Decizia civilă nr. 210/2013. Contestație decizie suspendare contract de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 210/A/2013
Ședința publică din 05 decembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G.
JUDECĂTOR: S. -C. B. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta S. | N. | DE T. | |
F. | DE C. BUCUREȘTI - S. DE T. F. DE C. | C. | împotriva |
sentinței civile nr. 1965/F din 23 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat O. A., având ca obiect contestație decizie suspendare contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 28 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta apelantă a depus la dosar fișa postului privind pe contestatorul O. A., potrivit dispozițiilor instanței de la termenul anterior.
Curtea constată apelul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus contestatorul O. A. a chemat în judecată intimata S. N. de T.
F. de C. "C. C. "-SA, prin S. de T. F. de C. C., solicitând a se dispune anularea deciziei de suspendare nr. 54/25 din_ ca nelegală și netemeinică, pe cale de consecință, repunerea angajatului în situația anterioară suspendării și obligarea angajatorului la plata integrală a drepturilor salariale și celorlalte drepturi de care reclamantul a fost lipsit de la data suspendării și până la data reluării efective a raporturilor de muncă, actualizate și indexate la data plății, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1965/F/_, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr._
, s-a admis contestația formulată de contestatorul O.
A., în contradictoriu cu intimata S. NAȚIONALA DE T. F. DE C. "C. C. "-SA București, prin S. DE T. F. DE C. C. și, în consecință:
A fost anulată decizia nr. S4/25 din_ de suspendare a raporturilor de muncă emisă de intimată.
A fost repus contestatorul în situația anterioară emiterii deciziei și a fost obligată intimata să-i plătească drepturile salariale de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi emis decizia anulată de la data de_ și până la data reluării
efective a raporturilor de muncă, sume actualizate și indexate cu indicele de inflație la data plății.
A fost obligată intimata să plătească contestatorului cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Între contestatorul O. A., în calitate de angajat și intimata S. N. de T. F. de C. "C. C. "-SA, prin S. de T. F. de C.
C., în calitate de angajator, s-a încheiat la data de_ contractul individual de muncă (f.9),
Contestatorul ocupând până în anul 1993 postul de muncitor necalificat, iar începând cu data de_ funcția de șef tren (f.10), ultimul act adițional pentru această funcție având nr. 402/a/745/_ (f.14), fiind stabilit un salariu de bază de 1172 lei, sarcinile de serviciu fiind enumerate în fișa postului (f.22-27).
În dosar nr. 520/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov vizând infracțiuni de corupție săvârșite de mai mulți angajați ai intimatei, s-a început urmărirea penală față contestatorul O. A. pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată și de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni de corupție, fiind reținut pentru 24 ore și supus apoi măsurii obligatorii de a nu părăsi țara până la data de_ . Intimata la data de_ a procedat la reîncadrarea contestatorului O. A. ca muncitor necalificat categoria lucrări obișnuite (f.19), iar ulterior ca manevrant de vagoane, fiind stabilit un salariu de bază de 1172 lei, prin actul adițional nr. A1/1288/_ (f.20-21). Această modificare a raporturilor de muncă a fost acceptată de angajat, care a luat cunoștință și de noile sarcinile de serviciu enumerate în fișa postului.
La data de_ intimata S. N. de T. F. de C. "C. C. "-SA, prin S. de T. F. de C. C. a formulat plângere penală împotriva angajaților săi cercetați penal și s-a constituit, generic, parte civilă, inclusiv împotriva contestatorului, pentru aceleași fapte pretins săvârșite de contestator în calitate de șef tren (f.42-54). La data de_ intimata a emis decizia nr. S4/25/_ (f.6), prin care a dispus suspendare a contractului individual de muncă al contestatorului în baza dispozițiilor. Se menționează în cuprinsul actului contestat că la emitere s-au avut în vedere adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, prin care angajatorul este înștiințat că are obligația depunerii plângerii penale în cauză ca parte vătămată și civilă față de angajații cercetați pentru fapte de corupție, plângerea penală nr. 183 formulată împotriva angajatului pentru infracțiunea de dare de mită în formă continuată și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni. Totodată se arată că măsura suspendării urmează să își producă efectele până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, urmând ca în cazul în care se constată nevinovăția contestatorului acesta să își reia activitatea anterioară și să i se plătească, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului. Această decizie de suspendare a fost contestată în prezentul cadru procesual.
Contestatorul a invocat motivele vizând nelegalitatea deciziei de suspendare a raporturilor de muncă constând în nerespectarea condițiilor de formă - lipsa temeiului suspendării, a termenului în care actul poate fi contestat și instanța competentă să soluționeze o atare contestație -, dar tribunalul apreciază că aceste susțineri nu sunt fondate. Decizia a cărei reformare se pretinde cuprinde detalii referitoare la angajat și angajator, motivele de fapt și de drept ale măsurii ce se dispune, durata acesteia. În lipsa unei norme exprese care să reglementeze cu caracter obligatoriu ca între elementele pe care trebuie să le cuprindă
dispoziția de suspendare a raporturilor de muncă să se regăsească și termenul în care actul poate fi contestat și instanța competentă să soluționeze o atare contestație, neinserarea lor nu poate afecta valabilitatea actului. Contestarea deciziei de suspendare a raporturilor de muncă se poate face în termenii și condițiile art. 268 din același cod, respectiv în termen de 30 zile calendaristice, care începe să curgă de la momentul în care actul a fost predat personal salariatului ori comunicat prin scrisoare recomandată la domiciliul sau reședința comunicate de acesta, respectate în cauza pendinte. De altfel, contestatorul nu a fost vătămat în nici un fel prin lipsa acestei mențiuni, contestația fiind formulată în termen legal.
Conform art. 52 alin. 1 lit. b Codul muncii poate fi suspendat din inițiativa angajatorului contractul individual de muncă în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. La alin 2 se prevede că, în cazul în care se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea avută
anterior și i se va plăti o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului, potrivit art. 49 alin 3 pe durata suspendării din cauza unei fapte imputabile, salariatul neavând nici unul dintre drepturile care rezultă din calitatea de salariat. Rezultă astfel că acest articol vizează două situații în care măsura suspendării poate fi luată: când s-a formulat plângere penală împotriva salariatului învinuit de săvârșirea unei fapte
incompatibile cu funcția deținută, ori când angajatul a fost trimis în judecată pentru o asemenea faptă. În prima ipoteză, incidentă în cauza pendinte, legiuitorul condiționează luarea măsurii de îndeplinirea cumulativă a două condiții: formularea plângerii penale împotriva angajatului și caracterizarea faptei imputate prin atributul incompatibilității cu exercițiul funcției deținute.
Tribunalul a observat că în circumstanțele concrete ale speței de față, suspendarea din funcție a angajatului O. A. este o măsură nejustificată. La momentul formulării plângerii penale de către angajator angajatul desfășura, urmare a modificării raporturilor de muncă sub aspectul funcției și a sarcinilor de serviciu, o altă activitate decât cea pentru care este cercetat penal și pentru care s-a dresat plângerea penală (manevrant vagoane), faptele de corupție imputate angajatului fiind în conexiune cu funcția și sarcinile de serviciu anterioare pe care nu le mai deține/exercită (șef tren), rezultă astfel că cerința legiuitorului de a subzista atributul incompatibilității faptei imputate cu exercițiul funcției deținute nu este întrunită. Dovezile cauzei probează că nu există nicio conexiune între activitatea de inspector de specialitate și cea de manevrant de vagoane, astfel încât plângerea penală îndreptată împotriva angajatului pentru comiterea unor fapte de corupție în legătură cu funcția de inspector de specialitate nu poate atrage prin ea însăși consecința suspendării raporturilor de muncă din funcția de manevrant de vagoane, nefiind dată incompatibilitatea faptei pentru care angajatorul s-a plâns cu funcția deținută de angajat în prezent, distincția sarcinilor de serviciu aferente celor două posturi fiind mai mult decât evidentă.
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul a admis contestația potrivit dispozitivului.
În temeiul art. 453 NCPC, intimata a fost obligată să plătească 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către contestator, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S. N. de T. F. de C. S.A. București - S. de T. F. de C. C. ,
solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței civile atacate în sensul respingerii contestației.
În motivare, se arată că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art.
52 din Codul muncii, în sensul că, modificând condițiile pentru suspendare prevăzute de textul legal, a statuat ca acestea trebuie întrunite cumulativ.
În aprecierea pârâtei, din conținutul art. 52 lit. b Codul muncii nu rezultă existența cerinței de a subzista atributul incompatibilității faptei imputate cu exercițiul funcției deținute, ci acesta prevede 2 cazuri distincte în care suspendarea CIM se poate face unilateral de către angajator.
Codul Muncii nu prevede o îngrădire a prerogativelor angajatorului cu privire la suspendarea CIM a salariatului în sensul celor statuate de către instanța de fond, ci conferă acestuia posibilitatea (rămânând la latitudinea angajatorului) de a formula plângere penala și totodată de a suspenda CIM în aceasta situație.
De asemenea, nu exista nicio prevedere care să arate în ce condiții limitative angajatorul poate sa suspende CIM a salariaților împotriva cărora a formulat plângere penala, raportat la tipul faptei penale, datei săvârșirii faptei penale sau a funcției care a deținut-o anterior sau o deține în momentul formulării plângerii penale. O asemenea normă, însă, este prevăzută în Codul Penal și este opozabilă învinuitului căruia îi este interzis în mod expres (în conținutul ordonanței) de a desfășura activitatea în funcția în exercitarea căreia a comis faptele, acesta fiind obligat să o respecte, nerespectarea acestei interdicții putând atrage sancțiuni specifice prevăzute de către acest cod.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul O. A.
s-a opus admiterii apelului, solicitând menținerea sentinței atacate.
În probațiune s-a depus fișa postului intimatului O. A. .
Apelul este nefondat.
Curtea apreciază că prima instanță a dat o interpretare corectă dispozițiilor art. 52 alin. 1 lit. b din Codul muncii, reținând că, cerința existenței incompatibilității faptei imputate cu exercițiul funcției deținute, trebuie să fie actuală cu momentul suspendării.
În acest sens, notează că potrivit art. 52 alin. 1 lit. b "contractul de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii";.
Rezultă, neîndoielnic din dispozițiile legale arătate, că legiuitorul a reglementat posibilitatea suspendării contractului individual de muncă al salariatului în două situații: când angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului și când acesta a fost trimis în judecată, în ambele situații pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută.
Prin folosirea conjuncției "sau"; între cele două ipoteze, legiuitorul a înțeles să subsumeze ambelor, cerința ca faptele să fie incompatibile cu funcția deținută. În susținerea acestui raționament, Curtea amintește că măsura suspendării în cazul art. 52 lit. b din Codul muncii este justifică de pierderea încrederii angajatorului față de salariatul care, în exercitarea anumitor atribuții, a săvârșit fapte penale și astfel consideră că se impune a se dispensa temporar de serviciile acestuia în exercițiul acestor atribuții, pentru a nu-i fi afectată buna organizare a activității în zona activităților unde salariatul a săvârșit faptele penale, rațiune care însă nu subzistă și în situația săvârșirii unor alte fapte,
decât cele în legătură cu funcția deținută.
Prin urmare, în mod corect a apreciat prima instanță că în prima ipoteză, incidentă în cauza de față, legiuitorul condiționează luarea măsurii de îndeplinirea cumulativă a două condiții: formularea plângerii penale împotriva
angajatului și caracterizarea faptei imputate prin atributul incompatibilității cu exercițiul funcției deținute.
Referitor la prima condiție menționată, Curtea constată că în cauză, reclamantului i-a fost suspendat contractul de muncă pentru formularea de către pârâtă a unei plângeri penale împotriva sa, înregistrată sub nr. 182/_, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită în formă continuată și de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzute de art. 254 alin. 1 Cod penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 și art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal raportat la art. 17 alin. 1 lit. b și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, Curtea a analizat în ce măsură faptele pentru care pârâta recurentă a formulat plângerea penală ar fi incompatibile cu atribuțiile menționate în fișa postului deținut de reclamant la data suspendării.
Dacă în cazul funcției deținute de reclamant la momentul începerii urmării penale, respectiv aceea de șef de tren(f. 10 fond) s-ar fi putut prefigura o asemenea incompatibilitate, în privința funcției de manevrant vagoane, exercitată potrivit Actului adițional nr. A1/1288/_ (f. 20 fond) la momentul la care a fost dispusă măsura suspendării, o asemenea concluzie nu poate fi avută în vedere.
În concluzie, reținând că în cauză măsura suspendării contractului individual de muncă a fost dispusă de cu încălcarea prevederilor art. 52 lit. b din Codul muncii, soluția pronunțată de prima instanță prin care s-a dispus anularea acesteia se dovedește a fi legală și temeinică.
Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 480 alin. 1 Cod de procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE C. S.A. BUCUREȘTI - S. DE T. F. DE C. C. împotriva
sentinței civile nr. 1965 din_ a Tribunalului Bistrița Năsăud pronunțată în dosarul nr._ pe care o păstrează în întregime.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | |||
D. G. | S. | C. | B. A. | B. |
Red.DG/dact.MS 4 ex./_
Jud.fond: S.I.B.
