Decizia civilă nr. 1852/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1852/R/2013
Ședința publică din data de 17 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M.
C. -N. împotriva sentinței civile nr. 1724 din 4 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat S. I. AL Î. P. D. G. Ș. "A. B. "; și pe pârâtul intimat L. T.
"A. B. "; C. -N., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1724 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul S.
I. al Î. P. din Grup Ș. A. B. în numele și pentru membrii de sindicat, în contradictoriu cu pârâții L. T. A. B. C. -N. și C. Local al M. C. -N. .
A fost obligată pârâta de rândul 1, în calitate de angajator pentru cei reprezentați de reclamant, la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu data de_, până la data de_, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective, astfel: 15.458 lei pentru Baciu
R., 10.669 lei pentru Căldare Constantin, 11.247 lei pentru C. E. A. ,
11.540 lei pentru Damian L., 14.972 lei pentru Gânscă E., 21.367 lei pentru L.
L. D., 12.126 lei pentru Mestecan Cornelia, 11.859 lei pentru N. a I., 12.745 lei pentru Stupar M., 7.681 lei pentru Torge Nadia, 9.551 lei pentru Rotar A. și 10.168 lei pentru P. I. .
A fost obligat pârâtul C. Local al M. C. -N. să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
S-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin Sentința civilă nr. 2344/2010 a Tribunalului C., pârâții au fost obligați la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 începând cu data de_ până la data de_, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data plății efective.
Începând cu data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea personalului din sistemul bugetar, care prevede la art.30 alin. 5 că în anul 2010 personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 astfel: noul salariu de bază va fi cel corespunzător din luna decembrie 2009 la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta potrivit anexelor din lege.
Pentru anul 2011 salarizarea s-a făcut conform prevederilor Legii nr. 285/2010 care prevede la art.1 că salariul în anul 2011 se majorează cu 15 % față de salariul acordat personalului din fonduri publice pentru luna octombrie 2010.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.3/2011 prin care a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în 2008 personalului din învățământ a decis ca Legea nr. 221/2008 este singurul temei privind salarizarea personalului din învățământ pentru perioada_ -_ .
Așa cum rezultă din Adeverința nr.198/_ emisă de către pârâtul de rândul 1 în perioada_ -_ membri de sindicat în numele cărora s-a formulat cererea de chemare în judecată au fost plătiți în baza altor temeiuri de drept. D. aceeași adeverință rezultă că pentru aceeași perioadă membri de sindicat ar fi trebuit să beneficieze de alte sume reprezentând salarii calculate în temeiul Legii nr. 221/2008.
Având în vedere prevederile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea personalului bugetar pentru anul 2010 și prevederile Legii nr. 285/2010 privind salarizarea personalului bugetar pentru anul 2011 și Decizia nr.3/2011 a ÎCCJ arătate anterior, instanța concluzionează că membri de sindicat în numele cărora s- a formulat cererea de chemare în judecată trebuie să beneficieze de drepturi salariale stabilite potrivit Legii nr. 221/2008 și avute în luna decembrie 2009 pentru anul 2010 și de drepturi salariale majorate cu 15% față de salariul de bază avut în luna octombrie 2010 pentru anul 2011, deoarece Legea nr. 221/2008 constituie singurul temei de drept care privește salarizarea personalului didactic.
Conform prevederilor art. 137 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 a învățământului și art. 104 din Legea nr. 1/2011 privind educația națională, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate pentru bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii.
În învățământul preuniversitar de stat, finanțarea de bază cuprinde cheltuieli de personal care se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, în sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Pentru a putea fi plătite aceste cheltuieli de personal în care sunt incluse și drepturile salariale ale cadrelor didactice, C. Local al M. C. -N., are obligația de a adopta hotărâri privind bugetul local în temeiul art. 45 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale la propunerea primarului.
Având în vedere prevederile legale arătate anterior, instanța a admis și petitul 2 în sensul obligării C. ui Local al M. C. -N. să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești solicitate de către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C. UI LOCAL AL M. C. -N.
, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, unde procedând la o nouă judecată, solicită respingerea acțiunii față de acesta, iar în subsidiar, în măsura în care instanța de recurs va considera că nu au existat nereguli procedurale, solicită respingerea acțiunii față de pârâtul recurent, în temeiul art. 3041vechiul C.pr.civ., având în vedere următoarele:
În principal, în temeiul art. 304 pct. 5 vechiul C.pr.civ. solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, unde procedând la o noua judecata solicită respingerea acțiunii în contradictoriu cu paratul C. Local al M.
-N., având în vedere nerespectarea normelor procedurale fata de acesta.
Prin cererea formulata de C. Local al M. C. -N. și înregistrata la data de_, acesta a arătat instanței că nu i-a fost comunicata decât citația având cunoștința doar de un termen de judecata stabilit ulterior, fără însă a-i fi adusă la cunoștința și o copie după cererea de chemare în judecata. În acest sens, pârâtul intimat a învederat instanței să pună în vedere reclamantului să îi comunice o copie după acțiune, arătând că este în imposibilitate de a formula o poziție procesuala, respectiv de a depune întâmpinarea, în lipsa unei copii după cererea de chemare în judecată.
Încălcarea principiului contradictorialității.
Prin pronunțarea hotărârii atacate, instanța a obligat paratul intimat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești, nerespectând dispozițiile art.
113 și 116 vechiul C.pr civ. care prevăd ca la cererea de chemare în judecată, respectiv, întâmpinare se vor alătura atâtea copii de pe cerere câți pârâți sunt. Prin comunicarea acestor cereri părțile sunt înștiințate reciproc asupra pretențiilor și apărărilor lor, precum și asupra probelor pe care înțeleg să le administreze.
Astfel, pârâtul intimat, C. Local al M. C. -N. s-a aflat în imposibilitate obiectiva de a-si exprima poziția procesuala asupra chestiunilor de fapt ori de drept expuse în cererea de chemare în judecata ce a făcut obiectul dos. cu nr._ .
În acest fel, apreciază recurentul că s-a încălcat principiul contradictorialității și nu i-a fost respectat dreptul la apărare. De asemenea nu i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil.
În subsidiar, în măsura în care instanța de recurs va considera că nu au existat nereguli procedurale, solicită respingerea acțiunii față de pârâtul recurent, în temeiul art. 3041vechiul Cod.pr.civ., având în vedere următoarele:
Pentru ca pârâtul recurent, C. Local al M. C. -N. să poată îndeplini cerințele privind alocarea fondurilor în vederea acordării drepturilor salariale, era necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate, să fi fost prevăzute în bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal să fi fost repartizate și virate în contul bugetului local. Prin urmare, rezulta că în vederea acordării diferențelor drepturilor salariale solicitate era necesar ca partenerii sociali să procedeze la identificarea surselor de finanțare înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea, în vederea includerii respectivelor drepturi în actele normative care le reglementează și achitarea acestora exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.
Arată, de asemenea, ca instituția pârâtă poate aloca sumele necesare plătii drepturilor salariale doar condiționat de împrejurarea ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect și să fi fost virate in contul bugetului local, având în vedere ca sumele provin de la bugetul de stat, instituția făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fie ca reia, în conformitate cu
dispozițiile art. 39 alin 6 din Legea 273/2006. Așadar, în cazul prezentului litigiu, arată că nu s-a făcut dovada ca partenerii sociali au urmat etapele mai sus expuse.
Apreciază totodată că, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
De asemenea recurentul face trimitere la prevederile art. 104 din Legea nr. 1/2011 și înțelege să critice hotărârea atacată sub aspectul cheltuielilor de judecată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, privind încălcarea de către instanță a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, criticile aduse de recurent hotărârii atacate, nu pot fi primite.
Astfel, recurentul a înțeles să invoce încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, precum și principiul contradictorialității, motivat de faptul că nu i- a fost comunicată cererea de chemare în judecată, fiind astfel pus în imposibilitate de a-și formula apărările.
Contrar susținerilor recurentului, astfel cu reiese din dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru primul termen de judecată în fața primei instanțe, f. 17 dosar fond, recurentul pârât a fost citat, pentru termenul de judecată din data de
10 decembrie 2012, cu copia acțiunii, citația fiindu-i comunicată la data de 29 noiembrie 2012.
Prin urmare, cererea recurentului pârât, înregistrată la data de 7 decembrie 2012, de a-i fi comunicată cererea de chemare în judecată, este neîntemeiată.
Referitor la celelalte motive de recurs, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea dedusă judecății în fața primei instanțe, reclamanții reprezentați de Sindicat au solicitat obligarea unității școlare pârâte la calcularea și plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii 221/2008 începând de la data de_ și până la_ .
De asemenea s-a solicitat obligarea pârâtului C. Local al M. C. -N. la alocarea sumelor necesare plății.
Potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995, în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
De asemenea potrivit dispozițiilor art. 16 din H.G. nr. 2192/2004, "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.";
Prin urmare bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, reprezintă sursa de finanțare a acesteia, unitatea școlară fiind cea căreia îi revine obligația, în limita sumelor alocate, de plată directă în raport cu salariații săi - membrii de sindicat.
Atribuțiile C. Local reies din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
În plus, conform art. 4 alin. 1 din HG nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe
baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 "consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
Pe de altă parte, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca cele de natură salarială să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art.156 din Codul muncii.
Nealocarea până în prezent de la bugetul de stat, a fondurilor necesare achitării drepturilor de natură salarială solicitate de reclamanți nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opus dreptului de natură salarială al reclamanților care are caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Prin urmare, invocarea de către recurent a prevederilor Legii nr. 1/2011 precum și a dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 293/2012 și HCL nr. 57/2012, nu poate avea eficiență în condițiile în care nealocarea până în prezent a fondurilor necesare plății nu înlătură obligația recurenților pârâți de a-și îndeplini propriile obligații în etapa executării hotărârii.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. UI LOCAL AL M.
C. -N. prin Primar, împotriva Sentinței civile nr. 1724 din_ a Tribunalului
C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECATORI | ||||
I. -R. M. | C. | M. | S. | -C. | B. |
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: P. U.
GREFIER
G. C.
