Decizia civilă nr. 317/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 317/R/2013
Ședința publică din data de 5 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. | C. | G. |
JUDECĂTOR: G. | -L. | T. |
GREFIER: N. | N. |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. N. împotriva sentinței civile nr. 4647 din 24 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ privind și pe intimata pârâtă S. F. SA R. S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal, lipsind reprezentantul pârâtei intimate.
Reclamantul se legitimează cu cartea de identitate seria SX nr. 3. eliberată de SCLEP Z. la 8 noiembrie 2012.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 28 ianuarie 2013 pârâta intimată a înregistrat la dosar întâmpinare. I se comunică un exemplar al întâmpinării reclamantului și acesta arată că că nu dorește lăsarea cauzei la o strigare ulterioară pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul susține recursul astfel cum a fost formulat în scris. Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4647 din 24 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ s-a respins acțiunea reclamantului S. N. împotriva pârâtei S. F. S. Râmnicu S. pentru obligarea acestuia să îi restituie reclamantului suma de 4.640 lei reprezentând garanție bănească și dobânda legală aferentă de la 12 ianuarie 2010 și până la restituirea efectivă a garanției.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul a fost salariatul societății pârâte în perioada_ -_, încadrat inițial pe funcția de manager zonal vânzări în cadrul Punctului de Lucru C. aparținând societății, pe data de_ trecând din funcția sus menționată pe postul de agent vânzări în cadrul aceluiași punct de lucru.
Având în vedere natura activității desfășurate, faptul că salariatul manevra bunuri materiale și valori, procedând la livrarea mărfii către clienți și încasarea c/v acesteia, având în același timp responsabilitatea asupra mărfii și bunurilor aflate în gestiunea punctului de lucru, reclamantul a avut obligația de a constitui odată cu începerea activității, garanția în numerar, obligație ce a rezultat din
conținutul fișei postului (pag.4). în acest sens a fost întocmit și semnat actul de garanție în numerar din data de_, suma reținută drept garanție având drept scop acoperirea eventualelor lipsuri sau pagube cauzate de salariat pe parcursul desfășurării activității.
Pe perioada de la data angajării și până la data încetării activității, suma reținută drept garanție s-a ridicat la valoarea de 4400 lei, suma reținuta în perioada decembrie 2007- ianuarie 2010.
La aceasta suma se adăuga dobânda bancară aferenta în cuantum de 373,06 lei, suma totala garanție și dobânda fiind de 4773,06 lei.
În mod corect și legal pârâta nu i-a restituit reclamantului garanțiile materiale dar fiind faptul că acesta a depășit traficul de internet în rețeaua VOFAFONE cu suma de 2355 lei și nu a recuperat de la clintul său S. Vidan Serv S.R.L. Z. suma de 2350,39 lei, care reprezintă contravaloarea mărfii livrate și neîncasate.
De asemenea reclamantul avea obligația să recupereze contravaloarea mărfii vândute și neîncasate, ceea ce acesta nu a făcut.
De astfel, la semnarea lichidării, acesta nu a obiectat nimic în legătură cu nerestituirea garanțiilor materiale.
În aceste circumstanțe, acțiunea reclamantului apare ca nefondată, fiind respinsă în consecință de către instanță.
Față de cele ce preced, instanța a respins acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. N.
solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile recurate cu consecința admiterii în totalitate a acțiunii, astfel cum aceasta a fost formulată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că hotărârea Tribunalului Sălaj este nelegala și netemeinică pentru următoarele:
Angajamentele de orice fel semnate de un angajat cu angajatorul nu pot substitui procedurile legale de recuperare a unor pagube aduse angajatorului, decât calea judecătoreasca, or, pârâta nu a prezentat hotărâri judecătorești definitive care să justifice reținerile salariale, în conformitate cu art. 164 codul muncii, precum nici baza legala privind transferurile efectuate din contul recurentului de garanții în contul sau.
Pârâta nu a comunicat recurentului niciodată vreun înscris prin care să îi aducă la cunoștința despre imputarea unor sume de bani prin care garanția bănească constituită a fost executată.
În scopul susținerilor sale înțelege să arate următoarele:
Actul de garanție în numerar încheiat la data de_, a fost încheiat în baza Legii nr. 22/1969 și se referă strict la prevederile legale pentru calitatea de gestionar garanție de gestiune.
În procesul verbal de predare a gestiunii încheiat la data de O_, comisia de inventariere la punctul 2 ultimul aliniat precizează: "Nu s-au constatat alte diferențe între stocul scriptic și cel faptic " deci nu a existat lipsă în gestiune.
Nu există motive întemeiate pentru executarea garanțiilor constituite, mai mult procesul verbal subliniază unele deficiente constatate exclusiv din vina F. SA și faptul că erau nevoiți a lucreze peste program fără a fi remunerați corespunzător sau acordarea de libere așa cum prevede contractul de munca nr.710 din 18.01.208 la nivel de ramura. Deci nu exista temei legal pentru a-i fi reținute aceste sume.
Angajamentul de plata privind recuperarea creanțelor încheiat la data de_ și angajamentul atașat procesului verbal de predare telefon mobil din data de_ nu pot constitui titlu executoriu decât în prezenta unor hotărâri judecătorești ramase definitive, astfel se încalcă legea.
Mai mult, angajamentul de plata privind recuperarea creanțelor din piața a fost semnat încă de la început cu obiecțiuni pentru cazul eliberărilor din gestiune fără existenta documentelor legale: facturi; contract de colaborare; documente garanții de plata.
Clienții cu probleme în achitarea facturilor sunt clienți F. SA, nu sunt clienții recurentului, acesta a avut calitatea de angajat nu de colaborator.
Deci nu există temei legal pentru a-i fi reținute aceste sume.
Angajamentul de plata privind depășirea minutelor alocate, însușit de recurent prin semnătură, face referire expres la cartela SIM 07303. pentru depășirea minutelor alocate la telefon (plafon respectat întocmai de recurent) nicidecum la cartela de internet a punctului de lucru folosit în interesul serviciului, iar aceasta sumă nu a recunoscut-o niciodată în sarcina sa.
Depășirile au fost înregistrate pe cartela de internet care are cu totul al număr așa cum reiese din factura VODAFONE, mai mult nu s-a atașat nota explicativă dată la aceea vreme din care reiese clar că nu recurentul a fost persoana vinovată. Mai mult accesarea internetului s-a făcut în sprijinul desfășurării activității ( nu în scop personal) fapt consemnat în nota și contrasemnata de managerul punctului de lucru din acea perioada D-nul T. Dorin.
Deci nu exista temei legal pentru a-i fi reținute aceste sume.
De fapt pârâta nu avea de gând să-i restituie aceste garanții niciodată și își bazez spusele pe faptul că toate adresele de transferare din cont către Banca - despre care nu a fost înștiințat niciodată - așa cum reiese din actele la dosar ( nr: 53 /_ și nr. 19 /_ ) sunt făcute mult după data de la care aceste sume trebuiau să intre în posesia recurentului de drept.
Mai mult au continuat reținerile din salariu prin încălcarea prevederile art.164 Cod Muncii.
Rețineri au fost efectuate pana la încetarea CM așa cum reiese din ultimul fluturaș de salariu depus la dosar.
Menționează faptul ca ultima tranșă de bani i-au fost luați din cont la 6 luni după încetarea raporturilor de munca.
Drept urmare sumele datorate recurentului prin rețineri din salariu, menționate de pârâtă nu sunt elocvente datorită faptului că baza de calcul a dobânzilor bancare a fost diminuată
succesiv prin adresele emise de parata F. SA către bancă;
Adrese și transferuri efectuate fără suport legal și fără consimțământul recurentului;
Adresa nr.53 din_ către BCR RM S. pentru suma de 2355 lei 4.Adresa nr. 19 din_ către BCR RM S. pentru suma de 2350,39 lei
;
În fapt pârâta a retras întreagă sumă aflată în cont suma din adresa fiind
completată ulterior.
Dobânda de 67,6 lei rămasa în cont a fost calculata de banca ulterior operațiunii.
Datorită faptelor pârâtei i-au fost și sunt încă afectate serios veniturile familiale la o familie cu doi copii la facultate și sotia cu certificat de handicap accentuat permanent, a fost nevoit a apela la un credit de consum de 4000 lei la BCR ( card de credit) cu o dobândă la aceea vreme de 19,6 % / an, ajunsă azi la 16,07%, deci o dobândă medie de 17,5 % pe care încă o plătește, credit neacoperit până în prezent.
Dobânda plătită la BCR pe perioada ianuarie 2010 - iunie 2012 (30 luni) a fost aprox 1750 lei + rate și alte comisioane necontabilizate .
În drept, a invocat dispozițiile Cod Muncii, Cod proc. civ., Ordinul 2861/2009, etc.
Pârâta SC F. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.16 din Legea 22/1969, "Garanția in numerar si dobânda aferenta pot fi ridicate de către gestionarul titular al carnetului de consemnare la încetarea contractului sau de munca sau la trecerea intr-o funcție pentru care nu se cere garanție, în situația in care nu a cauzat o pagubă sau când paguba a fost acoperita în întregime.";
Ca atare, Curtea subliniază că textul legal citat mai sus impune o obligație legală pentru angajator, aceea de a restitui garanția depusă de gestionar, singura excepție admisă fiind situația în care acesta a creat o pagubă angajatorului.
Deși textul invocat nu prevede în mod expres, termenul de " pagubă"; se referă la exclusiv la pagubele create în gestiune de către gestionar prin activitatea sa, concluzie ce se desprinde cu evidență din scopul acestei reglementări, scop ce rezidă chiar din titlul actului normativ ce reglementează depunerea și, implicit, restituirea garanției: Legea 22/1996 "privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții si răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor
agenților economici, autorităților sau instituțiilor publice";. Această obligație, de depunere a garanției, a fost constituită pornind de la atribuțiile specifice funcției de gestionar, funcție ce presupune preluarea și custodia bunurilor proprietatea societății, de a căror integritate este ținut să răspundă. În mod firesc, dreptului de control al gestionarului asupra patrimoniul societății trebuia să i se opună o
obligație pe măsură, motiv pentru care legiuitorul a simțit nevoia să dubleze răspunderea specifică a gestionarului cu o garanție materială depusă de acesta, garanție aflată la dispoziția societății.
Ca atare, garanția depusă odată cu preluarea gestiunii are o destinație
specială, prevăzută de lege, aceea de a garanta acoperirea prejudiciilor cauzate prin gestionarea bunurilor. Consecința acestui fapt este aceea că angajatorul nu poate folosi această garanție în alte scopuri, cum ar fi acoperirea pagubelor create de gestionar prin acțiuni ce exced activității de gestiune, așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond. Pentru acoperirea altor prejudicii create de reclamantul recurent societății intimate, prejudicii create prin activității care exced celei de gestiune, aceasta avea obligația de a urma căile legale de drept comun pentru repararea lor.
În acest sens Curtea notează că pagubele pretins a fi cauzate de către recurent constau în depășirea plafonului de convorbiri cu suma de 2235 lei și în neîncasarea unor facturi în valoare de 2350,39 lei.
Or, aceste activități nu sunt activități specifice celei de gestiune, potrivit art. 1 din Legea 22/1969 aceasta fiind configurată de activitățile ce constă în
"primirea, păstrarea si eliberarea de bunuri aflate in administrarea, folosința sau deținerea, chiar temporara, a unui agent economic.";
Chiar dacă unul dintre prejudiciile pretinse apare ca născut în urma neachitării în totalitate a unei facturi pentru marfa livrată de reclamant, nu se poate reține că aceasta ar fi consecința activității sale de gestiune, recuperarea debitelor reprezentând o acțiune ulterioară, specifică etapei de executare silită a plăților neefectuate voluntar de clienții intimatei. De altfel, în fișa postului reclamantului depusă în cadrul judecării în primă instanță (fila 27 dosar fond) sunt enumerate toate obligațiile recurentului reclamant ce privesc activitatea sa de gestiune și facturare, acestea alcătuind un capitol distinct în cadrul sarcinilor ce îi reveneau acestuia în baza raporturilor de muncă cu intimata. În ceea ce
privește livrarea mărfurilor, obligațiile recurentului în gestiunea bunurilor se refereau la emiterea documentelor de însoțire a mărfii conform dispozițiilor legale, completarea corectă și completă a facturilor și a avizului de însoțire a mărfii și emiterea declarației de conformitate și a certificatului de garanție, înregistrarea în serviciul informatic a modalităților de plată, postarea facturilor în sistemul MFG PRO, emiterea borderoului de CEC-uri și completarea zilnică a registrului de casa. Rezultă așadar că activitatea de recuperarea a creanțelor nu a fost privită nici de angajator ca una specifică activității de gestionare, nefigurând ca atare în fișa postului recurentului.
Pe de altă parte, Curtea subliniază că angajamentele de plată invocate de intimată în justificarea garanției nu fac prin ele însele dovada unui prejudiciu creat acesteia prin culpa recurentului reclamant.
Astfel, în ceea ce privește suma de 2235 lei, se constată că acesta reprezintă contravaloarea depășirii traficului la internet, iar reținerea acesteia s-a făcut în baza angajamentului făcut de acesta odată cu preluarea telefonului mobil și a modemului, acela de a-i fi imputate sumele rezultate prin depășirea minutelor alocate.
Or, acest angajament nu poate constitui un titlu executoriu, în condițiile în care are un caracter generic și nu cuprinde nici o sumă ce să poată fi considerată ca fiind certă, lichidă și exigibilă, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a arătat mai sus, angajamentul privea depășirea minutelor alocate prin abonament și nu a traficului la internet.
Similar, în cazului debitului reprezentând contravaloarea unor facturi neîncasate, angajamentul de plată luat de recurent are valoarea asumării unei obligații generale, care nu este de natură să exonereze societatea - în cazul producerii unui prejudiciu - de la obligația probării îndeplinirii condițiilor răspunderii materiale a recurentului, pentru a o îndreptăți pe aceasta să își execute direct debitele stabilite unilateral prin îndestularea din garanția depusă de recurent, cu atât mai mult cu cât, așa cum am arătat, această sumă avea o altă destinație.
În consecință, față de cele de mai sus, Curtea reține că recurentul reclamant este îndrituit la restituirea garanției reținute de intimată și a dobânzii aferente, conform art. 16 din Legea 22/1969 . Din extrasul de cont depus la dosarul cauzei (filele 61-64 dosar fond), Curtea reține că garanția reținută recurentului, împreună cu dobânda bancară aferentă, este în cuantum total de 4707 lei.
Având în vedere că, în mod nelegal, societatea a refuzat restituirea la termen a garanției către reclamantul recurent, Curtea constată că acesta a suferit un prejudiciu moratoriu, motiv pentru care reține că acesta are dreptul la repararea sa prin obligarea intimatei la plata dobânzii legale, începând cu data de_ - astfel cum acesta a solicitat - și până la data plății efective.
În consecință, față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin.1 și 3 raportat la art. 304 pct.9 C.pr.civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamantul S. N. împotriva sentinței civile nr. 4647 din_ a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr._, pe care o va modifica în tot în sensul dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul S. N. împotriva sentinței civile nr. 4647 din_ a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr._, pe care
o modifică în tot în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul S. N. în contradictoriu cu pârâta S. F. SA și în consecință:
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 4707 lei reprezentând echivalentul garanției, în numerar și a dobânzii aferente acesteia.
Obligă pârâta la plata către reclamant a dobânzii legale aferente sumei mai sus menționate începând cu data de_ și până la data plății efective.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
I. T. D. C. | G. | G. | -L. T. |
GREFIER
N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./_
Jud.fond: C. N. C.
