as tă ches tiune, as tf el încât nu se po ate pune proble ma
extinderii efectelor deciziei nr.1. a Î. C. de C. ș i J. asupr a aces te ia.
În consec inț ă, cons id er c ă nu se poate con s tatata în cerere a de in tervenț ie, ce
a f ăcu t ob iec tul cere r ii de co mple tare a d ispoz itivulu i sen tinț e i c iv ile nr.5146/(...) ,
l ips a c al ităț ii procesu ale p as ive a p âr âtul u i Ministerul F in anțe lor Publ ice , în temeiul
dec iz ie i nr.1. a Î. C. d e C. ș i J.
Cons ider îns ă c ă ace s t recurs al M.ui F. P. se impunea a fi admis, ca urmare
a ad miter ii recursul u i M.u i A. N., drep t consec inț ă a resp inger ii c a nef ondat a
c ap ătulu i de cerere pr inc ip a l ce avea ca obiect obligarea ordonatorilor de credite/.
l a acord are a pre miul u i anu al pe anul 201 0 c ătre in terven ienț i.
C. M.
Judecător,
| ← Decizia nr. 4502/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3994/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
