Decizia civilă nr. 4075/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 4075/R/2013
Ședința publică din data de 22 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL ȘIMLEUL
S. și P. O. ȘIMLEUL S. împotriva sentinței civile nr. 2507 din 20 mai 2013 a Tribunalului S., pronunțată în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată LS D. ÎNVĂȚĂMÎNT S. și pârâta intimată Ș. G. CU P. ÎN L. M. "B. I. " ȘIMLEU S., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei intimate, avocat S. M., în substituirea avocatului titular Ielciu Otilia, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 octombrie 2013, reclamanta intimată LS din Î. S. a transmis prin fax la dosar întâmpinare,împuternicirea avocațială a avocatului titular și nota de cheltuieli și dovada achitării acestora.
La data de 21 octombrie 2013, reclamanta intimată a depus la dosar și original aceste înscrisuri.
Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar delegația de substituire și arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 136,4 lei în recurs, susținând pe larg motivele invocate în întâmpinare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2507 din 20 mai 2013 a Tribunalului S., pronunțată în dosarul nr._ s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului ȘIMLEU S., și a C. ui Local ȘIMLEU S.
, excepții invocate de aceste parate; s-a admis acțiunea precizata formulată de reclamanta LS D. Î. S. în numele membrilor de sindicat: B.
R., S. B., B. T., N. B. T., N. A., G. C., S. T., C.
G., B. A., P. I., în contradictoriu cu pârâții: Ș. G. CU P. ÎN
M. "B. I. " ȘIMLEU S., C. LOCAL ȘIMLEU S., P. O. ȘIMLEU S., și in consecința a obligat parata Ș. G. CU P. ÎN L.
"B. I. " ȘIMLEU S. la aplicarea coeficientului de multiplicare de 1 in cuantum de 400 lei ca baza de calcul a drepturilor salariale ale reclamanților, și obliga paratele sa plătească reclamanților drepturile salariale neacordate reprezentând diferența dintre drepturile salariale calculate cu coeficientul de multiplicare 1 in cuantum de 400 de lei și cele efectiv încasate, pentru perioada_ -_, actualizate in funcție de coeficientul de inflație defalcat pe fiecare luna, calculat de la data scadentei și pana la data plății efective; au fost obligați pârâții C. LOCAL ȘIMLEU S., P. O. ȘIMLEU S. sa asigure fondurile necesare plății acestor drepturi; au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 136,40 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primarul orașului Ș. -S. și C. local Ș. -S., ine că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetului local, primarul are calitatea de ordonator principal de credite, astfel că legitimitatea procesuală pasivă a pârâtului Primarul orașului
Z. este conferită de art. 21 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, art. 4 din OUG 22/2002 coroborate cu art. 167 din Legea nr. 84/1995, iar potrivit art. 167 din Legea 84/95 C. local este finanțatorul unităților de învățământ astfel că legitimarea procesuală a acestuia există..
În privința pârâtului C. Local au mai fost avute în vedere și dispozițiile art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 care prevăd că C. local aprobă la propunerea primarului bugetul local, virările de credite, iar potrivit art. 167 alin.
2 și 4 din Legea 84/1995 finanțarea complementară se asigură din bugetele locale.
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut ca membrii de sindicat reprezentați sunt angajați ai paratei de rândul 1 și nu au beneficiat, începând cu_ de drepturile salariale în conformitate cu Legea nr. 330/2009 coroborată cu Legea nr. 221/2008 de aprobare cu modificări a Ordonanței de Guvern nr. 15/2008, respectiv înmulțirea cu coeficientul de multiplicare 1,000 la valoarea de 400,00 lei.
Au fost reținute de instanță dispozițiile OG nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, care stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007, acest act normativ fiind aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -_, aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
S-a menționat că această valoare a fost diminuată prin ordonanțe de urgență succesive care au fost ulterior declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale. Curtea Constituțională a stabilit că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din
Constituție. (Decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, Decizia nr. 842/2 iunie 2009, Decizia nr. 989/30 iunie 2009).
A fost reținută și Decizia nr. 3/2011 privind recursul în interesul legii publicată în Monitorul Oficial nr. 350 din_, Î. Curte de C. și Justiție prin care s-a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009 ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009.
Instanța a precizat că potrivit art. 330/7 alin. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată de înalta Curte de C. și Justiție, printr-o decizie în interesul legii, problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial, astfel că a avut-o în vedere.
În ce privește aplicarea dispozițiilor Legii 221/2008 și în anul 2010, instanța a reținut conținutul art.7 al.2, art.12 al.5 din Legea nr.330/2009 precum și faptul că prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2010, dar nici acest act normativ și nici Legea nr. 329/2009 nu conțineau vreo reglementare expresă cu privire la modul de încadrare a personalului din aceste instituții și la modul de salarizare a acestuia după expirarea contractelor colective de muncă, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în M.O. nr. 62 din 27 ianuarie 2010.
S-a arătat că potrivit art. 5 al. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstra salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, iar pentru personalul didactic din învățământ art. 5 al. 6 din O.U.G. nr. 1/2010 prevedea că reîncadrarea la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioadă mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
S-a reținut de instanță și faptul că prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011 înalta Curte de C. și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, s-a stabilit că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 nu se poate realiza altfel decât pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009.
S-a considerat că o altă interpretare a prevederilor art. 5 al. 6 din O.U.G. 1/2010 ar conduce la nesocotirea deciziei susmenționate, dar și a considerentelor de principiu rezultate din deciziile Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării cadrelor didactice, aspect reținut și Curtea Constituțională în Deciziile nr. 877 din 28 iunie 2011 și 1376/18 octombrie 2011.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Primarul orașului SS si C. Local SS, solicitând admiterea recursului si desființarea in totalitate a sentinței atacate si reținând cauza spre rejudecare, respingerea cererii ca nefondata
.
Prin motive s-a criticat hotărârea pentru că a fost dată cu aplicarea si interpretarea greșita a legii intrucat C. local si Primarul orașului SS neputând fi obligat printr-o sentința judecătoreasca sa găsească fonduri si sa asigure anumite plați reprezentând drepturi de natura salariala atâta vreme cat toate raporturile de munca se poarta intre salariați si angajator, iar ei nu au calitate de angajatori in raporturile cu personalul didactic angajat in cadrul Scolii gimnaziale cu predare in limba maghiara "B. I. " SS, aceasta calitate având-o Inspectoratul Școlar al Județului S., fiind singura abilitata de lege pentru angajarea personalului didactic si singura responsabila in ceea ce privește gestionarea raporturilor de munca ale acestora.
S-a precizat că rolul exclusiv al C. ui local în ce privește salarizarea personalului didactic este acela de a aproba sumele repartizate de către MEC si a le distribui unităților școlare, neavând nici o atribuție legala cu privire la vreo eventuala reincadrare a personalului didactic. S-a arătat că sumele aferente drepturilor salariale ale profesorilor sunt sume primite cu destinație speciala de la Minister, consiliul local neavând posibilitatea de a da alta destinație acestor sume, motiv pentru care este doar o simpla formalitate stabilirea alocațiilor bugetare pentru plata profesorilor.
În privința pârâtului Primarul orașului SS s-a arătat că nu are nici o atribuție legala in ceea ce privește angajarea, reincadrarea sau stabilirea drepturilor salariale ale personalului didactic o eventuala obligație a acestuia, normal trebuie sa izvoreasca dintr-un imperativ stabilit printr-un act cu caracter normativ, fapt ce este nedovedit de către reclamanți.
Referitor la cheltuielile de judecata la care au fost obligați, s-a arătat că acestea nu sunt deloc justificate raportat la cele arătate mai sus, cele doua autorități locale ale orașului SS neîncalcâd si neobstructionand activitatea sau drepturile bănești ale personalului didactic si didactic auxiliar in vreun fel.
A fost invocat în cadrul criticii și aspectul că, prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a solicitat de fapt aplicarea unei legi, in speța Legea nr 221/2008, desi ulterior acesteia cadrul legal al salarizării cadrelor didactice s-a modificat prin Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice în raport de care pretențiile acesteia sunt neîntemeiate.
S-a mai arătat că, reclamanta a solicitat sa aplice de la data de_ o lege a cărei aplicare a încetat, respectiv Legea 221/2008, lucru absolut inadmisibil devreme ce legiuitorul a statuat faptul ca reincadrarea personalului didactic din invatamant la data de_ se face luând in calcul salariile de baza la data de_, stabilite potrivit OUG 41/2009 privind unele masuri in domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai- decembrie 2009, aprobata prin Legea 330/2009.
S-a apreciat de pârâți că în condițiile in care se regelementeaza in mod clar prin OUG 1/2010 privind unele masuri de reîncadrare in funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in sistemul bugetar, modul in care se realizează reincadrarea, respectiv luarea in calcul a salariului de baza stabilit la data de 31 decembrie 2009 conform OUG 41/2009, este absolut nelegala solicitarea reclamantei sa se aplice un alt mod de salarizare.
În cadrul criticilor s-a mai arătat că instanța de fond a admis acțiunea reclamantei fara a analiza îndeaproape aspectele legale si natura juridica dedusa judecații. Astfel s-a arătat că ceea ce reclamanții au solicitat de fapt iar instanța de fond le-a si admis era sa se constate ca majorarea salariilor personalului didactic si didactic auxiliar ar trebui sa se faca cu un anumit coeficient de multiplicare fara a tine cont de faptul ca acest coeficient a fost modificat printr- un act normativ ulterior Legii nr.330/2009, respectiv Legea 285/2010, ignorând astfel in mod absolut nejustificat principiul efectului imediat al legii si cadrul legislativ in vigoare, si anume Legea 63/2011.
Prin întâmpinarea depusă la dosar LS D. Î. UL S., solicită respingerea recursului declarat ca nefondat si menținerea sentinței civile recurate ca fiind legala si temeinica, precum și obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata:
Prin motivele întâmpinării s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut calitatea procesuala pasiva a paraților recurenți. În susținerea punctului de vedere, reclamantul a invocat următoarele dispoziții legale: art. 167 din Legea 84/1995 care prevede că "Unitățile de invatamant preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza isi desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte sursef potrivit legii.
art. 36 alin. 4 din Legea 215/2001 care prevede că la propunerea primarului, consiliul local aproba bugetul local, precum si repartizarea fondurilor pe unitățile de invatamant preuniversitar, astfel incat nu se poate considera ca nu exista identitate intre persoana obligata in raportul juridic dedus judecații si parați, chiar daca nu exista raporturi de munca intre aceștia si membrii de sindicat.
C. Local si Instituția Primarului au calitate de finanțatori, primarul fiind ordonator de credite, iar consiliul local fiind cel care aproba bugetul local.
prevederile H.G. 2192/2004 care la art. 28 prevede că "la nivel local, C. local stabilește cuantumul fondurilor alocate fiecărei unități de învățământ, pe baza unor indicatori"
art. 16 din H.G. 2192/2004, potrivit cărora finanțarea unităților de invatamant preuniversitare de stat se asigura din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților teritorial administrative.
aliniatul 2 al art. 104 al Legii nr.1/2011 care stabilește că:" Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora;_ (5) Finanțarea de bază, aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București".
art. 106 din aceeași lege care statuează că: "Finanțarea de bază se realizează pe baza contractului de management încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității/primarul de sector în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ
În raport de aspectele de reglementare arătate și având în vedere motivele de netemeinicie si nelegalitate invocate de recurent in ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive, solicita respingerea recursului ca nefondat.
In ceea ce privește obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, reclamantul a apreciat ca in mod corect instanța a dispus in acest sens, atâta timp cat parata a contestat dreptul reclamanților, solicitând respingerea acțiunii, fiind relevante dispozițiile art. 274 Cod pr. civila, care prevăd că "partea care cade in pretenții va fi obligata, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecata".
S-a arătat că în ceea ce privește fondul cauzei si respectiv dreptul reclamanților intimați la plata depturilor salariale, drepturi acordate de către instanța de judecata, recurenții nu aduc nici o critica sentinței recurate, prima instanță reținând o motivare ampla privind legalitatea acordării drepturilor salariale solicitate prin acțiunea formulata având in vedere dispozițiile legale aplicabile pentru perioada solicitata, hotărârea fiind și sub acest aspect legală și temeinică. Pârâta prin prezentarea argumentelor și-a însușit practic argumentele primei instanțe.
Ex aminând hotărârea atacată, prin luarea în considerare a criticilor
din motivele de recurs a apărărilor din întâmpinare, Curtea constată că
recursul nu este fo ndat, hotărârea ata cată fiind legală ș i temeinică, pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare :
Criticile aduse de pârâți hotărârii atacate sunt neîntemeiate, având în vedere ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie, din care rezultă faptul că fiecare dintre pârâți, are pe segmentul lui de activitate atribuții specifice în ceea ce privește asigurarea, calcularea și plata sumelor reprezentând drepturi salariale.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din Codul muncii calitatea de angajator aparține unității de învățământ și, prin urmare, acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale. Or, pentru aceasta sunt prevăzute prin dispoziții legale speciale atribuții specifice în sarcina instituțiilor pârâte.
Așadar, referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtului C. Local S. l
S.,
Curtea are în vedere dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995 potrivit cărora finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ- teritoriale
pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele
defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale "veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Totodată, potrivit art. 16 din H.G. nr. 2192/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea în conformitate cu prevederile art. 13 din O.U.G. nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Prevederi similare se regăsesc și în art. 104 al. 2 din Legea nr. 1/2011, care stabilește că finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale";.
Prin urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamanților rămâne bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât
C. Local rezultă și din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Așadar, atribuțiile prevăzute pentru C. Local, prin actele normative menționate se circumscriu obligației de "asigurare";, pârâtul recurent, având astfel calitate procesuală pasivă.
Primarul Municipiului Bistrița este de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001 și, în mod evident, are calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres că
"primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În consecință, Curtea observă că pârâții nu au fost chemați în judecată în calitate de angajatori, ci în calitate de ordonatori de credite (finanțatori), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea procesuală.
În ce privește critica referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr.221/2008, act normativ abrogat cu începere de la_ și corelativ greșită neaplicarea a OUG nr.1/2010, se reține că este neîntemeiată.
În acest sens este de reținut Decizia nr.11/2012 a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în interesul legii, prin care s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5 al.6 din OUG nr.1/2010 precum și ale art.30 din Legea nr.330/2009, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu ianuarie 2010 la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu OG nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
Se are în vedere că această decizie este obligatorie pentru instanțele de judecată, în conformitate cu art.330/7 al.4 din C.pr.civ.
În acest context, se constată că prima instanță a făcut o aplicare corectă a legii sub aspectul discutat.
În ce privește critica referitoare la greșit obligare la plata cheltuielilor de judecată a pârâților se constată că nici aceasta nu este întemeiată, prima instanță realizând o corectă aplicare a dispozițiilor art.274 al.7 C.pr.civ.
În conformitate cu acest text "partea căzută în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";. Or, în cauză admițându-se acțiunea reclamanților s-au stabilit obligații în sarcina lor.
Susținerea din critică, că nu a încălcat și nu a obstrucționat activitatea sau drepturile bănești ale personalului didactic și didactic auxiliar în vreun fel nu înlătură culpa procesuală a pârâților care constituie temeiul obligării la cheltuieli de judecată. Aceasta întrucât acest lucru se putea întâmpla doar prin dovedirea îndeplinirii cerințelor prevăzute la art.275 C.pr.civ. care însă nu a fost făcută.
Dimpotrivă se constată că prin întâmpinarea depusă s-au opus admiterii acțiunii.
În raport de cele expuse, în baza art.312 al.1 raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ., urmează a fi respins ca nefundat recursul.
În baza art.274 c.pr.civ. recurenții urmează să fie obligați la plata către intimați a sumei de 136 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de
avocat, dovedit cu factura nr.1382/_, recurenții fiind în culpă procesuală prin respingerea recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. Local S. l S. și Primarul O. S. l S. împotriva sentinței civile nr. 2507 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei LS din Î. ul
S. suma de 136 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
I. T. | D. C. | G. | N. | M. A. | B. |
red.N.M./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.P. R.
