Decizia nr. 3656/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3656/R/2012
Ședința publică din data de 18 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta C. R. împotriva sentinței civile nr. 4194 din 23 aprilie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată S. N. DE T. F. M. „. M. SA, având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 11 septembrie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus pe rolul T. C., reclamanta C. R. în contradictoriu cu pârâta S. N. de T. F. M. "C. M." SA, a solicitat anularea deciziei de concediere nr.3/A(...)/(...), obligarea pârâtei să o reîncadreze pe postul de operator III avut anterior concedierii, obligarea pârâtei să-i plătească despăgubiri echivalente cu salariile indexate, majorate și actualizate corespunzătoare postului pe care l-a ocupat de la data concedierii până la încadrarea efectivă pe post, la plata dobânzii legale calculată la sumele de bani solicitate și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 4194/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins acțiunea formulată de C. R., împotriva pârâtei S. N. de T. F. de M.
„. M. SA.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia de concediere nr.3A(...)/(...) pârâta a decis încetarea contractului individual de muncă al reclamantei pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, începând cu data de (...) având în vedere dispozițiile art.58, art.65 și art.68 din Legea nr. 53/2003 republicată, prevederile programului de restructurare și reorganizare a C. M., aprobate prin H. AGA nr.8/(...) și faptul că angajatorul și-a îndeplinit obligațiile în ce privește informarea, consultarea și notificarea măsurilor de restructurare, reorganizare și concediere colectivă atât a organizațiilor sindicale cât și a I.T.M. și a agențiilor teritoriale de ocupare a forței de muncă.
Motivele de fapt ale concedierii colective au fost determinate de situația economico-financiară a societății care a impus măsuri de echilibrare a cheltuielilor în raport cu nivelul prestațiilor și al veniturilor, măsuri care au fostconcretizate prin programul de restructurare și reorganizare a cărui aplicare a avut drept consecință desființarea postului reclamantei.
Decizia de concediere cuprinde criteriile prioritare și criteriile minimale avute în vedere la luarea măsurii concedierii, precizează că au fost desființate toate posturile de natura celui ocupat de către reclamantă din cadrul S. program, analiză, dispecerat, că nu mai sunt posturi vacante în unitate corespunzătoare pregătirii profesionale a reclamantei și că aceasta beneficiază de salarii compensatorii.
Reclamanta a fost angajată pe postul de operator III în cadrul S. program, analiză, dispecerat din S. T..
Din statul de funcții al acestei sucursale cu aplicare de la data de (...) în cadrul respectivului serviciu erau angajați un număr de 4 operatori I.
Din statul de funcții al C. Z. de M. C. - S. T. cu aplicare din data de (...) rezultă că în cadrul acestei sucursale există B. dispecerat, care are ca angajați operatori I și II.
Prin H. AGA nr.8 din (...) pârâta a luat o serie de măsuri concretizate în programul de reorganizare și restructurare care a avut la bază concluziile și recomandările trimise M.ui T.urilor și Infrastructurii de către B. M. privind eficientizarea companiilor publice și limitarea pierderilor companiilor monitorizate, măsuri care constau în reorganizarea sucursalelor prin desființarea unor compartimente, birouri și servicii sau prin comasarea acestora, deoarece nu mai era posibilă susținerea materială a unui număr mare de angajați.
Comparând cele două state de funcții, instanța a ajuns la concluzia că S. program, analiză, dispecerat existent anterior datei emiterii deciziei de concediere în care erau angajați și operatori III, printre care și reclamanta, a fost reorganizat după data respectivă în B. dispecerat, care are încadrați operatori I și II, iar postul deținut de către reclamantă a fost desființat.
Desființarea postului a fost determinată de pierderile financiare înregistrate de către C. M. la sfârșitul anului 2010.
Potrivit prevederilor art.65 alin.2 din Legea nr.53/2003 republicată, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Postul de operator III deținut de către reclamantă și toate posturile de operator III existente la nivelul S. T. în cadrul S. program, analiză, dispecerat au fost desființate ca urmare a aplicării programului de restructurare și reorganizare și nu se mai regăsesc în noua organizare a B.ui dispecerat, existent ca urmare a aplicării respectivului program.
Potrivit prevederilor art.76 Codul muncii, republicat, decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a priorității, conform art.69 al.2 lit. d și lista tuturor locurilor de muncă disponibile in unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant.
Decizia contestată cuprinde motivele care au determinat concedierea, respectiv situația economico-financiară a societății pârâte care a constat în pierderile financiare înregistrate la finele anului 2010 care s-au ridicat la suma de 354 mil. lei și imposibilitatea susținerii materiale a unui număr mare de angajați, perioada preavizului între (...)-(...), criteriile avute în vedere pentru stabilirii ordinii de prioritate la concediere și precizarea că nu există in unitate locuri vacante compatibile cu pregătirea profesională a reclamantei.
Decizia atacată este semnată de către d-na P. L. S., care are calitatea de împuternicită să semneze o asemenea decizie și poartă ștampila unității emitente, astfel că nu este un motiv de anulare a acesteia.
Reținând că decizia contestată este emisă conform prevederilor legale în vigoare, instanța a respins cererea reclamantei privind anularea acesteia și în consecință a respins și celelalte capete de cerere privind reîncadrarea reclamantei și acordarea despăgubirilor bănești cu dobânda legală solicitate de către reclamantă.
Nefiind îndeplinite prevederile art.274 C.pr.civ., privitoare la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța a respins și cererea privind acordarea acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C. R., solicitând modificarea în totalitate a sentinței, în sensul admiterii acțiunii formulate, cuobligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului recurenta critică hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând următoarele:
1. Nu este real că au fost desființate toate posturile de natura celui ocupat de reclamantă din subunitatea în care a lucrat.
Așa cum reiese din compararea statului de funcții existent anterior concedierii colective cu cel actual și cum a reținut și instanța de fond, din vechiul Serviciu Program, Analiză, D. au fost preluate în cadrul B.ui D., care a rezultat în urma restructurării, mai multe posturi de operator.
Faptul că aceste posturi sunt ocupate în prezent de operatori 1 și II nu are nici o relevantă întrucât decizia de concediere face referire la posturi de natura celui ocupat de reclamantă, iar natura postului este aceea de operator, nu de operator 1, II sau I. 1, II și III sunt doar grade profesionale care se obțin odată cu acumularea vechimii în profesie și nu reprezintă natura postului.
În aceste condiții, consideră că instanța de fond a reținut greșit că au fost desființate toate posturile de natura celui ocupat de reclamantă pe motiv că în noul B. D. nu mai sunt încadrați decât operatori I și II, când ar fi trebuit să constate că s-au desființat doar o parte din posturile de operator care au existat anterior restructurării în S. Program, Analiză, D., iar o parte au fost preluate în noul B. D..
2. Pârâta nu a aplicat criterii de performanță profesională pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, deși ar fi trebuit și ar fi putut să facă acest lucru.
Reținând în mod greșit că au fost desființate toate posturile de natura celui ocupat de reclamantă, instanța de fond nu a mai analizat susținerile acesteia privitoare la faptul că pârâta a decis ca în noua subunitate creată - B. D. - să preia anumiți operatori din vechiul Serviciu Program, Analiză, D., fără a face vreo selecție pe criterii competență și performanță profesională.
Consideră că pârâta ar fi trebuit să aplice tuturor operatorilor care au lucrat anterior restructurării în cadrul S. Program, Analiză, D. aceste criterii de natură profesională și pe baza lor să stabilească ordinea de prioritate la concediere, respectiv cine urmează a fi concediat și cine urmează a rămâne ca operator în noul B. D..
Precizează că performanța și competența profesională nu sunt în mod necesar reflectate de gradul profesional 1, II sau III, care depinde în primul rând de vechime. De altfel, în alte subunități pârâta a păstrat pe post operatori III și a concediat operatori II (spre exemplu în cadrul C. Servire Clienți - S. tratare dosare comerciale), motivând că în acest fel face o economie în ce privește cheltuielile de personal, salariul unui operator III fiind mai mic decât al unui operator II.
Mai arată recurenta că atribuțiile de serviciu ale operatorilor I și II încadrați în prezent la B. D. nu depășesc pregătirea și competența sa profesională. Din acest motiv consideră că singurul criteriu obiectiv pe care pârâta ar fi putut și ar fi trebuit să îl aplice pentru a stabili ordinea de prioritate la concediere este acelaprivitor la competența și performanța profesională. Dificultățile economice ale pârâtei ar fi putut conduce la concluzia că dacă un operator III are competențele și performanțele profesionale superioare anumitor operatori I și II, este mai eficient să fie păstrat pe post pentru că poate îndeplini corespunzător aceleași atribuții de serviciu pentru un salariu mai redus.
Raportându-se la prevederile art. 69 alin. 3 Codul muncii, recurenta arată că pârâta nici măcar nu a elaborat astfel de criterii de evaluare a performanței profesionale și în consecință nu a făcut o departajare între operatori pe baza competenței și performanței profesionale pentru a stabili ordinea de prioritate la concediere.
În răspunsul la întrebarea 3 din interogatoriu pârâta a arătat că nu a avut timpul necesar pentru stabilirea acestor criterii de performanță profesională și pentru introducerea lor în cadrul Regulamentului intern pentru că modificarea art. 69 din Codul muncii ar fi intrat în vigoare abia (...) când procedura concedierii colective era deja în curs.
Această susținere nu corespunde realității. Pe de o parte, art. 69 al. 3 din
Codul muncii a intrat în vigoare în (...), fiind introdus prin art. 1 din Legea nr.
40/2011, publicată în M.Of. nr. 225 din (...), iar pe de altă parte, obligația pârâtei de a aplica prioritar criteriile de performanță profesională a fost prevăzută în
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate anterior datei modificării Codului
Muncii în acest sens.
Din extrasele din Contractele colective de muncă la nivel de unitate, depuse la dosar reiese că, încă din 2009 era prevăzută obligația angajatorului de a departaja angajații în cazul concedierii colective în primul rând pe criterii de performanță profesională - art. 61 al. 5 și 6 din CCM pe 2009-2011, art. 60 al. 5 și 6 din CCM pe 2011 - și abia apoi pe baza altor criterii.
În aceste condiții, este evident că pârâta avea la dispoziție suficient timp pentru a elabora aceste criterii de performanță profesională și a le aplica în cadrul concedierii colective.
3. Departajarea angajaților pe baza unor criterii care nu sunt cuprinse în decizia de concediere nu este legală. Instanța de fond a reținut ca legală și întemeiată modalitatea în care pârâta a preluat în cadrul B.ui D. operatorii I și II
și a disponibilizat toți operatorii III din vechiul Serviciu Program, Analiză, D., inclusiv pe reclamantă.
Dar acest lucru înseamnă că în cadrul concedierii colective pârâta a făcut o departajare între operatori în funcție de gradul profesional. Acest criteriu nu este menționat în decizia de concediere, iar pârâta nu poate invoca acum un alt criteriu decât cele din decizia atacată. În plus, acest criteriu nu poate prevala față de cel al performanței profesionale (fiind determinat în primul rând de vechimea în profesie). Instanța de fond a ignorat însă prevederile art. 79 din Codul muncii, care prevede că "În caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere"
4. Desființarea postului nu are un motiv real și serios. Instanța de fond nu a analizat nici faptul că atribuțiile sale exclusive de serviciu, respectiv cele pe care reclamanta le avea în plus față de ceilalți operatori din cadrul S. Program, Analiză, D., au fost păstrate în cadrul S. Trafic - conform răspunsului pârâtei la întrebarea 3 din interogatoriu, și că și pentru acest motiv trebuiau aplicate criterii de performanță pentru a stabili ce operator va rămâne pe post pentru a îndeplini în continuare această activitate, care este desfășurată și în prezent tot de către persoane care au calificarea de operatori.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 68-80, art. 266 și urm. din Codul muncii; art. 61 din CCM valabil în 2009 - 2011, art. 60 din CCM în 2011, art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041 din Codul de procedură civilă.
Intimata pârâtă, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că din cadrul B.ui D., structură formată în urma desființării S. Program, Analiză, D., serviciu a cărei salariată a fost și contestatoarea, au fost desființate toate posturile de operator I. că funcțiile deoperator I, II și III sunt ocupate în urma unui examen pentru fiecare grad profesional în parte, vechimea în profesie fiind una din condițiile obligatorii de participare la examen în cazul existenței unui post vacant.
S-a mai arătat că societatea a hotărât desființarea tuturor posturilor de operator III pentru considerentul că, datorită experienței profesionale și promovării examenului de avansare în grad operatorul I și II poate îndeplini sarcinile operatorului III, pe când operatorul III nu poate și nu are calificarea necesară îndeplinirii sarcinilor operatorului I sau II
Susținerea recurentei că a fost făcută o departajare între operatori în funcție de gradul profesional, în cadrul concederii colective, este total eronată întrucât încadrarea în gradul profesional de operator I, II sau III se face prin concurs cu respectarea condițiilor de pregătire și vechime, nefiind vorba de un criteriu de stabilire a ordinii de priorități la concediere.
Fiind desființate toate posturile de operator III din cadrul S. de program analiză dispecerat, au fost concediați toți operatorii III, analiza comparativă a competențelor profesionale ale acestora nefiind de nici un folos.
Atribuțiile persoanelor disponibilizate au fost preluate de personalul rămas, scopul concedierii colective fiind eficientizarea activității prin comasarea atribuțiilor. Concedierea colectivă a dus la desființarea de posturi și nu activități.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Astfel cum a reținut și instanța de fond, reclamanta a ocupat postul de operator III în cadrul S. Program, Analiză, D. din structura S. T. a SNTFM "C. M."
SA.
Ulterior reorganizării societății acest compartiment a fost desființat, fiind constituită o nouă structură sub denumirea B. D., structură în cadrul căreia există 10 posturi de operator I și II (fila 54 dosar fond).
În mod corect a reținut instanța de fond că toate posturile de natura celui ocupat de reclamantă au fost desființate, având în vedere că în noua structură înființată nu se mai regăsește nici un post de operator III, astfel cum rezultă din statul de funcții al C. Z. marfă C. cu aplicare din data de 8 iulie 2011 (filele 53-55 dosar fond).
Susținerea recurentei în sensul că natura postului pe care l-a ocupat este cea de operator, fiind fără relevanță gradele profesionale, nu poate fi primită întrucât din statele de funcții ale societății pârâte rezultă că posturile respective erau evidențiate ca posturi diferite în statul de funcții, respectiv în cadrul S. Program, Analiză, D. figurau 21 posturi de operator I, 15 posturi de operator II și
4 posturi de operator I.
Intimata pârâtă a arătat că, potrivit prevederilor contractului colectiv de muncă, încadrarea unui salariat într-un grad profesional se face prin concurs, iar vechimea în profesie reprezintă doar o condiție pentru a putea participa la examen, în cazul existenței unui post vacant, aspect necontestat de către recurentă. În consecință Curtea constată ca fiind nefondată și susținerea recurentei în sensul că operator I, II sau III reprezintă doar grade profesionale care se obțin odată cu acumularea vechimii în muncă.
În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs se reține că potrivit dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. c din Codul Muncii decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu, în cazul concedierilor colective, și criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. 2 lit. d Codul Muncii.
De asemenea, prevederile art. 69 alin. 3 Codul Muncii statuează că
„criteriile prevăzute la alin. 2 lit. d se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanță";.
Curtea reține însă că aceste dispoziții legale devin incidente doar în situația în care sunt desființate doar o parte din posturile de aceeași natură existente în cadrul aceluiași serviciu, ori în cauză, astfel cum s-a arătat anterior, au fost desființate toate posturile de operator III din cadrul structurii în care funcționa recurenta, astfel că nu se poate pune problema unei departajări între salariații care au ocupat posturile respective, din moment ce toți acești salariați au fost concediați ca urmare a desființării posturilor.
Este la latitudinea angajatorului să facă selecția posturilor pe care le desființează în vederea eficientizării activității, astfel că instanța nu poate face aprecieri în sensul că desființarea unor posturi de calificare superioară (respectiv de operator I sau II) ar fi condus la o mai bună eficientizare a activității.
Dreptul de a alege care posturi sunt desființate și care sunt menținute ține de libertatea angajatorului de a acționa, singura condiție fiind ca desființarea postului - decisă de unitate - să fie efectivă și să aibă o cauză serioasă și reală, nefiind însă necesar ca acesta să fie și cea mai bună/oportună soluție pentru societate.
În consecință, nu pot fi primite criticile recurentei privind necesitatea efectuării unei evaluări a competențelor profesionale a tuturor salariaților care ocupau posturi de operator și a departajării acestora în funcție de acest criteriu, indiferent dacă ocupau posturi de operator I, II sau III, din moment ce posturile respective sunt diferite, având atribuții specifice.
În raport de considerentele de mai sus apare ca fiind nefondat și motivul de recurs prin care se invocă nerespectarea prevederilor art. 79 din Codul muncii, întrucât prin apărările formulate pârâta nu a invocat alte motive decât cele menționate în decizia de concediere, respectiv desființarea tuturor posturilor de natura celui ocupat de recurentă.
În ce privește ultimul motiv de recurs invocat Curtea reține că prin precizările depuse la data de 10 februarie 2012 (filele 62-63 dosar fond) pârâta a arătat într-adevăr că activitățile de justificare a staționării vagoanelor străine și de evidență computerizată a acestora și cele de evidență computerizată a mișcării vagoanelor realizate prin programul A. sunt desfășurate și după restructurare, fiind realizate de operatorii S. T. T., s-a menționat că și înainte de restructurare operatorii S. Trafic aveau atribuții în acest sens, aspect de altfel dovedit cu fișele posturilor depuse la dosar privind unii operatori din cadrul serviciului Trafic și necontestat de recurentă.
Curtea apreciază însă că această situație, respectiv faptul că anumite atribuții pe care le exercita recurenta au fost preluate de către alți angajați din alte structuri ale societății, nu este de natură a conduce la constatarea unui caracter nereal și neserios al concedierii reclamantei, întrucât angajatorul are deplina libertate de a distribui competențele în interiorul societății, în modul în care consideră că este cel mai benefic pentru activitatea sa.
Curtea apreciază ca fiind pe deplin legitim interesul societății intimate de a-și reorganiza activitatea în asemenea mod încât să obțină un maxim de eficiență cu un minim de resurse umane și financiare. Dificultățile financiare prin care trece societatea - necontestate în cauză, dovedite și prin înscrisuri - justifică încercările acesteia de a desfășura aceeași activitate pe cât posibil cu un numărmai mic de angajați, motiv pentru care nu se poate considera că desființarea postului reclamantei nu ar avea un caracter real și serios.
Din moment ce opțiunea angajatorului a fost de a desființa toate posturile de natura celui ocupat de recurentă din cadrul S. Program, Analiză, D., Curtea apreciază că împrejurarea că una dintre atribuțiile reclamantei a fost preluată de operatori din cadrul altei subunități a societății pârâte nu poate implica obligativitatea pentru angajator de a efectua o departajare între reclamantă și acei salariați. Aceasta întrucât, astfel cum s-a arătat anterior, o asemenea departajare se impune a fi efectuată doar între salariați care ocupă posturi de aceeași natură, iar în condițiile în care salariații respectivi funcționau în cadrul unei alte structuri a societății nu se poate considera că aceștia ocupau posturi de aceeași natură cu reclamanta.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. R. împotriva sentinței civile nr. 4194 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. G. G.-L. T.
N. N.
GREFIER
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: P.U.
| ← Decizia nr. 1/2204, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 784/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
