Sentința civilă nr. 1724/2013. Contestație decizie suspendare contract de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1724/F/2013
Ședința publică de la 17 Iunie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: C. | N. | , judecător |
GREFIER: V. | V. |
Cu participarea asistenților judiciari:
V. C. M. - A. LS
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de contestatorul M. A. I., în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. DE C. "C. C. " SA - PRIN S. DE T. F. DE C. C., având ca obiect contestație decizie suspendare contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul M. A. I., care se identifică cu C.I.seria XB nr.3., eliberată la data de 9 mai 2011, asistat de avocat Vlad Crina, cu împuternicire avocațială la dosar - depusă în ședință publică, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
În temeiul prevederilor art.95 NCPC rap. la art.269 din Codul Muncii, tribunalul statuează că este competent din punct de vedere material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Reprezentantul contestatorului arată că susține contestația astfel cum a fost formulată în scris, nu formulează cereri prealabile soluționării acesteia.
În temeiul disp.art.244 NCPC, tribunalul declară încheiată cercetarea procesului și dispune ca dezbaterea fondului să urmeze.
Văzând că nu mai sunt alte cereri și nici incidente de soluționat, tribunalul deschide dezbaterile pe fond.
Reprezentantul contestatorului,avocat Vlad Crina, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată și motivată în scris. Depune la dosar practică judiciară în materie. Cere obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat potrivit chitanței pe care o depune la dosar.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus contestatorul M. A. I. a chemat in judecata intimata S. N. DE T. F. DE C. "C. C. "-SA, prin S. DE T.
F. DE C. C., solicitând a se anularea deciziei de suspendare 54/9 din_ ca nelegala si netemeinica; repunerea angajatului in situația anterioara suspendării și obligarea angajatorului la plata integrala a drepturilor salariale si celorlalte drepturi de care reclamantul a fost lipsit de la data suspendării si pana la data reluării efective a raporturilor de munca, actualizate si indexate la data plații; cu cheltuieli de judecata-reprezentand onorariu avocat, pentru următoarele motive.
In fapt: de la data de_ a lucrat in cadrul SNTFC-Regionala C., Stația Ilva Mica,avand funcția de conductor tren, iar din anul 2008, urmarea unor cursuri de formare profesionala, am deținut funcția de inspector de specialitate II.. In anul 2001 am incheiat cu parata contractul individual de munca, respectandu-și toate obligațiile fata de angajator, atat in ceea ce privește clauzele contractuale cat si in ceea ce privea Regulamentul de Ordine Interioara si Fisa Postului. Funcția de inspector specialitate II, conform fisei postului, presupunea efectuarea activității de control pe trenurile de calatori, având de asemenea in atribuții si activitate de gestiune si chiar executare de control de gestiune. In vara avului 2012, impreuna cu câteva sute de colegi din cadrul SNTFC, au fost audiați de către procurorii Parchetului de pe langa Tribunalul Brașov, in dosarul nr. 520/P/2011, având ca obiect infracțiuni de corupție. Personal a avut inițial calitate de invinuit pentru
infracțiunea de dare de mita in forma continuata, si infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni de corupție. A fost reținut 24 de ore, ulterior luandu-se fata de el măsura obligării de a nu parasi tara. Dupa luarea acestei masuri, care in final a fost revocata la data de_ prin Ordonanța Parchetului de pe langa Tribunalul Brașov, de către angajator au fost luate masuri drastice, disciplinare, pe care enumera mai jos, motivate de către acesta prin faptul ca impotriva sa s-a inceput urmărirea penala in dosarul mai sus indicat si pentru infracțiunile arătate anterior. La data de_, a fost emis actul adițional nr. 423/_ in care se
prevedea faptul ca " s-a convenit incheierea actului adițional" prin " retrogradarea " din funcția de inspector specialitate care are ca atribuții si activități de
gestiune, in funcția de manevrant vagoane. De la salariul de 1522 lei a ajuns la un salar de 1109 lei și i s-a pus in vedere ca in situația in care nu va accepta acest post, contractul individual de munca va inceta, in condițiile in care este singur intretinator de familie . Bineinteles ca a luat la cunoștința de actul adițional la data de_ si conform fisei postului a asigurat manevra la compunerea si descompunerea garniturilor trenurilor de calatori, aceasta funcție nu presupune sub nici o forma activitate de gestiune si nici măcar incasare de un leu si nu se intra in contact direct cu nici un calator ci doar cu un sef ierarhic superior- sef manevra. In actul adițional nr. 423/30.01.2ol3, la ultimul aliniat, din secțiunea " Dispoziții finale", se stipulează ca" prezentul act adițional la contractul individual de munca ramane in vigoare pana la soluționarea irevocabila a dosarului penal nr. 520/P/2011."! încrezător ca "șirul necazurilor " a luat sfârșit, și-a desfășurat si aceasta activitate in conformitate cu fisa postului, a asigurat manevra la compunerea si descompunerea garniturilor trenurilor. In speranța ca dosarul penal se va incheia cat de repede si se va dovedi nevinovăția mea si va fi repus in drepturilesale ,a activat in aceasta funcție pana la data de_, cand i s-a comunicat decizia de suspendare.
Prin decizia atacată,nr. 54/9, i se aduce la cunoștința faptul ca parata a primit de la Parchetul de pe langa Tribunalul Brașov o adresa prin care a fost obligata sa se constituie parte vătămata si parte civila si, urmare a acestei adrese, a inteles sa formuleze impotriva sa plângerea penala nr. 167, plângere despre care insa el nu are cunoștința. S-a decis unilateral in aceste condiții, suspendarea contractului său individual de munca, pana la rămânerea definitiva a hotărârii judecătorești- art 1 din Decizie. Nu stie de existenta vreunei trimiteri in judecata, nu exista finalizata urmărirea penala...), urmând ca in situația in care se va constata ca este nevinovat,sa-și reia activitatea anterioara.
Aceasta decizie i se pare atat nelegala, cat si netemeinica, neindeplinind nici măcar condiții esențiale de forma, pentru considerentele pe care le va expune. Se invoca temei legal care a stat la baza emiterii deciziei, prevederile art.52(l) lit. b din Legea 53/2003, pe care îl citează și din cuprinsul căruia rezulta ca trebuie indeplinite doua condiții: existenta unei plângeri penale impotriva salariatului formulata de angajator ori trimiterea in judecata a salariatului pentru fapte penale, in ambele ipoteze faptele sesizate sa-1 faca pe salariat incompatibil cu funcția deținuta. Din cuprinsul deciziei de suspendare, rezulta doar punerea in mișcare a acțiunii penale impotriva salariatului iar nu si trimiterea in judecata pentru fapte incompatibile cu funcția deținuta. Din nici un act pe care il dețin, nu rezulta ca ar fi trimis in judecata pana la momentul la care s-a emis decizia de suspendare. Funcția deținuta in ultima perioada, respectiv aceea de manevrant vagoane, nu are nici un moment vreo compatibilitate cu motivele pentru care este urmărit penal si tocmai de aceea apreciez decizia de supendare ca fiind un act nelegal, care ii aduce grave prejudicii atat morale cat si materiale. Consideră ca dreptul la munca si chiar la viata si sănătate ii sunt grav afectate. In condițiile in care in procesul penal sunt implicate câteva sute de salariați, probabil urmărirea penala se va prelungi pe o foarte lunga perioada de timp iar faptul ca in cuprinsul deciziei de suspendare - in art. 3 se arata ca in situația in care se va constata nevinovăția va fi repus in drepturi, nu este de natura a-l " liniști" in vreun anume fel, atâta timp cat pentru moment nu beneficiază de vreun loc de munca si nu poate sa-și intretină corespunzător familia.
Mai apreciază ca dupa ce a fost retrogradat la meseria de manevrant vagoane, această suspendare nu se mai impunea, fiind una facultativă și nu obligatorie, măsura suspendării urmând a fi dispusă, dacă este neapărat necesară, de la caz la caz. Textul de lege invocat de către angajator prevede posibilitatea si nu obligativitatea de a mi se suspenda contractual de munca. Consideră ca in ceea ce îl privește, din moment ce nu a deținut in ultima perioada funcții de gestiune, ci a fost
efectiv doar la manevra trenurilor, parata nu avea nici un motiv sa -i suspende contractul de munca, ci doar motivul subiectiv de a se " descotorosi" de angajați care au lucrat in sistem de peste 20 de ani . Date fiind motivele care au determinat formularea plângerii penale, nimic nu împiedica angajatorul să-și deruleze raporturile de muncă până la finalizarea cercetării judecătorești.
Un ultim aspect, este acela ca decizia de suspendare nu respecta nici condițiile de forma, operand in acest caz nulitatea: pentru a putea fi supusa controlului judecătoresc decizia de suspendare trebuie sa cuprindă existenta unor cauze de suspendare dintre cele prevăzute de lege, sa precizeze temeiul legal al suspendării si sa precizeze termenul in care decizia poate fi contestata si instanța competenta. Nulitatea deciziei pentru neinscrierea mențiunilor obligatorii a unei decizii de dreptul muncii, respectiv indicarea instanței competente si a termenului in care poate fi contestata operează potrivit dreptului comun in materie, dispozițiile art.268 pct.2 lit.e si f -Codul muncii, fiind aplicabile si in cazul deciziilor de suspendare a contractului de munca. Faptul ca angajatorul nu a indicat nici măcar termenul in care angajatul are dreptul la o contestație contravine principiului bunei credințe in cadrul raporturilor de munca, consacrat de art. 8 alin.(l) din Codul muncii, angajatorul având obligația legala de a arata termenul in care decizia de suspendare se poate ataca si instanța competenta.
In drept invocă art.268 pct.l lit.a Codul Muncii, art.451 NCPC.
Intimata, legal citată, nu și-a delegat reprezentant în instanță, însă a formulat întâmpinare
(f. 30-31), prin care solicită respingerea contestației ca neîntemeiată, pentru următoarele motive.Contestatorul isi desfășura activitatea in funcția de INSPECTOR DE SPECIALITATE II,iar in perioada 2011-2012 fiind de serviciu a săvârșit fapte penale in legătura cu serviciul, faptele penale fiind cercetate in dosarul Parchetului de pe langa Tribunalul Brașov nr.520/P/2011, în care au fost emise Ordonanțe prin care i se interzicea sa "desfășoare activitatea in funcția in exercitarea căreia a comis faptele". Având in vedere aceasta interdicție, angajatorul nu putea sa il mențină pe salariat in funcția respectiva, caci ar fi incalcat prevederile Legii nr.22/1969,drept pentru care au fost incheiate acte adiționale prin care contestatorul a fost de acord cu modificarea funcției, raportat la gradul de pregătire profesionala. In luna martie 2013 organul de urmărire penala a comunicat faptele pentru care acesta este cercetat penal, in vederea formulării plângerii penale impotriva salariatului, drept urmare la data de_ a fost inregistrata plângerea penala la Parchetul de pe lingă Tribunalul Brașov . Astfel in temeiul art.52 alin. 1 lit.b din Codul Muncii, la data de_ a fost emisa decizia nr.S4/9 ,decizie de suspendare a contractului de munca a contestatorului pentru faptele penale menționate in decizie, emisa in conformitate cu prevederile Codului Muncii.
Codul Muncii nu incumba emitentului deciziei de suspendare obligativitatea redactării deciziei intr-un mod/forma anume sau existenta unor elemente minimale ale acesteia, in lipsa cărora decizia de suspendare ar fi lovita de nulitate, asa cum prevede in cazul deciziilor de concediere a salariatului ( art.76 Codul Muncii), sau a deciziilor de sancționare ( art.252 ). Raportat la incalcarea principiului bunei credințe in cadrul raporturilor de munca, principiu prevăzut de art.8 din Codul Muncii, considera ca nu este aplicabil in speța, angajatorul a acționat in virtutea competentelor si prerogativelor conferite de către Codul Muncii, cu respectarea intocmai a prevederilor acestuia. Faptul ca in baza legii nr.22/1969 angajatorul a inițiat modificarea raportului de munca, in urma cărora salariatului i-a fost modificata funcția, nu exclude posibilitatea legala ca atunci cand sunt intrunite condițiile art.52 alin. 1 lit.b Codul Muncii acesta sa suspende contractul de munca ca urmare a formulării de către acesta a plingerii penale impotriva salariatului pentru fapte penale in legătura cu serviciul.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Înscrisurile atașate la dosar f.6-24, al căror conținut nu este contestat de litiganți, atestă că între aceștia s-au derulat raporturi de muncă începând din anul 2001, contestatorul M. A. I. ocupând până în anul 2008 postul de conductor de tren, ulterior pe cel de inspector de specialitate. Prin actul adițional nr. 1/6151/52/18/_ a fost încadrat în funcția de inspector de specialitate II, cu un salariu de bază lunar de 1522 lei, la care se adaugă alte sporuri și adausuri, sarcinile de serviciu fiind enumerate în fișa postului depusă la dosar f.17-18. În timpul derulării anchetei penale în dosar nr. 520/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov vizând infracțiuni de corupție săvârșite de mai mulți angajați ai intimatei, dosar în care contestatorul a avut calitatea de învinuit în legătură cu modul de exercitare a atribuțiilor de serviciu pentru infracțiunea de dare de mită în formă continuată și de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni de corupție, fiind reținut pentru 24
ore și supus apoi măsurii obligatorii de a nu părăsi țara până la data de_, la data de_ a fost reîncadrat ca manevrant de vagoane pentru un salariu de bază de 1109 lei, prin actul adițional nr. A1/423/_, modificarea raporturilor de muncă nefiind contestată de angajat și noile sarcinile de serviciu enumerate în fișa postului depusă la f.6-9. La_ angajatorul, intimata, a formulat plângere penală împotriva angajaților săi cercetați penal și s-a constituit, generic, parte civilă, inclusiv împotriva contestatorului, pentru aceleași fapte pretins săvârșite în calitate de inspector de specialitate (f.32-36). Consecutiv, la_ intimata a emis decizia nr. S4/9/_ (f.15) de suspendare a contractului individual de muncă al contestatorului..
În cuprinsul actului contestat se menționează că la emitere s-au avut în vedere adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov prin care angajatorul este înștiințat că are obligația depunerii plângerii penale în cauză ca parte vătămată și civilă față de angajații cercetați pentru fapte de corupție, plângerea penală nr. 167 formulată împotriva angajatului M. A. I. pentru infracțiunea de dare de mită în formă continuată și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni. În considerarea prevederilor art. 52 (1) lit.b din Legea nr. 53/2003 se decide ca începând cu data de_ să se suspende raporturile de muncă dintre unitate și contestator până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, urmând ca în cazul în care se constată nevinovăția contestatorului acesta să își reia activitatea anterioară și să i se plătească, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
Demersul judiciar promovat se circumscrie verificării în cazul dat a prescripțiilor art. 52 alin. 1 lit. b Codul muncii care stipulează că poate fi suspendat din inițiativa angajatorului contractul individual de muncă în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești , și la alin 2 că în cazul în care se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea avută anterior și i se va plăti o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului, potrivit art. 49 alin 3 pe durata suspendării din cauza unei fapte imputabile, salariatul neavând nici unul dintre drepturile care rezultă din calitatea de salariat.
Motivele invocate de angajat vizând nelegalitatea deciziei de suspendare a raporturilor de muncă pentru nerespectarea condițiilor de formă (lipsa temeiului suspendării, a termenului în care actul poate fi contestat și instanța competentă să soluționeze o atare contestație) nu sunt fondate. Decizia a cărei reformare se pretinde cuprinde detalii referitoare la angajat și angajator, motivele de fapt și drept ale măsurii ce se dispune, durata acesteia. În lipsa unei norme exprese care să reglementeze cu caracter obligatoriu ca între elementele pe care trebuie să le cuprindă dispoziția de suspendare a raporturilor de muncă să se regăsească și termenul în care actul poate fi contestat și instanța competentă să soluționeze o atare contestație, neinserarea lor nu poate afecta valabilitatea actului. Contestarea deciziei de suspendare a raporturilor de muncă se poate face în termenii și condițiile art. 268 din același cod, respectiv în termen de 30 zile calendaristice, care începe să curgă de la momentul în care actul a fost predat personal salariatului ori comunicat prin scrisoare recomandată la domiciliul sau reședința comunicate de acesta, respectate în cauza pendinte.
Pretenția dedusă judecății este însă fondată
.
Reglementarea suspendării contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului din cuprinsul art. 52 alin 1 lit. b din Codul muncii înainte citat vizează două situații în care o asemenea măsură poate fi luată: când s-a formulat plângere penală împotriva salariatului învinuit de săvârșirea unei fapte incompatibile cu funcția deținută ori când angajatul a fost trimis în judecată pentru o asemenea faptă. În prima ipoteză, incidentă în cauza pendinte, legiuitorul condiționează luarea măsurii de îndeplinirea cumulativă a două condiții: formularea plângerii penale împotriva angajatului și caracterizarea faptei imputate prin atributul incompatibilității cu exercițiul funcției deținute.
În acord cu teza contestatorului, tribunalul conchide că în circumstanțele de fapt înainte reținute suspendarea sa din funcție este o măsură nejustificată. Cât timp la momentul formulării plângerii penale de către angajator angajatul desfășura, urmare a modificării raporturilor de muncă sub aspectul funcției și a sarcinilor de serviciu, o altă activitate decât cea pentru care este cercetat penal și pentru care s-a dresat plângerea penală (manevrant vagoane), faptele de corupție imputate angajatului fiind în conexiune cu funcția și sarcinile de serviciu anterioare pe care nu le mai
deține/exercită (inspector de specialitate), cerința legiuitorului de a subzista atributul incompatibilității faptei imputate cu exercițiul funcției deținute nu este întrunită. Dovezile cauzei probează că nu există nicio conexiune între activitatea de inspector de specialitate și cea de manevrant de vagoane, astfel încât plângerea penală îndreptată împotriva angajatului pentru comiterea unor fapte de corupție în legătură cu funcția de inspector de specialitate nu poate atrage prin ea însăși consecința suspendării raporturilor de muncă din funcția de manevrant de vagoane, nefiind dată compatibilitatea faptei pentru care angajatorul s-a plâns cu funcția deținută de angajat în prezent, distincția sarcinilor de serviciu aferente celor două posturi fiind neechivocă.
Pe cale de consecință, pentru considerentele de fapt și drept expuse, contestația formulată va fi admisă ca fondată, decizia de suspendare urmând a fi desființată, iar contestatorul repus în situația anterioară emiterii deciziei și intimata obligată să-i plătească drepturile salariale de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi emis decizia anulată de la data de_ și până la data reluării efective a raporturilor de muncă, sume actualizate și indexate cu indicele de inflație la data plății.
În temeiul art. 453 din noul Cod de procedură civilă intimata va fi obligată să plătească 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către contestator, reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanța atașată la dosar f.48.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 rep. s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată de contestatorul M. A. I., domiciliat in T., nr.798 jud. Bistrița Nasaud, în contradictoriu cu intimata S. N. DE T. F. DE C. "C. C. "-SA București, prin S. DE T. F. DE C. C., cu sediul in C. N., P. A. I., nr. 17, jud. C., și, în consecință:
anulează decizia nr.54/9/_ de suspendare a raporturilor de muncă;
repune contestatorul în situația anterioară emiterii deciziei și obligă intimata să-i plătească drepturile salariale de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi emis decizia anulată de la data de_ și până la data reluării efective a raporturilor de muncă, sume actualizate și indexate cu indicele de inflație la data plății.
Obligă intimata să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, la Tribunalul Bistrița-Năsăud. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte | Grefier | ||
N. | C. | V. | V. |
Cu votul consultativ al asistenților judiciari:
M. V. C. - SA L.
Red.dact. N.C. _
