Decizia civilă nr. 110/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 110/R/2013
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
G.: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul S. L.
D. Î. M. și de pârâții C. LOCAL B. M., P. MUNICIPIULUI
C. -NAPOCA B. M. împotriva sentinței civile nr. 1641 din 26 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată G. CU P. P. "I. CREANGĂ"; B. M., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9 ianuarie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1641 din_ a T. ui M., pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâții G. cu P. P. "I. Creangă"; B. M., C. Local B. M. și P. Municipiului B. M. și, în consecință:
A fost obligată pârâta G. cu P. P. "I. Creangă"; B. M. să le plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: Lascu C. ia, Szikszai V., Tăruș Ana M., Bozga M., drepturile bănești reprezentând tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 al. 1 și 2 din Legea 128/1997, începând cu data de_ până la_, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
Au fost obligați pârâții C. Local B. M. și P. Municipiului B.
M. să aloce unității de învățământ pârâte fondurile necesare efectuării plății sumelor datorate.
A fost respinsă ca nefondată cererea reclamantului privind calculul și acordarea tranșei suplimentare de vechime pentru perioada_ -_ .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamantele Lascu C. ia, Szikszai V., Tăruș Ana M., Bozga M., cadre didactice cu grad didactic I angajate ale pârâtei G. cu P. P. "I. Creangă"; B. M., au împlinit la data de_ vechime în învățământ de
37 de ani, 38 ani, 35 ani, respectiv de 32 de ani, așa cum reiese din adeverințele nr. 90/_, nr. 92/_, nr. 91/_ și nr. 93/_ și din cuprinsul carnetelor lor de muncă.
În conformitate cu dispozițiile art. 50 al. 1 și 2 din Legea 128/1997 cu modificările la zi, ultima modificare adusă fiind prin O.G. nr. 11/2007, în vigoare în anul 2009, personalul didactic din învățământul preuniversitar
beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Reclamantele îndeplineau la data de_ condițiile legale de vechime care le îndreptățea la tranșa suplimentară de vechime, însă această tranșă nu le-a fost acordată, fapt atestat de unitatea de învățământ pârâtă (f.7).
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că pretențiile formulate de reclamant în numele acestor membri de sindicat, având ca obiect calculul și plata tranșei suplimentare de vechime pentru perioada_ -_ sunt întemeiate și, în consecință le-a admis conform dispozitivului.
În ce privește perioada_ -_, instanța a reținut următoarele:
Dispozițiile art. 48 alin. 1 pct. 40 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice abrogă, la data intrării în vigoare a legii, printre altele, și dispozițiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic.
Anterior abrogării, art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 statua:
"Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime";.
Ulterior abrogării alin. 2 al acestui articol, practice, nu mai subzistă în legislația în vigoare aplicabilă după data de_ nici un text de lege care să prevadă o creștere a coeficientului de ierarhizare cu 1/25 din coeficientul corespunzător tranșei anterioare de vechime, astfel încât ulterior acestei date nu mai poate fi admisă acțiunea pentru acordarea beneficiului de creștere a coeficientului de ierarhizare cu procentul arătat. Neînsoțit de alin. 2, care explicita și concretiza mărimea tranșelor suplimentare de vechime, alin. 1 al acestui articol de lege nu mai are finalitate practică în sine, ci doar coroborat cu anexele la lege prin care se stabilesc coeficienții de ierarhizare, sensul legii fiind că acești coeficienți din anexe includ deja tranșele suplimentare.
Prin acțiune nu se afirmă însă că nu s-ar fi acordat acești coeficienți astfel cum sunt stabiliți prin anexele la Legea nr. 330/2009, ci se solicită practic prelungirea aplicabilității unui text ieșit din vigoare și acordarea în continuare a unui procent care nu mai este prevăzut în legislație.
Ca urmare, instanța a respins pretențiile reclamantului raportat la perioada_ -_ .
Instanța i-a obligat pe pârâții C. Local B. M. și P. Municipiului
B. M. să aloce unității de învățământ G. cu P. P. "I. Creangă";
B. M., sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate, din următoarele considerente:
Potrivit art. 104 al. 1 și 2 din Legea educației naționale nr. 1/2011, finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale și se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată
și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora; b) cheltuielile cu formarea continuă și evaluarea personalului; c)
cheltuielile cu evaluarea periodică internă a elevilor; d) cheltuielile materiale și pentru servicii; e) cheltuielile cu întreținerea curentă.
Apoi, conform art. 1 al. 1 din H.G. 1274 din 21 decembrie 2011 privind metodologia de calcul pentru determinarea costului standard pe elev/preșcolar/an și finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2012 finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar de stat, denumite în continuare unități de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
Art. 4 din H.G. 1274/2011 stabilește că unitățile de învățământ cu personalitate juridică transmit la începutul anului bugetar ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale de care aparțin și inspectoratelor școlare numărul de elevi/preșcolari pe nivel de învățământ, filieră, profil, specializare/domeniu pentru întreaga unitate cu personalitate juridică, iar potrivit art. 5 al. 1 ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale răspund de repartizarea sumelor pe unități de învățământ și le supun aprobării autorităților deliberative.
De asemenea, conform art. 6 din H.G. 1274/ 2011 pentru finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și a contribuțiilor aferente acestora pentru unitățile de învățământ, autoritățile administrației publice locale alocă pe lângă sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată și sume din bugetele proprii ale acestora.
Potrivit art. 19 din Legea 273/2006 "bugetele locale și celelalte bugete prevăzute la art. 1 alin. (2) se aprobă astfel: a) bugetele locale, bugetele împrumuturilor externe și interne și bugetele fondurilor externe nerambursabile, de către consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor, județelor și de C. General al Municipiului București, după caz;
b) bugetele instituțiilor publice, de către consiliile prevăzute la lit. a), în funcție de subordonarea acestora. (2) Pe parcursul exercițiului bugetar, autoritățile deliberative pot aproba rectificarea bugetelor prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii de rectificare a bugetului de stat, precum și ca urmare a unor propuneri fundamentate ale ordonatorilor principali de credite. Rectificărilor bugetelor locale li se vor aplica aceleași proceduri ca și aprobării inițiale a acestora, cu excepția termenelor din calendarul bugetar";, iar conform art. 21 al. 2 și 3 din același act normativ, primarii unităților administrativ teritoriale sunt ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, iar conducătorii instituțiilor publice cu personalitate
juridică, cărora li se alocă fonduri din bugetele locale sunt doar ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz.
Apoi, art. 4 din O.G. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii stabilește că ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, virările de credite bugetare putându-se efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
Chiar în condițiile în care sumele urmează a fi virate, în final, de la bugetul de stat potrivit prevederilor legale menționate, aceste fonduri se alocă prin bugetele locale, situație în care devin incidente prevederile art. 36 alin. 2 lit. b și d, alin. 4 lit. a și alin. 6 lit. a pct. 1 din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora consiliul local aprobă, la propunerea primarului bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
În baza art. 63 al. 5 lit. c din Legea 215/2001 primarul, în exercitarea atribuțiilor privind serviciile publice asigurate cetățenilor, ia măsuri pentru organizarea executării și executarea în concret a activităților din domeniile prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. a) - d.
Raportat la aceste prevederi legale, pretenția formulată de reclamant împotriva lor a fost întemeiată. Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul S. L. D. Î.
M. și pârâții P. MUNICIPIULUI B. M. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI B. M.
.
Prin recursul declarat de reclamantul S. L. D. Î. M.
s-a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei unitatea de învățământ la calcularea, și plata transelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 al. 1 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic cu modificările și completările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2010 până la data de_, la valoarea actualizată cu rata inflației la data plății, iar pârâții C. Local și Instituția P. ui la asigurarea sumelor necesare pentru plata acestor drepturi.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că în ceea ce privește perioada_ -_, instanța de judecată în mod greșit, a interpretat prevederile lega le reținând că: dispozițiile art.48 al.1 pct.40 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice abrogă, la data intrării în vigoare a legii, dispozițiile art.50 alin.2 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic.
În acest sens arată că, începând cu_ și până la_, conform prevederilor art. 10 din Anexa II a Legii 330/2009 și a prevederilor punctului 6 din Nota la Anexa II a Legii nr. 330/2009 se acordă în continuare transele de vechime prevăzute de art. 50 alin.1 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul Personalului didactic cu modificările și completările ulterioare.
Mai mult, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin adresa nr. 757/B0/_ ne-a comunicat că în baza prevederilor din Legea nr. 330/2009 tranșele de vechime recunoscute în învățământ se acordă în anul 2010 în conformitate cu prevederile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.
Începând cu_ nu se mai acordă prevederile art.50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, fiind abrogate prin art. 39 din Legea nr. 284/2010.
Precizează că, în ceea ce îi privește pe membrii de sindicat Tribunalul Maramureș, a pronunțat hotărâri judecătorești prin care era constatată obligația pârâților de a aplica Legea nr. 128/1997 cu modificările și completările ulterioare și de a plăti tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 din legea mai sus amintită, Începând cu data de_ până la _
.
În drept, invocă dispozițiile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997,
O.G. nr. 15/2008, O.G. nr. 11/2007 aprobată prin Legea nr.220/2007, Legea 330/2009 și art. 28 din Legea dialogului social nr.62/2011
Prin recursul declarat de pârâtul P. MUNICIPIULUI B. M. s-a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii intentate de S. L. din Î. M. față de autoritatea acestuia pentru lipsa capacității și calității procesuale pasive
.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a arătat că instanța de fond greșit a respins excepția lipsei capacității procesuale pasive și a calității procesuale pasive în prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 21 și art. 77 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată.
Prin recursul declarat de pârâtul C. Local al Municipiului B. M. s-a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamantul S. L. din Î. M.
, pentru lipsa capacității și calității procesuale pasive a acestuia.
În motivare, pârâtul a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei capacității procesuale pasive și a calității procesuale pasive a acestuia, în prezenta cauză.
În ce privește prima excepție, arată că, în conformitate cu art.41 coroborate cu prevederile art. 26 alin. 1 din Decretul 31/1954 și art. 21 din Legea 215/2001, republicată, C. Local nu are personalitate juridică și nici buget propriu, situație în care nu poate sta în judecata în nume propriu, într- un litigiu având ca obiect plata unor drepturi bănești.
Invocă prevederile art. 20-21 din Legea 215/2001, republicată.
De asemenea, potrivit art. 20 din Legea nr. 215/2001, republicată, unitățile administrativ-teritoriale sunt: comunele, orașele, municipiile și județele, în care se exercită autonomia locală și funcționează autorități ale administrației publice locale.
C. Local este, potrivit art. 23 din Legea nr. 215/2001, republicată, autoritatea administrației publice locale, în speță a Municipiului B. M., o autoritate cu caracter deliberativ (hotărăște, avizează, aprobă etc., cf. art.36 Legea nr. 215/2001) în problemele de interes local, iar primarul este autoritatea administrației publice locale cu caracter de execuție ("… pune în aplicare hotărârile consiliului local…"; cf. art.61 din Legea nr.215/2001, republicată).
În consecință, C. Local al municipiului B. M. și P. municipiului B. M. sunt autoritățile unității administrativ-teritoriale - Municipiul B. M., care nu au personalitate juridică proprie, nu au capacitate și nici patrimoniu.
În ce privește a doua excepție: pârâtul a fost chemat în judecată, așa cum arată reclamantul, în calitate de finanțator al unităților de învățământ. Doar că, potrivit dispozițiilor art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, republicată, primarul în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 63 alin.1 lit. c, exercită funcția de ordonator principal de credite, iar nu consiliul local care îndeplinește alte atribuții date în competența sa. C. local al municipiului
B. M. nu este și nici nu poate fi reprezentat de către P. municipiului B.
M., deoarece cele două autorități au atribuții distincte.
Pe fond, acțiunea este inadmisibilă, C. Local al municipiului B. M. este o autoritate deliberativă, fără personalitate juridică, fără patrimoniu astfel că nu poate să își asume obligații pecuniare.
Reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus întâmpinare în data de_ (f. 12-15),
solicitând respingerea recursurilor declarate de pârâți și menținerea hotărârii recurate, ca fiind temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursurile sunt nefondate, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Referitor la recursurile declarate de P. Municipiului B. M. și C. Local B. M.
se constată că recurenții nu au criticat fondul pretențiilor deduse judecății, aceștia înțelegând să critice hotărârea tribunalului doar prin invocarea excepțiilor lipsei calității și capacității procesuale pasive.
În conformitate cu dispozițiile art. 16 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Conform dispozițiilor art.167 alin. din Legea nr. 84/1995 finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale "veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr. 32/2001 stabilește că
"Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale "veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea și capacitatea procesuală pasivă a recurentului pârât C. Local al Municipiului B. M., rezultă din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și potrivit art. 36 alin. 6 pct. 1 asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
P. Municipiului B. M. își justifică, de asemenea, calitatea și capacitatea procesuală pasivă, prin prisma faptului că a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv municipiul,, art. 62 alin. 1 din Legea administrației publice locale prevăzând expres că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu
alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate. Aceleași argumente atrag netemeinicia criticilor formulate și de către pârâtul P. Municipiului B. M. sub aspectul incidenței excepției lipsei calității procesuale pasive.
Mai mult, Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâților recurenți doar la asigurarea către unitatea școlară a sumelor necesare plății drepturilor pretinse, iar nu la plata acestor sume direct către reclamanți. Or, din ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie rezultă faptul că fiecare dintre pârâții recurenți are atribuții specifice în ceea ce privește alocarea sumelor reprezentând drepturi salariale.
Simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale ale membrilor de sindicat pentru care reclamantul a formulat acțiunea nu poate determina sistarea plății acestor drepturi, ordonatorii de credite având obligația de a respecta dispozițiile legale care reglementează drepturile salariaților la elaborarea bugetelor instituțiilor pe care le finanțează.
Faptul că pârâții nu au calitate de angajatori ai membrilor de sindicat reprezentați de reclamant nu are nicio relevanță, întrucât au fost chemați în judecată în calitate de ordonatori de credite ai angajatorului membrilor de sindicat, reclamantul solicitând obligarea la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
În ceea ce privește recursul declarat de S. L. din Î. M., Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997
"Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. (2) Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime";.
Prin dispozițiile art. 48 alin. 1 pct. 40 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, au fost abrogate prevederile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic.
Astfel, în mod corect a concluzionat prima instanță în sensul că ulterior abrogării alin. 2 al art. 50 din Legea nr. 128/1997, nu mai există, începând cu data de_, nici un text de lege care să prevadă o creștere a coeficientului de ierarhizare cu 1/25 din coeficientul corespunzător tranșei anterioare de vechime, pretențiile din acțiunea dedusă judecății nemaiavând astfel fundament legal.
Este adevărat că potrivit prevederilor art. 10 din Anexa II la Legea nr. 330/2009, beneficiază de dispozițiile art. 50 alin. 1 și ale art. 90 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, numai profesorul universitar, profesorul I grad didactic I, institutorii și învățătorii cu gradul didactic I din învățământul preuniversitar, însă, în absența unui text legal care să cuantifice dreptul instituit prin prevederile legale menționate, ulterior abrogării alin. 2 al art. 50, nu se poate da eficiență alin. 1 al art. 50, anterior menționat, o interpretare contrară având semnificația ultraactivității unui text de lege ieșit din vigoare, care de altfel a fost în mod expres abrogat.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312
alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de S. L. D. Î. M. și de pârâții P. MUNICIPIULUI B. M. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI
B. M. împotriva Sentinței civile nr. 1641 din_ a T. ui M., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
C. M. S. -C. B. I. -R. M.
G.
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M 2 ex./_
Jud. fond: G. Brîndușa
