Decizia civilă nr. 585/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 585/R/2013
Ședința publică din data de 26 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. | C. | G. |
JUDECĂTOR: G. | -L. | T. |
GREFIER: N. | N. |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. N. DE C. F.
"C. "; SA împotriva sentinței civile nr. 2423/F din 5 decembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr._, privind și pe intimatul reclamant G. M., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul Uniunii Teritoriale a Sindicatelor din Ramura linii "Drum de Fier"; - președinte Chitinuș N. Cristinel, care se legitimează cu cartea de identitate seria NT Nr.
2. eliberată de Municipiul Roman la data de 10 mai 2005. Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul sindicatului depune la dosar la acest termen de judecată delegația sa de reprezentare și concluzii scrise și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea recursului ca nefondat și solicită instanței să aibă în vedere concluziile scrise cu ocazia pronunțării.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud, dosar disjuns din dosarul nr._, reclamantul G. M., prin Uniunea Teritorială a Sindicatelor din Ramura Linii ""Drum De Fier"" I., a chemat în judecată pe pârâta C. N. de C. F. "C. "; S.A. B., solicitând obligarea acesteia la plata actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței la data plății efective, a ajutorului material de Crăciun, a ajutorului material de Paști și a drepturilor bănești de Ziua Feroviarului, pentru anii _
, potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități în transportul feroviar, și la plata salariului suplimentar pentru anii_ și 2011, potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități în transportul feroviar.
În motivarea acțiunii s-a arătat că drepturile bănești solicitate au fost stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități în transportul feroviar și că nu au fost plătite de către pârâtă așa cum s-a convenit. A precizat faptul că prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități în transportul feroviar nr.2836/2006 modificat și completat prin acte adiționale și că pârâta nu a respectat prevederile art.1, art.30, art.71, art.72,
art.127, art.128 și art.130 din acest contract colectiv de muncă. Potrivit art. 229 din Codul muncii Contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Inițial acțiunea, formulată de mai mulți reclamanți, a fost depusă la Tribunalul Iași, care prin sentința civilă nr.1915/2012 a dispus declinarea în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud a competenței de soluționare a acțiunii civile formulate, cauza fiind înregistrată pe rolul acestui din urmă tribunal sub nr._ . Prin încheierea din 08 octombrie 2012 dată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud s-a dispus disjungerea cauzei și formarea de dosare separate pentru fiecare reclamant.
Pârâta, deși a fost legal citată, nu a depus întâmpinare la dosar.
Prin sentința civilă nr. 2423/F/_, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr._
, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune privind capătul de cerere din acțiune referitor la obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar pentru anul 2008 și s-a respins ca prescris acest capăt de cerere.
S-a admis în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul/a G. M. prin Uniunea Teritorială a Sindicatelor din Ramura Linii ""Drum De Fier"" I., împotriva pârâtei C. N. de C. F. "C. "; S.A. B. și în consecință: a fost obligată pârâta să plătească reclamantului salariul suplimentar pentru anii 2009, 2010 și 2011, ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun pentru anii 2009, 2010 și 2011, prima de Ziua feroviarului pentru anii 2009, 2010 și 2011, sume actualizate cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective.
Fără cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Analizând prioritar excepția prescripției dreptului la acțiune având ca obiect capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar pe anul 2008, tribunalul a constatat că este întemeiată reținând în acest sens
că dosarul privind reclamanții din județul Bistrița Năsăud a fost înregistrat la Tribunalul Iași la data de 26 iunie 2012, fiind disjuns din dosarul nr._, dosar ce a fost depus în data de 04 aprilie 2012
, iar la Tribunalul Bistrița Năsăud dosarul declinat a fost înregistrat în 08 august 2012.
Potrivit art.268 alin.1 lit.c Codul muncii republicat, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Având în vedere aceste prevederi legale imperative, tribunalul, ținând cont de data formulării acțiunii civile anterior reliefată, a constatat că termenul de 3 ani de prescripție în cadrul căruia putea fi legal introdusă cererea privind obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar pe anul 2008 a expirat, acesta trebuind a fi formulată cel târziu la finalul lunii ianuarie 2012, ținând cont de prevederile art.30 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități ce arată expres că salariul suplimentar trebuie acordat după expirarea anului calendaristic. Tribunalul a reținut că sunt lipsite de relevanță susținerile prezentantului privind data finalizării exercițiului bugetar la pârâtă la finalul lunii martie 2012, pentru că art.30 din CCM invocat nu prevede că nașterea dreptului la acțiune este legată de momentul finalizării exercițiului financiar. Oricum, chiar dacă ar fi așa, față de data depunerii acțiunii inițiale în 4 aprilie 2012, termenul de prescripție de 3 ani s-ar fi împlinit în data de 31 martie 2012, iar acest capăt de acțiune tot ar fi fost prescris.
Analizând fondul pretențiilor deduse judecății, tribunalul a reținut că
reclamantul a avut calitatea de salariat la pârâtă în anii 2009, 2010 și 2011 pentru care a formulat pretenții potrivit mențiunilor din carnetul de muncă depus în copie la dosar.
Potrivit art. 30 alin. 1 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, act prelungit prin acte adiționale potrivit înscrisurilor depuse în copie la dosar, pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, angajații vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Potrivit art.71 din același contract colectiv de muncă, salariații din cadrul pârâtei au dreptul și la un ajutor material cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun, stabilit cel puțin la nivel clase 1 de salarizare, iar de Ziua feroviarului același contract prevede că se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit la nivelul clasei 1 de salarizare.
Tribunalul a constatat că aceste drepturi bănești nu au fost plătite de pârâta angajator, deși au fost legal convenite printr-un contract colectiv de muncă ce este obligatoriu pentru părțile litigante.
În acest sens, tribunalul a arătat că potrivit art. 229 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților și că potrivit art.40 alin.2 lit.c Codul muncii angajatorului îi revine obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
La dosarul cauzei pârâta, căreia îi incumbă sarcina probei în conflictele de muncă potrivit art.272 Codul muncii republicat, nu a depus la dosar vreo dovadă din care să rezultă că reclamantul nu s-ar încadra în criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar ori privind plata ajutorului material de Crăciun și de Paști.
Având în vedere considerentele anterior arătate, ținând cont de prevederile legal anterior menționate, față de dispozițiile legale ce reglementează drepturile salariaților la salarizare, respectiv obligațiile corelative ale angajatorului, precum și caracterele și efectele contractelor colective de muncă legal încheiate, tribunalul a constatat că reclamantul în calitate de salariat al pârâtei este îndreptățit să primească drepturile solicitate pentru anii 2009, 2010 și 2011, motiv pentru care a admis în parte acțiunea formulată.
Sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care s-a constatat că se impune obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data scadenței fiecărei obligații și până la data plății efective, în temeiul art.2 din OG nr.9/2000 și art.2 din OG nr.13/2011, acest act aplicându-se pentru perioada ulterioară datei de 1 septembrie 2011.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. N. de C. F.
"C. "; S.A. B.
, solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii cererii ce privește acordarea salariului suplimentar pentru anii 2009, 2010 și 2011 și a ajutorului material aferent Zilei Feroviarilor, Paști și Crăciun pentru anii 2009, 2010 și 2011.
În motivare s-a arătat că pentru anii 2007-2008 și 2009-2010 la nivel de CNCF "C. "; S.A. au fost încheiate Contracte Colective de Muncă, ele reprezentând legea părților.
Clauzele Contractelor Colective de Muncă ale CNCF "C. " SA pe anii 2007- 2008 și 2009-2010 au valoare normativă, ele alcătuiesc un "drept al muncii" propriu celor care l-au încheiat.
Ca atare, în această situație, cererea formulată de către contestatari și anume aceea de obligare a CNCF "C. " SA de a respecta dispozițiile art. 30 si 71 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Grup de Unități din Transportul Feroviar pe anii 2006 - 2008 prelungit prin Act adițional, este neîntemeiată.
Recurenta susține că, în conformitate cu dispozițiile art. 247 din Codul Muncii, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior se aplică numai în cazul în care la nivel de angajator nu există contract colectiv de muncă.
- Cu privire la plata ajutoarelor materiale pentru Ziua Feroviarilor, Paste si Crăciun pentru anii 2009, 2010 si 2011 consideră că cererea reclamantului este neîntemeiată, întrucât obligația CNCF "C. " SA de a plăti ajutoarele materiale pentru Ziua Feroviarilor, Paste si Crăciun pentru acești ani nu există.
În acest sens arată că în conformitate cu prevederile art. 65 ultimul aliniat din CCM al CNCF "C. " SA pe anul 2009-2010, "în anul 2009 nu se acorda ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paste, Crăciun si de Ziua Feroviarilor".
Prin urmare, motivat de înțelegerea părților (patronat - sindicate) se arată ca nu exista temei legal pentru acordarea ajutoarelor materiale aferente Zilei Feroviarilor, Paste si Crăciun pentru anul 2009.
Motivat de faptul ca au cunoștința de situația economica cu care se confrunta compania, organizațiile sindicale reprezentative au semnat împreuna cu CNCF "C. " SA Contractul Colectiv de Munca pe anul 2009-2010 cu prevederea ca "în anul 2009 nu se acorda ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paste, Crăciun si de Ziua Feroviarilor".
Și Contractele Colective pentru anii 2010-2011 si 2011-2012, urmare negocierilor colective, cuprind aceleași clauze si anume "în anul 2010 nu se acorda ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paste, Crăciun si de Ziua Feroviarilor", și identic și pentru anul 2011.
Apreciază că acest motiv este de ordine publică deoarece instanța nu poate trece peste voința părților decât prin încălcarea principiului forței obligatorii a convenției, principiu statuat prin dispozițiile art.969 Cod civil.
- Cu privire la plata salariului suplimentar pentru anul 2009 recurenta arată că CNCF "C. " - SA este societate comerciala pe acțiuni cu capital social integral vărsat de Statul Român în calitate de acționar unic, care își exercita drepturile și obligațiile prin M. Transporturilor.
Potrivit prevederilor art. 22 alin.1 din HG nr. 581/1998 societate pârâtă își stabilește bugetul propriu de venituri și cheltuieli care se aproba de către Guvern, la propunerea M. ui Transporturilor, cu avizul M. ui Muncii și Protecției Sociale și al M. ui Finanțelor, excepție fiind anii 2006 si 2007 când au fost aplicabile prevederile art. 1 alin. 1, 2 si art. 2 din OG nr. 1/2007.
Conform art. 29 alin. (3) si (4), art. 47 alin. (3), art.48 alin.(2) lit. b) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisa și limitata. Fondul salariilor de baza se aproba distinct, prin anexa la bugetul fiecărui ordonator principal de credite.
CNCF "C. " - SA nu a avut aprobat bugetul de venituri și cheltuieli pentru anii 2008 si 2009, astfel ca, neavând stabilit cuantumul veniturilor si fondul salariilor de baza aprobat, nu s-a putut constitui fondul pentru plata salariului suplimentar.
Art. 32 alin. 3 din Contractele Colective de Munca menționate precizează ca din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar.
Or, în contextul în care CNCF "C. " - SA nu a avut buget de venituri si cheltuieli si nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor,
înregistrând pierderi in anii 2007, 2008 si 2009, precum si plăti restante fata de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, etc., consideră ca nu exista obligația plății salariilor suplimentare aferente solicitate de reclamanți.
Veniturile companiei nu au permis constituirea fondului pentru acordarea salariilor suplimentare, acordarea acestora putând majora deficitul bugetar al acesteia.
Totodată art. 22 alin. (2)- (4) din HG nr. 581/1998 prevede faptul ca veniturile C.F.R. se realizează din tariful de utilizare a infrastructurii, din chirii și din valorificarea, la intern și la export, a deșeurilor refolosibile rezultate din reparații, demolări, casări de bunuri aflate în patrimoniu și din alte activități proprii si sunt utilizate, în principal, după cum urmează: pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare, întreținere și reparații curente a infrastructurii feroviare, ( ) pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare, întreținere, reparații curente, precum și pentru modernizarea, dezvoltarea și reparațiile capitale ale infrastructurii feroviare private, pentru acoperirea cheltuielilor infrastructurii feroviare publice sau private, în funcție de sectorul din care provin.
Adunarea generala a acționarilor poate decide, în funcție de prioritățile C.F.R., și alte alocări ale veniturilor.
Veniturile și cheltuielile se grupează în buget pe baza clasificației bugetare. CNCF "C. " SA are obligația utilizării veniturilor realizate conform prevederilor legale si a clasificației bugetare, deci nu numai pentru plata drepturilor salariale.
De asemenea, solicită ca instanța să aibă in vedere si faptul ca tot pe fondul unei crize economice, in anul 1997, Guvernul a emis O.U.G. nr. 81/1997 pentru reglementarea plății premiilor anuale, a celui de-al 13-lea salariu sau a altor sume de aceasta natura, suportate din fondul de salarii, care, de regula, se acorda la finele anului, prin care se prevede ca regiile autonome și societățile comerciale, cu capital majoritar de stat și care, potrivit balanțelor de verificare și declarațiilor pentru impozitul pe profit au înregistrat pierderi sau plăti restante fata de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale sau bugetele fondurilor speciale, nu au dreptul de a plăti, la finele anului premiul anual, al 13-lea salariu sau orice alte sume de aceasta natura suportate din fondul de salarii. Conform art. 32 alin. 3 din CCM, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar, in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar, din veniturile realizate.
Din interpretarea art. 32 alin. 3 se subînțelege ca, constituirea fondului necesar plății salariului suplimentar depinde de veniturile realizate, deci este o condiționare a acordării acestui drept de veniturile realizate.
-
Cu privire la acordarea salariului suplimentar pentru anii 2010 si 2011 consideră ca cererea reclamanților este neîntemeiată, întrucât în urma negocierilor colective de munca, motivat de faptul ca au cunoștința de situația economica cu care se confrunta compania, organizațiile sindicale reprezentative au semnat împreuna cu CNCF "C. " SA Contractul Colectiv de Munca pe anul 2009-2010, cat si cel pe anii 2010-2011 cu prevederea că: "nu se acorda salariu suplimentar". Prin urmare, motivat de înțelegerea părților, solicită a se constata că nu exista temei legal pentru acordarea salariului suplimentar pentru anii 2010 si 2011.
În drept, recurenta a invocat prevederile art. 304 pct. 8 Cod proc. civ., Codul civil, Legea 53/2003 - Codul Muncii.
Uniunea Teritorială "Drum de Fier"; a depus concluzii scrise
prin care a solicitat respingerea recursului, invocând forța obligatorie a contractului colectiv
de muncă încheiat la nivel superior și imposibilitatea renunțării salariatului la drepturile sale conform art.38 Codul muncii.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 241 alin.1, lit.b Codul muncii (în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr.40/2011) clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toții salariații încadrați la toți angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
De asemenea, art. 238 din Codul muncii (în aceeași formă) enunță interdicția reglementării prin contracte colective de muncă a unor clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Dispoziții similare sunt prevăzute și în art. 8 și art. 11 din Legea nr.
130/1996 (în vigoare până în_ ).
Drept urmare, Curtea apreciază că în conformitate cu aceste prevederi legale, care consacră forța obligatorie a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior, trebuie interpretat art. 247 Codul muncii, care enunțând că "în cazul în care la nivel de angajator … nu există un contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior";, nu înlătură posibilitatea coexistenței unor contracte colective de muncă încheiate la nivele diferite.
Art. 247 din Codul muncii nu poate da naștere unei interpretări "per a contrario"; în sensul că existența unui contract colectiv de muncă încheiat la nivel inferior (de unitate) împiedică aplicarea unui contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior, după cum susține recurenta, deoarece însuși legiuitorul a reglementat posibilitatea încheierii unor contracte colective de muncă la diferite nivele ca expresie a formelor de dialog social.
Prin urmare, prin art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, aplicabil și la nivelul unității pârâte, s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de un salariu suplimentar.
Contractul colectiv menționat se aplică, în conformitate cu prevederile art.4 din contract, de la data înregistrării, respectiv_, producând efecte timp de 24 de luni.
Prin actul adițional nr. 370/_, aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la 48 de luni de la data înregistrării, ceea ce înseamnă că produce efecte de la_ până la_, așadar și pentru anii 2009 și 2010.
În fine, prin actul adițional nr. 629/_, aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost prelungită până la data de_ .
Astfel, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă în contractul colectiv de muncă menționat, căruia nu i se poate opune contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul inferior, conform art. 238 Codul muncii, care nu putea să reducă drepturile cu caracter minimal stabilite prin contractul colectiv la nivel de grup de unități.
Acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului după cum rezultă din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, aplicabil în cauză.
Astfel, art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă menționat precizează că: "pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
De asemenea, art. 30 alin. 3 precizează că: " Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";.
Din modul de formulare neechivoc și nesupus altei condiții decât desfășurarea ireproșabilă a activității rezultă caracterul pur și simplu al acestui drept pretins prin acțiune, precum și obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că neaprobarea bugetului și lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
Cât privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile O.U.G. nr. 81/1997, se constată de către Curte că prin Legea nr. 135/1998 de aprobare a acestei ordonanțe de urgență, s-a modificat titlul acesteia în "Ordonanța de urgență pentru reglementarea plății premiilor anuale pe anul 1997 sau a altor sume de aceasta natura, suportate din fondul de salarii, care, de regula, se acorda la finele anului";, fiind astfel evident că este improprie invocarea acestui act normativ pentru anii pentru care au fost acordate drepturile litigioase.
De asemenea, Curtea reține că acordarea ajutoarelor materiale de Paști și Crăciun și a premiului pentru Ziua Feroviarului este reglementată de art. 71 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități ca un drept al salariaților neafectat de alte condiții decât cele prevăzute expres în norma citată, nefiind doar o vocație a salariatului.
Aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale și neîndeplinirea criteriilor și indicilor de performanță nu pot fi reținute ca o justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursul formulat.
Referitor la susținerea recurentei în sensul că nu există obligația acesteia de a acorda aceste drepturi salariale pentru anii 2009 și 2010, în raport de clauzele contractelor colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010 și 2010-2011, prin care s-a prevăzut că nu se acordă în anii 2009 și 2010 ajutoarele menționate, se reține că acordului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități nu i se poate opune contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pentru anul 2009-2010 și înregistrat la DMPS B. sub nr.2591/_, deoarece în caz contrar, ar avea consecința încălcării principiului edictat de art.38 și art.164 Codul muncii, care enunță interdicția renunțării salariatului la drepturile ce-i sunt recunoscute.
Cu toate acestea, Curtea de Apel observă că încetarea efectelor Contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar la data de_ lipsește de temei pretențiile reclamantului aferente anului 2011 respectiv salariul suplimentar, ajutorul material de Paște, Crăciun și Ziua Feroviarului, care sunt evenimente ulterioare acestei date.
În atare situație redevin aplicabile prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, conform cărora în anul 2011 nu se acordă ajutoare materiale cu ocazia sărbătorilor de Paște, Crăciun și de Ziua Feroviarului, dispoziție cu caracter obligatoriu ca efect al convenției partenerilor de dialog social.
În același sens, s-a negociat și s-a convenit neacordarea salariului suplimentar în anul 2011. Acest drept acordat, până în anul 2011, ca o
recompensare a activității meritorii a salariatului în decursul anului anterior, ar fi fost scadent la începutul anului 2012, când însă contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate împiedica în mod expres acordarea sa.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art.312 alin.1-3 raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ., Curtea de Apel va admite recursul și va modifica în parte hotărârea atacată în sensul înlăturării obligației pârâtei de plată a pretențiilor aferente anului 2011.
Vor fi menținute celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta C. N. DE C. F. "C. "; SA
împotriva sentinței civile nr. 2423/F din_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația pârâtei de plată în favoarea reclamantului G. M. a salariului suplimentar, a ajutorului material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și Crăciun și a primei de Ziua Feroviarului, aferente anului 2011.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
I. T. D. C. | G. | G. | -L. | T. |
GREFIER
N. N.
Red.GLT/dact.MS 3 ex./_
Jud.fond: M.L.B.
