Decizia civilă nr. 2984/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă

Dosar nr. _

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 2984/R/2013

Ședința publică din 10 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: L. D.

G.: C. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul SS C.

  1. (S. ) 2. CT-2 D. împotriva sentinței civile nr. 350 din 04 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe pârâta

  2. N. DE C. F. "C. " SA, având ca obiect calcul drepturi salariale.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs reclamantul recurent SS C. B. (S. ) 2. CT - 2 D. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.

Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 350 din_ a T. ui Maramureș pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul S.

  1. C. B. (S. ) 2. CT D. în numele membrilor de sindicat Tomoiagă

    I., Rapolți Sandu Remus, Bocicorec Ion, Ivanic G., Leva N., B. an M.

    , Traista V. și P. an I. împotriva pârâtei C. N. de C. F. "C. "; S.A. B.

    , ca nefondată.

    Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele

    :

    Membrii de sindicat Tomoiagă I., Rapolți Sandu Remus, Bocicorec Ion, Ivanic G., Leva N., B. an M., Traista V. și P. an I. sunt angajații societății pârâte C. N. de C. F. "C. "; S.A..

    Prin prezenta acțiune, reclamanții au solicitat acordarea diferențelor dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei potrivit art.41 alin.3 lit.a din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008- 2010 și drepturile salariale efectiv plătite în perioada_ și până la data de_ .

    Potrivit art. 41 alin. 3 lit. a din contratul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.

    Conform literei b a art. 41 alin. 3, părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41 pct. (3) lit. a) pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41 pct.

    (1) din contractul colectiv de muncă nr. 722/2008.

  2. a constat că reclamanții nu solicită a li se acorda diferența salarială dintre salariul de bază minim brut obținut prin înmulțirea salariului minim de 700 lei cu coeficientul minim prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și salariul de bază minim brut rezultat prin înmulțirea acelorași elemente din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, respectiv a salariului minim de 570 lei, respectiv 600 lei, cu coeficienții de ierarhizare prevăzuți în acest contract, ci combinarea elementelor mai avantajoase din cele două contracte colective.

Reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 41 alineatele 5 și 6 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, prima instanță a reținut că prin negocierea anuală părțile contractante au stabilit un anumit salariu de bază minim brut și anumiți coeficienți de ierarhizare având în vedere numărul de salariați și limita superioară dată de fondul de salarii negociat, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli, iar acordarea unor drepturi salariale suplimentare determinate fără luarea în considerare a acestui fond de salarii, contravine prevederilor contractuale mai sus expuse.

Referitor la susținerea reclamanților privind nerespectarea clauzelor contractului colectiv încheiat la nivel superior relativ la stabilirea salariilor lor, căci aplicarea elementelor minimale de salarizare din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi prevăzute în art. 41 alin.1-3 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură ar fi condus la stabilirea unor salarii în cuantum mai mic decât cele de care reclamanții au beneficiat raportat la prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SS C. B. (S. )

2. CT-2 D.

, solicitând modificarea în totalitate, în sensul admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, reținând că s-a solicitat să se combine elementele cele mai avantajoase din cele două contracte colective, întrucât solicitările sindicatului s-au întemeiat pe prevederile Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură de transporturi pe anii 2008-2010, care au un caracter imperativ pentru toate unitățile semnatare ale acestui contract, inclusiv pentru pârâtă.

Astfel, acest contract colectiv de muncă unic ia nivel de ramură de transporturi îi este aplicabil pârâtei și este obligatoriu pentru aceasta, iar modificarea art. corespunzător al CCM la nivel de unitate, în sensul că în perioada_ -_ salariul ia clasa I a fost de 570 lei tar pentru perioada_ -_ salariul la clasa I a fost de 600 iei, nu are nici un efect juridic deoarece acest contract colectiv încheiat la un nivel inferior celui de la nivelul ramurii de activitate nu poate contraveni acestuia din urmă, astfel că orice prevedere contrară contractului colectiv de la nivelul ramurii rămâne fără nici un efect.

Invocând dispozițiile art. 236 (4) Codul muncii (actual art. 229 (4) C. muncii republicat), art. 37, 38 și 238 Codul muncii aplicabil la data nașterii acestor drepturi, art. 8. 11 alin. 1 lit. b și 24 alin 1 din Legea nr. 130/1996, recurentul a precizat că prima instanță era datoare să aprecieze dacă clauzele

cuprinse în Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate sunt stabilite cu respectarea contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură de transporturi și, în cartul în care aceste clauze nu respectau dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel superior să le considere nule, urmând a aplica dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel superior.

Recurentul a mai arătat că T. în mod eronat a apreciat că acordarea unor drepturi salariale suplimentare determinate fără luarea în considerare a acestui fond de salarii ar contraveni prevederilor contractuale, respectiv art. 41 alin 5 și 6 din CCM la nivel de ramură.

Prima instanță, trebuia să aplice prevederile mai favorabile salariaților prevăzute în contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi, deci la nivel superior, contract care are prioritate față de contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, ori CCM unic la nivel de ramură de transporturi (respectiv art. 41 alin 5 și 6 invocat de către prima instanță) nu prevede faptul că la nivel de unitate s-ar putea efectua negocieri anuale în care să se stabilească limite inferioare celor negociate în cadrul CCM la nivel de ramură transporturi.

Recurentul a criticat considerentele reținute de instanța de fond referitoare la depășirea fondului de salariu, arătându-se că aceleași părți semnatare au convenit la un nivel superior, la nivel de ramură transporturi, ca aceste drepturi să se acorde având ca salariu minim brut de 700 lei și nicidecum

570 lei său 600 lei, iar instanța nu poate să oblige pârâta să nu respecte contractul colectiv de muncă.

Contractul colectiv de munca unic 1a nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, produce efecte juridice obligatorii față de pârâtă datorită dispozițiilor imperative ale art. 41 alin 5 din Constituție și art. 236 alin 4 din Codul muncii raportat la art. 11 alin 1 lit. b din Legea nr. 130/1996 și art. 241 alin 1 lit. b din Codul muncii, dispoziții imperative care nu pot fi înlăturate prin simpla voința a părților.

Așadar, clauzele acestui contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi sunt aplicabile în cauză prin prisma prevederilor art. 11 alin

1 lit. b din Legea nr. 130/1996 și art. 241 alin 1 lit. b din Codul muncii iar obligativitatea acordării drepturilor salariat solicitate rezultă șl din prevederile art. 40 alin 2 lit. c) și din art. 243 din Codul muncii, art. 27 din Legea nr. 130/1996.

Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Reclamantul se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi nr.722/2008, încheiat pe anii 2008-2010, potrivit cărora salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.

Trebuie reținute în cauză și prevederile literei b) a art.41 alin.3 din același contract, potrivit cărora "părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct.

  1. din prezentul contract colectiv de muncă."; Conform art. 9 din același contract:

    "(1) În scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul unităților din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, sindicatele, ministerele și organele locale vor purta negocieri cu autorități din subordinea Guvernului pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia.

  2. Părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor surse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.

  3. Pe baza fondurilo r aprobate în condiți ile prevăzute la alin. 1, părțile vornegocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor

    și celorlalte drepturi de personal la unitățile din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.";

Conform dispozițiilor art.157 alin.1 din Codul muncii în vigoare la data negocierii drepturilor salariale solicitate în cauză, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.

Potrivit dispozițiilor art.162 alin.1 din Codul muncii republicat, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.

Verificând îndeplinirea de către angajator a obligației sale de a plăti reclamanților drepturile salariale, în integralitatea lor, cu respectarea dispozițiilor legale și contractuale aplicabile, pentru perioada_ -_, Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut că acțiunea este nefondată.

În ceea ce privește perioada la care se referă acțiunea dedusă judecății, pentru a se verifica dacă art.41 alin.3 lit. a din contractul colectiv menționat anterior cuprinde o clauză suficient de clară și necondiționată, care prevede drepturi salariale la nivel superior celor prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2009, 2010, trebuie analizate toate prevederile art.41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, respectiv, nu numai cele menționate la alin.3, de care se prevalează reclamantul, ci și cele ale alin.5 și 6.

Astfel, în cadrul aceluiași articol din contractul la nivel de ramură, partenerii sociali au prevăzut, la alin.5, că: "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.

De asemenea, alin.6 al aceluiași articol, prevede că: "La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie;";.

Prin urmare, conform dispozițiilor art.1267 din Codul civil, interpretând sistematic această clauză prevăzută în art.41 alin.3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, atribuindu-i înțelesul ce rezultă din conținutul întregului articol, rezultă că aceasta nu este suficient de clară și necondiționată încât să fie considerată o clauză mai favorabilă față de cele prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 și 2010.

Astfel, partenerii sociali au prevăzut, în cadrul aceluiași articol, că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie de fapt negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de

salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli care se fundamentează pe surse financiare preconstituite.

În consecință, și în aplicarea acestor prevederi, pârâta a negociat cu sindicatele și a stabilit prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009/2010, în Anexa nr.1 la acest act, că nivelului clasei de salarizare 1 îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei, iar începând cu data de_, prin actul adițional nr.1708/_, partenerii sociali au stabilit, pentru clasa de salarizare 1, un salariu de bază brut de 600 lei.

Art.1 lit. d) din Legea nr.329/2009 reglementează și măsuri privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, al societăților comerciale la care statul sau unitățile administrative-teritoriale au calitatea de acționar unic ori majoritar, precum și al filialelor acestora;

În acest sens, potrivit art.27 alin.1 din Legea nr.329/2009, anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic, precum și ale filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.

Conform alin.2 al aceluiași articol, reprezentanții statului, respectiv ai unităților administrativ-teritoriale sunt mandatați să pună în aplicare politica salarială stabilită potrivit alin.1 în cadrul organelor de administrare și de conducere a operatorilor economici.

Potrivit art.28 alin.1 din același act normativ, operatorii economici prezintă, în vederea aprobării, bugetul de venituri și cheltuieli organelor administrației publice centrale sau locale, după caz, în subordinea, coordonarea, sub autoritatea cărora funcționează sau în al căror portofoliu se află, în termen de 10 zile de la aprobarea bugetului de stat, potrivit legii.

Organele administrației publice centrale, potrivit art.29 alin.1 din aceeași lege, elaborează, în termen de 5 zile de la primirea bugetelor de venituri și cheltuieli, documentația necesară aprobării acestora.

Conform art.30 din Legea nr.329/2009, contractele colective de muncă se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete.

Ca atare, chiar dacă ca și regulă generală Curtea reține că dificultățile financiare ale debitorului nu justifică prin ele însele neîndeplinirea obligațiilor contractuale, în speța de față însă referirea la limitele bugetare s-a făcut chiar în cuprinsul contractului, părțile agreând neechivoc aplicabilitatea acestui drept prin raportare la "limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie."; Este așadar în mod evident că nivelul minimal al salariului este negociat anual la nivel de unitate având ca și

precondiție imperativă limitele bugetare

, stabilite prin raportare la normele legale mai sus amintite, aplicabile și pârâților recurenți ca operatori economici în sensul legii.

Prin urmare, având în vedere că în cauză nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, a dispozițiilor art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996, respectiv art.132 alin.3 din Legea nr.62/2011, Curtea de Apel reține ca fiind nefondată în totalitate acțiunea care face obiectul prezentei cauze.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat S.

S. C. B. (S. ) 2. CT-2 D. împotriva sentinței civile nr. 350 din_ a T. ui Maramureș pronunțată în dosarul nr._, care va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de SS C. B. (S.

) 2. CT-2 D. împotriva sentinței civile nr. 350 din_ a T. ui Maramureș pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2013.

PT. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

  1. D. PT. C. M. L. D.

    În C.O. semnează În C.O. semnează

    VICEPREȘEDINTELE INSTANȚEI VICEPREȘEDINTELE INSTANȚEI

    1. A. I. A. A. I.

G. ,

C. M.

Red.L.D./Dact.S.M.

2 ex./ _

Jud.fond: G. Brîndușa

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 2984/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă