Decizia civilă nr. 1256/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1256/R/2013
Ședința publică din data de 20 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. ICIPIULUI T. împotriva sentinței civile nr. 255 din 10 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat SS D. ÎNVĂȚĂMÂNT T., în numele membrilor de sindicat P. D. C., B. C. A.
, C. ANA, D. C. D., G. R. A., V. G., V. V. A, G.
A. și pe pârâții intimați Ș. P. "P. "; T. și C. LOCAL AL M. ICIPIULUI T., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 14 martie 2013 prin fax și la 15 martie 2013 prin serviciul de registratură al instanței, s-au depus la dosar din partea reclamantului intimat note scrise, prin care solicită și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 255 din 10 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul
SS D. ÎNVĂȚĂMÂNT T. în numele membrilor de sindicat P. D.
, B. C. A., C. ANA, DRĂGOIU C. D., G. RĂZVAN A. ,
V. GENȚIANA, G. A. și V. V. A împotriva pârâților Ș. P. P.
, C. LOCAL AL M. ICIPIULUI T. și P. M. ICIPIULUI T. .
Pârâta Ș. P. P. a fost obligată să reîncadreze personalul didactic reprezentat de reclamant, cu începere de la_ și până la_ potrivit prevederilor Legii nr. 221/2008 și ale Legii - cadru nr. 330/2009 și până la intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2011.
Pârâta a fost obligată să calculeze și să plătească membrilor de sindicat reprezentați diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite prin aplicarea Legii nr. 221/2008 și a Legii - cadru nr. 330/2009 pe perioada anterior menționată.
Pârâții C. Local al M. icipiului T. și P. M. icipiului T. au fost obligați la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a admis excepția prescripției acțiunii pentru drepturile aferente perioadei_ -_ invocată din oficiu de către instanță, având în vedere prevederile exprese ale art.268 din Codul muncii lit. c)
care dispun că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Pe fond, s-a reținut în esență, că prin Decizia nr. 843/2 iunie 2009, publicată în M.O. din 464/6 iulie 2009, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008, pentru modificarea și completarea O.G. nr. 15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, sunt neconstituționale.
Pentru a se pronunța astfel, în esență Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr. 136/2008, statuând că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament încalcă art. 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din legea fundamentală. Totodată, o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 din Constituție, coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 1 din legea fundamentală.
Potrivit dispozițiilor O.G. nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art.1 alin.1 lit. b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr.221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -
31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007. Guvernul României, prin O.U.G. nr. 136/2008, privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, modifică unele prevederi ale O.G. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament.
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională, prin decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, publicată în M.O. al României, partea I, nr. 804/2 decembrie 2008.
Ulterior, Guvernul emite O.U.G. nr. 151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicată în M.O. - partea I, nr. 759/11 noiembrie 2008, prin care după ce în art. 1 pct. 1 modifică denumirea O.G. nr. 15/2008, prin art. I pct. 2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 221/2008 de aprobare a O.G. nr. 15/2008 .
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 842/2 iunie 2009, publicată în
M.O. - Partea I, nr. 464/6 iulie 2009, a constatat neconstituționalitatea art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza O.U.G. nr. 136/2008 .
Cum modificările aduse O.G. nr. 15/2008, prin dispozițiile art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin. 3, fraza a II-a din Legea nr. 47/1992 nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte .
Tribunalul a observat în același timp s-a procedat la emiterea unor noi ordonanțe de urgență ( nr. 31/2009 și 41/2009) cu efecte juridice asemănătoare anterioarelor ordonanțe declarate neconstituționale.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern
O.G. nr. 15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr. 221/2008, tribunalul a considerat că în prezent O.G. nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ funcționează în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008 .
Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, pârâta unitate de învățământ ce funcționează potrivit art. 145 din Legea nr. 84/1995 - legea învățământului, în calitate de angajator a fost obligată către reclamantă la calcularea și plata diferențelor salariale neacordate potrivit O.G. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008 .
Procedând astfel, se dat satisfacție și respectării dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care prevede că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";.
Î. Curte s-a pronunțat prin Decizia privind recursul în interesul Legii nr. 3/2011, concluzionând că, efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/008 și nr. 1/2009 dispozițiile OG nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat, prin Decizia nr. 11/2012, prin care a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Craiova, stabilind că: "(…) în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.";
Mai mult prevederile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 284 din 28 decembrie 2010 (actualizată) - privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice dispun expres că " începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, respective_, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.
În ceea ce privește diferențele de drepturi salariale dintre cele efectiv încasate și cele cuvenite potrivit reîncadrării conform Legii nr.330/2009, acestea
au fost admise doar în parte, pentru perioada_ -_ și perioada_ -_ deoarece, începând cu data de_, a intrat în vigoare noua lege de salarizare unică iar ulterior, prin Legea nr.63/2011, s-a reglementat încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din
învățământ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P. M. ICIPIULUI T.
solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că P. M. icipiul T. nu are calitate de angajator în prezenta cauza. Raporturile de munca ale reclamanților membrii de sindicat în numele cărora s-a deschis acțiunea de către SS din T. se desfășoară cu unitatea angajatoare care în acest caz este Ș. profesionala P. T. .
Finanțarea nu se face din bugetul propriu al unității administrativ teritoriale, conform art. 101, alin.2 din Legea nr. 1/2011, aceasta finanțare fiind asigurata din bugetul de stat. Obligativitatea alocării sumelor revine M. ui Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu autorităților locale cum greșit s- a reținut de către instanța de fond. Finanțarea instituțiilor de învățământ se realizează descentralizat, prin bugetele consiliilor județene, sau bugetele locale ale unităților administrative teritoriale, fiecare unitate de învățământ întocmindu- si propriul buget.
economia prevederilor legale, citate anterior, se desprinde în mod clar și neechivoc faptul că finanțarea cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ se asigura prin bugetele unităților administrativ teritoriale și nu din acestea. Sumele de bani care sunt destinate finanțării de baza sunt acordate de la bugetul de stat. În acest sens, sumele de bani necesare pentru finanțarea cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ, cheltuieli care cuprind și sumele de bani care fac obiectul prezentului litigiu sunt virate de la bugetul de stat, prin intermediul bugetului local către unitățile de învățământ destinatare.
Atâta vreme cât cheltuielile de personal ale unităților de învățământ (finanțare de baza) sunt acordate prin bugetul local, P. M. icipiului T. în calitate de reprezentant al Unității Administrativ Teritoriale, nu poate face altceva decât să repartizeze mai departe instituțiilor publice subordonate (în acest caz unitățile de învățământ) creditele bugetare aprobate. Ori de vreme ce sumele respective sunt prevăzute și alocate din bugetul de stat, P. nu poate pune în aplicare o hotărâre judecătoreasca în lipsa sumelor necesare.
SS din Învățământ T.
prin notele scrise a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat și obligarea pârâtului P. M. icipiului T., alături de ceilalți pârâți, la reîncadrarea personalului didactic potrivit Legii nr. 330/2009 și Legii nr. 284/2010, precum și la calculul și plata în favoarea membrilor de sindicat a creșterilor salariale prevăzute de Legea nr. 221/2008.
În raport de pretențiile concrete formulate de reclamanți, Curtea reține că cererea de obligare a pârâtului recurent P. M. icipiului T. la reîncadrare, calcul și plata unor sume pretinse cu titlu de drepturi salariale este lipsită de temei legal.
O asemenea cerere este legată indisolubil de existența unor raporturi juridice de muncă din care ar izvorî obligația angajatorului de a achita drepturile salariale angajatului corespunzător muncii prestate conform contractului individual de muncă.
Or, în absența oricărui raport juridic de muncă între părți, recurentul P.
M. icipiului T. nu poate fi obligat la calculul și plata unor drepturi salariale către persoane care nu sunt angajații săi.
Într-adevăr, P. M. icipiului T. este ordonator principal de credite al bugetului municipiului conform art. 63 alin. 4 lit. a) din Legea 215/2001, însă drepturile salariale trebuie calculate plătite membrilor de sindicat tot de către
unitatea de învățământ, tot acesta fiind și cea care avea obligația reîncadrării în temeiul Legii nr. 330/2009 și Legii nr. 285/2010.
În consecință, Curtea constată că pârâtul recurent nu are calitatea de angajator, ci cea de ordonator de credite (finanțator), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea procesuală a P. ui în cadrul unui eventual litigiu al cărui obiect l-ar reprezenta obligarea acestuia la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale datorate de angajator.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ. va admite recursul declarat de P. M. icipiului T. împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifica în parte, în sensul că va respinge acțiunea în contradictoriu cu acesta.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de P. M. ICIPIULUI T., în calitate de reprezentant legal al M. ICIPIULUI T., împotriva sentinței civile nr. 255 din_ a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de SS D. ÎNVĂȚĂMÂNT T., în numele membrilor de sindicat indicați în tabelul anexă la cererea de chemare în judecată, în contradictoriu cu P. M. ICIPIULUI T. .
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud.fond: E. B.
