Decizia civilă nr. 173/2013. Ordonanță președințială. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 173/A/2013
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta DS C. -N. împotriva sentinței civile nr. 13054 din 19 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâtul intimat P. L. M., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei apelante, av. M. Flavia și pârâtul intimat personal și asistat de av. Maier Flavia.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a urmat procedura prevăzută de art. XV din Legea nr. 2/2013, s-a formulat întâmpinare din partea pârâtului intimat și răspuns la întâmpinare din partea reclamantei apelante.
Curtea pune în discuție faptul că prin întâmpinarea formulată, pârâtul intimat a ridicat problema timbrajului.
Reprezentanta reclamantei apelante arată că potrivit dispozițiile art. 55 din
O.U.G. nr. 80/2013, pentru cererile și acțiunile introduse până la intrarea în vigoare a acestei O.U.G., taxele judiciare de timbru se stabilesc și se plătesc în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor, astfel la data formulării cererii era în vigoare și se aplica Legea nr. 146/1997, potrivit căreia în apel s-a achitat 50% din taxa datorată la fond, apelul fiind legal timbrat.
Curtea, după deliberare, având în vedere cererea introductivă de instanță și modul de formulare a acesteia, constată că în cauză devin incidente dispozițiile art. 270 Codul muncii, astfel încât apelanta nu datora taxă judiciară de timbru.
Curtea solicită reprezentantelor părților să precizeze ce înțeleg prin formularea "ca instanța să se pronunțe până la rămânerea irevocabilă a deciziei nr. 01 din_ de desfacere a contractului individual de muncă";.
Reprezentanta reclamantei apelante arată că la data formulării ordonanței președințiale nu trecuseră cele 30 de zile în care pârâtul putea formula contestație împotriva deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, precizând că până în momentul de față decizia și-a produs efectele, însă urmează ca asupra acestora să se revină, urmare contestației formulate de către intimat, în funcție de soluția ce se va pronunța în contestație, pârâtul își va relua sau nu activitatea în cadrul societății.
Reprezentanta pârâtului intimat arată că decizia de desfacere a contractului individual de muncă și-a produs deja efectele, pârâtul nu mai este angajatul societății, până la primul termen de judecată al ordonanței președințiale era deja înregistrat litigiul de muncă, sens în care reclamanta putea să-și precizeze solicitarea, instanța de recurs fiind învestită cu soluționarea ordonanței
președințiale până la rămânerea irevocabilă a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă.
Curtea solicită reprezentantelor părților să precizeze dacă a existat un procesul-verbal de predare-primire a autoturismului, un contract de comodat, etc., prin care societatea apelantă să-i fi încredințat pârâtului intimat autoturismul în baza raportului de muncă.
Reprezentanta reclamantei apelante arată că nu au existat astfel de înscrisuri, pârâtul fiind căsătorit anterior cu asociatul unic al societății reclamante iar autoturismul a fost utilizat în desfășurarea activității acesteia.
Reprezentanta pârâtului intimat arată că autoturismul nu a fost folosit niciodată pentru deservirea activității societății.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei apelante solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială și obligarea pârâtului la predarea autoturismului Volkswagen Jetta și a actelor autoturismului către reclamantă, pentru considerentele expuse în memoriul de apel, pe care le susține și oral, arătând că la momentul declarării apelului nu cunoștea motivele respingerii ordonanței președințiale, constatând apoi că instanța de fond a apreciat îndeplinite condițiile neprejudicierii fondului și vremelniciei însă nu a considerat îndeplinită condiția urgenței. Consideră că urgența este determinată de imposibilitatea reclamantei apelante de a-și utiliza bunul în desfășurarea activității, care impune deplasarea la punctele de lucru pe care le are pe raza județului. Susținerea pârâtului că autoturismul ar fi proprietatea sa nu are nici un suport juridic. Pârâtul nu a arătat nici un motiv real pentru care refuză predarea autoturismului. Solicită restituirea taxei judiciare de timbru achitată la fond și în apel. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată la fond.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, pentru motivele din întâmpinare, arătând că se impune soluționarea ordonanței președințiale în limitele investirii instanței prin cererea formulată, respectiv până la rămânerea irevocabilă a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, decizie care și-a produs efectele. Criticile formulate sunt nefondate, reclamanta nu a produs nici o probă prin care să dovedească urgența. Arată că reclamanta își poate valorifica dreptul pretins pe calea dreptului comun. Nu s-a dovedit în cauză faptul că autoturismul este necesar desfășurării activității societății sau că activitatea acesteia ar fi perturbată prin lipsa autoturismului, care nu a fost folosit pentru transportul sau deplasarea angajaților și nu are dotările necesare pentru transportul medicamentelor.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 13054 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta S.C. DSR.L. în contradictoriu cu pârâtul P. L. M., fiind obligată reclamanta la plata în favoarea pârâtului a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Autoturismul în litigiu se află în proprietatea societății reclamante după cum reiese din certificatul de înmatriculare depus la dosarul cauzei iar pârâtul nu a prezentat niciun document care să dovedească în vreun fel dreptul său de a utiliza acest autoturism.
Instanța a apreciat astfel că în speță există aparența dreptului în favoarea reclamantei și a considerat că nu prezintă relevanță în relațiile anterioare dintre pârât și societatea reclamantă sau administratorul acesteia.
T. ul a apreciat că în speță ar fi îndeplinită și condiția neprejudecării fondului pe calea ordonanței președințiale întrucât orice măsură s-ar dispune pe calea ordonanței președințiale, în cadrul judecării pe fond a litigiului s-ar putea dispune și o măsură contrară Din același motiv instanța a apreciat că în speță este îndeplinită și condiția vremelniciei.
Cu toate acestea tribunalul a apreciat că în speță nu este îndeplinită condiția urgenței, necesară pentru pronunțarea unei ordonanțe președințiale.
Astfel, reclamanta nu a făcut dovada că autoturismul în cauză îi afectează grav desfășurarea activității, mai ales că, după cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei, există și alte autoturisme înmatriculate pe numele său.
Instanța a apreciat în acest context, chiar dacă există o puternică aparență de drept în favoarea reclamantei, că nu există niciun motiv pentru a nu se urma calea dreptului comun. Nu există niciun motiv care să justifice soluționarea cererii de restituire a autoturismului reclamantei cu o celeritate mult sporită față de cea cu care se judecă procesele care în general au ca obiect obligarea pârâtului la restituirea către reclamant a unor bunuri la care acesta este îndreptățit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta DS
, solicitând admiterea apelului în baza dispozițiilor art. 480, alin. 2 C.pr.civ. și schimbarea în tot a sentinței civile atacate, în sensul de a admite cererea de ordonanță președințială și, pe această cale, să fie obligat pârâtul la predarea autoturismului marca Volkswagen tipul Jetta, cu număr de înmatriculare_, serie șasiu WVWZZZ1KZ8M086882, împreună cu toate actele autoturismului (carte de identitate, certificat de înmatriculare, asigurare obligatorie, chei), proprietatea recurentei, aflat în posesia pârâtului, în caz contrar să fie autorizată apelanta, prin reprezentant, să ridice autoturismul de oriunde acesta s-ar afla, până la rămânerea irevocabilă a deciziei nr. 01 din_ de desfacere a contractului individual de muncă al pârâtului.
În motivare arată că sunt întrunite condițiile speciale ale ordonanței președințiale.
Așa cum a arătat în fața instanței de fond, urgenta este determinată de imposibilitatea apelantei de a utiliza bunul în desfășurarea activității, aceasta activitate fiind în desfășurare și deținerea bunului de către un terț îi aduce grave prejudicii pecuniare.
În mod evident, la rămânerea irevocabila a contestației ce a fost promovata de către pârât urmează ca în funcție de soluția instanței, pârâtul să își reia sau nu activitatea în cadrul apelantei, până atunci nefiind justificat în niciun fel deținerea autoturismului.
Prin soluția ce se va da, instanța nu prejudecă fondul contestației împotriva deciziei de desfacere a contractului de munca, păstrarea deciziei sau desființarea ei neimpietând asupra bunurilor pe care pârâtul are dreptul să le folosească în cadrul apelantei.
Caracterul vremelnic al cererii exista și el, apelanta solicitând admiterea cererii până la rămânerea irevocabila a deciziei de încetare a contractului individual de munca, astfel încât având în vedere promovarea contestației de către pârât, caracterul vremelnic este determinat de acea soluție.
Prin actele de la dosar, a dovedit dreptul de proprietate asupra bunului în litigiu, pârâtul refuzând absolut nejustificat să ne restituie bunul deținut.
Toate apărările pârâtului nu au absolut nicio legătură cu prezenta cauză, invocarea partajului neavând legătură nici cu contestația sa împotriva deciziei de desființare a postului.
Pârâtul confunda relațiile de munca cu cele personale, invocând fosta căsătorie cu asociatul unic al apelantei, care pe lângă faptul ca este prezentata într- un mod deformat față de realitate, nu are nicio legătura cu prezenta speța. Astfel, toate cele invocate de către pârât nu au legătura cu prezenta speța, pârâtul recunoscând că în prezent deține autoturismul fără niciun drept, ceea ce îi cauzează prejudicii.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 4 noiembrie 2013 intimatul P. L. -
a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate, ca fiind temeinică și legală, precum și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea cauzei, în cuantum de 500 lei.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin demersul juridic dedus judecății, reclamanta apelantă DS a solicitat obligarea pârâtului P. L. -M., la predarea autoturismului marca Volkswagen tipul Jetta, cu număr de înmatriculare_, serie șasiu WVWZZZ1KZ8M086882, împreună cu toate actele autoturismului (carte de identitate, certificat de înmatriculare, asigurare obligatorie, chei), proprietatea recurentei, aflat în posesia pârâtului, în caz contrar să fie autorizată apelanta, prin reprezentant, să ridice autoturismul de oriunde acesta s-ar afla, până la rămânerea irevocabilă a deciziei nr. 01 din_ de desfacere a contractului individual de muncă al pârâtului.
În vederea valorificării cererii, apelanta reclamantă a recurs la procedura specială a ordonanței președințiale, procedură reglementată de dispozițiile art. 996 și urm. C.pr.civ., cu privire la care legiuitorul a instituit trei condiții de admisibilitate - urgența, caracterul vremelnic al măsurii care se cere a se lua pe această cale, respectiv neprejudecarea fondului cauzei - condiții ce trebuie întrunite cumulativ.
Raportat la textele legale menționate, Curtea constată că prima instanță a soluționat în mod legal și temeinic cauza dedusă judecății, prin aplicarea corectă a normelor legale menționate.
Referitor la condiția urgenței, Curtea reține că aceasta subzistă atunci când luarea măsurii este justificată pentru păstrarea unui drept, care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Atât doctrina, cât și jurisprudența au precizat că instanța trebuie să arate împrejurările din care se deduce existența urgenței, respectiv ce anume s-ar periclita, dacă s-ar refuza părții dreptul de a recurge la această procedură specială. De asemenea, aceasta trebuie să persiste pe tot parcursul judecății.
În cauză, reclamanta apreciază că este justificată condiția urgenței, prin aceea că se află în imposibilitate de a utiliza bunul care se află în proprietatea sa în desfășurarea activității, prin aceasta cauzându-i-se grave prejudicii pecuniare.
Curtea apreciază că astfel de motive țin de temeinicia pretențiilor pe fond, simpla invocare a lor nefiind suficientă pentru a fundamenta admiterea cererii pe calea ordonanței președințiale, în condițiile în care apelanta reclamantă nu a arătat și nu a probat în ce ar consta caracterul iminent al producerii unui prejudiciu și mai ales care ar fi considerentele care ar putea crea convingerea că un astfel de prejudiciu nu ar putea fi reparat ulterior.
Referitor la caracterul vremelnic al măsurii ce se solicită a fi luată pe calea ordonanței președințiale, Curtea constată că apelanta a solicitat obligarea pârâtului la predarea autoturismului "până la rămânerea irevocabilă a deciziei nr. 01 din_ de desfacere a contractului individual de muncă"; al pârâtului, rămânerea
"irevocabilă"; a deciziei fiind discutabilă în circumstanțele particulare ale cauzei în care este vorba de o decizie de desfacere a unui contract individual de muncă care
și-a produs efectele la data la care aceasta a fost comunicată pârâtului, potrivit prevederilor art. 77 C.muncii.
Este adevărat că Decizia nr. 01 din_ de desfacere a contractului individual de muncă al pârâtului intimat a fost contestată în dosarul nr._ aflat pe rolul T. ului C., însă Curtea constată că prin contestația formulată nu s-a solicitat suspendarea deciziei de concediere, astfel că aceasta și-a produs efectele.
Pe de altă parte, Curtea constată că în prezenta cauză apelanta reclamantă nu a solicitat luarea măsurii vremelnice până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul T. ului C., pentru a se putea considera că măsura dispusă ar fi dependentă de soluția pe care instanța o va pronunța în acel dosar.
Reținând că legiuitorul condiționează admisibilitatea ordonanței președințiale de îndeplinirea cumulativă a celor trei cerințe mai sus menționate și constatând că în circumstanțele cauzei cerința urgenței și caracterul vremelnic al măsurii nu sunt îndeplinite, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiată cererea reclamantei.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat urmând a păstra ca legală și temeinică hotărârea atacată.
În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 1 C.pr.civ., apelanta DS C. -N. va fi obligată să plătească intimatului P. L. M., suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta DS cu sediul procesual ales în C. -N., Bd-ul 21 decembrie 1989, nr. 23-35, ap.45, jud. C., înmatriculată la ORC C. sub nr. J_, CUI 8293682, împotriva Sentinței civile nr. 13054 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Obligă pe apelanta DS C. -N. să plătească intimatului P. L. M. domiciliat în C. -N., str. G. D. nr. 26, sc. 2, ap.13, jud. C., CNP 1., suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATOR
-R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: B. G. Z.
