Decizia nr. 72/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr.72/RC/2012
Ședința publică din data de 9 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA împotriva deciziei civile nr. 1. din (...) pronunțate de Curtea de A. C. în dosar nr. (...) privind și pe intimatul D. M. și pe S. „. C. SA S. B.-O., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul D. M. personal, lipsind reprezentantul contestatoarei.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că raportat la ștampila care apare pe dovada de realizare a procedurii de citare, deși există mai multe societăți la sediul pârâtei, există o registratură comună pentru toate aceste societăți, registratură care repartizează citațiile fiecărei societăți., prin urmare procedura de citare este legal îndeplinită.
Intimatul D. M. arată că nu are cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea acordă cuvântul asupra contestației în anulare formulate.
Intimatul solicită respingerea contestației. Curtea reține cauza în pronunțare,
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.2092 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. de C. „. C. SA;
A fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâte;
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. M. C. T., în numele membrului de sindicat D. M., împotriva pârâtelor S. N. de T. F. C. „. C. și R. de T. F. de C. B. O. și în consecință au fost obligate pârâtele să-i plătească membrului de sindicat D. M. salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008 și
2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Au fost obligate pârâtele să-i plătească membrului de sindicat D. M. prima pentru Z. F., ajutorul material de P. și de C., pentru anul 2009, la nivelul valorii clasei 1 de salarizare.
A fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâtelor la plata contravalorii tichetelor de masă, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta S. - CFR C. S.A - S. R. de T. F. de C. B.
O. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin decizia civilă nr. nr. 1. din (...) pronunțate de Curtea de A. C. în dosar nr. (...) s-a admis în parte recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE C. "CFR C." SA - S. R. DE T. F. DE C. B. O. împotriva sentinței civile nr.2092 din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care a modificat-o în parte în sensul că s-aînlăturat obligația pârâtelor să-i plătească reclamantului D. M. salariul suplimentar pentru anul 2007.
S-au menținut celelalte dispoziții.
Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de A. a reținut următoarele:
Motive de recurs invocate și an aliza lor:
1) Excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la drepturile aferente anilor 2007, 2008 și 2009 întemeiată pe prevederile art.283 alin.1 lit. e Codul muncii în raport de stabilirea acestui drept printr-un contract colectiv de muncă.
1) În conformitate cu dispozițiile art. 283 alin.(1) din Codul muncii
,„Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)- d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni a constituit-o încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale, Curtea a apreciat că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
2) Acordarea salariilor suplimentare pretinse prin acțiune este condiționată de existența veniturilor necesare, în speță, lipsind fondurile bănești pentru plata sumelor ca urmare a pierderilor suferite și nerealizării de profit în anii 2007 și
2008, iar în anul 2009 nefiind aprobat de către M. T. bugetul de venituri și cheltuieli.
2) Acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului după cum a rezultat din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, aplicabil în cauză.
Astfel, art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă menționat precizează că :„ pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
De asemenea, art. 30 alin. 3 precizează că :„ Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";.
Din modul de formulare neechivoc și nesupus altei condiții decât desfășurarea ireproșabilă a activității rezultă caracterul pur și simplu al acestui drept pretins prin acțiune, precum și obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu s-a constituit tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, s-a reținut că dispozițiile invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
Tot astfel, acordarea ajutoarelor materiale de P. și C. și a premierii de Z. F. a fost reglementată de art. 71 din CCM la nivel de grupă de unități ca un drept al salariaților neafectat de alte condiții decât cele prevăzute expres în norma citată, nefiind o vocație a salariatului.
Aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale nu pot fi reținute ca o justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursul formulat.
De asemenea, caracterul pur și simplu al drepturilor pretinse prin acțiune a înlăturat pretinsa incidență a necesității aprobării anterioare sau ulterioare a bugetelor de venituri și cheltuieli, neputând fi acceptată, în raport de claritatea normelor din acordul colectiv, o interpretare cuprinzând o condiție implicită a existenței unor resurse financiare suplimentare.
3) Suspendarea acordării premiului ocazionat de Z. C. 2009, a ajutorului material de C. 2009 și de P. 2009, convenită de parteneri de analog social prin procesul verbal din (...) și actul adițional la CCM 2009-2010.
3) Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități nu i se poate opune actele adiționale la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pentru anul 2009-2010, deoarece în caz contrar, ar avea consecința încălcării principiului edictat de art.38 și art.164 Codul muncii, care enunță interdicția renunțării salariatului la drepturile ce-i sunt recunoscute.
A fost irelevant că procesele verbale au fost semnate de sindicatele la care este afiliat reclamantul deoarece mandatul acordat nu îngăduie renunțarea la un drept, fiind de esența activității sindicale apărarea drepturilor membrilor de sindicat inconciliabilă cu acte de renunțare care nu sunt permise nici la nivel personal (art.38 Codul muncii).
De altfel, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă în contractul colectiv de muncă menționat la nivel de grup de unități, de la care nu poate deroga contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul inferior, conform art. 238 Codul muncii.
4) Inadmisibilitatea acțiunii este invocată ca urmare a neepuizării procedurii prealabile derulate prin comisiile mixte patronat-sindicate conform art. 117 din CCM la nivel de grup de unități.
4) În opinia instanței de recurs această procedură prevăzută de art. 117 din
CCM la nivel de grup de unități nu este obligatorie, neexistând o dispoziție legală care să prevadă obligativitatea unei asemenea proceduri, așa cum prevede art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă, care recunoaște caracterul obligatoriu al procedurilor instituite prin lege.
5) În fine s-a invocat greșita acordare a salariului suplimentar salariatului
D. M. pentru anul 2007 care a fost sancționat disciplinar.
5) Recursul a fost întemeiat în parte sub acest aspect.
Astfel, salariatul D. M. a fost sancționat disciplinar în cursul anului 2007 prin deciziile nr. 3. și nr. 3. (fila 27) cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o lună, respectiv cu reducerea salariului de bază cu 5% pe o lună, abaterile disciplinare fiind comise în anul 2007, aspect confirmat expres de reclamant.
În atare situație, salariatul nu este îndreptățit să beneficieze de acordarea salariilor suplimentare pentru anul 2007, în raport de condiționarea acordării salariului suplimentar, conform art.30 alin.1 din Contractul Colectiv de M. la N. de G. de U. din T.ul F. pe anii 2006-2008 de desfășurarea muncii iresponsabile în cursul anului calendaristic respectiv, fiind evident că aplicarea sancțiunilor disciplinare exclude calificarea ca ireproșabilă a activității acestui salariat.
De asemenea, și anexa nr. 6 la CCM la nivel de unitate (fila 24 fond) înlătura de la acest beneficiu pe salariații cărora li s-au aplicat repetat sancțiunea reducerea salariului de bază cu 5-10% pe o lună -3 luni.
Prin urmare, sub acest aspect recursul pârâtei S. „. C. S.A-S. B. O. a fost întemeiat, având consecința modificării în parte a sentinței și înlăturării obligației de plată a salariului suplimentar pe anul 2007 în favoarea lui D. M., fiind menținute celelalte dispoziții examinate în cadrul motivelor de recurs anterioare.
Împotriva acestei decizii a formulat contestația în anulare contestatoarea S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA prin care a solicitat anularea deciziei nr. 1./(...)pronunțată de Curtea de A. C. și pe cale de consecință comunicarea sentinței civile nr. 2092/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș și repunerea contestatoarei în termenul de recurs împotriva acesteia.
În motivarea contestației în anulare contestatoarea a arătat că, în fapt, pe rolul T. M. a fost înregistrat dosarul nr. (...) având ca obiect drepturi bănești și ca părți S. MIC T., în calitate de reclamant, pentru membrul de sindicat D. M., iar în calitate de pârâte S. "C. C."-S., respectiv
R. de T. F. de C. T. (actualmente S. de T. F. de C. T.).
Prin sentința nr. 2092/(...), pronunțată în dosarul sus menționat, Tribunalul Maramureș a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâtele la plata premierii de Z. C. și plata ajutoarelor materiale de P. și C. pe anul 2009, precum și la plata salariului suplimentar pe anii 2007-2009.
Prin D. nr. 1./(...), instanța de recurs a admis în parte recursul formulat de
S. T. și a modificat în parte sentința recurată, în sensul că înlătură dispoziția de obligare a recurentelor la plata către reclamantul D. M. a salariului suplimentar pe anul 2007.
Pe această cale, a făcut precizarea că, deși contestatoarea a fost parte în acest litigiu, nici până în prezent, nu i-a fost comunicată sentința civilă nr.
2092/(...), iar comunicarea acestei hotărâri numai sucursalei contestatoarei nu acoperă procedura de comunicare a hotărârilor judecătorești prevăzută imperativ de dispozițiile art. 261 alin. (3) cod proc. civ. în cazul în care este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a căilor de atac.
Ca atare, prin necomunicarea de către Tribunalul Maramureș a sentinței civile nr. 2092/(...), contestatoarea s-a aflat în imposibilitatea legală de a promova cale de atac împotriva acestei hotărâri judecătorești.
Mai mult, deși în practicaua deciziei nr. 1./(...) se menționează că procedura de citare cu părțile litigiului este legal îndeplinită, contestatoarea nu a avut cunoștință de existența acestui dosar pe rolul C. de A. C., nefiind niciodată citată de către această instanță pentru termenul de judecată din recurs, situație prin care n s-a încălcat dreptul la apărare având în vedere că citarea are ca scop încunoștințarea părții despre existența procesului, pentru ca ea să se poată prezenta și să-și facă apărările pe care le consideră necesare.
A mai menționat contestatoarea că a luat cunoștință de D. nr. 1./(...) a C. de A. C., la data de (...), dată la care s-a primit la sediul contestatoarei o copie legalizată a acestei hotărâri.
Prin urmare, având în vedere că procedura citării și comunicării actelor de procedura este o instituție fundamentală a procesului civil, fiind menită să contribuie la asigurarea înfăptuirii principiului dreptului la un proces echitabil, contradictorialității și dreptului la apărare, consacrate în prevederile Constituționale, precum și în cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, asigurând participarea părților în mod activ și egal, la prezentarea, argumentarea și dovedirea drepturilor lor în cursul desfășurării procesului, consideră că prezenta cerere în anulare îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 317 alin. (l) pct. 1 Cod proc. civilă.
În drept, a invocat pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedura civila.
Analizând contestația în anulare formulată, Curtea reține următoarele
Potrivit art. 317 alin.1 pct.1 C.pr.civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate pe calea contestației în anulare când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență.
Pornind de la această normă, Curtea urmează a verifica în ce măsură citarea contestatoarei a fost făcută în fața instanței de recurs cu respectarea normelor legale.
În acest sens, Curtea constată că citația a fost trimisă societății la sediul indicat de aceasta. E. adevărat că pe confirmarea de primire apare o stampilă care aparține unei alte societăți, însă în urma demersurilor făcute de instanță, contestatoarea a precizat că sediul societății se află în incinta P.ului CFR, în care funcționează o multitudine de societății. C. este administrată de SC G. E. și Î. P. CFR SA, persoană juridică care, prin registratura proprie, primește și distribuie corespondența societăților comerciale din incinta clădirii și aplică ștampila proprie pe corespondența primită indiferent de destinatar. U., aceasta este sortată și predată către destinatari.
Față de cele relevate de către contestatoare, Curtea reține că aceasta și-a delegat practic serviciul de registratură unei alte societăți, astfel încât primirea procedurii de citare prin intermediul acesteia apare ca o alegere a înseși contestatoarei.
În această situație, Curtea constată că aceasta nu mai este în măsură a invoca lipsa procedurii de citare, aceasta fiind îndeplinită conform prevederilor art.87 pct.2 coroborat cu art.92 pct.3 C.pr.civilă. În acest sens, se reține că citația pentru termenul din data de 12 martie 2012 a fost înmânat serviciului registratură ce o deservea pe contestatoare la data de (...).
În consecință, față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 317 alin.1 pct.1 C.pr.civilă, Curtea va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA împotriva deciziei civile nr. 1. pronunțate de Curtea de A. C. în dosar nr.(...) pe care o va menține.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA împotriva deciziei civile nr. 1. pronunțate de Curtea de A. C. în dosar nr.(...) pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. G.-L. T. I. T.
GREFIER, N. N.
Red. D.C.G/dact.V.R.
2 ex /(...)
Jud.fond Giuroiu Brândușa
Jud.recurs D. G./ S. D./L. D.
| ← Decizia nr. 2308/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1804/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
