Decizia civilă nr. 4231/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4231/R/2013
Ședința publică din data de 29 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul A. C. C. și de pârâta S.C.";Q. ";S.R.LS împotriva sentinței civile nr. 11396 din 1 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, având ca obiect obligație de a face.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 octombrie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.
Pentru termenul de astăzi, pentru când s-a amânat pronunțarea, pârâta recurentă a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Reclamantul A. C. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C.";Q. ";S.R.L.,obligarea pârâtei să elibereze reclamantului o adeverință în condițiile Anexei la H.G. nr.113/2011 și o adeverință privind vechimea în muncă și veniturile brute realizate lunar pentru care s-au reținut și virat contribuțiile sociale, aferente perioadei lucrate.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei S.C.";Q. ";S.R.L., în perioada_ -_, în baza contractului individual de muncă, iar în data de_ a solicitat pe adresa de e-mail a societății eliberarea unei adeverințe decurgând din calitatea de fost angajat al acesteia, arătând că, urmând să intre în șomaj, îi este necesară această adeverință.
În data de_ i s-a comunicat răspunsul societății la adresa transmisă, în sensul refuzului eliberării adeverinței.
Reclamantul a arătat că, în urma acestui refuz, a formulat și o solicitare scrisă către societatea pârâtă, fără a obține însă un răspuns, având în vedere că datele privind activitatea în muncă îi sunt necesare pentru situația formulării cererii pentru ajutor de șomaj.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, arătând că i-a promis reclamantului eliberarea unei adeverințe conform prevederilor Codului muncii, însă acesta a solicitat documentele care atestă plata contribuțiilor legale către bugetul de stat, pe care după 5 ani nu le mai deține.
Pârâta a mai arătat că s-a interesat la A.J.O.F.M.S. și a aflat că adeverința conform modelului solicitat nu este cerută decât pentru cel mult ultimii doi ani anteriori formulării cererii pentru indemnizație de șomaj.
Totodată, s-a arătat că, având în vedere mutarea sediului social, lipsa accesului la internet, nu poate răspunde cu promptitudine solicitării.
Pârâta a menționat că ambele adeverințe solicitate i-au fost transmise reclamantului prin e-mail în data de_, ora 08,35.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a arătat că pârâta nu i-a comunicat în original adeverința nr.27/_ și niciuna din cele două adeverințe depuse în copie la dosarul cauzei nu atestă complet toate datele necesare.
La judecare fondului cauzei, s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.11396 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj,
s-a admis acțiunea formulată de reclamantul A. C. C. împotriva pârâtei S.C.";Q. ";S.R.L. și pârâta a fost obligată să elibereze reclamantului o adeverință în condițiile Anexei de la HG nr.113/2011, privind vechimea în muncă și veniturile brute realizate lunar pentru care s-au reținut și virat contribuțiile sociale, aferente perioadei lucrate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei în perioada_ -_ (fila nr.3 dosar de fond).
Reclamantul a solicitat pârâtei eliberarea unor adeverințe necesare obținerii ajutorului de șomaj, respectiv, a pensiei, în care să fie indicate numărul de înregistrare al contractului individual de muncă, perioada efectiv lucrată, funcția, norma de muncă/timpul efectiv lucrat, venitul brut realizat în perioada angajării, mențiunea referitoare la reținerea și virarea tuturor contribuțiilor și conform legislației în vigoare și indicarea contribuțiilor (fila nr.10 dosar de fond).
Prima instanță a mai constatat următoarele: "Pârâta i-a răspuns reclamantului că refuză să îi elibereze documente doveditoare care vizează o perioadă anterioară unui termen de doi ani iar dacă există greșeli în privința adeverinței pentru Casa Județeană de Pensii, erorile trebuie îndreptate de către reclamant. De asemenea, pârâta a învederat petentului că refuză să piardă timpul cu acesta în lipsa unui document oficial de la AJOFM și că nu îi va mai răspunde dacă nu va indica legea și articolul care stă la baza pretențiilor sale (f.11).";
S-a mai reținut de către instanța de fond că, potrivit procesului-verbal de control nr. 21837/_ al Inspectoratului Teritorial de Muncă S. (fila nr.19 dosar de fond), pârâta nu a eliberat reclamantului o adeverință, conform art.34 al. 3 din Codul muncii, coroborat cu HG nr.113/2011 și a dispus obligarea pârâtei la eliberarea acesteia.
Potrivit art. 34 alin. 5 din Codul muncii, "la solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de către acesta, durata activității, salariul, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate"; iar conform art. 40 al.2 lit.h din Codul muncii, angajatorului îi revine obligația de a elibera, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
Conform art.I pct.2, art. 18 alin. 1-2 din H.G.nr.174/2002 se modifică, urmând a avea următorul cuprins: "(1) În vederea certificării stagiilor de cotizare și a stabilirii dreptului la indemnizație de șomaj, angajatorii au obligația de a elibera persoanelor cărora le încetează raporturile de muncă sau de serviciu o adeverință din care să rezulte baza lunară de calcul al contribuției individuale la bugetul asigurărilor pentru șomaj, stabilită potrivit titlului IX^2 «Contribuții sociale obligatorii» din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, pentru fiecare lună din ultimele 12 luni, înainte de data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, pentru care aceștia au reținut și au virat la bugetul asigurărilor pentru șomaj contribuția individuală prevăzută la art. 27 din lege și au plătit contribuția datorată de angajator prevăzută la art. 26 din lege, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 26, precum și, după caz, următoarele:
dacă înregistrează debite la bugetul asigurărilor pentru șomaj;
perioada pentru care nu s-au plătit contribuțiile la bugetul asigurărilor pentru șomaj și suma aferentă acestei perioade;
dacă se regăsesc în una dintre situațiile prevăzute la art. 34 alin. (2) din
lege.
(2) Adeverința prevăzută la alin. (1) va conține și date cu privire la
perioadele în care s-a prestat activitatea, perioadele în care raporturile de muncă sau de serviciu au fost suspendate, precum și data și motivul încetării acestora, date care se verifică și se certifică de agențiile pentru ocuparea forței de muncă pe baza înscrisurilor efectuate în carnetul de muncă, pentru perioadele până la data de 31 decembrie 2010, și pe baza informațiilor care se pun la dispoziția agențiilor pentru ocuparea forței de muncă de inspecția muncii, pentru perioade ulterioare datei de 31 decembrie 2010";.
Prima instanță a mai reținut că pârâta are obligația să elibereze aceste documente pentru întreaga perioadă în care salariatul a prestat activitatea, indiferent de durata acesteia sau de intervalul de timp în care s-a executat contractul de muncă.
De asemenea, s-a constat că nu este permis pârâtei să solicite justificări fostului angajat privind utilitatea sau destinația documentelor pe care are obligația să i le elibereze.
Instanța a mai constatat că pârâta nu i-a comunicat în original reclamantului adeverința nr.27/_ (fila nr.24 dosar de fond) referitoare la documentele care atestă obligația de plată a contribuțiilor individuale și datorate de către angajator.
Totodată, s-a mai reținut că, deși avea această obligație, pârâta nu a eliberat și transmis reclamantului o adeverință completă în care să fie indicate numărul de înregistrare al contractului individual de muncă, perioada efectiv lucrată de către reclamant, funcția/postul deținut de către acesta, norma de muncă/timpul efectiv lucrat, venitul brut realizat în perioada angajării, mențiunea referitoare la reținerea și virarea tuturor contribuțiilor și conform legislației în vigoare și indicarea contribuțiilor menționate.
Prima instanță a mai reținut că adeverințele nr. 28/_ și nr. 57/_ au caracter incomplet, cuprinzând referiri limitate la anumite aspecte privind raporturile de muncă ale reclamantului, neconstituind o executare a obligației legale a angajatorului.
În consecință, având în vedere că pârâta și-a încălcat obligațiile mai sus menționate, instanța a admis acțiunea formulată și a obligat pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în condițiile Anexei de la HG nr. 113/2011, privind vechimea în muncă și veniturile brute realizate lunar pentru care s-au reținut și virat contribuțiile sociale, aferente perioadei lucrate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamantul A. C. C.
, cât și pârâta S.C.";Q. ";S.R.L., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Recurentul-reclamant A. C. C. a criticat sentința primei instanțe pentru următoarele motive:
Recurentul consideră că în mod greșit prima instanță a obligat pârâta doar la emiterea unei adeverințe potrivit modelului cadru prevăzut de H.G.nr. 113/2011, necesară în vederea acordării ajutorului de șomaj.
În acest mod, se consideră că instanța a acordat mai puțin decât s-a cerut, apreciind probabil că între cele două adeverințe solicitate există identitate de conținut, prima excluzând-o pe cea privitoare la eliberarea unei adeverințe privind vechimea în muncă, funcția, veniturile salariale obținute pe perioada raporturilor de muncă și atestarea plății la zi a contribuțiilor sociale în condițiile legii.
Ori, se arată că, așa cum decurge din fundamentarea în fapt și în drept a cererii introductive de instanța, cu precizarea explicită a capetelor de cerere supuse analizei instanței, între cele două adeverințe solicitate există independență atât cu privire la conținut și temeiul legal, precum și cu privire la scopul și beneficiul decurgând din eliberarea acestora, în sensul că prima adeverință se eliberează după modelul cadru prevăzut de H.G. nr.113/2011 și este necesară pentru acordarea ajutorului de șomaj, iar cea de-a doua decurge din raporturile de muncă, cu atestarea elementelor esențiale ale acestuia, în condițiile legii, cu identificarea numărul de înregistrare al contractului individual de muncă, a perioadei efectiv lucrate, a funcției, normei de muncă/timpul efectiv lucrat, a venitului brut realizat în perioada angajării și a mențiunii referitoare la reținerea și virarea tuturor contribuțiilor conform legislației în vigoare, necesară în vederea recunoașterii dreptului la pensie.
Recurentul mai solicită să se constate că intimata-pârâta a depus la dosarul cauzei o copie a adeverinței eliberate după modelul prevăzut în H.G. nr.113/2011 (adeverința 27/_ ), dar, așa cum a reținut și instanța de fond, nu s-a făcut dovada comunicării acesteia reclamantului, în condițiile legii.
Se mai arată că cele doua adeverințe nr.28/_ și nr.57/_, așa cum a reținut și instanța de fond, "au caracter incomplet, cuprinzând referiri limitate la anumite aspecte privind raporturile de munca ale reclamantului, neconstituind o executare a obligației legale a angajatorului".
În drept, se invocă disp.art.304 pct.9, art.3041și art.312 Cod.proc.civilă.
Recurenta-pârâtă S.C.";Q. ";S.R.L. a invocat următoarele motive de recurs:
În fapt, recurenta arată că reclamantul A. C. C., ca urmare a solicitării în data de_ a unei adeverințe în temeiul H.G.nr.113/2001, de care societatea a luat cunoștință la data de_, fără a aștepta expirarea termenului legal de 30 de zile pentru a primi un răspuns, în mod tendențios, pe_, a reclamat-o atât la Secția Mixtă contencios Administrativ Fiscal și Conflicte de Munca și Asigurări Sociale a Tribunalului C., cât și la ITM S. .
În realitate, se arată că, potrivit dovezilor atașate, în termen legal, a transmis adeverințele întâi prin e-mail și apoi, neavând niciun răspuns/observație la adeverințele întocmite, a transmis prin Poșta Română originalele adeverințelor, dar reclamatul nu a binevoit să le primească/ridice în perioada de 10 zile, astfel încât acestea au fost trimise înapoi societății, fiind atașate la întâmpinarea depusă la dosar, împreună cu noi exemplare depuse în original, atât pentru instanță, cât și pentru reclamant.
Dovadă că instanța a interpretat eronat cadrul legal și a schimbat în mod tendențios și vădit natura și înțelesul de lămurit consta în faptul că:
Se mai arată că în mod greșit prima instanță a făcut referire și la art. 18 pct. 1-2 din HG 174/2002 - pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, care se referă doar la situația "persoanelor cărora le încetează raporturile de muncă" la inițiativa angajatorului - pentru a beneficia de prevederile Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, ori, reclamantului A. C. C. i-a încetat contractul prin acordul părților, în lunaaprilie 2006.
Recurenta mai susține că reclamantul, în e-mailul transmis pe_ precizează că adeverința îi este necesară pentru a demonstra la AJOFM C. un stagiu de cotizare mai mare de 20 de ani, astfel încât la pct.B nu este necesară completarea tabelului respectiv.
Se arată că în mod eronat prima instanță a reținut că a refuzat să elibereze adeverințele solicitate.
Având în vedere că a depus la dosar în dublu exemplar original cele două adeverințe solicitate de reclamat, că tabelul la care se face referire în considerentele sentinței civile că ar fi incomplet nu era de fapt necesar, recurenta a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant ca fiind nefondată.
În drept, se invocă disp.art. 304 alin. 8,9 Cod. proc. civilă.
De asemenea, solicită cheltuieli de judecată necesare deplasării pentru verificarea documentelor existente / ramase la dosar și angajării unui apărător în acest sens.
Recurenta-intimată S.C.";Q. ";S.R.L. a formulat întâmpinare
, solicitând respingerea recursului declarat de reclamant ca fiind neîntemeiat.
Analizând recursul formulate de pârâta S.C.";Q. ";S.R.L., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul A. C. C. a solicitat fostului angajator, la data de _
, eliberarea unei adeverințe în temeiul legii H.G.nr.113/2001 și această cerere a fost soluționată de către societatea recurentă, prin eliberarea adeverinței nr. 27/_, fila nr.24 dosar de fond.
Din înscrisul depus la fila nr.18 dosar de fond, rezultă că reclamantul, prin corespondența purtată în formă electronică cu societatea la data de_, a precizat într-adevăr că adeverința îi este necesară pentru a putea demonstra la AJOFM C. că a realizat un stagiu de cotizare mai mare de 20 de ani, menționând chiar că: ".. la pct.B nu este necesară completarea tabelului respectiv";.
Mai mult, în recurs a fost depus răspunsul A.J.O.F.M. C. nr.12124/_ către societatea recurentă (fila nr.29 dosar recurs), din care rezultă că adeverința eliberată: "…este corect completată în cazul în care perioada menționată se utilizează doar pentru calculul tranșei și cuantumului indemnizației de șomaj.";
Se mai reține că, prin înscrisurile depuse la filele nr.22,23 dosar de fond, recurenta a probat că a trimis, prin poștă, la data de_, originalul adeverinței nr. 27/_, reclamantului, care însă nu a fost ridicat de către acesta în timp util, fiind returnat societății.
De asemenea, această adeverință a fost depusă și comunicată reclamantului și în cursul judecării fondului cauzei, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de ședință din data de_ .
Prin urmare, Curtea constată că societatea și-a îndeplinit obligația de a elibera reclamantului adeverința solicitată în temeiul legii H.G.nr.113/2001, astfel încât prima instanță trebuia să constate că această cerere a rămas practic fără obiect.
Având în vedere dispozitivul sentinței recurate, din care rezultă că pârâta ar fi fost obligată să elibereze reclamantului o adeverință privind vechimea în muncă și veniturile brute realizate lunar pentru care s-au reținut și virat contribuțiile sociale, aferente perioadei lucrate, Curtea constată că adeverințele nr.28/_ și nr.57/_ au fost eliberate de către societatea recurentă potrivit art.34 alin.5 din Codul muncii, cu respectarea art.40 alin.2 din același cod, atestând activitatea desfășurată de către acesta în perioada_ -_, în temeiul contractului individual de muncă înregistrat la I.T.M. Iași sub nr.510215/_, perioadă care, conform disp.art.16 alin.4 din Codul muncii republicat, constituie vechime în muncă și menționând că, potrivit legislației în vigoare, "…a depus declarațiile specifice la instituțiile de resort";, declarații ce cuprind veniturile lunare pentru care s-au plătit în această perioadă contribuțiile sociale.
Curtea mai reține că reclamantul a precizat că cea de-a doua adeverință i- ar fi oricum necesară pentru stabilirea drepturilor de pensie în sistem public, ori,
fiind vorba despre un contract de muncă executat în perioada_ -_, având în vedere cadrul legal stabilit după data de_, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, punctajul anual realizat după această dată se stabilește doar pe baza declarațiilor nominale depuse de către angajator, ce au valoarea unor declarații pe proprie răspundere, și nu pe baza adeverințelor pe care angajatorul le eliberează salariatului.
Conform disp.art.6 din legea nr.19/2000 și art.A.I.1 alin.1, 3 și 4 din Ordinul nr.340/2001, după data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, asigurarea evidenței nominale a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat se realizează pe baza declarației privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat.
În situația în care se constată erori în cuprinsul declarațiilor nominale, indiferent de motivele care au cauzat producerea acestora, și/sau modificarea datelor pe baza cărora se asigură stagiul de cotizare și punctajul mediu anual al asiguratului, angajatorii au obligația să depună o declarație rectificativă la casa teritorială de pensii unde a fost depusă și declarația nominală pe care o modifică.
Se mai prevede că declarația nominală și declarația rectificativă au regimul juridic al unor declarații pe propria răspundere.
Potrivit disp.art.28 din O.G nr.86/2003, persoanele juridice și persoanele fizice care au calitatea de angajator sau entitatile asimilate angajatorului au obligația să declare contribuțiile sociale datorate lunar, pana la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale. Declararea se face la unitățile subordonate ale M. ui Finanțelor P. e unde sunt luate în evidență ca plătitori de impozite și taxe. Termenul de declarare a contribuțiilor sociale constituie și termen de plată.
Prin urmare, reclamantul are posibilitatea de a solicita, pentru perioadele de stagiu de cotizare ulterioare datei de_, casei de pensii-serviciul stagii de cotizare și arhive- o adeverință care să sintetizeze datele cuprinse în declarațiile transmise de către angajatori privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat.
Analizând recursul formulate de reclamantul A. C. C., se reține că acesta este nefondat, pentru considerentele deja expuse în motivarea soluționării recursului formulat de către societatea recurentă, la care mai trebuie adăugate următoarele argumente:
Tocmai având în vedere disp.art.6 din legea nr.19/2000 și art.A.I.1 alin.1, 3 și 4 din Ordinul nr.340/2001, legiuitorul a reglementat, în Legea nr.19/2000,
doar în capitolul privind "Dispozițiile tranzitorii";, la art.160 alin.7, modul de
soluționare a cererilor privitoare la orice acte prevăzute de lege pentru a face
dovada vechimii în muncă și a stagiului de cotizare, necesar e în vederea stabiliri i
sau completării dosa rului de pensionare,
prevederi care trebuie astfel interpretate sistematic, conform disp.art.1267 din Codul civil, în corelare cu alin.1 al aceluiași articol, care se referă doar la vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a acestei legi.
Acest articol 160 alin.7 prevede, desigur, în situațiile în care este aplicabil, că la aceste cereri se va răspunde de către foștii angajatori în scris, în termen de
30 de zile, prin scrisoare recomandată, doar în cazul în care acest lucru este cerut prin petiția inițială.
De asemenea, art.166 din Legea nr.263/2010
prevede că, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 și data intrării
în vigoare a acestei legi,
se utilizează venitul brut realizat care a constituit, conform legii, baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, așa
cum a fost înscris în declarația privin d evidența nominal ă a asiguraților și a
obligațiilor de plată către bugetul de stat sau, după caz, în de clarația de asigurare
sau în contractul de asigurare socială.
De altfel, și disp.art.123 -127 din H.G.nr.275/2011 privind Normele de
aplicare a Legii nr.263/2010, se referă doar la adeverințe eliberate de către foștii
angajatori pentru a proba stagii de c otizare, venituri realizate și condiții de
muncă, pentru perioadele anterioare datei de_ .
Prin urmare, legislația specială de asigurări sociale nu mai recunoaște, deci
nici nu mai poate cuprinde reglementări privind necesitatea eliberării unor
adeverințe de către foștii angajatori în scopul probării unor stagii de cotizare,
venituri realizate și condiții de muncă, pentru perioadele ulterioare datei de _
, aceștia având doa r obligația de a tra nsmite lunar declar ația privind evidența
nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul de stat și eventuale
declarații rectificative, atunci când aceasta se impune.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc. civilă, se va admite recursul declarat de pârâta S.C.";Q. ";S.R.L.
, se va modifica în tot sentința primei instanțe și, în consecință, se va respinge acțiunea formulată de reclamantul A. C. C. în contradictoriu cu societatea pârâtă și se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. C. C., împotriva aceleiași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta S.C.";Q. ";S.R.LS împotriva sentinței civile nr.11396 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în tot și în consecință respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A. C. C. în contradictoriu cu pârâta S.C.";Q. ";S.R.L..
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. C. C. împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.: C.M./V.R.;
2 ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalul Cluj: I. P. .
