Decizia civilă nr. 1316/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă

Decizii și sentințe litigii de muncă - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția I Civilă

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1316/R/2013

Ședința publică din data de 26 martie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții P. MUNICIPIULUI C.

N., respectiv recursul declarat de C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. N. împotriva sentinței civile nr. 1127 din_ a Tribunalului C. pronunțate în dosar nr._ privind și pe intimatul reclamant G. V. T. precum și pe intimata pârâtă Ș. CU C. I-VII "T. D. "; C. N., având ca obiect calcul drepturi salariale.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.

Procedura de citare este realizată.

Recursurile sunt declarate în termen legal, au fost comunicat intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea recurenților, de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 1127 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._

s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și P. MUNICIPIULUI C. -

N. .

S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_ invocată din oficiu de către instanță.

S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G. V. T. în contradictoriu cu pârâții Ș. CU C. I-V. T. D., C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și P. MUNICIPIULUI C. -N. .

Pârâta Ș. CU C. I-V. T. D. a fost obligată în calitate de angajator, la calcularea și la plata către reclamant a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, pentru perioada_ și până la_, sumă actualizată în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.

Pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și P. MUNICIPIULUI

C. -N. au fost obligati să aloce sumele necesare achitării drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul a promovat prezenta acțiune în calitatea sa de cadru didactic fapt care a rezultat din adeverința eliberată de către Ș. cu C. I-V. "T. D. ";.

Așa cum a rezultat din răspunsul la adresa instanței formulat de către pârâta Ș. cu C. I-V. "T. D. ";, încadrarea profesorilor, personalului auxiliar și nedidactic, s-a făcut conform Ordinului nr. 15/2008, respectiv Ordinului nr. 10/2008 iar acesta nu a beneficiat de drepturile salariale conform Legii nr. 221/2008.

Referitor la acțiunea reclamantului, anterior Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 93/_ a constatat că Legea 221/2008 privind aprobarea OG 15/2008 este constituțională însă Guvernul României a emis OUG 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin Legea 221/2008 și prin OUG 151/2008 ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.

Împotriva acestor două ordonanțe a fost invocată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1,2 și 4 din OUG 136/2008 și prevederile art. I pct.2 și 3 din OUG nr. 151/2008.

Prin Decizia nr. 843/_ și Decizia nr.989/_ Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că disp. art. I pct.2 și 3 din OUG nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 sunt neconstituționale.

Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr. 136/2008 și a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai in scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament încalcă prevederile art. 1 alin.4, art. 61 alin. l și art.115 alin.4 din legea fundamentală și este contrară dispozițiilor art. 115 alin.6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin.7 din Constituția Românei.

Trebuie remarcat că atât prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.1/2009 cât și prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.31/2009 și art.2 din O.U.G. nr.41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008 ce au fost declarate neconstituționale.

Apoi conform Deciziei nr.3/_ a Î.C.C.J. privind recursul în interesul legii asupra efectelor Deciziilor Curții Constituționale nr.1221/2008, nr.842/_ și nr.989/_, prevederile O.G.nr.15/2008, așa cum au fost aprobate și modificate prin Legea nr.221/2008, constituie temei legal pentru plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice stabilite de către acest act normativ și drepturile salariale efectiv încasate.

Se cunoaște că elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros plata salariului constituie un element al său.

Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat și salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.

Salariul constituie obiect dar și cauza contractului individual de muncă. Este obiect deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.

Obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile și în condițiile prevăzute de

lege. Reținerile din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazul în care datoria este scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.

Toți angajatorii, indiferent de forma de proprietate sunt obligați să depună la bancă, odată cu documentele pentru plata salariilor și documentația pentru plata contribuției datorate bugetului asigurărilor sociale de stat. În cazul neachitării, Casele teritoriale de pensii vor putea aplica măsuri de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite conform prevederilor legale privind executarea creanțelor bugetare.

În cazul lichidării administrative sau falimentului angajatorului, sumele datorate bugetului de stat se recuperează conform proceduri legale în această materie.

Potrivit dispozițiilor art.156 și art.163 din versiunea nemodificată a Codului Muncii, în vigoare la data nașterii drepturilor salariale solicitate, salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești ale angajatorului iar plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată,precum și prin orice alte documente

justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.

Conform prevederilor art.253 alin.1 din Codul Muncii angajatorul este obligat, în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pe de altă parte neplata de către angajator la scadența a drepturilor salariale cuvenite dă naștere,în plus față de achitarea salariului restant și obligației de plată a daunelor-interese sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.

Față de cele ce preced, având în vedere că reclamantul nu și-a primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate ca și faptul că prevederile O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în cursul anilor 2008 și 2009 personalului din învățământ au fost în vigoare până în data de_, în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin Legea 221/2008, tribunalul a admis cererea reclamantului în conformitate cu prevederile art.208 și urm. din Legea nr. 62/2011, coroborate cu prevederile art.268 lit. c și art.269 din Codul Muncii și i-a obligat pe pârâți să calculeze, să aloce și să plătească sumele necesare drepturilor solicitate și cuvenite pentru reclamant.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții P. MUNICIPIULUI C.

-N. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. .

Pârâtul P. MUNICIPIULUI C. -N. a solicitat

admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii civile fată de P. Municipiului C. -N. .

În motivarea recursului, recurentul a arătat că soluția pronunțată de către

instanța de fond este nelegală, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor legale incidente în materie, motiv de recurs prev. de art. 304 pct.9 C. proc. civ.

Potrivit petitelor cuprinse în cererea de chemare în judecata calculul și plata diferențelor de drepturi salariale apreciem întemeiata invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive a autorității deliberative - C. Local al Municipiului C. -N. având în vedere ca, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.

De asemenea potrivit dispozițiilor art.63 alin.4 lit. b, P. municipiului C.

-N. "întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului

bugetar și le supune spre aprobare consiliului local";. Din cele menționate P. municipiului C. -N. nu poate aloca fondurile necesare plății drepturilor salariale.

Pârâtul recurent poate aloca sumele necesare plății drepturilor salariale condiționat de împrejurarea ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate, respectiv să fi fost virate în contul bugetului local, având în vedere că sumele provin de la bugetul de stat, aceasta instituție făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia.

În conformitate cu disp. Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.

Potrivit disp. art. 167 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul local și din alte surse, urmând ca finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.

De asemenea precizează că față de prevederile art. 50 alin. 2 lit. a din Legea nr. 273/2006, Direcția Generala a Finanțelor P. e asigura repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, Partea 1.

Din coroborarea textelor legale la care a făcut referire mai sus, rezultă că, este imperios necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect, să fi fost prevăzute în bugetul de stat-acesta pe de o part, iar pe de altă parte din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal să fi fost repartizate și virate în contul bugetului local, instituția recurentă făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu disp. art. 39 alin 6 din Legea 273/2006.

Pe de altă parte, bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 57/2012 însă nu a fost asigurată sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului.

De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2012, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.

Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin Decizia directorului Direcției Generale a Finanțelor P. e Județene după consultarea consiliului județean, a primarului și cu asistenta tehnica de specialitate a Inspectoratului Școlar sau a Direcției de Munca și Solidaritate Sociala, după caz,

în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.

De asemenea, reiterează poziția recurentei de la fond prin care învederează că prin art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 31/2009 aprobată prin Legea nr. 259/2009 și a

O.U.G. nr. 41/2009 aprobată prin Legea nr. 300/2009, a fost abrogată O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.

Ulterior, prin art. 48 alin.1 pct.16 din Legea cadru nr. 330/2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 762/_ a prevăzut abrogarea, la data intrării în

vigoare a legii, a prevederilor O.G. nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.

Pârâtul C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. a solicitat

admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii civile fată de C. Local al Municipiului C. -N. .

În motivarea recursului, recurentul a arătat că soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor legale incidente în materie, motiv de recurs prev. de art. 304 pct.9 C. proc. civ.

Astfel, la pronunțarea hotărârii instanța de fond nu a avut în vedere poziția procesuală a instituției recurente, care, raportat la prevederile legale în vigoare, nu are legitimare procesuală activă.

Pe de altă parte, bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 57/2012 însă nu a fost asigurată sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului.

Inspectoratului Școlar sau a Direcției de Munca și Solidaritate Sociala, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.

De asemenea, reiterează poziția recurentei de la fond prin care învederează că prin art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 31/2009 aprobată prin Legea nr. 259/2009 și a

Ulterior, prin art. 48 alin.1 pct.16 din Legea cadru nr. 330/2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 762/_ a prevăzut abrogarea, la data intrării în vigoare a legii, a prevederilor O.G. nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.

Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:

Constatând că motivele invocate de către cei doi pârâți în susținerea recursurilor sunt similare, Curtea va proceda la analizarea concomitentă a acestora.

În cauză calitatea procesuală pasivă a pârâtului C. Local al municipiului C. -N. este justificată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.

În ceea privește recurentul P. municipiului C. -N. Curtea constată că acesta a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului orașului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea 215/2001. În consecință, Curtea reține că în cadrul cererilor privind alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce au făcut obiectul prezentei cauze, P. municipiului C. -N. are calitatea procesuală pasivă, față de calitatea sa de ordonator de credite.

În conformitate cu dispozițiile art. 16 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.

Conform prevederilor art. 33 din H.G. nr. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.

Conform lit. c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, iar pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului București aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.

În raport de prevederile legale menționate mai sus, din care rezultă atribuții ale consiliului local în chiar procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului, nu se poate reține că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantului de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor bănești solicitate prin prezenta acțiune.

Prima instanță a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți, începând cu data de 1 octombrie 2008, la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor Legii nr. 221/2008, drepturi de care a fost lipsită în mod nejustificat, or Curtea

reține astfel că aceste dispoziții legale trebuiau să fie avute în vedere de către consiliile locale și primar în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului.

Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare, acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.

Este de menționat că tribunalul nu a obligat pârâții C. local și P. municipiului C. -N. la plata drepturilor salariale solicitate din veniturile proprii ale unității administrativ teritoriale, ci la alocarea sumelor necesare din bugetul local, fondurile din care se constituie bugetul local, respectiv destinația acestor fonduri, fiind cea prevăzută de lege.

Pe de altă parte, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca salariile să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art.156 din Codul muncii.

Faptul că angajatorul nu a solicitat plata sumelor necesare plății drepturilor solicitate prin acțiune în cadrul demersurilor administrative ce premerg plata drepturilor salariale nu poate fi imputat cadrului didactic reclamant și nici nu se poate constitui într-un motiv temeinic de respingere a acțiunii față de pârâții recurenți, întrucât sursa din care trebuie plătite drepturile salariale acordate prin sentință rămâne tot bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, fiind în sarcina pârâților să facă demersurile pentru a obține alocarea sumelor necesare de la bugetul de stat.

Lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii, astfel încât în cauză nu pot avea relevanță aspectele invocate de recurenți privind bugetul pe anul 2012.

Prin urmare, în mod just C. Local al Municipiului C. -N. și P. Municipiului C. -N. au fost obligați la alocarea sumelor salariale restante.

Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondate recursurile declarate de pârâți, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. MUNICIPIULUI C. N., respectiv C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. N.

împotriva sentinței civile nr. 1127 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 26 martie 2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

D. C. G. G. -L. T. I. T.

GREFIER

N. N.

Red.D.C.G./dact.V.R.

2ex./_ Jud.fond: E. B.

Decizia civilă nr. 1316/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1316/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă