Decizia civilă nr. 593/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 593/R/2013
Ședința publică din data de 26 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. | C. | G. |
JUDECĂTOR: G. | -L. | T. |
GREFIER: N. | N. |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. AL Î.
P. C. EAN, respectiv recursul declarat de pârâtul C. J. C. împotriva sentinței civile nr. 11058 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ privind și pe intimata pârâtă Ș. S. C. DE R. ȘI D.
P. E. I. CRDEII C. -N., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului recurent - avocat Patricia G. din cadrul Baroului C., lipsind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta reclamantului depune la dosar copii ale adeverințelor nr. 254 și 255/_ emise de pârâta intimată Ș. Gimnazială Speiclă C. -N. conform cărora plata drepturilor salariale aferentă lunii aprilie 2009 a fost data de 8 mai 2009.
Reprezentanta reclamantului recurent declară că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri în probațiune sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului susține recursul solicitând admiterea lui, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță pentru membrele de sindicat Suciu N. și B. R. pentru drepturile salariale aferente perioadei 01.05. -_ iar pentru perioada aprilie 2009 lasă la aprecierea instanței. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11058 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._
s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_ invocată din oficiu de către instanță.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. AL Î.
P. C. EAN în numele membrilor de sindicat SUCIU N. și B. R. în contradictoriu cu pârâții Ș. S. LĂ C. DE R. ȘI DP E. I. și C. J. C. .
Pârâta Ș. S. LĂ C. DE R. ȘI DP E. I. a fost obligată în calitate de angajator, la calcularea și la plata către reclamanți a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, respectiv pentru SUCIU N. pentru
perioada_ și până la_ și pentru B. R. pentru perioada_ și până la_, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Paratul C. J. C. a fost obligat să aloce sumele necesare achitării drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul a promovat prezenta acțiune în numele membrilor de sindicat Suciu N. si B. R. ,
fapt care rezultă din adeverințele eliberate de către pârâta de rd.1 (f. 4-5).
Referitor la acțiunea reclamantului, anterior Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 93/_ a constatat că Legea 221/2008 privind aprobarea OG 15/2008 este constituțională însă Guvernul României a emis OUG 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin Legea 221/2008 și prin OUG 151/2008 ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost invocată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1,2 și 4 din OUG 136/2008 și prevederile art. I pct.2 și 3 din OUG nr. 151/2008.
Prin Decizia nr. 843/_ și Decizia nr.989/_ Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate si a constatat că disp.art. I pct.2 si 3 din OUG nr. 151/2008 pentru modificarea si completarea
O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr. 136/2008 si a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai in scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de
Parlament încalcă prevederile art. 1 alin.4, art. 61 alin. l si art.115 alin.4 din legea fundamentală si este contrară dispozițiilor art. 115 alin.6 coroborate cu cele ale art. 41 si art. 47 alin.7 din Constituția Românei.
Trebuie remarcat că atât prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.1/2009 cât și prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.31/2009 și art.2 din O.U.G. nr.41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008 ce au fost declarate neconstituționale.
Apoi conform Deciziei nr.3/_ a Î.C.C.J. privind recursul în interesul legii asupra efectelor Deciziilor Curții Constituționale nr.1221/2008, nr.842/_ și nr.989/_, prevederile O.G.nr.15/2008, așa cum au fost aprobate și modificate prin Legea nr.221/2008, constituie temei legal pentru plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice stabilite de către acest act normativ și drepturile salariale efectiv încasate.
Se cunoaște că elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect dar și cauza contractului individual de muncă. Este obiect deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege. Reținerile din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazul în care
datoria este scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Toți angajatorii, indiferent de forma de proprietate sunt obligați să depună la bancă, odată cu documentele pentru plata salariilor si documentația pentru plata contribuției datorate bugetului asigurărilor sociale de stat. În cazul neachitării, Casele teritoriale de pensii vor putea aplica măsuri de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite conform prevederilor legale privind executarea creanțelor bugetare.
În cazul lichidării administrative sau falimentului angajatorului, sumele datorate bugetului de stat se recuperează conform proceduri legale în această materie.
Potrivit dispozițiilor art.156 și art.163 din versiunea nemodificată a Codului Muncii, în vigoare la data nașterii drepturilor salariale solicitate, salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești ale angajatorului iar plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată,precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Conform prevederilor art.253 alin.1 din Codul Muncii angajatorul este obligat,în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale,să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pe de altă parte neplata de către angajator la scadența a drepturilor salariale cuvenite dă naștere,în plus față de achitarea salariului restant și obligației de plată a daunelor-interese sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Față de cele ce preced, având în vedere că reclamanții nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate ca și faptul că prevederile O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în cursul anilor 2008 si 2009 personalului din învățământ au fost în vigoare până în data de_, în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin Legea 221/2008, tribunalul a admis în parte cererea reclamantului, în conformitate cu prevederile art.208 si urm. din Legea nr. 62/2011, coroborate cu prevederile art.268 lit. c și art.269 din Codul Muncii și îi a obligat pe pârâți să calculeze, să aloce și să plătească sumele necesare drepturilor solicitate și cuvenite pentru membrii de sindicat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs atât reclamantul S. L. DIN ÎNVĂȚĂMÂNT P. C. EAN cât și pârâtul C. J. C. .
Reclamantul S. L. DIN ÎNVĂȚĂMÂNT P. C. EAN
a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive pentru reclamanții membrii de sindicat încadrați la unitatea de învățământ pentru perioada_ -_ .
În motivare reclamantul a arătat că instanța a admis cu privire la membrii de sindicat pentru perioada_ -_ admițând prescripția dreptului la acțiune pentru perioada_ -5.2009.
Instanța a admis excepția prin raportare la faptul că acțiunea a fost înregistrată în data de_ .
Recurenta apreciază ca fiind greșită poziția instanței, deoarece termenul de
3 ani, prevăzut de art.283 alin.1 lit. c Codul muncii, se raportează de la data nașterii dreptului la acțiune.
În sistemul bugetar plata drepturilor salariale se face în perioada 5-15 a lunii curente pentru luna precedentă conform Ordinului Ministrului finanțelor nr. 86 din 2005, modificată prin Ordinul Ministrului finanțelor nr. 1319/2006.
Raportat la prezenta speță drepturile salariale aferente lunii aprilie 2009 se achită în perioada 5-15 aprilie 2009, astfel că prima zi în care se putea promova
acțiunea pentru drepturile salariale aferente lunii aprilie 2009 este data de 16 mai 2009.
Apreciază că momentul nașterii dreptului la acțiune este atunci când creanța este certă, lichidă și exigibilă, cu alte cuvinte din momentul prejudicierii salariului, respectiv din momentul în care urmau a fi acordate anumite drepturi salariale.
În practica judiciară s-a statuat că în ipoteza drepturilor bănești cu caracter de continuitate care nu au fost acordate și care implică plăți succesive, termenul de 3 ani se calculează separat pentru fiecare plată în parte.
Cu alte cuvinte, termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă de la data la care trebuia să se facă plata drepturilor salariale pentru fiecare lună în parte - prin comparație cu dreptul comercial, termenul de prescripție începe să curgă de la data scadenței.
Din acest motiv apreciază că prin raportare la data introducerii acțiuni _
, nu sunt prescrise drepturile salariale aferente perioadei 1 aprilie -16 mai 2009.
În concluzie arată că instanța de fond a apreciat greșit starea de fapt dedusă judecății.
Pârâtul C. J. C. a solicitat
admiterea recursului și în subsidiar, respingerea acțiunii reclamantului față de acesta.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că, prin sentința civilă recurată, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamantul S. L. al Î. P. C. și a dispus obligarea pârâtului C. J. C. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale pentru membrii de sindicat Suciu N. pentru perioada_ -_ și B. R. pentru perioada_ -_ .
Învederează instanței excepția de ordine publică a lipsei calității procesuale pasive a C. ui J. C., solicitând admiterea acesteia și respingerea acțiunii formulată de reclamant ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Temeinicia excepției invocate rezultă din cuprinsul următoarelor dispoziții legale, în vigoare până la data de_ :
art.167, alin. l din Legea învățământului nr.84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în prezent abrogată, potrivit căruia "Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară.
Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor loca le.
Finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ. Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale și din alte surse, potrivit legii.
Finanțarea de bază cuprinde următoarele categorii de cheltuieli:
cheltuieli de personal"
art. 170, alin. l din același act normativ prevede că "Finanțarea învățământului de stat se asigură din fonduri publice, în limita a cel puțin 4% din produsul intern brut", iar alin. 3 stabilește că "Instituțiile și unitățile de
învățământ pot beneficia și de alte surse de venituri dobândite în condițiile legii: venituri proprii, subvenții, donații, sponsorizări și taxe de la persoane juridice și
fizice. Veniturile obținute din sursele menționa te se gestionează și se utilizează integral la nivelul instituțiilor și unităților respective, inclusiv pentru majorarea fondului de salarii, fără vărsăminte la bugetul de stat, la bugetele locale și fără a afecta alocațiile bugetare. "
art.7, alin.3 din Legea nr.84/1995, Legea învățământului, prevede că învățământul de stat este finanțat de la bugetul de stat și de la bugetele locale. Fondurile destinate învățământului sunt nominalizate distinct în bugetul de stat și în bugetele locale "
art. 48, alin. 1-4 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, abrogat de art.361 din Lege 1/2011 la data de 9 februarie 2011:
"1) Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate națională, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanta activității prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza următoarelor elemente:
valoarea coeficientului de multiplicare 1,000;
coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele nr. 1 și 2 care fac parte integrantă din prezenta lege.
Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului, după aprobarea legii bugetului de stat, în limita fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru cheltuielile cu salariile, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabili te. "
Având în vedere faptul că fondurile salariale sunt asigurate din bugetul de stat, considerăm că instituția noastră nu poate fi chemată în judecată pentru a răspunde de modul în care suma distribuită prin bugetul de stat pentru salarizare este administrată, respectiv pentru modul în care sunt calculate salariile cadrelor didactice și personalului didactic auxiliar și administrativ, C.
J. C. neavând atribuții în acest sens.
Față de toate dispozițiile legale invocate, rezultă că recurentul C. J.
, nu poate fi obligat la alocarea drepturilor salariale pretinse de reclamantă, întrucât sumele destinate cheltuielilor de salarizare a cadrelor didactice din instituții de învățământ preuniversitar de stat sunt sume ce provin de la bugetul de stat.
II. Sunt nelegale reținerile instanței de fond privind obligația la plata salariului ca element principal al contractului individual de muncă - obligație ce ar reveni recurentului, raportat la următoarele considerente:
Între C. J. C. și personalul din învățământ nu există raporturi de muncă. Raporturile de muncă sunt stabilite între salariați și unitățile unde aceștia sunt încadrați și se desfășoară cu respectarea prevederilor legale, iar încălcarea de către una dintre părți a obligațiilor ce revin atrage răspunderea juridică a acesteia. Deoarece între C. J. C. și personalul din învățământ nu există raporturi de muncă, nu poate fi angajată răspunderea juridică a instituției, cu atât mai mult cu cât acesta nu este răspunzător de încadrarea în gradul de salarizare și calculul salariilor personalului didactic. Cadrele didactice
și personalul auxiliar și administrativ sunt angajații unităților de învățământ, care au personalitate juridică.
Unitățile de învățământ sunt subordonate M. ui Educației, Cercetării și Inovării prin intermediul Inspectoratelor Școlare, așa cum prevedea legea învățământului, nr.84/l995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în prezent abrogată de art.361 din Lege 1/2011 la data de 9 februarie 2011,în atribuțiile acestora intrând coordonarea, elaborarea și aplicarea politicii naționale în domeniul educației, cu tot ce implică această activitate.
Consideră că, din cele mai sus prezentate, reiese cu claritate faptul că atribuțiile privind stabilirea salariilor, cu respectarea normelor legale, revine unităților de învățământ, care trebuie să aplice legislația în materie privind salarizarea personalului angajat. Așadar, C. J. C. nu are competențe în ceea ce privește încadrarea și calculul salariului personalului din învățământ.
Plata retroactivă a drepturilor salariale solicitate de reclamant începând cu data de_, respectiv_ nu se poate realiza motivat de faptul că, în bugetele județului pentru anul 2009, nu au fost prevăzute sume care să fie alocate în acest sens.
Nu au existat solicitări și documente justificative din partea reclamantului care să fie depuse la C. J. C. pentru a putea solicita includerea acestora în buget.
H.G. nr.2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, stabilește la art. 35, alin.3 și 4:
"(3) Conducerea unității de învățământ preuniversitar de stat are obligația să își fundamenteze cheltuielile pe bază de indicatori fizici și valorici care să reflecte in mod real necesarul de finanțare, aplicându-se măsuri pentru utilizarea cu maximă eficiență a bazei materiale existente și a fondurilor, in interesul procesului de învățământ și al elevilor.
(4) Proiectul de buget se întocmește în faza de elaborare a proiectului bugetului de stat, respectiva proiectului bugetului local, se definitivează după intrarea în vigoare a legii bugetului de stat și se aprobă o dată cu aprobarea bugetelor locale. "
Prin urmare, conducerea unităților trebuiau să își prevadă în buget sumele necesare. Potrivit legii bugetului, cheltuielile de personal ale unităților de învățământ preuniversitar de stat se acoperă din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată. C. J. nu dispune de alte sume pentru plata retroactivă a acestor drepturi solicitate și nici nu poate include în buget aceste cheltuieli neavând sursa de finanțare.
Față de cele de mai sus, solicită admiterea recursului și, în subsidiar, respingerea acțiunii reclamantului față de C. J. C. .
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
1.Cu privire la recursul pârâtului C. J. C., Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În acest sens, reține că potrivit art. 91 alin. 1 lit. d și alin. 5 din Legea nr. 215/2001, C. J. are atribuții privind gestionarea serviciilor publice din subordine și, în exercitarea atribuțiilor menționate, acesta asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes județean privind educația.
Potrivit dispozițiilor art. 167 alin. 19 din Legea nr. 84/1995, finanțarea cheltuielilor curente si de capital ale unităților de învățământ special se asigura din bugetul consiliului județean, respectiv al sectoarelor municipiului București, și din bugetul de stat, iar art. 17 alin. 3 din HG nr. 2192/2004, prevede că
finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale unităților de învățământ special se asigură din bugetul consiliului județean
, respectiv al sectoarelor municipiului București, și din bugetul de stat.
În același sens sunt și dispozițiile Legii nr. 1/2011 a educației naționale, respectiv ale art. 104 alin. 2, art. 106 și art. 110 alin. 3 din acest act normativ.
În mod corect prima instanță a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți, începând cu data de 1 octombrie 2008, la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor Legii nr. 221/2008, drepturi de care aceștia au fost
lipsiți în mod nejustificat, astfel cum s-a argumentat în recursul formulat de sindicatul reclamant.
Curtea reține astfel că aceste dispoziții legale trebuiau să fie avute în vedere de către consiliile județene în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului.
În acest sens, potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. ui Educației și Cercetării și a consiliilor județene și locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu. Astfel, nu se poate reține că recurentul nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantului de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate
învățământului.
Conform lit.b) a aceluiași articol, la nivelul fiecărui județ și al municipiului București se constituie, prin hotărâre a C. ui, comisia județeană, respectiv a municipiului București, pentru finanțarea învățământului preuniversitar, având următoarea componență:
un vicepreședinte al consiliului județean, respectiv un viceprimar al municipiului București - președintele comisiei;
inspectorul școlar general - vicepreședinte;
președintele consiliului școlar județean - vicepreședinte;
directorul economic al consiliului județean, respectiv al C. ui General al Municipiului București;
șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului județean, respectiv al C. ui General al Municipiului București;
trei reprezentanți ai consiliilor municipale, orășenești și comunale;
contabilul-șef al inspectoratului școlar;
doi directori de unități de învățământ preuniversitar de stat;
doi contabili-șefi ai unor unități de învățământ preuniversitar de stat;
câte un reprezentant al sindicatelor județene, desemnat de federațiile sindicale reprezentative din învățământ.
Pentru activitatea curentă, comisia dispune de un aparat tehnic format din personal de specialitate organizat în cadrul consiliului județean, respectiv al C. ui General al Municipiului București, sub formă de compartiment (birou, serviciu) de finanțare și administrare a învățământului preuniversitar de stat. Numărul de posturi și structura aparatului tehnic se stabilesc de către fiecare consiliu județean, respectiv C. General al Municipiului București, în cadrul volumului total de posturi aprobat.
Comisia județeană pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat analizează datele prezentate de consiliile locale privind nivelul costurilor pe elev/preșcolar previzionate pentru finanțarea proporțională.
Pe baza datelor primite de la consiliile locale și a costurilor medii anuale standard comunicate de Ministerul Educației și Cercetării și cu consultarea consiliului școlar județean, comisia județeană propune în mod obiectiv și
fundamentat costul anual pe elev/preșcolar, pe medii - rural, urban -, localități, tipuri și forme de învățământ. La stabilirea acestor costuri se ține seama și de condițiile specifice în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ din diferite localități. Nivelul acestor costuri astfel stabilite se comunică fiecărui consiliul local.
Astfel, nu se poate reține că recurentul ar fi lipsit de calitate procesuală pasivă în cererea reclamanților de obligare la asigurarea și calculul sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, aceștia având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire (fundamentare) a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Din acest motiv, deși acestui recurent nu le revin atribuții privind plata acestor drepturi salariale, ce cad în mod firesc doar în sarcina angajatorilor, în mod corect prima instanță a obligat acest pârât la alocarea sumelor necesare plății de drepturi salariale către reclamanți, fiecare dintre pârâți fiind în culpă procesuală în legătură cu neexecutarea atribuțiilor ce le reveneau potrivit dispozițiilor legale enumerate mai sus, a căror necunoaștere nu poate fi invocată, atribuții care, astfel cum se poate observa cu ușurință, sunt de fapt într-o strânsă interdependență.
În consecință, față de cele de mai sus, în temeiul art. 304 ind.1 și art. 312 C.pr.civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul formulat.
2.Recursul declarat de reclamantul S. L. al Î. P. C. este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată reclamanta Suciu N. a solicitat diferențele salariale neachitate rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 cuvenite membrilor de sindicat reprezentați în cauză, începând cu data de_ până la_ .
Prin sentința atacată instanța de fond a admis excepția privind prescripția dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de_ și a respins ca prescrisă acțiunea formulată în privința acestei perioade.
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 171 din Codul muncii republicat (fost art. 166) dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Art. 166 din Codul muncii prevede că salariul se plătește cel puțin o dată pe lună, iar potrivit prevederilor art. 1 din Ordinul nr. 86/2005 pentru reglementarea datei plății salariilor la instituțiile publice, emis de Ministerul Finanțelor Publice, ordonatorii principali de credite și instituțiile publice și serviciile publice din subordinea acestora achită salariile într-o singură tranșă lunară, în perioada 5-15 a lunii curente pentru luna precedentă.
În ipoteza drepturilor salariale, care implică plăți succesive, termenul de 3 ani se calculează separat pentru fiecare salariu lunar în parte.
Cum drepturile salariale aferente lunii aprilie 2009 au fost plătite pe data de 8 mai 2009, Curtea reține că termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru plata acestora s-a împlinit la data de 8 mai 2012, fiind așadar corectă dezlegarea instanței de fond sub acest aspect.
În ceea ce privește însă drepturile aferente lunii mai a căror plată s-a făcut în luna iunie 2009, având în vedere data promovării acțiunii - 16 mai 2012 -, Curtea constată că termenul de prescripție cu privire la drepturile salariale aferente perioadei_ -_ nu era îndeplinit, astfel încât se reține că în mod greșit instanța de fond a admis excepția privind prescripția dreptului material la acțiune și pentru această perioadă.
În consecință, Curtea reține că în cauză excepția privind prescripția dreptului material la acțiune este întemeiată doar în ceea ce privește pretențiile
aferente perioadei_ -_, astfel că se impunea admiterea acțiunii formulate de reclamant în numele membrilor de sindicat pentru perioada_ -_ .
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 cod proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 cod proc. civ. va fi admis recursul declarat de reclamantul S. L. al Î. P. C. în numele membrilor de sindicat, urmând a fi modificată în parte sentința atacată în sensul că va fi respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada _
-_ și în consecință va fi admisă acțiunea formulată de reclamant și pentru această perioadă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul S. | L. | AL Î. P. | |
C. | EAN împotriva sentinței civile nr. 11058 din _ | a Tribunalului C. |
pronunțată în dosar nr._ pe care o modifică în parte în sensul că respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_ și în consecință admite acțiunea formulată de reclamant în numele membrei de sindicat SUCIU N. și pentru această perioadă.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul declarat de pârâtul C. J. C. împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
I. T. | D. C. | G. | G. | -L. T. |
GREFIER
N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./_ Jud.fond: E. B.
