Decizia civilă nr. 2877/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2877/R/2013
Ședința publică din data de 29 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții P. MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA G. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI G. împotriva sentinței civile nr. 12367 din 19 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat SS D. Î. T. și pe pârâta intimată Ș. DE A. ȘI M. G., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 20 mai 2013 prin fax și la data de 21 mai 2013 prin serviciul de registratură al instanței, s-au depus la dosar din partea reclamantului intimat note scrise prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 12367 din_ a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul S.
S. din Î. T. în numele membrilor de sindicat C. L. și Buzan
M. în contradictoriu cu pârâții Ș. de A. și M. G., C. Local G. ,
P. L. G. si în consecință:
A fost obligată pârâta Ș. de A. și M. G., în calitate de angajator, la reîncadrarea membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea cu începere de la data de_ potrivit Legii cadru nr. 330/2009, luând în considerare dispozițiile în materia salarizării prevăzute de Legea nr. 221/2008.
A fost obligată pârâta Ș. de A. și M. G., în calitate de angajator, la reîncadrarea membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea cu începere de la data de_ potrivit Legii cadru nr. 284/2010 și Legii nr. 285/2010 luând în considerare dispozițiile în materia salarizării prevăzute de Legea nr. 221/2008;
A fost obligată pârâta Ș. de A. și M. G., în calitate de angajator, la calculul și plata diferențelor de neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 și a Legii nr. 330/2009, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor
acte normative, pentru perioada_ -_ actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății.
A fost obligată pârâta Ș. de A. și M. G., în calitate de angajator, la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, a Legii cadru nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte, începând cu data de_ și până în data de_, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local G., P. L. G. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
A fost respinsă acțiunea reclamanților în ceea privește pretențiile aferente perioadei_ la zi, ca neîntemeiată.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Membrii de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea au fost angajați ca personal didactic al pârâtei Ș. de A. și M. G. în perioada pentru care solicită plata drepturilor salariale restante.
Potrivit adeverințelor depuse la dosar la filele 11-12, drepturile salariale ale reclamanților au fost calculate fără ca aceștia să beneficieze de reîncadrarea și plata salariului conform Legii nr. 221/2008 și a celor dispuse prin sentințele nr. 1207/_ și nr. 193/2012 pronunțate de Tribunalul Cluj.
În drept, instanța a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, prin Decizia pronunțată în interesul legii nr. 3/2011, în sensul că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Totodată, aceeași instanță, prin decizia pronunțată în interesul legii nr. 11/2012 a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de
31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Aceste decizii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată conform art.
330 indice 7 alineatul 4 din Codul de procedură civilă.
În consecință, tribunalul a reținut că, pentru perioada anterioară datei de_, interpretarea succesiunii textelor legale a fost efectuată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizii căreia această instanță este obligată să li se conformeze.
În ceea ce privește perioada de după data de_ tribunalul a apreciat că acțiunea este în parte întemeiată
Astfel, la baza deciziei în interesul legii nr. 11/2012 a stat în esență considerentul că potrivit art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, iar potrivit art. 6 din același text de lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în îndemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Instanța a constatat că, similar cu art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, art. din Legea nr. 285/2010 pentru salarizarea pentru anul 2011, se raportează la salariul din luna octombrie 2010 (care, după cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție, se raportează la cel din luna decembrie 2009), astfel că, se
impune concluzia că și după data de_ membrii de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea sunt îndreptățiți la calcularea salariului în condițiile prevăzute de Legea nr. 221/2008.
Cu toate acestea, instanța a reținut că membrii de sindicat sunt îndreptățiți la calcularea în conformitate cu prevederile cuprinse în Legea nr. 221/2008 a salariului doar până în data de_, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și auxiliar din învățământ, care a instituit un nou sistem de salarizare a personalului din învățământ și nu face referire la vreun cuantum anterior al salariului.
De asemenea, ținând cont că, potrivit art. 16 din HG 2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii, iar art. 36 al. 4 din Legea nr. 215/2001 prevede că consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, iar potrivit art. 23 al. 1 din aceeași lege autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități deliberative, instanța a obligat pârâții C. Local al municipiului G. și P. municipiului
G. să aloce sumele necesare plății drepturilor solicitate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții P. MUNICIPIULUI G. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI G.,
solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii față de aceștia.
În motivare pârâții au arătat că hotărârea este nelegala iar potrivit dispozițiilor art. 304 din C.pr.civ., instanța poate sa o examineze sub toate aspectele fiind o hotărâre care nu poate fi atacata cu apel.
Analizând hotărârea recurata apreciază ca aceasta este nelegala în ceea ce privește obligarea pârâților la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești datorate reclamantei.
Niciunul dintre actele normative invocate de către instanța ca fiind temei al admiterii acțiunii reclamantei fata de recurenți nu prevede în mod expres obligația de-a aloca fonduri necesare plății drepturilor bănești.
Articolele 36 și 63 din legea nr. 215/2001 a Administrației P. e Locale prevăd atribuțiile C. ui Local și ale P. ui, P. având atribuția legala de a propune aprobarea bugetului local (art. 63 alin 1 lit. c si alin. 4 lit.c) iar C. Local având atribuția de a aproba bugetul propus de către primar (art. 36 alin. 4 lit. a).
Art. 104 din legea nr. 1/2011 a Educației Naționale prevede la alin. 2 ca
"Finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat din sume defalcate din TVA și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale"; iar la alin. 5 se prevede ca
"Finanțarea de baza aprobata prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către Direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiva Inspectoratului Școlar al Municipiului București";.
De asemenea în mod greșit Tribunalul Cluj a reținut ca P. si C. Local au obligația legala de-a cuprinde in buget si cheltuielile de personal privind salarizarea cadrelor didactice din școala conform solicitărilor unității de învățământ având la baza prevederile Legii nr. 221/2008, deoarece acest act normativ nu prevede aceasta obligație.
Așa cum au arătat anterior obligația cuprinderii in bugetul local a sumelor destinate cheltuielilor de personal pentru cadrele didactice nu este prevăzuta în niciun text de lege deoarece sursa de finanțare a acestor cheltuieli nu este bugetul local ci, așa cum se arata clar la art. 104 alin. 2 din legea 1/2011 este bugetul de stat din sume defalcate din TVA.
Același articol prevede insa si rolul bugetului local in procesul de asigurare a finanțării de baza, respectiv de etapa intermediara, prin care se asigura finanțarea.
Prevederea legala invocate este clara și nu cuprinde obligația primarului de-a propune alocarea din bugetul local a sumelor destinate finanțării de baza și nici obligația C. ui Local de-a aproba aceasta propunere.
Acest aspect este reținut în mod corect de către Tribunalul Cluj în motivarea hotărârii, unde se arată că școala este unitate de învățământ preuniversitar care funcționează ca unitate finanțata din fondurile alocate prin bugetul local al municipiului G. de la bugetul de stat.
În ceea ce privește legea bugetului de stat pe anul 2012, respectiv Legea nr. 293/2011 la art. 5(4) indica exact sursa de finanțare a cheltuielilor de baza pentru personalul din unitățile de învățământ preuniversitar iar aceasta sursa este bugetul de stat din sumele defalcate din TVA.
Aceasta prevedere este identica cu cea cuprinsa in art. 104 alin. 2 din legea 1/2011. Mai mult aceeași procedura de asigurare a finanțării de baza prevăzuta la art. 104 alin. 5 din legea 1/2011 este prevăzuta și în art. 5 alin 6 din legea nr. 293/2011, fiind insa mai clara si arătând ca repartizarea sumelor defalcate din TVA pe unități administrative teritoriale se face prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene după consultarea C. ui Județean și a Primăriei și cu asistenta tehnica a inspectoratelor școlare în funcție de numărul de elevi preșcolari, standardele de cost și numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
D. textul mai sus arătat rezulta cel mult un rol consultativ al primarului și nu o obligație de-a propune C. ui Local alocarea din bugetul local a sumelor destinate finanțării de baza.
Prin notele scris înregistrate de SS din Î. T.
arată că recursul declarat de pârâți este vădit nefondat, astfel că solicită respingerea lui cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței civile atacate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea dedusă judecății în fața primei instanțe, reclamanții au solicitat obligarea unității școlare pârâte la calcularea și plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele
cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 începând de la data de_ și până la zi.
De asemenea s-a solicitat obligarea pârâților C. Local al Municipiului
G. și P. Municipiului G. la alocarea sumelor necesare plății.
Potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995, în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
De asemenea potrivit dispozițiilor art. 16 din H.G. nr. 2192/2004,
"finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.";
Prin urmare bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, reprezintă sursa de finanțare a acesteia, unitatea școlară fiind cea căreia îi revine obligația, în limita sumelor alocate, de plată directă în raport cu salariații săi - membrii de sindicat.
Atribuțiile C. Local reies din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
P. are calitatea de ordonator principal de credite al bugetului municipiului conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 și calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, potrivit art. 62 alin. 1 din același act normativ.
În plus, conform art. 4 alin. 1 din HG nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 "consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
Pe de altă parte, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca cele de natură salarială să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art.156 din Codul muncii.
Nealocarea până în prezent de la bugetul de stat, a fondurilor necesare achitării drepturilor de natură salarială solicitate de reclamanți nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opus dreptului de natură salarială al reclamanților care are caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Prin urmare, invocarea de către recurenți a prevederilor Legii nr. 1/2011 precum și a dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 293/2012, nu poate avea eficiență în condițiile în care nealocarea până în prezent a fondurilor necesare plății nu înlătură obligația recurenților pârâți de a-și îndeplini propriile obligații în etapa executării hotărârii.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții P. MUNICIPIULUI G. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI G. împotriva Sentinței civile nr. 12367 din_ a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: A. M. I.
