Decizia nr. 784/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 784/R/2012
Ședința publică din data de 21 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul B. M. împotriva sentinței civile nr. 3983 din (...) pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamanta intimată S. S. B. SA, având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în răspundere patrimonială.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 7 februarie 2012, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 14 februarie 2012 și apoi pentru 21 februarie 2012 , încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. C., reclamanta S. S. de S. de
I. F. „. SA a chemat în judecată pe paratul B. M., solicitând obligarea pârâtului să îi plătească suma de 145.060,81 lei, reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a modului defectuos în care a efectuat tranzacții pe platforma B. de V. B. si a B. M. F. si de M. S., cu plata dobânzii legale la data restituirii sumei în totalitate.
În ședința publică din data de (...) reclamanta, prin reprezentant, și-a precizat cuantumul pretențiilor, arătând că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de
59.757 lei, reprezentând sold negativ în contul clientei Rus G., cu dobânda legală, restul sumei fiind recuperate.
Prin sentința civilă nr. 3983/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.
(...)*, s-a admis acțiunea formulată și precizată de către reclamanta S. S. DE S. DE
I. F. „. S., în contradictoriu cu pârâtul B. M. și în consecință:
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 59.757 lei cu dobânda legală de la data de (...) și până la data plății, cu titlu de despăgubiri.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 4879 lei reprezentând cheltuieli de judecată cu titlu de onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă nr. 288/(...) și deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, pârâtul a fost angajatul reclamantei în perioada ianuarie 2006-(...) în funcția de director de sucursală și a avut potrivit fisei postului, printre alte atribuții însușirea, respectarea si informarea permanentă asupra modificărilor apărute în regulamentele pieței de capital si aducerii acestora lacunoștința angajaților sucursalei, aprobarea, după verificare, a tuturor tranzacțiilor înregistrate în ziua precedentă și remiterea confirmării tranzacțiilor efectuate, aprobarea efectuării tranzacțiilor numai dacă sunt prezentate toate documentele precizate în regulamente. De asemenea, pârâtul avea ca atribuții să verifice zilnic ordinele, să tină evidența tranzacțiilor zilnice, să verifice zilnic evidența plăților, să contrasemneze dispozițiile de plată si să verifice săptămânal ordinele de vânzare.
Prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu menționate mai sus vizând controlul operațiunilor financiare, pârâtul a cauzat reclamantei un prejudiciu in valoare totală de 240.363,57 lei constând în soldurile negative create în conturile clienților Rus G., sold negativ in valoare de 138,943,66 lei și G. A., sold negativ în valoare de 101.409,91 lei.
Astfel, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a aproba, după verificare, numai acele tranzacții care nu conduceau la descoperirea conturilor clienților și la producerea unor pagube acestora ori reclamantei. A. efectuarea tranzacțiilor care au determinat minusuri în conturile clienților Rus G. și G. A., pârâtul a produs, din culpă, o pagubă clienților și societății de brokeraj, iar societatea este îndreptățită să se îndrepte împotriva pârâtului, în temeiul art. 269 și art. 270 din Codul muncii. Potrivit pct. V, VI, VI, VIII din contractul de intermediere a serviciilor de brokeraj încheiat între reclamantă și G. A., la efectuarea unor operațiuni în marjă, clientul are obligația de a depune în cont o sumă cu titlu de garanție, în caz contrar operațiunea fără acoperire nu poate fi efectuată fiind sarcina pârâtului să aprobe, numai după verificare, tranzacțiilor înregistrate în ziua precedentă și să remită confirmarea tranzacțiilor efectuate numai dacă și după ce constată îndeplinirea condițiilor de efectuare a acestora. Totodată, dacă acel client nu a acoperit deficitul existent în contul său de marjă, intermediarul trebuie să procedeze la închiderea forțată a pozițiilor deținute de client până la acoperirea necesarului de marjă, iar dacă agentul nu a procedat astfel, pârâtul era cel care trebuia să verifice și să procedeze la închidere, astfel încât să nu se producă soldurile negative. Or, atâta timp cât aceste solduri negative s-au produs iar agenții au efectuat operațiuni fără acoperire, fără a fi verificați zilnic de către pârât și împiedicați să facă acest tip de operațiuni, rezultă că pârâtul nu și-a exercitat în mod corespunzător atribuțiile de serviciu mai sus indicate.
La termenul de judecată din data de (...), pârâtul a achiesat la susținerea reclamantei privind acoperirea de către aceasta a pagubei determinate de crearea soldurilor negative în conturile celor două cliente mai sus menționate, solicitând a nu se mai dispune efectuarea unei expertize în acest sens, învederând că mecanismele financiare ale pieței conduc la concluzia că reclamanta a acoperit aceste solduri negative din conturile clienților.
Reclamantul a recunoscut că este vinovat de producerea acestui prejudiciu și
și-a luat angajamentul, atât unilateral, cât și prin semnarea unei convenții de compensare, să acopere prejudiciul, recunoaștere materializată în următoarele: - acordul la utilizarea garanției pentru stingerea debitelor (f.11); - convenția de compensare nr. 1336/(...) (f.12); - angajamentul de plată din data de (...); - cererea nr. 4017/(...) (f.19) prin care își asumă debitul numitei G. A. - angajament de plată din data de (...) (f.15); - acord privind declarația numitei Rus G., în care se menționează că pârâtul și-a asumat plata debitelor; - cererea pârâtului nr.
5002/(...) de plată în rate a debitului și înființare a unei ipoteci (f. 22, 23).
Mai mult, reclamantul a dovedit că recunoaște debitul și își recunoaște fapta culpabilă plătind efectiv o parte din debit, potrivit extrasului de cont de la fila 16, aachitat suma de 3500 lei, iar numita G. A. a achitat reclamantei o parte din debit, respectiv suma de 68.600 lei (fila 24).
Pârâtul a solicitat T. A. declararea ca nul a angajamentului de plată din data de (...) prin care s-a obligat să achite pârâtei suma de 148.560,81 lei, iar acțiunea a fost respinsă (f.53 dosar Curtea de A. C.), iar recursul declarat de recurentul B. M. a fost respins ca nefondat, astfel cum rezultă din extrasul din ECRIS depus la dosar la fila 39.
Martora Rus G. a arătat că nu a semnat ordinele de plată pentru sumele reprezentând soldul negativ al clientului - f.34. Martorul A. L., fost agent al reclamantei și ulterior, lucrător în cadrul controlului intern, a arătat că deși contractul de brokeraj se făcea cu un anumit broker, în realitate, la efectuarea tranzacțiilor aceștia se înlocuiau între ei. Martorul a mai arătat că atât acesta cât și directorul verifica ordinele și evidența tranzacțiilor zilnice.
Pentru aceste considerente, având în vedere fapta culpabilă a pârâtului care a determinat producerea prejudiciului prin încălcarea culpabilă a îndatoririlor de serviciu prevăzute în fișa postului privind verificarea și aprobarea tranzacțiilor efectuate la bursă, instanța în temeiul art.269, art. 271 alin.1 Codul muncii, a admis acțiunea, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 59.757 lei cu dobânda legală de la data de (...) și până la data plății, cu titlu de despăgubiri, iar în temeiul art. 274 al. 1 C.pr.civ., a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de
4879 lei reprezentând cheltuieli de judecată cu titlu de onorariu avocațial.
Instanța nu a obligat pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4216 lei evidențiate în copia facturii de la fila 56 deoarece reclamanta nu a făcut dovada plății acestei sume prin înscrisurile specifice
(chitanță, OP etc.).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul B. M., solicitând, înprincipal, casarea în totalitate a sentinței recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond în vederea administrării probelor suplimentare de natură să dovedească dacă prejudiciul pretins de către intimata-reclamanta a fost produs de către recurentul pârât, potrivit îndrumărilor cuprinse în decizia de casare, iar în subsidiar, modificarea în totalitate a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii, astfel cum a fost precizata. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului recurentul pârât a arătat următoarele:
Sub aspectul solicitării de casare a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond recurentul a arătat că, deși potrivit dispozițiilor art. 315 C.pr.civ., îndrumările deciziei de casare sunt obligatorii în rejudecare pentru instanța fondului, aceasta din urma a ignorat in totalitate acest aspect, pronunțându-se în esența tot pe ansamblul probator existent deja la dosar în primul ciclu procesual. Cu toate ca a administrat exclusiv proba testimoniala (ignorând complet suplimentarea probatoriului cu înscrisuri), sens in care au fost audiați doi martori, instanța fondului a reținut in considerente doar câte un aspect, respectiv doua în cazul martorului A. L., din întreaga depoziție a acestora, înlăturând practic, în mod absolut nejustificat, cele declarate de către aceștia.
In concret, instanța fondului a reluat, sub o alta formă, considerentele deja prezentate de către prima instanța de fond din primul ciclu procesual, fara a mai suplimenta probatoriul cu înscrisuri si ignorând aproape in integralitate depozițiile celor 2 martori audiați in cauza.
În ce privește solicitarea subsidiară de admitere a recursului și respingerea acțiunii recurentul a arătat că instanța fondului in rejudecare a ignorat in totalitateîndrumările obligatorii cuprinse in decizia de casare, pronunțându-se tot pe ansamblul probator existent deja la dosar in primul ciclu procesual.
Astfel, instanța fondului in rejudecare, ignorând depoziția martorului A. L., precum si cele prevăzute in "fisa postului", a ajuns la aberanta concluzie ca pârâtul nu și-ar fi "îndeplinit obligația de a aproba, după verificare, numai acele tranzacții care nu conduceau la descoperirea conturilor clienților si la producerea unor pagube acestora ori reclamantei", in condițiile in care, așa cum rezulta cu evidenta atât din cuprinsul fisei postului, cat si din depoziția martorului A. L., numai C. putea sa facă acest lucru. Susține recurentul că obligațiile sale potrivit lit. G pct.4 din fisa postului au fost de supraveghere si nicidecum de intervenție directa, el neputând angaja juridic si patrimonial societatea, potrivit lit. H din aceeași fisa. Contrar celor reținute in sarcina sa de către instanța fondului, martorul A. L. a arătat punctual faptul ca, potrivit fișei postului și reglementărilor interne, la ambele burse (S., B.) se puteau face tranzacții fără bani în cont cu obligația ca investitorul să aducă banii în 3 zile pentru B. de la B. și până la ora 12 a doua zi pentru B. de la S. Mai mult decât atât, acesta a arătat faptul ca era obligația brokerului, iar nu a pârâtului - să urmărească încasarea banilor lipsă, respectiv să insiste pe lângă client să aducă banii. Tot acesta a arătat si faptul ca tranzacțiile pe B. din S. (piața futures) cu apel în marjă nu se puteau închide forțat decât de către C. S. B. (deci sucursala nu o putea face), prin directorul de tranzacționare d-na V. M. - de altfel toate comenzile lor privind bursa erau date prin traderii de la C., sucursala neavând contabilitate proprie și nici autoritate juridică.
Martorul a mai arătat si faptul ca in toate rapoartele lunare trimise la C. era evidențiat soldul negativ al d-nei Rus G., rapoartele fiind semnate și de către directorul sucursalei. Prin urmare nu se poate pune măcar problema vreunei culpe cu privire la apariția soldurilor negative, pârâtul prestând activitatea de supraveghere in sensul menționat in cuprinsul fisei postului.
Mai arata martorul A. L. faptul ca sucursala nu avea autoritatea juridică să recupereze banii de la clienții litigioși, ci exclusiv C. S. B. C., ca documentele erau verificate zilnic și semnate de către broker, controlul intern (adică de martor) și de către pârât, precum si ca ordinele și evidența tranzacțiilor zilnice erau verificate de către aceleași persoane.
Rezultă așadar, că directorul sucursalei (pârâtul-recurent) și-a îndeplinit în totalitate sarcinile menționate in Fișa postului (f.14 dosar fond), a urmărit zilnic tranzacțiile efectuate, a semnat toate rapoartele controlului intern trimise la C. B., în cuprinsul cărora era evidențiat si debitul d-nei Rus, a contactat clienta pentru semnarea documentelor de tranzacționare și depunerea banilor lipsă. In concret, contrar celor reținute de către instanța fondului in rejudecare, prin probatoriul testimonial administrat in cauza, intimata-reclamanta nu a reușit sa probeze ce sarcină nu și-a îndeplinit pârâtul, in condițiile in care inclusiv martora Rus G. recunoaște indirect că a fost contactată de pârât cu ocazia tranzacțiilor.
Potrivit pct. 4 din Fișa postului, pârâtul trebuia să realizeze "supravegherea încasării contravalorii acțiunilor achiziționate de către clienți, termenul de încasare
3 zile lucrătoare de la data tranzacției". Din depoziția martorului A. L. reiese cu evidenta faptul că a realizat această supraveghere. La același pct.4 se prevede si obligația pârâtului privind "urmărirea soldului de numerar al clienților". S-a dovedit că a urmărit aceste solduri (prin semnarea actelor de control). Mai rezultă că pârâtul și brokerii nu aveau cum să evite tranzacționarea fără bani.
Toate aceste aspecte au fost învederate de altfel instanței fondului inrejudecare, in cuprinsul concluziilor scrise, insa acestea alături de depoziția martorului A. L., au fost ignorate complet.
In ceea ce privește cele 7 înscrisuri pe care instanța fondului le-a apreciat ca însemnând o recunoaștere din partea pârâtului a vinovăției in producerea prejudiciului, acestea sunt înscrisuri depuse si in primul ciclu procesual, deci cenzurate o data de către instanța de control judiciar in recurs, recurentul menționând că își menține poziția procesuală pe care și-a exprimat-o deja cu privire la acestea. In rejudecare trebuiau administrate alte probe - inclusiv înscrisuri - decât cele administrate deja in primul ciclu procesual.
Cat privește aspectul reținut in considerente de către instanța fondului din depoziția martorei Rus G., cum ca aceasta nu ar fi semnat ordinele de plata pentru sumele reprezentând soldul negativ al clientului, consideră că este irelevant, martora având un interes direct în a ascunde adevărul, întrucât ea este cea care trebuie sa acopere soldul negativ (așa cum a făcut-o si G. A.).
Relevanta in schimb este reținerea de către instanța fondului a împrejurării ca numita G. A. si-a stins debitul, insa nu in contextul arătat in considerente, ci in sensul ca aceasta era in fapt debitorul sumei, ei revenindu-i sarcina potrivit contractului semnat cu reclamanta de a acoperi minusul, ceea ce s-a si întâmplat in concret.
A mai precizat recurentul că în considerentele sentinței au fost preluate in cea mai mare parte susținerile intimatei reclamante expuse in precizarea de acțiune, motiv pentru care înțelege sa susțină in continuare cele menționate in cuprinsul întâmpinării la respectiva precizare de acțiune depusa de către intimata-reclamanta in rejudecare, precum si cele menționate în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar.
Intimata reclamantă S. DE S. DE I. F. „. S. depus întâmpinare prin care asolicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea de A.reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 4. din (...) a C. de A. C. a fost casată sentința civilă nr.
863/(...) a T. C. și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se necesitatea suplimentării probatoriilor pentru a se dovedi îndeplinirea condițiilor pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Solicitarea recurentului privind casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea suplimentării probatoriilor apare ca fiind nejustificată, întrucât în rejudecare instanța de fond a administrat probe suplimentare față de cele administrate în cursul primei judecăți în primă instanță, iar recurentul nu indică în concret probele a căror administrare o consideră necesară, în raport de care să se poată aprecia necesitatea și utilitatea probelor respective.
De altfel, se constată că la instanța de fond nici una dintre părți nu a solicitat suplimentarea probei testimoniale, iar administrarea probei cu înscrisuri este posibilă și în faza procesuală a recursului, conform prevederilor art. 305 cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că prin acțiunea sa, astfel cum a fost precizată, reclamanta a solicitat a se angaja răspunderea patrimonială a pârâtului
B. M. pentru prejudiciul înregistrat de societate ca urmare a acoperirii soldului negativ înregistrat în contul clientei Rus G., în cuantum de 59.758 lei, reclamanta invocând neîndeplinirea în mod corespunzător de către pârât a atribuțiilor care îi reveneau conform fișei postului.
Din fișa postului depusă la dosar (fila 14 dosar fond) Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond că pârâtul avea ca atribuții de serviciu însușirea, respectarea si informarea permanentă asupra modificărilor apărute în regulamentele pieței de capital si aducerii acestora la cunoștința angajaților sucursalei; aprobarea, după verificare, a tuturor tranzacțiilor înregistrate în ziua precedentă și remiterea confirmării tranzacțiilor efectuate; aprobarea efectuării tranzacțiilor numai dacă sunt prezentate toate documentele precizate în regulamente, precum și atribuțiile de a verifica zilnic ordinele (dacă fiecare ordin are anexate documentele prevăzute de regulamentele C. în vigoare), evidența tranzacțiilor zilnice, să verifice zilnic evidența plăților, contrasemnarea dispozițiilor de plată si să verifice săptămânal ordinele de vânzare.
În raport de probele administrate Curtea apreciază că în mod temeinic a reținut instanța de fond că pârâtul nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile care îi reveneau, în special cele de a aproba, după verificare, numai acele tranzacții efectuate cu respectarea regulamentelor.
Din adresa din data de (...) a numitei Rus G. înregistrată la societatea reclamantă sub nr. 5125/2009 se reține că această clientă a recunoscut că a semnat 33 de ordine de vânzare cumpărare de acțiuni din perioada (...) - (...), însă la data respectivă portofoliul era pozitiv, menționând că ulterior nu a mai dispus efectuarea de tranzacții în marjă, că nu a avut cunoștință de efectuarea unor astfel de tranzacții și nici nu l-a împuternicit nici verbal, nici scris pe B. M. să semneze ordinele de vânzare cumpărare de acțiuni.
Contrar susținerilor recurentului, declarația martorei Rus G., prin care aceasta a declarat că nu a semnat ordinele de plată pentru sumele reprezentând soldul negativ, nu poate fi înlăturată, întrucât îndeplinirea corectă a atribuțiilor de serviciu impunea angajatului care a efectuat operațiunile pe contul acestei cliente să aibă ordine semnate de clientul respectiv, iar lipsa unei asemenea dispoziții scrise emanând de la client nu face decât să confirme încălcarea reglementărilor interne privind modul de desfășurare a operațiunilor respective.
În consecință, în lipsa unor asemenea dispoziții scrise din partea clientului, nu se poate imputa angajatorului că nu s-a îndreptat împotriva clientei pentru recuperarea sumelor înregistrate ca sold negativ, întrucât societatea nu putea opune clientei ordine semnate de aceasta pentru efectuarea tranzacțiilor care au generat soldul negativ.
Faptul că sucursala nu avea competențe în recuperarea banilor de la clienții litigioși este lipsit de relevanță în cauză, întrucât pârâtului nu i se impută faptul că nu ar fi făcut demersuri în acest sens, ci faptul că prin neîndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor de serviciu s-a creat posibilitatea efectuării de tranzacții cu nerespectarea reglementărilor specifice, care au condus la crearea unui sold negativ.
Din contractul de intermediere a serviciilor de brokeraj încheiat între societatea reclamantă și clienta Rus G. rezultă că agentul broker cu care această clientă a încheiat contractul a fost numita M. M.
Martorul A. L. a declarat că la semnarea contractului cu un anumit broker acesta era desemnat să se ocupe de tranzacții pentru respectivul client, însă, dacă acel broker lipsea, era posibil prin acord tacit ca el să fie înlocuit. Martorul a precizat că la nivelul societății se cunoștea faptul că brokerii se mai schimbă, menționând totodată că important era ca la finele tranzacției actele să fie semnate atât de către client, cât și de către broker.
A mai arătat că atât ordinul de tranzacționare, cât și confirmarea tranzacțiilor efectuate erau semnate de broker și de client, iar ordinele și evidența tranzacțiilor zilnice erau verificate atât de martor, cât și de broker și de către director.
Din probele administrate și susținerile părților Curtea nu poate reține că operațiunile efective pe contul clientei Rus G. au fost efectuate de către pârâtul B.
M.
Într-adevăr, în cauză s-a făcut dovada, potrivit înscrisului depus la fila 8 dosar fond, că pârâtul era și autorizat ca agent de investiții financiare, situație de altfel necontestată de acesta, însă nu s-a făcut nici o dovadă că operațiunile efective de tranzacționare pe contul clientei Rus G., în urma cărora s-a creat soldul negativ, au fost efectuate de acesta.
Curtea apreciază că în mod corect a reținut instanța de fond că cele 7 înscrisuri menționate în hotărâre conturează o recunoaștere de către pârât a culpei acestuia, în calitate de director al sucursalei, în producerea prejudiciului.
În raport de probele administrate în cauză Curtea apreciază însă că nu se poate reține o culpă exclusivă a pârâtului în producerea prejudiciului ce face obiectul prezentei cauze.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar, coroborate cu susținerile părților și declarația martorului A. L., se reține că responsabilitatea cu privire la operațiunile efectuate pe contul clientului revenea în primul rând brokerului care a executat operațiunile respective. A. avea obligația de a efectua operațiunile de tranzacționare cu respectarea reglementărilor interne și a regulamentelor C.N.V.M., iar în situația în care un client nu a acoperit deficitul existent în contul său de marjă, intermediarul, prin agentul broker (conform art. 28 din contractul de intermediere), trebuia să procedeze la închiderea forțată a pozițiilor deținute de client până la acoperirea necesarului de marjă. A. care a efectuat operațiunile avea în primul rând obligația de a respecta procedurile interne de efectuare a tranzacțiilor și de a nu efectua operațiuni fără acoperire și fără a deține documentația din care să rezulte acordul sau autorizarea clientului.
De altfel, însăși reclamanta, prin concluziile scrise depuse la dosar (fila 45 dosar recurs), a subliniat că operațiunile desfășurate de brokeri peste ordinele de tranzacționare ale clienților și fără să existe o autorizare de cont discreționar pentru brokeri constituie o faptă ilicită care se sancționează administrativ și civil.
Acest aspect însă nu este de natură a înlătura răspunderea pârâtului, care, în virtutea funcției de conducere pe care o ocupa, avea obligația de a supraveghea activitatea personalului din subordine și de a aproba doar acele operațiuni care respectau procedurile legale. Este evident că atribuția de supraveghere are ca scop asigurarea respectării regulamentelor, respectiv de a preveni încălcarea acestora de către subordonați, astfel că susținerea recurentului în sensul că și-a îndeplinit această atribuție nu poate fi primită, câtă vreme în cauză este dovedit faptul că pe contul clientei în cauză au fost efectuate operațiuni fără respectarea acestor reglementări.
Faptul că prin declarația din (...) și convenția de compensare nr. 1336/(...) pârâtul a fost de acord cu compensarea sumelor înregistrate ca sold negativ pe conturile clienților Rus G. și G. A. cu garanția constituită, respectiv cu sumele ce urmau a fi reținute ca garanție ulterior, nu poate fi considerată ca o recunoaștere a culpei exclusive a acestuia în crearea acelor solduri negative.
De asemenea, în ce privește angajamentele de plată din (...) și (...) Curtea reține că acestea au valoare probatorie în limitele menționate în decizia civilă nr. 4.a C. de A. C., respectiv în măsura în care se coroborează cu alte probe administrate în cauză, de natură a contura îndeplinirea condițiilor pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Faptul că prin sentința civilă nr. 2. a T. A., irevocabilă prin decizia civilă nr.
989/(...) a C. de A. A. I. a fost respinsă acțiunea reclamantului B. M. prin care a solicitat anularea angajamentului de plată din data de (...), nu este de natură a conduce la altă concluzie, întrucât, astfel cum rezultă din copia acțiunii ce a făcut obiectul dosarului respectiv (fila 34 dosar fond) și din considerentele hotărârilor judecătorești anterior menționate, reclamantul a solicitat anularea acelui angajament de plată invocând violența psihică și dolul ca vicii de consimțământ, instanțele statuând cu putere de lucru judecat doar asupra faptului că în momentul întocmirii acelui act juridic consimțământul acestuia nu a fost viciat.
În raport de cele reținute mai sus privind modul de derulare a operațiunilor de tranzacționare Curtea reține că la producerea prejudiciului constând în crearea de solduri negative pe contul clientei Rus G. au contribuit, pe de o parte, prin acțiunea lor directă, agenții brokeri care au efectuat operațiunile de tranzacționare pe contul clientei, iar pe de altă parte, se poate reține și o anumită deficiență organizatorică la nivelul centralei societății reclamante.
Astfel, deși la nivelul centralei putea fi blocată continuarea efectuării tranzacțiilor în condițiile în care investitorul nu depunea apelul în marjă în termenul prevăzut de regulament, este necontestat în cauză faptul că s-a permis continuarea tranzacționării fără bani, în scopul de a li se da posibilitatea să recupereze pierderea.
Nu poate fi reținută însă susținerea recurentului în sensul că acesta era exonerat de orice răspundere din momentul semnalării unui debit centralei, întrucât continuarea tranzacționării fără bani a fost efectuată de brokerii aflați subordinea sa, iar pârâtul avea atribuția de a supraveghea direct activitatea acestora și de a împiedica efectuarea de tranzacții cu încălcarea regulamentelor.
De altfel, în întâmpinarea depusă la precizarea de acțiune pârâtul a menționat că era o practică la nivelul societății S. B. ca anumiți investitori să fie lăsați să tranzacționeze în avans, urmând să depună banii în următoarele trei zile, astfel că se reține că acesta avea cunoștință de derularea unor asemenea tranzacții, care implicau riscul ca unii dintre clienți să nu depună banii datorați.
Curtea apreciază astfel că nu se poate reține culpa exclusivă a pârâtului în producerea prejudiciului, considerând, în raport de poziția acestuia în ierarhia organizatorică a societății reclamante, că acestuia îi revine procentual o culpă de
50% în producerea prejudiciului pretins prin acțiunea precizată ce face obiectul cauzei de față. În lipsa unor elemente clare de stabilire a unui alt procent de participare la producerea prejudiciului, luând în considerare atât disfuncționalitățile semnalate la nivelul centralei, cât și implicarea prezumtivă a brokerului ce a efectuat tranzacțiile, Curtea apreciază că acest procent corespunde măsurii în care pârâtul a participat la crearea prejudiciului, reprezentând o dezlegare în echitate a situației juridice supuse judecății.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 cod proc. civ. raportat la art. 3041 cod proc. civ., Curtea va admite recursul declarat de pârât și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va fi admisă doar în parte acțiunea formulată de reclamanta S. DE S. DE I. F. „. S. în contradictoriu cu pârâtul B. M., pârâtul urmând a fi obligat să plătească reclamantei suma de 29878 lei cu dobânda legală de la data de (...) și până la data plății, cu titlu de despăgubiri. În baza dispozițiilor art. 274, 276 cod procedură civilă Curtea va compensa în tot între părți cheltuielile de judecată efectuate de acestea. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul B. M. împotriva sentinței civile nr. 3983 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...)* pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S. DE S. DE I. F. „. S. în contradictoriu cu pârâtul B. M. și în consecință: Obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 29878 lei cu dobânda legală de la data de (...) și până la data plății, cu titlu de despăgubiri. Compensează în tot cheltuielile de judecată efectuate de părți. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI I. T. D. C. G. G.-L. T. N. N. GREFIER Red.GLT/dact.MS/3 ex. Jud.fond: I.Prelipceanu
| ← Decizia nr. 3656/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 651/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
