Decizia civilă nr. 3343/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3343/R/2013
Ședința publică din 02 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL
M. C. -N. și C. LOCAL AL M. R. V. împotriva sentinței civile nr. 5470 din 25 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamanții intimați LS M., M. M., H. M. G., R. O., B. R., B. E. M., C. M., F. A., F. L., F. N. G., F. K., G. C., I. H. E., M. I. R., N. V., N. E., O. A., P. A. C., S. F. V., S. M. V., H. Z. B., B. M., K. M. T., M. I. E., M. A., B. D., T. T., T. A., B. A., P. G., B. A., B. O., C. A. C., I. T. C., V. D. R., M. C., P. C. A. ,
K. H., G. S., pe pârâții intimați L. DE M. "SIGISMUND TODUTA";,
S. G. DE M. "AUGUSTIN BENA";, L. DE A. "V. GIULEANU";, și pe chematul în garanție - intimat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamanților intimați, avocat T. I., fără delegație la dosar, lipsă fiind pârâții recurenți, reclamanții intimați, pârâții intimați și chematul în garanție - intimat.
P. edura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate reclamanților intimați și chematului în garanție - intimat și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 30 august 2013, prin serviciul de registratură al instanței, chematul în garanție - intimat Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei reclamanților intimați.
Curtea pune în vedere reprezentantei reclamanților intimați să depună la dosar împuternicire avocațială.
R. a reclamanților intimați arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
a reclamanților intimați solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5470 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. LOCAL AL M. C. -N. și C. LOCAL AL M. R.
V. .
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții LS M., M. M., H. M. G., R. O., B. R., B. E. M., C. M.
, F. A., F. L., F. N. G., F. K., G. C., I.
H. E., M. I. R., N. V., N. E., O. A., P. A. C. ,
S. F. V., S. M. V., H. Z. B., B. M., K. M. T. ,
M. I. E., M. A., B. D., T. T., T. A., B. A., P. G., B.
A., B. O., C. A. C., I. T. C., M. C., K. H. și G.
, în contradictoriu cu pârâții L. DE M. "SIGISMUND TODUȚĂ";, Ș. G. DE M. "AUGUSTIN BERNA";, L. DE A. "V. GIULEANU";, C. LOCAL AL
M. C. -N. și C. LOCAL AL M. R. V. și în consecință:
A fost obligat pârâtul L. DE M. "SIGISMUND TODUȚĂ"; în calitate de angajator, la plata către reclamanți a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu_ și până la_ respectiv până la intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2011, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății, iar pentru reclamanții P. C. A. și V. D.
R. diferențele aferente perioadei_ -_ .
A fost obligată pârâta Ș. G. DE M. "AUGUSTIN BERNA"; în calitate de angajator, la plata către reclamanta P. C. A. a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu_ și până la_, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
A fost obligat pârâtul L. DE A. "V. GIULEANU"; în calitate de angajator, la plata către reclamantul V. D. R. a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu_ și până la_, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. LOCAL AL M. C. -N. și C. LOCAL AL M. R. V. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Au fost respinse pretențiile reclamanților privitoare la perioada_ la zi, ca neîntemeiate.
A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. LOCAL AL M. R. V. împotriva chematului în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Excepția lipsei calității procesuale pasive
a pârâților C. Local al M.
C. -N. și C. Local al municipiului R. V., au fost respinse în temeiul dispozițiilor art. 16 din HG 2192/2004, art. 167 alin. 3 din Legea 84/1995, art. 8 din Legea nr. 1/2011, art. 23 alin. 1 și 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001.
Excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a M. ui F. P.
a fost admisă având în vedere decizia nr. 10/_ în soluționarea unui recurs în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Referitor la fondul cauzei s-a reținut că reclamanții au fost angajați ca personal didactic la L. de M. Sigismund Toduta C. -N., Ș. G. de
M. Augustin Berna C. -N., și L. de A. V. Giuleanu R. V. în perioada pentru care solicită plata drepturilor salariale restante, drepturile salariale ale reclamanților fiind calculate fără ca aceștia să beneficieze de plata drepturilor prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008 și de reîncadrarea și plata salariului conform Legii nr. 221/2008 și a prevederilor Legii 330/2009.
În drept, instanța a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, prin decizia pronunțată în interesul legii nr. 3/2011, în sensul că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Totodată, aceeași instanță, prin decizia pronunțată în interesul legii nr. 11/2012 a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de
31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Aceste decizii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată conform art.
330 indice 7 alineatul 4 din Codul de procedură civilă.
În consecință, tribunalul a reținut că, pentru perioada anterioară datei de_, interpretarea succesiunii textelor legale a fost efectuată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizii căreia această instanță este obligată să li se conformeze.
În ceea ce privește perioada de după data de_ instanța a reținut că la baza deciziei în interesul legii nr. 11/2012 a stat în esență considerentul că potrivit art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, iar potrivit art. 6 din același text de lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în îndemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Instanța a constatat că, similar cu art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, art. din Legea nr. 285/2010 pentru salarizarea pentru anul 2011, se raportează la salariul din luna octombrie 2010 (care, după cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție, se raportează la cel din luna decembrie 2009), astfel că, se
impune concluzia că și după data de_ reclamanții sunt îndreptățiți la calcularea salariului în condițiile prevăzute de Legea nr. 221/2008.
Instanța a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la calcularea în conformitate cu prevederile cuprinse în Legea nr. 221/2008 a salariului doar până în data de_, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și auxiliar din învățământ, care a instituit un nou sistem de salarizare a personalului din învățământ și nu face referire la vreun cuantum anterior al salariului.
Pentru aceste motive, întrucât reclamanții nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior menționate, tribunalul a admis cererea acestora, în conformitate cu prevederile art. 283 și următoarele din Codul muncii coroborate cu prevederile art. 155, art. 157 alin. 2 și art. 169 alin.1 din Codul muncii.
De asemenea, ținând cont că, potrivit art. 16 din HG 2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii, iar art. 36 al. 4 din Legea nr. 215/2001 prevede că consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, iar potrivit art. 23 al. 1 din aceeași lege autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități deliberative,
instanța a obligat pârâții C. Local al municipiului C. -N. și C. Local al municipiului R. V. să aloce sumele necesare plății drepturilor solicitate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții C. LOCAL AL M.
C. -N. și C. LOCAL AL M. R. V.
.
Prin recursul declarat recurs pârâtul C. LOCAL AL M. C. -N. s-a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii civile formulată de reclamant
.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că pentru a putea îndeplini cerințele cuprinse în petitul acțiunii introductive, este necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect, să fi fost prevăzute în bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate și virate în contul bugetului local. Prin urmare, rezultă că în vederea acordării diferențelor drepturilor salariale, solicitate prin cererea introductivă, era necesar ca partenerii sociali să procedeze la identificarea surselor de finanțare înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea, în vederea includerii respectivelor drepturi în actele normative care le reglementează și achitarea acestora exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.
Arată, de asemenea, că instituția pârâtă poate aloca sumele necesare plătii drepturilor salariale doar condiționat de împrejurarea ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect și să fi fost virate in contul bugetului local, având în vedere că sumele provin de la bugetul de stat, instituția făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin 6 din Legea 273/2006.
Apreciază totodată ca, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitate de angajator al personalului didactic având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
În subsidiar, în conformitate cu prevederile art.312 coroborat cu art. 3041s-a invocat că potrivit dispozițiilor Legii nr.128/1997 privind Statutul
personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora. Pe de alta parte, bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 57/2012, însă nu a fost asigurată sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților. De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2012, Legea nr. 293/_ sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat. Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin Decizie a directorului Direcției G. e a F. P. Județene după consultarea consiliului județean și a primarului și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă și solidaritate socială, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Pârâtul C. LOCAL AL M. R. V.
în temeiul art. 312 Cod procedură civilă a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii civile formulată de reclamanți față de pârâtul recurent. În motivarea recursului, invocându-se dispozițiile Legii nr. 388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008, Legii nr. 18/2009 a bugetului de stat pe anul 2009, Legii nr. 11/2010 a bugetului de stat pe anul 2010 și Legii nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011 s-a arătat că Municipiul Rm.V., reprezentat prin primar, nefiind angajatorul cadrelor didactice, nu poate avea obligația legală de a asigura fondurile necesare salarizării acestora, câtă vreme dispozițiile legii speciale nr.215/2001 privind administrația publică locală (cu modificările și actualizările ulterioare) și nici cele ale legii învățământului nr.84/1995 sau ale Legii nr. 1/2011 a educației naționale, nu reglementează în mod expres astfel de raporturi juridice între Municipiul Rm.V. și cadrele didactice care,
funcționează în calitate de angajați în aceste unități școlare, și prin urmare, nu i se poate solicita mai mult decât a avut legiuitorul în vedere, la momentul aprobării celor trei legii speciale.
Bugetul local nu este altceva decât un depozit temporar al acestor sume, în sensul că, sumele destinate salarizării personalului preuniversitar provin de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii, fondurile pentru finanțarea învățământului preuniversitar sunt alocate prin bugetele unităților administrativ teritoriale și nu pot fi acordate din bugetul local al municipiului.
Arată faptul că, în unanimitate, dispozițiile legilor bugetului de stat pe anii 2008-2011 prevăd că: "din taxa pe valoare adăugată se alocă sumele defalcate pentru bugetele locale destinate finanțării cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile si alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum si contribuțiile aferente acestora, ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar";. iar repartizarea acestora pe municipii, se face prin decizia
directorului direcției generale a finanțelor publice, dună consultarea primarului si cu asistenta tehnică de specialitate a Inspectoratului Școlar Județean V., astfel că nici sub aspectul cuantumului, nu avem astfel de atribuțiuni. iar fondurile din care se constituie "cheltuielile de personal";. Nu provin din bugetul
M. Rm.V. (constituit din taxe și impozitele locale), ci provin din TVA-ul ce se face venit la bugetul de stat.
Menționează de asemenea că, plata drepturilor salariale solicitate de reclamanți, reprezintă o parte din cheltuielile de personal, iar cuantumul acestora nu este stabilit de Primarul M. Rm. V. în calitatea sa de ordonator principal de credite, ci sunt stabilite de către M. Educației Cercetării și Tineretului, ca ordonator principal de credite și de către Inspectoratul Școlar Județean V., ca organ descentralizat al ministerului de resort cu atribuții și responsabilități în această materie, iar unitatea de
învățământ pârâtă în prezenta cauză, are personalitate juridică, are cont si număr de înregistrare propriu si are surse extrabugetare de finanțare.
De asemenea, arată, faptul că, la nivelul instituției școlare respective, organele de conducere, respectiv directorul și contabilul șef, emit decizii privind reîncadrarea în funcție a fiecărui salariat, decizii semnate de către fiecare angajat în parte la momentul înmânării.
În ceea ce privește întocmirea statelor de plată, arătăm faptul că, acestea sunt întocmite de către conducerea școlii si sunt vizate de către Inspectoratul Școlar G., prin semnătura inspectorului general si de departamentele de specialitate din cadrul acestei instituții, rezultând în acest sens strânsa legătură dintre unitatea școlară și Inspectoratul Școlar G. .
S-a mai invocat că deși Legea nr.84/1995, lege în vigoare la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stipulează în mod expres că, finanțarea de bază a unităților de învățământ se face pe bază de contract, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ, iar contractul se încheie în maximum 30 de zile de la data aprobării bugetului local, iar sumele reprezentând finanțarea de bază și finanțarea complementară se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli, în realitate la nivelul M. Rm.V. niciodată nu s-au realizat astfel de contracte.
Potrivit prevederilor art.l04 (6) al Legii nr. 1/2011 a educației naționale
"Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat ca finanțare de bază, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina autorităților administrației publice locale";.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 30 august 2013, intimatul Ministerul Finanțelor Publice București
a solicitat respingerea recursurilor ca neîntemeiate, cu consecința menținerii în totalitate a sentinței civile atacate, ca fiind temeinică și legală.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare.
Întrucât drepturile salariale solicitate sunt aferente perioadei_ -_, sens în care vor fi avute în vedere dispozițiile legale în vigoare la acea dată, Curtea constată că, așa cum corect a reținut prima instanță, potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse. Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011 (legea în vigoare la data promovării acțiunii și pentru ultima parte a intervalului pentru care se solicită drepturi, în timp ce Legea nr. 84/1995 era în vigoare anterior, pentru perioada de până la data de_ ), similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar și care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamanților rămâne tot bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic (dispoziții menținute în esență în Legea nr. 1/2011), calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
În cauză, calitatea procesuală pasivă a recurentului consiliu local este justificată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr._ privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 "consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale și raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică locală, sens în care devin incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit.b din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din Legea nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Or, nu s-a dispus prin sentința atacată plata reclamantei de către recurenți în calitate de angajată a acestora, ci prin obligarea la "alocarea sumelor necesare pentru plata drepturilor"; s-a înțeles de fapt efectuarea de către fiecare dintre cei
implicați în procesul de salarizare a personalului didactic a procedurilor specifice pentru asigurarea fondurilor necesare plății.
Practic, este o aplicație a unei acțiuni oblice, în sensul art. 974 Cod civ., salariații acționând atât împotriva debitorului lor direct, în cadrul raportului de muncă, anume, instituția de învățământ angajatoare, cât și împotriva celor obligați să îi furnizeze resursele financiare, deci debitorii acesteia în ce privește aceste sume.
În mod evident, chemând în judecată pe acești pârâți, reclamantul a acționat prin considerarea raporturilor juridice care leagă angajatorul de acești pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă în sistemul bugetar, pe lângă latura de drept privat pe care o comportă, au în subsidiar o latură specifică dreptului public, prin aceea că o parte importantă a acestor raporturi juridice de
dreptul muncii este reglementată prin legi și pusă în aplicare de organe ale statului în regim de putere publică. Astfel, salarizarea cadrelor didactice și în general salarizarea în sistemul bugetar are o componentă de drept public, fiind stabilită prin lege și asigurată de la bugetul de stat. Or, considerând că drepturile salariale ale cadrului didactic reprezentat în litigiu nu au fost calculate în acord cu prevederile legii, au fost chemate în judecată nu doar angajatorul, adică unitatea de învățământ reprezentată prin director, ci și autoritățile publice care au atribuții în asigurarea sumelor litigioase, tocmai în considerarea acestor atribuții. Practic, reclamantul se întemeiază pe dispozițiile legale care atribuie recurenților un anumit rol în asigurarea fondurilor pentru salarii reclamantei, așa cum au fost arătate pe larg în sentință, pentru a solicita ca aceste autorități să își exercite atribuțiile legale în sensul asigurării sumelor necesare pentru acoperirea integrală a salarizării cadrelor didactice.
Simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale ale membrilor de sindicat pentru care reclamantul a formulat acțiunea nu poate determina sistarea plății acestor drepturi, ordonatorii de credite având obligația de a respecta dispozițiile legale care reglementează drepturile salariaților la elaborarea bugetelor instituțiilor pe care le finanțează.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează ca în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă să respingă ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. Local al municipiului C. -N. și C. Local al M. R. V. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M.
C. -N. și C. LOCAL AL M. R. V. împotriva sentinței civile nr. 5470 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 02 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
D. | S. | D. | G. | L. | D. |
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./_
Jud.fond: A. M. I.
