Decizia civilă nr. 1762/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1762/R/2013
Ședința publică din data de 9 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. | C. | G. |
JUDECĂTOR: G. | -L. | T. |
GREFIER: N. | N. |
S-a luat în examinare, după casarea cu reținere spre rejudecare, acțiunea formulată de reclamantul V. ION în contradictoriu cu pârâta S.C. V. DSR.L., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamantul a transmis la dosar note de ședință iar pârâta, prin administratorul societății SC V. D., prin scriptul transmis la dosar, arată că Besoiu I. nu mai este angajatul firmei, că acesta este angajat al S.C. Păcurariu Trans Speed S.R.L. ca și conducător auto și se află în delegație în Cehia.
Curtea, având în vedere că, în pofida solicitărilor instanței, la două termene de judecată, de a se preciza de către reclamant numărul curselor pe care susține că le-a efectuat, perioada efectuării acestora, orașele de plecare și cele de sosire, durata fiecărei curse, reclamantul nu a făcut nici o precizare în acest sens, nu mai apreciază necesară revenirea cu o nouă adresă la acesta.
Cu privire la cererea reclamantului privind citarea martorului Besoiu I., instanța apreciază că nu se mai impune citarea acestei persoane întrucât nu se conturează aspectele de fapt în contra cărora s-a propus această probă.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere faptul că părțile au solicitat judecata și în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
asupra cauzei civile de față, reține:
Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus după strămutare de pe rolul Tribunalului A., reclamantul V. I. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta S.C. V. DS să dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite perioadei lucrate la aceasta societate, în valoare de 2.381,4 lei, aferente perioadei_ -_ ; la plata contribuțiilor la fondurile sociale: CAS, șomaj, pensii, impozit conform legii pentru perioada lucrata în societate în valoare de 624 lei; la plata sporurilor cuvenite perioadei lucrate: spor de noapte, spor pentru munca suplimentara, indemnizație de concediu, spor
pentru munca prestata în zilele de sâmbăta și duminica; spor pentru munca prestata în zilele declarate libere legal, precum și a tuturor sporurilor prevăzute în contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi în valoare de 4.229,18 lei; la plata diurnelor cuvenite conform curselor efectuate în afara României în valoare de 8.875,86 lei; la plata sumei de 5. 0000 lei daune reprezentând lipsa periodei lucrate ca și vechime în munca înregistrată.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea
acțiunii ca nefondată, învederând că reclamantul nu a avut raporturi de muncă cu societatea pârâtă, ci cu S.C. Păcurariu Trans Speed S., societate al cărei administrator este același. De altfel între aceste părți a existat dosarul nr._ ce a avut același obiect și care a fost declinat în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud. Reclamantul a încheiat contractul individual de muncă cu S.C. Păcurariu Trans Speed S. nr. 1/_ pe o perioadă de 5 luni, având funcția de conducător auto. În aceste condiții raporturile de muncă urmează a le raporta la această societate, cu care este în litigiu.
Prin concluzii scrise reclamantul a explicitat sumele de bani pretinse:
2.381,4 lei aferent perioadei_ -_ reprezentând drepturi salariate, contribuții procentuale aferente salariului brut de 833 lei ( 756 lei +5% spor vechime, cas individual 10,5 % =87 lei x 3 luni = 261 lei, șomaj 0,5% =4 lei X3 luni =12 lei, asigurări de sănătate 5,5% = 46 lei x 3 luni = 138 lei, impozit pe salar - 71 lei = 213 lei, așadar total contribuții neachitate în valoare de 624 lei; contravaloare zile de concediu neefectuate în natura proporțional cu perioada lucrata: total zile cuvenite / 12 luni= 20 zile, zile /luna= 1.6 X 3 luni (perioada lucrata)= 4,8 zile, la un salar brut de 833 lei ron/luna, pentru ora lucrata, calculat la un număr de
160 ore lunar = 5,2 lei /ore X 38,4 ore (echivalentul a 4,8 zile concediu neefectuate)= 199,68 lei, spor de noapte pentru orele lucrate noaptea= 6,5 lei ( 5,2 lei /ora +25% spor ore de noapte) X 170 ore lucrate noaptea = 1.105 lei, spor munca desfășurata în zilele declarate legal liberei sâmbăta +duminica+ sărbătorile legale) =5,35 lei/ora (cuprinzând sporul de 0,15 % pentru orele suplimentare) X 170 ore= 909,5 lei, spor munca desfășurata noaptea: 6,5 lei/ora (cuprinzând sportul de 25% pentru orele lucrate noaptea) X170 ore= 455 lei, spor munca suplimentara (100 % conform codului muncii): 10,4 lei X 150 ore suplimentare = 1.560 lei, rezultând un total de 4.229,18 sporuri neechitate, H.G. nr. 518/1995 cu modificări diurna cuvenita/zi în care s-a aflat în afara tarii este de 30,19 euro/zi ( în medie) X 70 zile = 2.113,3 euro, la un curs de 4.2 lei = 8.875,86 lei diurna neacordata.
Prin sentința civilă nr. 941/F din_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud
, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea, fără cheltuieli de judecată.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 6/R/_, pronunțată în acest dosar, decizie în care s-au redat și considerentele sentinței și prin care s-a dispus casarea sentinței și reținerea cauzei pentru rejudecare pe fond.
Prin decizie, s-au reținut dispozițiile art. 312 alin. 3 și 4 C.proc.civ., anume că modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi, iar în caz de casare, curțile de apel vor rejudeca pricina în fond.
S-a constatat că aparent, părțile au încheiat un contract individual de muncă, fiind depusă o copie a acestuia la dosarul de fond (filele 14-16 în dosarul Tribunalului Bistrița Năsăud), cu precizările reclamantului că acesta ar fi fost încheiat fictiv, în sensul că numărul de înregistrare a fost atribuit altui contract.
Practic, toate susținerile reclamantului tind spre demonstrarea existenței unui contract individual de muncă, în sensul acordului de voințe dintre părți (negotium), iar specificările pe care le face cu privire la fictivitatea contractului
vizează de fapt înscrisul (instrumentum), despre care susține că poartă numărul de înregistrare al altui contract de muncă înregistrat, acela, la ITM A. .
Or, în mod evident, față de perioada la care se raportează reclamantul, fiind în vigoare art. 16 Codul muncii în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 40/2011, forma scrisă a contractului individual de muncă nu era necesară nici măcar ad probationem (pentru probă), fiind acceptată dovedirea raporturilor de muncă chiar și în lipsa unui înscris.
Nu poate fi reținută susținerea tribunalului conform căreia raporturile juridice dintre părți ar fi expresia unui contract civil, în condițiile în care ceea ce afirmă reclamantul este desfășurarea unei activități salariale de conducător auto, sens în care arată că a primit de la angajator un înscris, anume, contractul individual de muncă pe numele său, purtând numărul de înregistrare al altui contract individual de muncă ce a fost înregistrat la ITM A., tocmai pentru a putea prezenta acest înscris autorităților în vederea desfășurării activității sale salariale.
Fiind afirmată existența unui contract individual de muncă de către reclamant, în contradicție cu susținerile pârâtei, aceasta din urmă era datoare a defini tipul acestui alt contract pe care susține că l-ar fi încheiat cu reclamantul și să îl dovedească, ceea ce nu a făcut.
S-a constatat, pentru o deplină dezlegare a speței, necesitatea suplimentării probatoriului pentru clarificarea naturii raporturilor juridice dintre părți și, în condițiile în care nu s-a specificat prin acțiune și prin precizările ulterioare ale poziției procesuale a reclamantului câte curse externe s-ar fi efectuat și alte detalii legate de acestea, și în scopul de a se putea verifica în cauză corectitudinea calculului pe care îl propune reclamantul pentru diurnă.
De asemenea, în justificarea afirmațiilor sale, reclamantul a depus la dosar copii după certificate de desfășurare a activității conforme regulamentului CE nr. 561/2006, aferente unor transporturi externe efectuate de acesta, în care sunt trecute numele reclamantului la "conducător auto"; și societatea pârâtă la
"numele întreprinderii";, însă aferente, aceste documente, unei alte perioade decât cea pe care o vizează reclamantul prin acțiune.
Totodată, în contextul în care în mod constant, pârâta a susținut că raporturile de muncă pe care le-a avut reclamantul s-au derulat cu o altă societate, condusă de același administrator, anume, S.C. PĂCURARIU TRANS SPEED S.R.L., Curtea a constatat necesar a se verifica și aceste aspecte. De altfel, s-a acvirat la dosarul de fond, însă pe cale scurtă și cu dezacvirare, dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud, format în urma declinării de competență de la Tribunalul Alba în dosarul nr._, ce are ca obiect un litigiu similar, purtat cu S.C. PĂCURARIU TRANS SPEED S.R.L., fiind necesară reacvirarea acestuia pentru clarificarea apărărilor formulate în prezenta cauză de pârâta intimată.
În rejudecarea fondului, Curtea constată următoarele:
Așa cum s-a reținut și prin decizia de casare, ce face corp comun cu prezenta, înscrisurile depuse la dosar de către reclamant dovedesc existența unui contract individual de muncă încheiat între părțile din prezentul litigiu.
Aceste înscrisuri nu au fost depuse decât după depunerea întâmpinării de către pârâtă, întâmpinare prin care aceasta a arătat că nu au existat aceste raporturi de muncă între părți (filele 12-13 dosar nr._ al Tribunalului A.
).
Ceea ce a determinat respingerea acțiunii de către Tribunalul Cluj, ulterior declinării competenței de către Tribunalul Alba, au fost afirmațiile făcute de reclamant prin concluziile scrise (filele 11-13 dosar de fond), prin care a arătat:
"Nu am fost angajat în cadrul societății, pârâta nefiind în măsură să prezinte
originalul contractului individual de muncă pentru că acesta nu există, nefiind de asemenea înregistrată în revisal angajarea mea în cadrul societății, deși avea această obligație. Astfel, plata salariului este pe deplin justificată. Anexez o copie după un contract individual de muncă fictiv încheiat cu societatea, pe care l-am solicitat depus în original de către pârâtă și pe care nu l-a depus pentru că nu există, numărul de înregistrare la Inspectoratul Teritorial de Muncă A. fiind atribuit altui contract. Acesta a fost încheiat pentru a-mi servi în cursele pe care le-am efectuat în afara țării, unde este obligatorie prezentarea în fața organelor abilitate a acestui document. De altfel, cu ocazia angajării nu mi-au fost prezentate spre studiere, semnare și comunicare fișa postului, cuprinzând atribuțiile de serviciu cu drepturile și obligațiile care rezultă din calitatea mea de salariat.";
S-a apreciat de către prima instanță că prin aceste afirmații, reclamantul își demontează propria pretenție privind prestarea unei activități în calitate de salariat.
Se constată însă, cum s-a arătat și prin decizia de casare, că susținerile reclamantului tind spre demonstrarea existenței unui contract individual de muncă, în sensul acordului de voințe dintre părți (negotium), iar specificările pe care le face cu privire la fictivitatea contractului vizează de fapt înscrisul (instrumentum), despre care susține că poartă numărul de înregistrare al altui contract de muncă, înregistrat, acela, la ITM A. .
Înscrisurile pe care reclamantul le-a depus, anexate la concluziile scrise ce au determinat repunerea pe rol a cauzei în primă instanță, constau în copia contractului individual de muncă ce poartă numărul 700731641 din_ (filele 14-16 dosar fond) și copiile a o serie de certificate de desfășurare a activității conforme regulamentului CE nr. 561/2006, aferente unor transporturi externe efectuate de reclamant, în care sunt trecute numele reclamantului la "conducător auto"; și societatea pârâtă la "numele întreprinderii";, însă aferente, aceste documente, unei alte perioade decât cea pe care o vizează reclamantul prin acțiune.
Față de aceste înscrisuri, depuse în copie, pârâta și-a exprimat poziția procesuală prin adresa înregistrată la instanță pentru termenul din_, prin care s-a arătat că reclamantul a avut raporturi de muncă cu S.C. Păcurariu Trans Speed S.R.L. și nu a încheiat nici un fel de act cu S.C. V. DSR.L., iar actele trimise, se arată că nu se știe de cine sunt semnate și nu aparțin pârâtei.
În schimb, în recurs, prin întâmpinare, pârâta intimată a arătat că "neaga afirmațiile reclamantului potrivit cărora timp de aproximativ 3 luni s-ar fi derulat raporturi de muncă, inexistența unui contract de munca fiind confirmată de însuși reclamant, care nu a făcut nici o dovada care să ateste susținerea sa. Prestarea activității de șofer este posibilă și în temeiul unei convenții civile, aspect confirmat și de reclamant. Așadar, chiar conduita reclamantului conduce la ideea că activitatea care a desfășurat-o benevol și aleatoriu timp de 3 luni, fără să fi convenit termenii contractuali specifici derulării raportului de muncă, nu este consecința încheierii și executării unui contract de muncă.
Fiind un act juridic bilateral și consensual legiferat de art.16 din codul muncii, contractul individual de munca se încheie prin acordul părților, ce presupune ca fiecare să-și fi exprimat în mod valabil, neechivoc și în deplină cunoștință de cauză voința de a contracta.
În cauză nu s-a invocat nici un considerent care să fi împiedicat încheierea contractului de muncă, iar din declarațiile reclamantului nu s-au dovedit între litiganți raporturi de muncă și nici de altă natură, timp de lucru, sarcini de serviciu, salarizare, durată contract, angajare sau mod de angajare";.
Se constată, din modul de formulare a poziției procesuale a pârâtei la fond și în recurs, faptul că dacă aceasta, inițial, neagă orice raport juridic cu reclamantul în perioada de referință, ulterior acceptă că s-au derulat astfel de raporturi, dar le califică drept convenție civilă, activitate prestată benevol și aleatoriu.
În aceste condiții, Curtea a solicitat pârâtei comunicarea certificatelor de desfășurare a activității emise de societate în perioada_ -_, pentru a se verifica conformitatea cu originalul a înscrisurilor cu acest titlu de puse de reclamant, întrucât în mod evident, aceste înscrisuri aparțin angajatorului și deci nu puteau fi depuse în original de către reclamant.
Or, pârâta nu a înțeles să dea curs solicitării instanței, răspunzând că nu dețin aceste înscrisuri "întrucât V. I. nu a desfășurat activitate la S.C. V. DSR.L., așa cum am menționat și în întâmpinarea anexată la dosar";.
În mod evident, această justificare nu este logică, deținerea sau nu a înscrisurilor fiind independentă de faptul ca reclamantul să fi desfășurat sau nu activitate la societatea pârâtă, întrucât solicitarea Curții nu a vizat depunerea acelor înscrisuri care îl vizau pe reclamant, ci a acelor înscrisuri aferente perioadei de referință.
Prin urmare, față de acest răspuns dat de intimată, Curtea a considerat că practic s-a refuzat depunerea de înscrisuri relevante și pe care reclamantul își întemeiază pretențiile, înscrisuri pe care societatea pârâtă le deține, sens în care, făcând aplicarea dispozițiilor art. 172-174 C.proc.civ., va socoti ca dovedite pretențiile reclamantului privitoare la prestarea unei activități în perioada _
-_, perioadă ce corespunde datelor ce reies din certificatele de desfășurare a activității (regulament (CE) nr. 561/2006 sau AETR (2)): astfel, în aceste certificate se face mențiune despre data de la care reclamantul a început a lucra în cadrul întreprinderii, anume, data de_, iar certificatele poartă date din luna aprilie 2011, atestând astfel că reclamantul a lucrat inclusiv până în această lună la acest angajator.
După cum s-a arătat și în decizia de casare, față de perioada la care se raportează reclamantul, fiind în vigoare art. 16 Codul muncii în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 40/2011, forma scrisă a contractului individual de muncă nu era necesară nici măcar ad probationem (pentru probă), fiind acceptată dovedirea raporturilor de muncă chiar și în lipsa unui înscris.
Nu poate fi reținută susținerea pârâtei conform căreia raporturile juridice dintre părți ar fi expresia unui contract civil, în condițiile în care ceea ce afirmă reclamantul este desfășurarea unei activități salariale de conducător auto, sens în care arată că a primit de la angajator un înscris, anume, contractul individual de muncă pe numele său, purtând numărul de înregistrare al altui contract individual de muncă ce a fost înregistrat la ITM A., tocmai pentru a putea prezenta acest înscris autorităților în vederea desfășurării activității sale salariale. Fiind afirmată existența unui contract individual de muncă de către reclamant, în contradicție cu susținerile pârâtei, aceasta din urmă era datoare a defini tipul acestui alt contract pe care susține că l-ar fi încheiat cu reclamantul
și să îl dovedească, ceea ce nu a făcut.
În plus, fiind atestat în certificatele de desfășurare a activității (regulament (CE) nr. 561/2006 sau AETR (2)) că reclamantul lucrează în cadrul întreprinderii, practic se atestă desfășurarea unei activități salariale, aceasta fiind regula în materia desfășurării unei activități pentru și sub autoritatea unei alte persoane, numite angajator, conform dispozițiilor art. 10 Codul muncii. Dacă angajatorul contestă calitatea acestui raport juridic ca fiind unul de muncă, trebuie să califice acest raport și să justifice această calificare, ceea ce pârâta nu a făcut.
Or, față de probele administrate în cauză, Curtea constată probată derularea unui contract individual de muncă între părți în perioada_ - _
, chiar dacă s-ar considera că părțile nu au încheiat înscrisul denumit "contract individual de muncă";, căruia, arată reclamantul, i s-a atașat în mod fictiv numărul de înregistrare la ITM al unui alt contract individual de muncă. Față de prevederile art. 173 pct. 3 C.proc.civ., instanța de recurs nu a putut solicita înfățișarea înscrisului în original de către angajator.
Ca atare, văzând dispozițiile art. 159 alin. 2 Codul muncii, ce stipulează dreptul salariatului, pentru muncă prestată, la un salariu exprimat în bani, Curtea va admite în parte cererea reclamantului și va dispune obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei_ -_ raportat la un salariu de bază brut lunar de 756 lei și spor de vechime de 5%.
Pentru a se stabili cuantumul acestui salariu de bază brut și dreptul la acordarea sporului de vechime, se au în vedere mențiunile din copia contractului individual de muncă încheiat între părți. Chiar dacă nu s-a depus originalul acestui înscris, fiind contestat de către pârâtă, susținerile privitoare la existența acestui contract, chiar în formă scrisă, se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, anume, acele certificate de desfășurare a activității întocmite pe numele reclamantului de către societate, iar data începerii activității trecută pe aceste certificate este identică cu cea din copia contractului individual de muncă de care se prevalează reclamantul.
În stabilirea întinderii drepturilor salariale solicitate, Curtea reține că deși reclamantul a specificat cuantumul exact al acestora, ca și al contribuțiilor la fondurile sociale, determinarea sumelor cuvenite cu acest titlu, respectiv care trebuie plătite de către angajator, presupune o determinare contabilă pentru care instanța nu are expertiza necesară, fiind suficient, pentru ca hotărârea judecătorească să aibă caracter executoriu, a se fixa elementele determinante în funcție de care părțile să poată face executarea.
Consecutiv acestei dispoziții, va fi obligată pârâta la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, aferent acestei perioade, în favoarea reclamantului, în aplicarea prevederilor art. 144 și art. 146 alin. 2 Codul muncii.
Totodată, va fi obligată pârâta la plata contribuțiilor obligatorii datorate de angajat aferent acestor drepturi.
Urmează a fi respinse ca nefondate celelalte pretenții, vizând obligarea pârâtei la plata sporurilor cuvenite perioadei lucrate: spor de noapte, spor pentru munca suplimentară, spor pentru munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică; spor pentru munca prestată în zilele declarate libere legal, precum și a tuturor sporurilor prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, în condițiile în care nu s-a probat de către angajat prestarea muncii în astfel de condiții.
Deși se afirmă de către reclamant, cu calcule exacte, prestarea unui anumit număr de ore noaptea, în zilele declarate legal libere, ori ca muncă suplimentară, acesta nu a răspuns solicitărilor repetate din partea instanței de a preciza numărul curselor efectuate, perioadele de efectuare a acestora, orașele de plecare și respectiv de sosire, durata curselor, cu alte cuvinte, date concrete care să poată fi apoi verificate prin solicitarea de scripte din partea angajatorului, relevante sub acest aspect.
Or, afirmând doar că a efectuat curse externe în perioada_ -_, fără să poată preciza nici un detaliu din cele solicitate de instanță, reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de a motiva practic acțiunea sub aspectul acestor pretenții, încălcând dispozițiile art. 112 pct. 4 C.proc.civ. și pe cele ale art. 129 alin. 4 C.proc.civ., ce dă dreptul judecătorului să ceară părților să prezinte explicații cu privire la situația de fapt pe care o invocă.
Pentru a deveni incident art. 272 Codul muncii, ce acordă angajatorului sarcina probei în conflictele de muncă, este necesar a se formula o acțiune deplin motivată, în așa fel încât omisiunea angajatorului de a furniza probele în apărarea sa să poată fi sancționată prin considerarea ca dovedită a poziției procesuale a angajatului. Practic, acest text de lege investește acțiunea formulată de angajat cu virtuțile unui interogatoriu asupra chestiunilor litigioase, încât omisiunea angajatorului de a proba în contra celor afirmate prin acțiune se califică în termenii stipulați de art. 272-274 C.proc.civ. Atunci, însă, când prin acțiune nu se afirmă o stare de fapt clară, nu poate fi aplicată prezumția dată de aceste texte de lege asupra unui calcul matematic nesusținut de afirmarea unor fapte concrete și descrise în detaliile lor.
Reclamantul a precizat nu număr exact de ore lucrate noaptea (170 ore), un număr de ore suplimentare (150), fără a putea însă, deși i s-a solicitat repetat, a preciza perioadele în care le-a efectuat.
Aceleași considerente sunt valabile și în ce privește solicitarea de acordare a diurnei, în condițiile în care nu s-au făcut precizările solicitate sub acest aspect.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul V. I. domiciliat în com. Cetate, sat Petriș, nr. 159, jud. Bistrița-Năsăud, cu domiciliu procesual ales în loc. A. I., Piața I. M., bl. 16 A, ap. 36, jud. A. în contradictoriu cu pârâta S.C. V. DS cu sediul în com. Pianu, loc. S., nr. 50, jud. A. și în consecință:
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a drepturilor salariale aferente perioadei_ -_ raportat la un salariu de bază brut lunar de 756 lei și spor de vechime de 5%.
Obligă pârâta la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, aferent acestei perioade, în favoarea reclamantului.
Obligă pârâta la plata contribuțiilor obligatorii datorate de angajat aferent acestor drepturi.
Respinge restul pretențiilor. Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
I. T. D. C. | G. | T. | G. | -L. |
Transferat de la instanță, semnează Președintele Curții de Apel C. ,
judecător V. M.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
GREFIER,
N. N.
