Decizia civilă nr. 1205/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1205/R/2013
Ședința publică din data de 19 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. | C. | G. |
JUDECĂTOR: G. | -L. | T. |
GREFIER: N. | N. |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M.
Z., respectiv recursul declarat de pârâtul P. M. Z. împotriva sentinței civile nr. 5526 din_ pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, privind și pe intimații reclamanta LS DIN ÎNVĂȚĂMÂNT S. și pârâta G. CU P. P._ ĂU, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la dosar, la data de 28 martie 2013, reclamanta intimată prin avocat ales, a transmis prin fax întâmpinare.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea recurenților, ca și pe aceea a intimatei reclamante, de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5526/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._
, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a P. ui M.
Z., și a C. ui Local Z., excepții invocate de aceste parate.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta LS DIN ÎNVĂȚĂMÂNT S., în numele membrilor de sindicat: M. D., Gorgan R., Fălăuș V. -Nelica, Cadar I., Souca V. a, Blaj C., Sabou F., M. Zamfira, Ielciu S., Negrean M., Zaharia M., Man V., Fanca Florica, Pleșa L., Hurducaciu Voichița, Lucăcel V., Iacob Floare, Ghiran A., A. cuț V., Bărnuțiu M., în contradictoriu cu pârâții: G. cu P. P. Nr.10 Z., C. Local Z. și P. M. Z. - Instituția P. ui.
În consecință, au fost obligați pârâții la aplicarea coeficientului de multiplicare de 1 in cuantum de 400 lei ca baza de calcul a drepturilor salariale ale reclamanților, și obliga paratele sa plătească reclamanților drepturile salariale neacordate reprezentând diferența dintre drepturile salariale calculate cu coeficientul de multiplicare 1 in cuantum de 400 de lei și cele efectiv încasate,
pentru perioada_ -_, actualizate in funcție de coeficientul de inflație defalcat pe fiecare luna, calculat de la data scadentei și pana la data plății efective.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 136,40 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. municipiului Z. și C. local Z., instanța a reținut că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetului local, primarul are calitatea de ordonator principal de credite, instanța a apreciat că legitimitatea procesuală pasivă a pârâtului P. orașului Z. este conferită de art. 21 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, art. 4 din OUG 22/2002 coroborate cu art. 167 din Legea nr. 84/1995, iar potrivit art. 167 din Legea 84/95 C. local este finanțatorul unităților de învățământ.
Potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 C. local aprobă la propunerea primarului bugetul local, virările de credite, iar potrivit art. 167 alin.
2 și 4 din Legea 84/1995 finanțarea complementară se asigură din bugetele locale. Așadar excepția lipsei capacității procesuale pasive a P. ui municipiului
Z. și C. ui local Z. s-a respins ca neîntemeiată
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut ca membrii de sindicat reprezentați sunt angajați ai paratei de rândul 1 și nu au beneficiat, începând cu_ de drepturile salariale în conformitate cu Legea nr. 330/2009 coroborată cu Legea nr. 221/2008 de aprobare cu modificări a Ordonanței de Guvern nr. 15/2008, respectiv înmulțirea cu coeficientul de multiplicare 1,000 la valoarea de 400,00 lei.
Prin dispozițiile OG nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -_, aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Această valoare a fost diminuată prin ordonanțe de urgență succesive care au fost ulterior declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale. Curtea Constituțională a stabilit că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție. (Decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, Decizia nr. 842/2 iunie 2009, Decizia nr. 989/30 iunie 2009).
Prin Decizia nr. 3/2011 privind recursul în interesul legii publicată în Monitorul Oficial nr. 350 din_, înalta Curte de C. și Justiție a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009 ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care
au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009.
Potrivit art. 330/7 alin. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată de înalta Curte de C. și Justiție, printr-o decizie în interesul legii, problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial.
În ce privește aplicarea dispozițiilor Legii 221/2008 și în anul 2010, instanța a reținut următoarele:
Art. 7 alin. 2 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice menționa că "realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezenței legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări", iar art. 12 alin. 3 din același act normativ precizează că
"în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5 fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezența lege. "
Art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009 prevedea că "în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezența lege; sporurile prevăzute în anexele la prezența lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009. "
Insă, ținând seama de faptul că prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 intraseră în vigoare la 1 ianuarie 2010, dar nici acest act normativ și nici Legea nr. 329/2009 nu conțineau vreo reglementare expresă cu privire la modul de încadrare a personalului din aceste instituții și la modul de salarizare a acestuia după expirarea contractelor colective de muncă, Guvernul României a adoptat
O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în M.O. nr. 62 din 27 ianuarie 2010.
Potrivit art. 5 al. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstra salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009. Pentru personalul didactic din învățământ art. 5 al. 6 din O.U.G. nr. 1/2010 prevedea că reîncadrarea la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioadă mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
Insă, cum prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011 înalta Curte de C. și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, instanța a apreciat că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 nu se poate realiza altfel decât pe
coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009.
O altă interpretare a prevederilor art. 5 al. 6 din O.U.G. 1/2010 ar conduce la nesocotirea deciziei susmenționate, dar și a considerentelor de principiu rezultate din deciziile Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării cadrelor didactice .
Acest aspect l-a reținut și Curtea Constituțională în Deciziile nr. 877 din 28 iunie 2011 și 1376/18 octombrie 2011.
În baza art. 274 Cod Procedura Civilă, instanța a obligat parata la plata sumei de 136,40, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. municipiului Z. și
C. Local al municipiului Z.
, solicitând modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților față de acești pârâți și exonerarea acestora de plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului recurenții arată că în mod greșit instanța de fond i-a obligat pe aceștia să calculeze și să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale neacordate, întrucât obligația de a asigura fondurile necesare acestor plăți revine M. ui Finanțelor P. e, deoarece cheltuielile cu salariile se asigură de la bugetul de stat, din cote defalcate din TVA, sens în care fac trimitere la prevederile art. 48 al. 1 și 4 din Legea nr. 128/1997, ale art. 1 din HG nr. 1618/2009 și art. 16 din HG nr. 2192/2004.
Mai arată recurenții că potrivit legii calculul și plata acestor sume este de competența unităților de învățământ, iar sumele necesare plății acestor drepturi se asigură de la bugetul de stat, aceste sume nefăcând altceva decât să tranziteze bugetul local.
Mai mult, prin Legea nr.11/2010 privind legea bugetului de stat pe anul 2010, se stipulează: "art.5 pct.(5) Finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile,
indemnizațiile și alte drepturi salariale În bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, exclusiv învățământul special și centrele de resurse și asistență educațională, se face pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar, aprobate prin hotărâre a Guvernului";.
Art.5 pct. (7) Pentru finanțarea cheltuielilor prevăzute la alin. (1) și (4), cu excepția celor pentru plata cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, și contribuțiile aferente acestora, ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat, precum și pentru plata ajutorului social, autoritățile administrației publice locale alocă pe lângă sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată și sume din bugetele locale ale acestora.
Deci, prin legea bugetului de stat pe 2010, Guvernul a interzis autorităților publice locale să aloce sume din bugetul local pentru plata cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, și contribuțiile aferente acestora, ale instituțiilor sau ale unităților de
învățământ preuniversitar de stat.
Privitor la plata în solidar către reclamanți a cheltuielilor de judecată în sumă de 136,40 lei reprezentând cheltuieli de judecată arată instanței faptul că,
C. ui local al municipiului Z. și P. M. Z. sunt lipsiți de culpă procesuală.
Acestor două entități nu li se poate reproșa o conduită nelegală care să fi avut ca rezultat prejudicierea reclamanților.
De asemenea, nu a existat și nu există din partea pârâților un refuz de a nu îndeplini obligațiile ce le revin potrivit legii, adică de a vira banii primiți de la
bugetul de stat pentru cheltuielile cu salariile personalului didactic către unitățile de învățământ.
În concluzie, în lipsa unui refuz sau a unei culpe din partea pârâților soluția instanței de fond este netemeinică în ceea ce îi privește.
În drept, recursul se întemeiază pe prevederile art.3041Cod procedură civilă și actele normative invocate.
În data de_, intimata LS DIN Î. S., în numele membrilor de sindicat, a formulat întâmpinare (f. 10),
solicitând respingerea recursului declarat ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinica a sentinței pronunțate de Tribunalul Sălaj; cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.
Consideră ca în mod corect instanța de fond a reținut existenta calității procesuale pasive a pârâților, apreciind astfel ca acest motiv de recurs este nefondat. În susținerea acestui punct de vedere, se invoca prevederile art. 167 din Legea 84/1995 și ale art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, arătând că pârâții C. Local și Instituția P. ui au calitate de finanțatori, primarul fiind ordonator de credite, iar consiliul local fiind cel care aproba bugetul local.
Totodată, intimatul invocă și prevederile art. 16 și 28 din H.G. nr. 2192/2004, precum și pe cele ale art. 104 și art. 106 din Legea nr. 1/2011 (având în vedere faptul ca perioada pentru care se solicita recalcularea și plata drepturilor salariale ale reclamanților este_ -_ și ca începând cu data de_ Legea nr. 84/1995 fost abrogata expres prin Legea nr. 1/2011)
În ceea ce privește obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, apreciază ca în mod corect instanța a dispus în acest sens, atâta timp cat parata a contestat dreptul reclamanților, solicitând respingerea acțiunii.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Având în vedere că drepturile salariale solicitate erau scadente în anii 2010-2011, conform dispozitivului, sens în care vor fi avute în vedere dispozițiile legale în vigoare la acea dată, Curtea reține că potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse. Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011 (legea în vigoare la data promovării acțiunii și pentru ultima parte a intervalului pentru care se solicită drepturi, în timp ce Legea nr. 84/1995 era în vigoare anterior, pentru perioada de până la data de_ ), similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar și care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale pretinse în cauză este bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, respectiv ale art. 93 din Legea nr. 1/2011, calitatea de angajator
aparține unității de învățământ și, prin urmare, acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă
îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ- teritoriale. Ori, pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
În cauză, calitatea procesuală pasivă a recurenților este justificată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, consiliul local este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr._ privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 "consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale și raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică locală.
Pe de altă parte, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din Legea nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Chemând în judecată pe acești pârâți, reclamanții au acționat prin considerarea raporturilor juridice care leagă angajatorul de acești pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă în sistemul bugetar, pe lângă latura de drept privat pe care o comportă, au în subsidiar o latură specifică dreptului public, prin aceea că o parte importantă a acestor raporturi juridice de dreptul muncii este reglementată prin legi și pusă în aplicare de organe ale statului în regim de putere publică. Astfel, salarizarea cadrelor didactice și în general salarizarea în sistemul bugetar are o componentă de drept public, fiind stabilită prin lege și asigurată de la bugetul de stat. Or, considerând că drepturile salariale ale cadrelor didactice reprezentate în litigiu nu au fost calculate în acord cu prevederile legii, au fost chemate în judecată nu doar angajatorul, adică unitatea de învățământ reprezentată prin director, ci și autoritățile publice care au atribuții în asigurarea sumelor litigioase, tocmai în considerarea acestor atribuții. Practic, reclamanții se întemeiază pe dispozițiile legale care atribuie recurenților un anumit rol în asigurarea fondurilor pentru salarii reclamanților, așa cum au fost arătate pe larg în sentință, pentru a solicita ca aceste autorități să își exercite atribuțiile legale în sensul asigurării sumelor necesare pentru acoperirea
integrală a salarizării cadrelor didactice.
Prima instanță a dispus obligarea pârâților recurenți la plata drepturilor salariale neachitate, fără a distinge după cum obligația acestora legală este de a plăti, în ce privește unitatea de învățământ angajatoare și, respectiv, de a aloca sumele necesare pentru plata drepturilor, în ce-i privește pe recurenți, conform celor ce preced.
Ca urmare, Curtea va admite recursul doar sub acest aspect, modificând în parte sentința în sensul că obligația pârâților C. Local al M. Z. și P.
M. Z. vizează alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale solicitate către unitatea de învățământ pârâtă, iar nu direct plata acestor sume către reclamanți.
Prin obligarea la alocarea sumelor necesare pentru plata drepturilor se înțelege efectuarea de către fiecare dintre cei implicați în procesul de salarizare a personalului didactic a procedurilor specifice pentru asigurarea fondurilor necesare plății.
Neprevederea în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamanți nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opusă drepturilor de natură salarială ale reclamanților, care au caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Faptul că nu au fost până în prezent aprobate fonduri de la bugetul de stat pentru achitarea drepturilor salariale litigioase nu poate conduce la modificarea sentinței atacate. Aceste aspecte privesc în fapt procedura de alimentare a bugetului local, din care se fac în final plățile pentru asigurarea salariilor cadrelor didactice. Or, acest aspect poate fi invocat în cadrul derulării raporturilor dintre recurenți și autoritățile care alimentează bugetul local, pentru a se solicita alocarea de fonduri în scopul asigurării sumelor necesare acoperirii plăților dispuse de instanță. Nu se diminuează însă participarea recurenților la raporturile juridice care, potrivit celor ce preced, întemeiază calitatea lor procesuală pasivă, nici semnificația juridică a acestor raporturi: altfel spus, recurenții rămâne a fi obligați la alocarea fondurilor bănești necesare plății sumelor restante datorate în favoarea unității de învățământ, potrivit competențelor legale la care s-a făcut referire mai sus.
Pe de altă parte, Curtea urmează a înlătura și criticile formulate de recurenți prin care se arată faptul că nivelul salariilor din învățământul preuniversitar de stat se stabilește de către guvern prin mărirea sau micșorarea coeficientului de multiplicare, invocându-se în acest sens dispozițiile art. 48 alin. 1 și 4 din Legea nr.128/1997, art. 1 din H.G. nr.1618/2009, art. 5 din Legea nr.11/2010. Aceasta întrucât, prin aceste critici, se tinde la răsturnarea interpretărilor obligatorii pentru instanțe a prevederilor legale vizând salarizarea personalului din învățământul preuniversitar, date prin decizia pronunțată în interesul legii nr. 3/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, astfel cum sunt evocate în motivarea instanței de fond, redată mai sus, precum și prin Decizia nr.
11 din 8 octombrie 2012
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 734 din 31 octombrie 2012, prin care s-a stabilit că, "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda
în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.";
Curtea apreciază ca fiind nefondate și criticile formulate de recurenți cu privire la dispoziția de obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecată, reținând în acest sens că obligarea acestor pârâți la plata cheltuielilor de judecată este legală, fiind justificată de culpa procesuală a acestora, în condițiile în care, așa cum arată intimatul reclamant, prin întâmpinarea formulată la fond recurenții s-au opus la admiterea acțiunii, iar apărările legate de lipsa calității lor procesuale pasive au fost înlăturate de instanța de fond, aceștia cazând în pretenții, în sensul art. 274 C.pr.civilă.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și ale art. 312 alin. 1,3 Cod proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civ., să admită recursul și să modifice în parte sentința atacată conform dispozitivului prezentei decizii.
Având în vedere dispozițiile art. 274 C.proc.civ., ca și faptul că recursul este admis în parte, Curtea va obliga pârâții recurenți la plata parțială a cheltuielilor de judecată aferente recursului, în favoarea intimatei LS din Învățământ S., în cuantum de 100 lei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M. Z. și P.
M. Z. împotriva sentinței civile nr. 5526 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că obligația pârâților C. LOCAL AL M. Z. și P. M. Z. vizează alocarea
fondurilor necesare plății drepturilor salariale solicitate, către unitatea de învățământ pârâtă.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Obligă recurenții C. LOCAL AL M. Z. și P. M. Z. la plata către intimata reclamantă a sumei de 100 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |
I. T. D. C. G. | G. | -L. T. |
GREFIER
N. N.
Red.GLT/dact.MS/2 ex./_ Jud.fond: R.M.P.
