Decizia civilă nr. 1688/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1688/R/2013
Ședința publică din 01 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTORI: D. G.
: L. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU P. ȘI I. SS împotriva sentinței civile nr. 676 din 30 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._ *, privind și pe reclamanta intimată P. (n.BAIDOC) M., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prezenta cauză a fost suspendată în temeiul prevederilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod proc. civ., din lipsa părților, la data de 18 iunie 2012.
De asemenea, se constată că la data de 12 martie 2013, pârâta recurentă
A. J. pentru P. i și I. SS a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol.
Totodată, se constată că prin cererea de repunere pe rol pârâta recurentă
J. pentru P. i și I. SS a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, dispune repunerea cauzei pe rol și constatând recursul în stare de judecată, reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3148 din_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea reclamantei P. M. și a fost obligată pârâta A. J. pentru Prestații Sociale S., să elibereze reclamantei adeverința care să cuprindă sporurile de care reclamanta a beneficiat în cadrul SC Filatura de Bumbac SA Z., precum și stagiile de cotizare corespunzătoare acestor sporuri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pornind de la dispozițiile art. 5 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice conform cărora " capacitatea de folosință este capacitatea de a avea drepturi și obligații˝, capacitatea procesuală de folosință poate fi definită ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și de ași asuma obligații pe plan procesual.
Capacitatea de folosință a persoanei juridice guvernată de principiul specializării conform art.34 din Decretul nr. 31/1954 încetează odată cu încetarea acesteia prin comasare, divizare totală sau dizolvare.
Prin urmare, față de acest refuz fățiș, și în egală măsură, actual, acțiunea reclamantei nu poate fi paralizată prin faptul că aceasta nu ar fi urmat procedura prealabilă prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 ori pentru că acțiunea a fost introdusă după trecerea termenului de 6 luni sau 1 an, statornicit în Legea nr. 554/2004.
Instituind procedura prealabilă, legiuitorul a avut în vedere să ofere organului administrativ posibilitatea de a rezolva probleme reclamate de cei ce se consideră vătămați într-un drept al lor, nicidecum de a obstrucționa accesul acestora din urmă la justiție, prin apărări formulate de către un organ administrativ care refuză în continuare ,nejustificat, să dea curs solicitării întemeiate a unui petiționar.
Pârâta A. J. pentru Prestații Sociale S. este depozitara documentelor solicitate de către reclamantă, prin urmare nu poate susține că nu ar avea calitate procesuală pasivă, deoarece reclamanta nu ar putea solicita documente de la o instituție a statului care nu le deține.
În aceste circumstanțe, acțiunea reclamantei apare ca fondată, și a fost admisă în consecință de către instanță.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta A. J. pentru Prestații Sociale S. a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței cu consecința respingerii .
În motivarea recursului s-au formulat următoarele critici:
Prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut și ceea ce nu s-a cerut (art.304 pct.6 C.pr.civ.), neavând în vedere că A. J. pentru Prestații Sociale S. deține statele de plată ale fostului angajator desființat care nu au caracter individual ci cuprind datele personale ale tuturor salariaților.
Prin predarea acestor documente reclamantei nu va fi posibilă eliberarea datelor și informațiilor solicitate de ceilalți salariați.
Greșita calificare a litigiului dedus judecății ca un conflict de muncă, în realitate aparținând sferei contenciosului administrativ conform Legii nr.554/2004, deoarece A. J. pentru Prestații Sociale S. nu este succesoarea în drepturi a S.C. Filatura de Bumbac Z. S.A. (fostul angajator al reclamantei).
Tardivitatea cererii conform Legii nr.554/2004.
Lipsa calității procesuale pasive a pârâtei în raport de prevederile HG nr.1285/2008, care enumeră atribuțiile agențiilor teritoriale în domeniul organizatoric, financiar, în domeniul evidenței și raportării, în domeniul comunicării și informării, în domeniul reprezentării și în domeniul sistemului de informații.
Se recunoaște preluarea arhivei de către recurentă în anul 2001, însă se invocă dispozițiile Legii nr.16/1996 cu modificările ulterioare, prezentându-se evoluția legislativă în domeniu sub aspectul instituției căreia îi revine obligația de eliberare a adeverinței, respectiv direcția generală de muncă și prestații sociale până în anul 2001, casele județene de pensii până în anul 2006 și direcțiile județene ale arhivelor naționale în prezent.
Se invocă imposibilitatea legală și materială (lipsa personalului, a unei structuri specializate în eliberarea documentelor, a unui spațiu adecvat) a executării acestei obligații.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Dispoziția primei instanțe de obligarea a pârâtei la eliberarea către reclamantă a tuturor documentelor deținute referitoare la veniturile salariale realizate de reclamantă în perioada în care a fost angajat la S.C. Filatura de Bumbac S.A, nu poate fi interpretată, contrar aserțiunii recurentei, ca o predare către reclamanta a întregii arhive a S.C. Filatura de Bumbac S.A.
O atare interpretare susținută de pârâtă în sprijinul motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.6 C.pr.civ. nesocotește că obiectul acțiunii îl reprezintă eliberarea unei adeverințe privind activitatea reclamantei, precum și că documentele pe care pârâta trebuie să le elibereze reclamantei sunt cele care se referă doar la persoana acesteia.
Prin urmare în mod evident își va putea îndeplini această obligație prin eliberarea unei adeverințe cuprinzând datele și informațiile referitoare la activitatea desfășurată de reclamantă pe baza documentelor deținute și verificabile.
Prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu A.
J. de Prestații Sociale S., obligarea acesteia la eliberarea unor documente care atestă vechimea sa în muncă, inclusiv sporurile aferente.
Competența instanței de contencios administrativ este atrasă în condițiile Legii nr. 554/2004, relevante în soluționarea speței fiind dispozițiile art. 8 alin. 1 din acest act normativ, potrivit cărora instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar ca urmare a refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri de către o autoritate publică.
Dispozițiile legale menționate anterior trebuie coroborate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004, care definesc autoritatea publică ca fiind orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în
regim de putere publică
, pentru satisfacerea unui interes legitim public.
Rezultă din dispozițiile legale citate anterior că, pentru a fi în prezența unui litigiu de contencios administrativ de natură să atragă competența instanței de contencios administrativ, refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri trebuie să vină din partea unei autorități publice, în sensul prevăzut de dispozițiile art. 2 lit. b din Legea nr. 554/2004, care acționează în regim de putere publică.
Raportând cele reținute anterior la prezenta speță, Curtea constată că recurenta-pârâtă nu s-a comportat ca o autoritate publică, în sensul celor reținute anterior, respectiv nu a acționat în regim de putere publică. Reclamanta s-a adresat recurentei-pârâte cu solicitarea de a elibera copii de pe statele de plată în calitatea ac esteia de depozitară temporară
a arhivei SC Filatura Bumbac SA Z., societate desființată, temeiul cererii reclamantei fiind tocmai dispozițiile art. 40 alin. 2 Codul muncii, care obligă angajatorii să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
Prin urmare, recurenta neacționând în regim de putere publică, ci având doar calitatea de depozitară temporară a arhivei fostului angajator al reclamantei, refuzul acesteia de a elibera documentele solicitate nu poate fi considerat un refuz nejustificat de a soluționa o cerere, refuz care să vină din partea unei autorități publice, în sensul dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 554/2004, astfel încât nu poate atrage, în speță, competența instanței de contencios administrativ.
Nefiind incidente prevederile Legii nr.554/2004, conform considerentelor expuse în cadrul analizei primului motiv de recurs, demersul judiciar al reclamantei nu este supus termenului și procedurii prealabile reglementate de actul normativ invocat.
Reclamanta este îndreptățită conform art.40 alin.2 lit. h Codul muncii, să obțină de la fostul angajator "toate documentele care atestă calitatea de salariat";a sa.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.12 din Legea nr.16/1996 a Arhivelor Naționale, persoanei juridice angajatoare îi revine obligația de a păstra documentele create sau deținute, în categoria cărora intră statele de plată la care se referă acțiunea reclamantei.
Această obligație îi revenea fostului angajator al reclamantei, respectiv S.C. Filatura de Bumbac S.A, însă ca urmare a încetării existenței sale ca persoană
juridică în anul 2001, obligația păstrării documentelor create cu valoare practică s-a transmis în temeiul art.18 din Legea nr.16/1996 M. ui Muncii și Protecției Sociale sau direcțiilor județene ale acestuia.
Deși norma juridică menționată anterior a fost modificată prin instituirea obligației de păstrare a documentelor cu valoare practică în sarcina Casei Județene de Pensii S., iar ulterior Direcției Județene S. a Arhivelor Naționale, Curtea constată că nici în prezent nu a operat în concret transmisiunea acestei obligații; or, consecințele disputei între instituțiile locale din jud. S. cu privire la păstrarea documentelor nu pot să se repercuteze asupra foștilor salariați, îndreptățiți să obțină actele necesare stabilirii drepturilor de pensie.
Prin urmare, în prezent A. J. de Prestații Sociale S. are obligația eliberării actelor solicitate în calitate de succesor legal al fostului angajator în obligația de păstrare a documentelor cu valoare practică, precum și de deținător faptic ala acestei arhive.
În raport de aceste considerente, este irelevantă pretinsa lipsă a atribuțiilor legale ale pârâtei în raport de prevederile HG nr. 1285/2008, deoarece obligația sa de eliberare a datelor solicitate de reclamantă nu rezidă în dispozițiile pe care le invocă, ci în prevederile Legii nr. 16/1996, coroborate cu împrejurarea deținerii faptice a arhivei fostului angajator,
De asemenea, recunoașterea dreptului reclamantei nu este condiționat de existența mijloacelor materiale ale pârâtei pentru eliberarea actului, astfel încât excepția lipsei calității procesuale nu este întemeiată.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU P. ȘI I. SS împotriva sentinței civile nr. 676 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr._ *, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
S. | D. | D. | G. | L. | D. |
GREFIER
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond. C. N.
