Decizia nr. 493/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 493/R/2012
Ședința din 06 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE : D. G. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D.
G. : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâții C. LOCAL B. S. și P. O. B. S. împotriva sentinței civile nr. 1886 din 14 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., și pe pârâții intimați Ș. CU C. I- V. "I. S." T. DE S., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. M., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 30 ianuarie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1886 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. F. P. B. și respinge acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ M. în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C.
Local B. M. și P. municipiului B. M.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ
M. în contradictoriu cu pârâții Ș. cu clasele I-V. „I. Slavici";, T. de S., C. L. B. S.,
P. orașului B. S. și, în consecință:
Au fost obligați pârâții Ș. cu clasele I-V. „I. S."; T. de S., să calculeze și să plătească indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-
2010, pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant: C. V., C. E., C. A.,
C. G., B. M., C. A., M. M., A. M., C. C., P. E., D. V., J. A., C. P., B. Z., T. M., G. D., T. M., C. N., S. C., P. A., B. G., N. A., M. L., G. I., B. C., C. E., C. P., C. L., S. F., K. E., H. C., P. D., F. S., T. R., în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzută de L. nr. 1. 2010, actualizată în funcție de indicele de inflație la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local B. S. și P. orașului B. S. să asigure unităților de învățământ sumele necesare pentru plata diferențelor mai sus- menționate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut respins excepțiile lipseicalității procesuale pasive invocate.
Membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt cadre didactice la unitățile școlare pârâte în cauză. Pentru anul 2009-2010 aceștia au beneficiat de concediu de odihnă.
Potrivit art. 103 lit. a din L. nr. 128/1997, personalul didactic benefi- ciază de „. anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, respectiv u-niversitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbători- le legale";.
Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. 2008-2009, în vigoare și pentru anul 2010, se prevede că pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. I. nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. I. de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin. 3 din Codul muncii, indemnizația de concediu se plătește cu cel puțin 5 zile anterior plecării în concediul de odihnă.
Pentru membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză, indemnizația de concediu de odihnă trebuia plătită cu cel puțin 5 zile anterior datei de (...).
D. actele depuse la dosar și din adeverința eliberată de unitatea școlară, s-a constatat că indemnizațiile de concediu au fost plătite în (...).
Față de cuantumul indemnizației la care membrii de sindicat sunt în- dreptățiți, raportat la modalitatea de calculare a acesteia, așa cum este preciza- tă în art. 28 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. 2008-2009, indemnizația plătită efectiv a fost diminuată cu 25%.
Potrivit art. 1 din L. nr. 1.2010, „cuantumul brut al salariilor/sol- delor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în con- formitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de U. a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
L. nr. 1.2010 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/(...), data intrării în vigoare a acesteia fiind (...).
În condițiile în care plata indemnizației de concediu pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant trebuia să se facă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 1.2010, după modalitatea de calcul a acesteia așa cum deja s-a ară- tat, diminuarea cuantumului acesteia cu 25% este greșită. Chiar dacă plata e- fectivă a indemnizației s-a făcut după intrarea în vigoare a Legii nr. 1.2010, cu- antumul acesteia trebuia să rămână cel rezultat din calculul anterior, fără apli- carea diminuării de 25%.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat întemeiată cererea reclamantului și a admis-o așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâții P. O. B. S. și C. LOCAL
B. S., solicitând modificarea sentinței atacate prin scoaterea O. B. S. prin primar, precum și a C. B. S., din cauza de față.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că aceste pârâte nu au obligația de a asigura din bugetele proprii decât cheltuieli complementare ale unităților de învățământ, aflate în raza de activitate administrativ teritoriale.
Fondurilor necesare asigurării salarizării precum și altor drepturi aferente salariilor, personalului didactic sunt asigurate de către bugetele de stat, sume alocate ulterior Consiliilor Locale, de unde sunt repartizate instituțiilor de învățământ,acestea fiind în final, cele ce justifică, contabilizează și gestionează sumele astfel dobândite, fiecare unitate de învățământ întocmindu-și bugetul propriu.
I. pârâtă, nu poate fi obligată astfel, la asigurarea acestor sume, din bugetele proprii, aceste fonduri(privind drepturile de natură salarială) fiind alocate bugetelor locale, anual,de la bugetele de stat, repartizarea sumelor, către reclamant fiind condiționată în totalitate de alocarea sumelor, de la bugetul de stat. Ca urmare hotărârea instanței,de obligare a instituției noastre la asigurarea sumei,la valoarea actualizată, în funcție de rata inflației, nu are temei legal deoarece, obligația de alocare a acestor sume fiind alocate de la bugetul de S., instituția fiind responsabila, doar de repartizarea acestor sume, nu putem fi considerați ca fiind în culpă procesuală,pentru plata cu întârziere a sumelor solicitate, astfel obligarea acesteia la plata sumelor la valoarea actualizată în funcție de rata inflației neavând temei.
Astfel, conform art.167 al 1 din L. Î.ului 84/1995 cu modificările și completării ulterioare, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat, prin bugetele consiliilor județene sau locale, pe baza metodologiei elaborate de Ministerul Educației și Cercetării, aprobate prin hotărâre a guvernului și asistența tehnică a inspectoratelor școlare. Fiecare unitate de învățământ are obligația de a întocmi bugetul propriu, de a fundamenta cheltuielile, pe bază de indicatori fizici și valorici. De asemenea fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, are obligația de a fundamenta sumele necesare, conform normelor metodologice pentru elaborarea proiectelor de buget, emise de Ministerul Finanțelor Publice, care înaintează la C. N. pentru Finanțarea Î.ului Preuniversitar de S.,care propune spre aprobare M. E. și C., criteriile și standardele de finanțare, costurile anuale orientate după consultarea Federațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă și le comunică inspectoratelor școlare, în vederea stabilirii necesarului de fonduri (art.33 HG.2192/2004-cu completările și modificările ulterioare).
În limita fondurilor bugetare alocate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat .bugetele locale,veniturilor extrabugetare și bugetele fondurilor speciale, ordonatorii principali de credite repartizează sumele destinate cheltuielilor salariale.
Gestiunea sistemului de salarizare din învățământ se asigură de fiecare ordonator principal de credit, cu încadrarea în resursele financiare alocate anual, și în numărul de posturi stabilit prin legile privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat,bugetele loca le si bugetele fondurilor speciale precum si in limita posturilor aprobate. (L. Salarizării care reglementează drepturile de natura salariala ale personalului din învățământ art.2).
În continuare, raporturile de drept procesual, nu pot lua naștere decât între titularii dreptului c! rezultă din raportul de drept material dedus judecății,respectiv,rapoartele de muncă. Însă, între I. P.ui și/sau C. Local B. S., pe de-o parte, și reclamant pe de altă parte, nu pot lua naștere raporturi de munca în sensul art.10 și 14 din Codul Muncii. Acestea, iau ființă între directorul unității de învățământ și cadrele didactice, potrivit art. 11, alin 5 din L. 128/1997 privind S.utul personalului didactic,întrucât angajarea pe post, se face de către directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare,semnată de I. Ș. G.
Ca urmare, instituția noastră neavând calitatea de angajator al membrilor de sindicat menționați, nu exista legături de cauzalitate între C.
Local B. S. sau I. P.ui pe de-o parte și drepturile salariale ale membrilor de sindicat de altă parte,sumele fiind calculate și acordate de către instituția de învățământ unde aceștia își desfășoară în mod curent activitatea.
Astfel, având în vedere faptul că pentru membri de sindicat menționați în acțiune, calitatea de angajator aparține respectivei unități de învățământ prin director, acesta instituție fiind cea care, va justifica pe deplin calitate procesuală în cauza de fața.
Ca urmare, în conformitate cu prevederile art.169 al. 1. din Codul Muncii angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat, în situația în care, a suferit un prejudiciu material sau moral, din culpa acestuia,în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Totodată, mai arată că în Hotărârea care se va da, să se aibă în vedere precedentele cauze aflate pe rolul C. de A. C., având același obiect, ca și cauza de față, respectiv dosarele (...) și (...).
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 17 ianuarie 2012 reclamanta S. L. din Î. M. a solicitat respingerea recursului declarat de pârâți, cu menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 167 alin. 1 din L. nr. 84/1995 (în vigoare în perioada pentru care reclamantul solicită drepturile salariale pentru membrii săi de sindicat), finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale veniturile bugetare locale se constituie și din „sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamanților rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din Codul muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 privind S.utul personalului didactic, calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale. Or, pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
În cauză, calitatea procesuală pasivă a recurenților este justificată prin prisma faptului că potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (4) lit. a) din L. nr.
215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul
2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
Deși repartizarea efectivă a fondurilor necesare plății drepturilor salariale pentru unitățile de învățământ se realizează, conform art. 5 alin. (6) din L. nr.
11. a bugetului de stat pentru anul 2010, de către directorul direcției generale a finanțelor publice județene, Curtea reține că acesta repartizează sumele pecomune, orașe și municipii, astfel încât drepturile salariale solicitate se achită tot din bugetul local.
Neprevederea în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamanți nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atât timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opusă drepturilor de natură salarială ale reclamanților, care au caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Referitor la practica judiciară invocată de recurenți, se constată că în dosarele (...) și (...) s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a P.ui orașului B. S. și a C. Local B. S. întrucât aceștia au fost obligați la plata drepturilor salariale solicitate de cadrele didactice părți în acele cauze. Or, așa cum s-a arătat anterior în prezentul dosar recurenții au fost obligați la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 3041 și 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge recursul declarat în cauză. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții P. O. B. S. și C. LOCAL B. S. împotriva sentinței civile numărul 1886 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 06 februarie 2012. PREȘED.TE, JUDECĂTORI, D. G. S. D. L. D. Red.L.D./Dact.S.M. 2 ex./ (...) Jud.fond: C. V.. G., C. MONCE
| ← Decizia nr. 1322/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Încheierea nr. 61/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
