Decizia nr. 688/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 688/R/2012
Ședința publică din data de 15 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC T. S. SA Z. împotriva sentinței civile nr. 4854 din 26 septembrie 2011 pronunțată de
Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat A. R., având ca obiect obligație de a face - restituire garanție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 30 ianuarie 2012, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Precizează că a fost angajat la SC T. S. SA în perioada 1976 - 2009. Din aprilie 2009 a rămas în șomaj timp de o lună, apoi a fost reangajat la SC A. din iunie 2011. Mai arată că în fiecare lună i s-a reținut o garanție de 10 lei, suma totală reținută fiind de 2.000 lei, iar pârâta a refuzat să i-o restituie pe motiv că i s- au produs pagube pe care le-a achitat din garanție, la dosar existând două chitanțe de încasare pe care reclamantul precizează că nu le-a semnat. Solicită cheltuieli de judecată constând în contravaloarea transportului la instanță conform bonurilor pe care le depune la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.(...) pe rolul T. S., reclamantul A. R. a solicitat instanței obligarea pârâtei S. T.- S. S. Z. să îi restituie garanția reținută în mod nelegal, în cuantum de 2000 lei, cu dobânda legală aferentă de la data de 14 iunie 2011 și până la plata efectivă a acesteia.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că pârâta refuză în mod nejustificat să îi restituie garanția reținută în mod legal.
Prin sentința civilă nr. 4854/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a admis acțiunea reclamantului A. R., fiind obligată pârâta S. T.-S. S. să îi restituie acestuia garanția reținută în mod nelegal, în cuantum de 2000 lei, cu dobânda legală aferentă de la data de 14 iunie 2011 și până la plata efectivă a cesteia.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâta a comunicat instanței că nu i-a restituit reclamantului garanția la plecarea din unitate deoarece acesta a cauzat prejudicii societății comerciale, însă nu a precizat în ce constau aceste prejudicii și nu a dovedit prin nici un mijloc legal de probă că prejudiciile au fost produse în patrimoniul său de către acest salariat.
Pentru aceste motive, s-a reținut că acțiunea reclamantului A. R. având ca obiect obligarea pârâtei S. T.-S. S. A. Z. să îi restituie garanția de
2000 lei, reținută în mod nelegal, apare ca fiind fondată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs pârâta S. T. S. S.,considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Hotărârea atacata nu cuprinde niciun motiv de drept avut in vedere de instanța de fond la momentul pronunțării hotărârii.
S-a mai arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii in probațiune formulată de recurentă, prin care aceasta a arătat că a refuzat a restituie garanția pretinsa de reclamant întrucât salariatul a cauzat prejudicii societății.
Se mai susține că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii societății de administrare a probei cu înscrisuri.
Analizând recursul formulat de pârâta S. T. S. S., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Societatea recurentă a recunoscut faptul că a reținut garanția de 2000 de lei depusă de către reclamant, însă consideră că nu are obligația de a o restitui intimatului, întrucât a acoperit, practic, cu această sumă de bani, amenda contravențională aplicată societății prin procesul-verbal seria AIR nr.0134313 întocmit de către A. R. R..
Recurenta consideră că această sancțiune contravențională a fost aplicată societății pentru fapte de care se face vinovat intimatul.
Pentru acest motiv, recurenta a emis o chitanță prin care a înscris suma de 2000 lei, ca fiind amenda plătită de către reclamant, acesta fiind de altfel înscrisul depus de către pârâtă la dosarul de fond prin care a înțeles să dovedească faptul că salariatul ar fi cauzat o pagubă societății.
Potrivit disp.art.16 din Legea nr.22/1969, garantia in numerar și dobinda aferenta pot fi ridicate de catre gestionarul titular al carnetului de consemnare la încetarea contractului său de muncă sau la trecerea intr-o funcție pentru care nu se cere garanție, in situația in care nu a cauzat o pagubă sau cind paguba a fost acoperita in intregime. Agentul economic, autoritatea sau institutia publica sunt obligate, in aceste cazuri, sa elibereze gestionarului, in termen de cel mult 10 zile, carnetul de consemnare impreuna cu o comunicare către Casa de E. și C. în care să se arate ca titularul are dreptul sa ridice garanția.
Cind gestionarul a cauzat o pagubă în gestiune la locul său de muncă și aceasta nu se acopera integral in termen de o lună de la obtinerea titlului executoriu definitiv, agentul economic, autoritatea sau institutia publică se va despagubi din garanția in numerar constituita in favoarea sa.
Curtea reține însă că recurenta nu a făcut dovada formulării unei acțiuni în răspundere patrimonială împotriva salariatului, în temeiul disp.art.254 din Codul muncii republicat, și cu atât mai mult, nu a făcut dovada obținerii unui titlu executoriu împotriva reclamantului, care, conform art.169 alin.1 și 2 din Codul muncii, nu poate fi decât o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Constatând că raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de (...) și că societatea nu a dovedit în mod legal întrunirea în cauză a condițiilor răspunderii patrimoniale, respectiv că reclamantul ar fi cauzat acesteia o pagubă, se reține că în mod corect prima instanță a admis acțiunea reclamantului, întrucât societatea avea obligația să restituie garanția intimatului, conform art.16 din Legea nr.22/1969.
În consecință, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civilă, se va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta S. T. S. S. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
Având în vedere faptul că în cauză nu s-a probat de către intimat că pretinsele cheltuieli de transport solicitate în recurs ar fi fost determinate de prezența acestuia la termenul de judecată din data de (...), se va respinge cererea de obligare a recurentei la plata acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. T. S. S. împotriva sentinței civile nr. 4854 din 26 septembrie 2011 a T. S. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Respinge cererea intimatului A. R. de obligare a recurentei la cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
GREFIER
G. C.
Red./dact. CM
2 ex./(...) Jud.fond: N.C.C.
| ← Sentința nr. 76/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1758/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
