Decizia civilă nr. 136/2013. Contestație decizie suspendare contract de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 136/A/2013
Ședința publică din 05 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - apelul declarat de pârâta
S. N. DE T. F. DE C. "C. C. "; SA B. - S. DE T.
F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr. 1724/F din 17 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat M. A. I., având ca obiect contestație decizie suspendare contract de muncă.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 29 octombrie 2013, când s-a dispus amânarea pronunțării apelului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1724 din_ a Tribunalului Bistrița Năsăud pronunțată în dosar nr._, a fost admisă contestația formulată de contestatorul M. A. I. în contradictoriu cu intimata S. N. DE T.
F. DE C. "C. C. ";-SA B., prin S. DE T. F. DE C.
C. și, în consecință s-a anulat decizia nr.54/9/_ de suspendare a raporturilor de muncă; și s-a repus contestatorul în situația anterioară emiterii deciziei și obligă intimata să-i plătească drepturile salariale de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi emis decizia anulată de la data de_ și până la data reluării efective a raporturilor de muncă, sume actualizate și indexate cu indicele de inflație la data plății.
A fost obligată intimata să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 500
lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Înscrisurile atașate la dosar f.6-24, al căror conținut nu este contestat de
litiganți, atestă că între aceștia s-au derulat raporturi de muncă începând din anul 2001, contestatorul M. A. I. ocupând până în anul 2008 postul de conductor de tren, ulterior pe cel de inspector de specialitate. Prin actul adițional nr. 1/6151/52/18/_ a fost încadrat în funcția de inspector de specialitate II, cu un salariu de bază lunar de 1522 lei, la care se adaugă alte sporuri și adausuri, sarcinile de serviciu fiind enumerate în fișa postului depusă la dosar f.17-18. În timpul derulării anchetei penale în dosar nr. 520/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov vizând infracțiuni de corupție săvârșite de mai mulți angajați ai intimatei, dosar în care contestatorul a avut calitatea de învinuit în legătură cu modul de exercitare a atribuțiilor de serviciu
pentru infracțiunea de dare de mită în formă continuată și de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni de corupție, fiind reținut pentru 24 ore și supus apoi măsurii obligatorii de a nu părăsi țara până la data de_, la data de_ a fost reîncadrat ca manevrant de vagoane pentru un salariu de bază de 1109 lei, prin actul adițional nr. A1/423/_, modificarea raporturilor de muncă nefiind contestată de angajat și noile sarcinile de serviciu enumerate în fișa postului depusă la f.6-9. La_ angajatorul, intimata, a formulat plângere penală împotriva angajaților săi cercetați penal și s-a constituit, generic, parte civilă, inclusiv împotriva contestatorului, pentru aceleași fapte pretins săvârșite în calitate de inspector de specialitate (f.32-36). Consecutiv, la_ intimata a emis decizia nr. S4/9/_ (f.15) de suspendare a contractului individual de muncă al contestatorului..
În cuprinsul actului contestat se menționează că la emitere s-au avut în vedere adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov prin care angajatorul este înștiințat că are obligația depunerii plângerii penale în cauză ca parte vătămată și civilă față de angajații cercetați pentru fapte de corupție, plângerea penală nr. 167 formulată împotriva angajatului M. A. I. pentru infracțiunea de dare de mită în formă continuată și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni. În considerarea prevederilor art. 52 (1) lit. b din Legea nr. 53/2003 se decide ca începând cu data de_ să se suspende raporturile de muncă dintre unitate și contestator până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, urmând ca în cazul în care se constată nevinovăția contestatorului acesta să își reia activitatea anterioară și să i se plătească, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
Demersul judiciar promovat se circumscrie verificării în cazul dat a prescripțiilor art. 52 alin. 1 lit. b Codul muncii care stipulează că poate fi suspendat din inițiativa angajatorului contractul individual de muncă în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești , și la alin 2 că în cazul în care se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea avută anterior și i se va plăti o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului, potrivit art. 49 alin 3 pe durata suspendării din cauza unei fapte imputabile, salariatul neavând nici unul dintre drepturile care rezultă din calitatea de salariat.
Motivele invocate de angajat vizând nelegalitatea deciziei de suspendare a raporturilor de muncă pentru nerespectarea condițiilor de formă (lipsa temeiului suspendării, a termenului în care actul poate fi contestat și instanța competentă să soluționeze o atare contestație) nu au fost fondate. Decizia a cărei reformare se pretinde cuprinde detalii referitoare la angajat și angajator, motivele de fapt și drept ale măsurii ce se dispune, durata acesteia. În lipsa unei norme exprese care să reglementeze cu caracter obligatoriu ca între elementele pe care trebuie să le cuprindă dispoziția de suspendare a raporturilor de muncă să se regăsească și termenul în care actul poate fi contestat și instanța competentă să soluționeze o atare contestație, neinserarea lor nu poate afecta valabilitatea actului. Contestarea deciziei de suspendare a raporturilor de muncă se poate face în termenii și condițiile art. 268 din același cod, respectiv în termen de 30 zile calendaristice, care începe să curgă de la momentul în care actul a fost predat personal salariatului ori comunicat prin scrisoare recomandată la domiciliul sau reședința comunicate de acesta, respectate în cauza pendinte.
Pretenția dedusă judecății a fost însă fondată
.
Reglementarea suspendării contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului din cuprinsul art. 52 alin 1 lit. b din Codul muncii înainte citat vizează două situații în care o asemenea măsură poate fi luată: când s-a formulat plângere penală împotriva salariatului învinuit de săvârșirea unei fapte incompatibile cu funcția deținută ori când angajatul a fost trimis în judecată pentru o asemenea faptă. În prima ipoteză, incidentă în cauza pendinte, legiuitorul condiționează luarea măsurii de îndeplinirea cumulativă a două condiții: formularea plângerii penale împotriva angajatului și caracterizarea faptei imputate prin atributul incompatibilității cu exercițiul funcției deținute.
În acord cu teza contestatorului, tribunalul a conchis că în circumstanțele de fapt înainte reținute suspendarea sa din funcție este o măsură nejustificată. Cât timp la momentul formulării plângerii penale de către angajator angajatul desfășura, urmare a modificării raporturilor de muncă sub aspectul funcției și a sarcinilor de serviciu, o altă activitate decât cea pentru care este cercetat penal și pentru care s-a dresat plângerea penală (manevrant vagoane), faptele de corupție imputate angajatului fiind în conexiune cu funcția și sarcinile de serviciu anterioare pe care nu le mai deține/exercită (inspector de specialitate), cerința legiuitorului de a subzista atributul incompatibilității faptei imputate cu exercițiul funcției deținute nu este întrunită. Dovezile cauzei probează că nu există nicio conexiune între activitatea de inspector de specialitate și cea de manevrant de vagoane, astfel încât plângerea penală îndreptată împotriva angajatului pentru comiterea unor fapte de corupție în legătură cu funcția de inspector de specialitate nu poate atrage prin ea însăși consecința suspendării raporturilor de muncă din funcția de manevrant de vagoane, nefiind dată compatibilitatea faptei pentru care angajatorul s-a plâns cu funcția deținută de angajat în prezent, distincția sarcinilor de serviciu aferente celor două posturi fiind neechivocă.
Pe cale de consecință, pentru considerentele de fapt și drept expuse, contestația formulată a fost admisă ca fondată, decizia de suspendare urmând a fi desființată, iar contestatorul repus în situația anterioară emiterii deciziei și intimata obligată să-i plătească drepturile salariale de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi emis decizia anulată de la data de_ și până la data reluării efective a raporturilor de muncă, sume actualizate și indexate cu indicele de inflație la data plății.
În temeiul art. 453 din noul Cod de procedură civilă intimata a fost obligată să plătească 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către contestator, reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanța atașată la dosar f.48.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 rep. s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel S. N. DE T. F. DE
C. "C. C. "; SA B. - S. DE T. F. DE C. C.
, solicitând modificarea sentinței civile atacate, cu respingerea contestației formulata de către contestator la contestația împotriva Deciziei de suspendare a CIM nr. S4/9/_
.
În motivarea apelului, s-a susținut că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art.52 lit. b Codul muncii, atașând cerința săvârșirii unei fapte incompatibile cu funcția deținută primei ipoteze a normei legale referitoare la
"cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului";. Apelanta consideră în esență că formularea de către angajator a unei plângeri penale împotriva salariatului justifică suspendarea contractului individual de muncă, indiferent de fapta penală sesizată.
Instanța de judecată are doar posibilitatea să verifice dacă plângerea penală a fost formulată și înregistrată la organele de urmărire penală, acestea fiind unicele condiții de emitere a deciziei de suspendare.
Este lipsit de relevanță, prin urmare, că plângerea penală a fost făcută când reclamantul desfășura o altă activitate deoarece singura condiție este ca formularea plângerii să fie anterioară deciziei de suspendare a contractului individual de muncă.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 12 septembrie 2013 intimatului M.
A. I.
a solicitat apelului formulat ca nefondat și păstrarea în totalitate a sentinței civile atacate, cu cheltuieli de judecată susținând, în esență, că art.52 alin.1 lit. b din Codul muncii condiționează cerința faptei incompatibile cu funcția deținută de ambele variante de sesizare a organelor de urmărire penală, precum și că nu există nicio legătură între funcția de conducător tren și cea manevrant vagoane din care a fost suspendat.
Pârâta a depus răspuns la întâmpinare
prin care a sintetizat criticile formulate în apel.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge apelul pentru următoarele considerente:
Interpretarea gramaticală și logică a art.52 alin.1 lit. b Codul muncii confirmă concluzia primei instanțe că în ambele ipoteze juridice enunțate de norma legală menționată este incidentă condiția săvârșirii unei fapte penale incompatibile cu funcția deținută.
Astfel, din punct de vedere gramatical, topica textului în lege în discuție confirmă că această cerință a săvârșirii unei fapte penale incompatibilă cu funcția deținută se referă la ambele ipoteze legale, fiind poziționată după expunerea celor două ipoteze.
Dacă legiuitorul ar fi intenționat să atașeze cerința menționată doar de ipoteza trimiterii salariatului în judecată ar fi stabilit o altă ordine a cuvintelor în propoziție, cum ar fi: "în cazul în care salariatul a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută sau angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului";.
Cum însă legiuitorul a poziționat cerința menționată după prezentarea celor două ipoteze legale, care sunt despărțite prin conjuncția "sau"; tocmai pentru a evidenția diferența dintre ele, este evident că ambele ipoteze se întregesc cu cerința amintită.
Din punct de vedere al logicii juridice, apărarea pârâtei tinde să nesocotească drepturile esențiale ale salariatului, deoarece acreditează posibilitatea suspendării discreționare și arbitrare a salariatului în urma formulării de către angajator a unei plângeri penale împotriva sa pentru fapte care nu au nicio legătură cu raporturile de muncă.
În realitate, suspendarea contractului individual de muncă se realizează doar în cazurile prevăzute expres și limitativ de Codul muncii, ca expresie a protecției de care trebuie să beneficieze salariatul în raporturile cu angajatorul.
Așadar, nu este posibilă suspendarea contractului de muncă în urma săvârșirii de către salariat a unei fapte penale străine de raporturile de muncă, deoarece nu se poate considera că intervine în atare situație o pierdere a încrederii angajatorului în salariat, de natură a afecta iremediabil executarea în continuare a contractului de muncă.
Încrederea angajatorului în salariat, reflectată de caracterul intuitu personae al contractului individual de muncă, se limitează la desfășurarea raporturilor de muncă, nicidecum la conduita salariatului din timpul său liber.
Prin urmare, Curtea de Apel reține că pentru a dispune suspendarea reclamantului în baza art.52 lit. b din Codul muncii, pârâta trebuia să formuleze o plângere penală pentru o faptă incompatibilă cu funcția deținută. Cum însă, în speță, părțile au convenit modificarea felului muncii prin ocuparea de către reclamant a funcției de manevrant de vagoane, cu atribuții total diferite
de cea de inspector de specialitate, în exercitarea căreia este acuzat că a comis fapte penale, nu există nicio legătură între fapta penală pentru care este cercetat și funcția deținută în prezent.
Scopul normei edictate de art.52 lit. b Codul muncii este ca, prin suspendarea contractului de muncă al salariatului, acesta să fie împiedicat să comită în exercițiul funcției sale noi fapte penale care aduc prejudicii materiale și morale angajatorului.
Operând însă modificarea felului muncii, este evident că reclamantul nu mai poate manifesta conduita în legătură cu care este anchetat de organele de urmărire penală.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.480 alin.1 N.C.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtă care, ca parte care a pierdut procesul, conform art.453 alin.1 N.C.pr.civ. va fi obligată să plătească reclamantului suma de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat (fila 11).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE C. "C. C. "; SA B. - S. DE T. F. DE C. C. cu
sediul în C. -N., P. A. I., nr. 17, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 1724 din_ a Tribunalului Bistrița Năsăud pronunțată în dosar nr._, pe care o păstrează.
Obligă pe numitul apelant să plătească intimatului M. A. I. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 05 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. D. L. D.
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./_ Jud.fond: N. C.
