Decizia nr. 79/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 79/RC/2012
Ședința publică din data de 7 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare contestația în anulare declarată de contestatorul G. R. D. împotriva deciziei civile nr. 2447 din 15 mai 2012, pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...), privind și pe intimata SC R. SA C.-N., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 6 noiembrie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din intimatei întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației în anulare și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă și de către contestator.
C U R T E A
Prin Decizia civilă nr. 2447 din (...) a Curții de A. C. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respins, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamantul G. R. D. împotriva Sentinței civile nr. 1129 din 6 februarie 2012 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), care a fost menținută.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 735/2011 emisă de intimată în temeiul art. 65 alin. 1 Codul muncii, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al recurentului începând cu data de 26 mai 2011 ca urmare a desființării postului de inginer, motivul concedierii reprezentându-l, în esență, așa cum s-a menționat în cuprinsul deciziei, dificultățile economice înregistrate ca urmare a diminuării activității de producție prin scăderea portofoliului de comenzi începând cu trimestrul II al anului
2011, fiind avute în vedere rezultatele financiare în perioada (...) - (...) raportul de venituri-cheltuieli și profitul estimat, evoluțiile estimate pentru perioada următoare, numărul de salariați indirect productivi existenți, gradul de încărcare ale acestora, ponderea cheltuielilor acestora în total costuri salariale pe societate, suprapunerea din perspectiva atribuțiilor și a sarcinilor efectiv îndeplinite a anumitor posturi din cadrul societății și concluziile referatului nr. 128/1279 din care rezulta ca postul de inginer urmează sa fie desființat și decizia consiliului de administrație nr. 1/(...).
În mod corect s-a reținut de către instanța de fond că desființarea postului de inginer ocupat de către reclamant a fost efectivă, deoarece acest loc de muncă a fost suprimat efectiv din structura societății, neregăsindu-se în organigrama întocmită la data de 23 mai 2011, depusă la dosarul cauzei și aprobată prin decizia nr. 1/(...)a consiliului de administrație al societății, datată și semnată de conducerea societății, rezultând astfel fără nici un dubiu desființarea acestuia.
Într-adevăr pârâta nu a depus organigrama anterioară desființării postului deținut de reclamant, însă pârâta a făcut proba desființării acestui post și prin statele de funcții din 1 mai 2011 și din data de 23 mai 2011, din care rezultă că întreg Serviciul C.L.U.E. în care și-a desfășurat activitatea a fost desființat, aspect ce a fost recunoscut chiar de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, ceea ce confirmă caracterul efectiv al acestei desființări.
Văzând că în cuprinsul deciziei de concediere au fost arătate pe larg considerentele de ordin economic ce au impus reorganizarea activității societății prin desființarea postului ocupat de reclamant, care se coroborează cu situațiile financiare de puse la dosar, Curtea a apreciat că nu se poate conchide că reorganizarea respectivă nu ar fi avut o cauză reală și serioasă, așa cum nefondat s- a susținut prin cererea de recurs.
Deși s-a invocat de către recurent prin cererea de recurs că nu se justifica desființarea postului întrucât societatea a încasat suplimentar sume de bani prin activitatea serviciului din care a făcut parte, Curtea a reținut că singura îndreptățită să decidă și să gestioneze politica de personal în direcțiile pe care le consideră oportune este doar societatea, prin organele sale de conducere, în speță interesul legitim al acesteia pentru concedierea salariatului fiind dictat tocmai de nevoia eficientizării activității.
Chiar dacă dificultățile economice în care se află societatea nu sunt atât de grave, pentru a se reține cauza reală și serioasă a reorganizării este suficient ca angajatorul să urmărească eficientizarea propriei activități în scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane și financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotărî asupra modalității în care își organizează activitatea.
Recurentul a mai susținut că i s-a oferit un loc de muncă similar în cadrul unei societăți din grup, respectiv SC R. L. SRL, dar contractul a fost încheiat pe perioada determinata de o lună și a încetat la data de (...), salariul și încadrarea fiind diferite, însă Curtea reține că această împrejurare nu este de natură să conducă la nelegalitatea măsurii concedierii, deoarece societatea pârâtă nu avea obligația de a-i oferi un alt loc de muncă, o atare obligație revenind angajatorului doar în situația prevăzută de art. 64 raportat la art. 61 lit. c și d din C.muncii republicat, respectiv în cazul în care se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat sau în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.
Este adevărat că în C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, s-a prevăzut la art. 24 alin. 4 faptul că „lista personalului nominalizat pentru concediere va avea și viza reprezentantului sindicatului de la atelier/compartiment";, iar la art. 25 faptul că „sindicatul are dreptul să verifice modul de aplicare a prevederilor art. 24, iar în ipostaza în care două sau mai multe persoane salariate sunt în aceeași situație, disponibilizarea se face cu acordul sindicatului";, însă considerentele instanței de fond potrivit cărora acest aceste dispoziții se aplică doar în cazul concedierilor colective, se dovedesc a fi corecte.
Având în vedere modul de redactare a C. colectiv de muncă la nivel de unitate, o interpretarea sistematică și teleologică a textelor art. 24 și 25, care au în vedere „lista personalului nominalizat pentru concediere"; și „două sau mai multe persoane salariate"; cu referire la prevederile art. 20 - 23 și 26 din același contract, duce concluzia că numai în cazul concedierii colective este necesară viza reprezentantului sindical și consultarea sindicatului, iar nu și în cazul concedierii individuale cum este cazul de față, motiv pentru care s-a constatat a fi nefondate susținerile recurentului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare reclamantul- contestator G. R. D., solicitând anularea hotărârii atacate și rejudecarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 1. a T. C.
În motivare contestatorul a arătat că la termenul de judecata al recursului a invocat în fața instanței un motiv de nulitate absoluta a sentinței instanței de fond, și anume faptul ca instanța de fond a încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității, având în vedere faptul că, la fondul cauzei, după închiderea dezbaterilor, pârâta intimata a depus înscrisuri noi, pe care instanța le-a luat în considerare în motivarea sentinței. Acest fapt a ajuns la cunoștința contestatorului doar în momentul în care dosarul de fond a ajuns la instanța de recurs, doar în acel moment a putut înțelege de ce instanța în motivarea sentinței a ținut cont de niște acte pe care acesta nu le cunoștea și știa ca nu exista depuse în dosarul de fond.
Așa cum rezulta din Decizia Civila nr. 2447 /R/20 12, contestatorul a invocat acest motiv în fata instanței de recurs, însă instanța a omis din greșeala sa cerceteze și acest motiv de recurs invocat, exceptând opinia separata a judecătorului C. M., doamna judecător fiind singura care a analizat în opinia sa separata acest motiv de nulitate absoluta invocat (fila 6 Decizia Civila). Nicăieri altundeva în decizia instanței de recurs nu se mai menționează sau nu se mai face vreo precizare asupra motivului de ordine publica invocat în fata instanței, iar decizia instanței a fost luata cu majoritate de voturi, omițând însă sa cerceteze și acest motiv de recurs.
Cum dreptul la apărare și principiul contradictorialității sunt de o importanță majoră în judecarea corecta și legala a unei pricini, cum instanța de recurs a omis sa cerceteze acest motiv de recurs, solicită instanței admiterea prezentei cereri și dispunerea rejudecării recursului prin prisma analizării motivului de recurs invocat și omis de către instanța la cercetare.
Menționează faptul ca a luat la cunoștința de conținutul deciziei ca urmare a cererii apărătorului a unei copii după decizie.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 6 noiembrie 2012 (f.23-26) intimata S.
REMAR(...)RUARIE S. C.-N. a solicitat respingerea contestației în anulare ca fiind nefondată și menținerea în totalitate a sentinței civile și deciziei atacate, ca fiind temeinice și legale.
Analizând contestația formulată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 318 alin. 1 teza a II-a C., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În cauza dedusă judecății se arată de către contestator faptul că a invocat la termenul de judecată la care cauza a fost soluționată în recurs un motiv de ordine publică, și anume, nulitatea absolută a sentinței instanței de fond datorită faptului că i-a fost încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității, întrucât, la fondul cauzei, după închiderea dezbaterilor, pârâta intimata a depus înscrisuri noi, pe care instanța le-a luat în considerare în motivarea sentinței, însă instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra acestui motiv.
Analizând considerentele Deciziei nr. 2447/R/2012, atacată prin prezenta contestație în anulare, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că instanța de recurs a răspuns tuturor motivelor de netemeinicie și nelegalitate în raport de care au fost aduse critici hotărârii de fond.
Deși, se susține de către contestator faptul că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra motivului de recurs de ordine publică, invocat la ultimul termen de judecată, în realitate, astfel cum rezultă din încheierea de amânare a pronunțării din data de 9 mai 2012, contestatorul formulează simple apărăriprivind nerespectarea dreptului la apărare și încălcarea principiului contradictorialității de către prima instanță, neînțelegând să invoce, formal, vreun motiv de ordine publică.
Reclamantul recurent a investit instanța cu analiza legalității deciziei de concediere, or, astfel cum rezultă din considerentele deciziei pronunțată în recurs, împotriva căreia a fost formulată prezenta contestație în anulare, instanța a răspuns punctual motivelor de recurs formulate, concluzionând în sensul că decizia de concediere emisă de angajator respectă condițiile de legalitate iar concedierea a avut la bază desființarea postului ocupat de reclamant, care a fost suprimat efectiv din structura angajatorului, desființarea postului fiind efectivă și având la bază o cauză reală și serioasă, determinată de dificultăți economice.
Instanța de recurs avea obligația să răspundă fiecărui motiv de recurs și nu fiecărui argument de fapt și de drept invocate de parte, putând să procedeze la gruparea lor și să răspundă motivului de recurs prin considerente comune, cum de altfel s-a procedat în cauza dedusă judecății.
Într-adevăr, contestația în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, limitată la motivele expres prevăzute la art. 317 și 318 C., nefiind posibil ca, pe această cale, să se aducă critici modului în care instanța de recurs a apreciat materialul probator administrat în cauză sau a interpretat dispozițiile legale incidente, o interpretare contrară ar echivala cu transformarea ei într-un recurs la recurs, ceea ce nu este posibil.
Raportat la considerentele arătate, apreciind că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 318 alin. 1 teza a II - a c.pr.civ., Curtea urmează a respinge, cu opinie majoritară, contestația în anulare formulată, cu consecința menținerii în întregime a deciziei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul G. R. D. împotriva Deciziei civile nr. 2447 din (...) a Curții de A. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.cu opinie separată în sensul admiterii contestației în anulare
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Consider ca in cauză se impunea admiterea contestației în anulare formulată de contestatorul G. R. D., pentru următoarele motive:
Chiar prin cererea de recurs formulată, recurentul a invocat următoarele:
„Mențiunile instanței referitoare la situația financiară a societății, susținută de altfel și de intimată în întâmpinare nu a fost dovedită. La dosarul cauzei nu există niciun act care să cuprindă si să dovedească susținerile societății referitoarea la situația sa economică. Societatea nu a dovedit susținerile din decizia de concediere referitoare la motivul real și serios (situația economică precară a societății) al desființării postului ocupat de către reclamant, ca urmare decizia de concediere este nelegală.";
Mai mult, la termenul de judecată din data de (...), recurentul, prin apărător, a invocat, ca motiv de ordine publică, încălcarea de către prima instanță a dreptului său la apărare, în cadrul unui proces echitabil, invocând faptul că hotărârea recurată a fost întemeiată pe înscrisuri depuse de către angajator după închiderea dezbaterilor în fond, ce nu i-au fost comunicate, nerespectându-se în cauză principiul contradictorialității în procesul civil.
Aceste înscrisuri necomunicate de către prima instanță reclamantului, pe care practic angajatorul avea obligația de a le depune până la prima zi de înfățișare, conform art.272 Codul muncii republicat-acestea făcând parte din documentația ce a stat la baza concedierii contestate în cauză-sunt următoarele:
-evoluția cantitativă și valorică a producției și previziunile pe semestrul I al anului 2011, din care rezultă evoluția cifrei de afaceri a societății;
-situația realizării producției pe luna iunie 2010 și cumulat pe 6 luni 2010 și comparativ situația realizării producției pe luna iunie 2011 și cumulat pe 6 luni
2011;
-decizia Consiliului de administrație nr.1/(...), având atașată organigrama societății.
În consecință, aceste înscrisuri, primite conform mențiunii de la fila nr.58 dosar de fond „. dezbateri"; prezentau o importanță deosebită în cauză, în cadrul analizei respectării disp.art.65 alin.2 din Codul muncii, respectiv a verificării de către instanța de judecată dacă desființarea locului de muncă al contestatorului a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă.
Apreciez că acest motiv de nelegalitate a sentinței pronunțate de către prima instanță, invocat de către recurent, privind nerespectarea dreptului să la un proces echitabil, nu a fost analizat în considerentele deciziei civile contestate, astfel încât se impunea, în temeiul disp.art.318 Cod.proc.civilă, admiterea contestației în anulare și retractarea acestei decizii.
C. M.
Judecător,
Red./Tehnored.:C.M..
| ← Decizia nr. 4890/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2291/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
