Decizia civilă nr. 1892/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1892/R/2013
Ședința publică din data de 22 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta
O. N. R. împotriva sentinței civile nr. 11051 din 25 octombrie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe intimata reclamantă B. A., având ca obiect calcul drepturi salariale.
Concluziile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 16 aprilie 2013, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11051 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, a fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamanta
B. A. în contradictoriu cu pârâta O. N. R. și a fost obligată pârâta să recalculeze reclamantei drepturile salariale conform actului adițional din_ la contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 984/_, pornind de la salariul de încadrare de 1211, începând cu data de_ .
A fost obligată pârâta să achite reclamantei diferența dintre salariul plătit și astfel recalculat începând cu data de_ și până la zi, sumă care urmează a fi indexată cu coeficientul de inflație aplicabil la data plății.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamanta are calitatea de salariată a pârâtei O. N. R. C. -N., în baza contractului individual de muncă nr. 984/_, prin care a fost angajată pe postul de balerin debutant.
Prin actul adițional la contractul individual de muncă nr. 984/_, act din_, începând cu data de_, în temeiul Legii nr. 330/2009 și a O.U.G. nr. 1/2010, a fost modificată funcția reclamantei din balerin operă grad profesional IV S în balerin grad profesional II S, fiind modificat salariul de încadrare de la 912 lei la 1211 lei.
Ulterior, prin actul adițional din_ la același contract individual de muncă, în temeiul Legii nr. 284/2010 și al Legii nr. 285/2010, reclamanta a fost
reîncadrată în funcția de balerin grad profesional II S, gradația 2, clasa de salarizare 60, începând cu data de_, salariul de încadrare rămânând neschimbat.
Instanța a reținut că începând cu 1 ianuarie 2010 au devenit aplicabile prevederile Legii-cadru nr. 330/2009. Potrivit alt. 30 alin.1 din Legea-cadru nr. 30/2009, "începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere";. în acesta sens a fost încheiat actul adițional din_ prin care a fost încadrată reclamanta pe funcția de balerin grad profesional II S și a fost stabilit un salariu de încadrare de 1211 lei.
Examinând statele de plată pe anul 2010, se constată că salariul de încadrare a fost de 1101 lei în luna ianuarie, 1211 lei în luna februarie, 1211 lei în luna martie, 958 lei în luna aprilie, 1053 lei în luna mai, 1053 lei în luna iunie, 958 lei în luna iulie, 958 lei în luna august, 958 lei în luna septembrie, 1003 lei în luna octombrie, 1003 lei în luna noiembrie, 1003 în luna decembrie. Prin urmare, în lunile ianuarie, aprilie, mai, iunie, iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie, salariul de încadrare al reclamantei a fost inferior salariului de încadrare de 1211 lei stabilit prin actul adițional.
Începând cu data de 1 ianuarie 2011 au fost aplicate prevederile Legii nr. 284/2010, între pârâtă și reclamantă fiind încheiat actul adițional din_, prin care începând cu această dată reclamanta a fost reîncadrată în funcția de balerin grad prof. II S, gradația 2, clasa de salarizare 60, salariul de încadrare rămânând neschimbat, respectiv salariul de încadrare în cuantum de 1211 lei stabilit prin actul adițional din_ .
Potrivit alt. 12 din Legea 284/2010, "Salariul brut, solda lunară brută cuprind salariul de bază, solda funcției de bază/salariul funcției de bază, sporurile, indemnizațiile, compensațiile, precum și celelalte elemente ale sistemului de salarizare, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar."; De asemenea, art. 22 alin. 2 stabilește că "suma sporurilor, compensațiilor, primelor și indemnizațiilor individuale nu va depăși 30% din salariul de bază, solda funcției de bază/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare";.
Cu privire la cuantumul salariului efectiv acordat reclamantei începând cu data de 1 ianuarie 2011 și până în luna aprilie 2012, din statele de plată depuse de pârâtă rezultă că în anul 2011, în luna ianuarie acesta a fost de 1003 lei, în februarie de 1003 lei, în martie 1103 lei, în aprilie 1003 lei, în mai 1003 lei, în iunie 1003 lei, în iulie 1003 lei, în august 1003 lei, în septembrie 1003 lei, în octombrie 1003 lei, în noiembrie 1003 lei, în decembrie de 1003 lei, iar în anul 20012, în luna ianuarie a fost de 1003 lei, în februarie de 1003 lei, în martie de 1003 lei și în aprilie de 1003 lei. Instanța reține că începând cu data de 1
ianuarie 2011, deși salariul de încadrare al reclamantei a fost de 1211 lei astfel cum a fost stabilit prin actul adițional din_, salariul de încadrare din statele de plată este inferior acestuia.
Nu s-au putut reține susținerile pârâtei constând în aceea că salariul de merit nu a mai fost acordat începând cu anul 2010 în temeiul alt. 5 alin .4 din
O.U.G. nr. 1/2010, atât timp cât începând cu_ prin act adițional a fost stabilit un salariul tarifar de încadrare.
Pentru același argument nu au putut fi reținute nici susținerile referitoare la neacordarea în continuare a sporului solistic, atât timp cât pârâta face referire
tocmai la dispozițiile Legii-cadru nr. 330/2009 care a stat la baza stabilirii salariului de încadrare al reclamantei începând cu data de_ prin act adițional la contractul individual de muncă. Pârâta avea obligația de a stabili cuantumul salariului de încadrare conform prevederilor legii-cadru și de a respecta clauzele contractului individual de muncă sub aspectul cuantumului salariului, astfel cum a fost modificat prin act adițional.
Potrivit art. 159 din Codul muncii republicată, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă și se cuvine a fi plătit acestuia în temeiul și în condițiile art. 166 din același act normativ.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 171 C. muncii republicată, instanța a admis acțiunea formulată și precizată conform dispozitivului.
Ca parte căzută în pretenții, în temeiul art. 274 alin.1 C.proc.civ., a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 620 lei cu titlu de cheltuieli de
judecată reprezentând onorariu avocat justificat cu chitanța depusă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta
, solicitând modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În motivare se arată că sentința este netemeinică și nelegală, iar din cuprinsul hotărârii lipsesc motivele de fapt și de drept care au format convingerea
instanței și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților; lipsește din dispozitivul sentinței calea de atac și termenul în care se poate exercita.
Se prezintă cronologic parcursul profesional al reclamantei intimate și creșterile salariale de care a beneficiat, punctându-se, referitor la chestiunile litigioase, că începând cu data de_ prin aplicarea prevederilor Legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului bugetar și a O.U.G. nr. 1/2010, urmare a reîncadrării personalului contractual, reclamantei i s-a modificat funcția din balerin operă grad prof. IV în balerin operă grad prof. II S, iar salarizarea, conform legii, s-a făcut cu menținerea salariului avut la data de 31 decembrie 2009.
Potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 1/2010: (1) Începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009.
Potrivit alin. 2) La funcțiile de execuție unde s-a redus numărul de grade sau trepte profesionale, reîncadrarea personalului ale cărui grade sau trepte profesionale au fost eliminate se face la gradul sau treapta profesională imediat următoare celei eliminate, iar salarizarea se face cu menținerea salariilor avute în 31 decembrie 2009.
Potrivit art. 30 alin. 1) din Legea cadru nr. 330/2009, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, s-au introdus în salariul de bază corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.
La data de_ salariul reclamantei era compus din:
salariu de bază - 912 lei
spor de vechime 5 % - 58 lei
salariu de merit - 150 lei
spor solistic 10 % - 91 lei
spor de muncă grea 15% - 173 lei Total salar brut: 1384 lei.
În aplicarea prevederilor art. 30 din Legea nr. 330/2009, la data de 1 ianuarie 2010, în salariul de bază al reclamantei, au fost introduse sporul de vechime, sporul solistic și salariul de merit, care însumate dau 1.211 lei, salariul de bază stabilit în actul adițional încheiat la_ . Sporul de muncă grea nu s-a introdus în salariul de bază, ci s-a acordat ca și suma compensatorie fiind un spor cu caracter temporar.
Conform legii, salariul de merit s-a acordat doar până la expirarea perioadei pentru care a fost acordat, în speță până la_, iar după aceea salariul de merit nu s-a mai acordat deoarece nu mai era bază legală.
Ulterior nu s-a mai acordat nici sporul solistic, hotărârea care prevedea acordarea acestuia fiind abrogată.
Acest fapt a dus implicit la o diminuare a veniturilor brute și respectiv nete ale salariaților care au beneficiat până la acea dată de salarii de merit și de aceste sporuri solistice, în această situație aflându-se și reclamanta.
Acest algoritm de calcul a fost prezentat și instanței de fond însă nu a înțeles să ia în calcul apărările formulate de pârâtă.
Reclamanta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare sunt reiterate chestiunile reținute de prima instanță prin sentință, concluzionând că după 1 ianuarie 2010 angajatorul i-a stabilit drepturile salariale luând în considerare un salariu de încadrare (tarifar) mai mic decât cel menționat în actul adițional din_ la Contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 984/_, cu excepția lunilor februarie și martie din anul 2010.
Conform art. 10 din Codul muncii, contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridic, în schimbul unei remunerații denumite salariu. Reclamanta a prestat munca pentru angajator, în consecință are dreptul la salariul stabilit în contractul individual de muncă și actele adiționale la acesta.
Recursul este nefondat, neexistând o justificare legală pentru care salariul de încadrare luat în calcul la stabilirea drepturilor salariale lunare să fie mai mic decât salariul de încadrare stabilit prin contractul individual de muncă.
Prin precizări la motivele de recurs, recurenta subliniază că este o instituție
de stat, finanțată din fonduri alocate de la bugetul de stat prin M. Culturii. Instanța de fond a admis cererea reclamantei raportat strict la actul adițional încheiat la_ fără să țină seama de modificările legislative incidente în cauză, aplicabile ulterior emiterii actului adițional.
În ce privește salariul de merit, art. 10 din O.G. nr. 10/2008 prevedea - "(1) Pentru rezultate deosebite obținute în activitatea desfășurata, ordonatorul de credite poate acorda, in limita a 15% din numărul total al personalului contractual prevăzut în statul de funcții, la începutul anului bugetar, un salariu de merit lunar de până la 15% din salariul de baza, care face parte din acesta și care constituie baza de calcul pentru sporuri si alte drepturi care se acorda in raport cu salariul de baza.
(2) Personalul contractual care beneficiază de salariu de merit se stabilește o data pe an, după aprobarea bugetelor anuale (…). În cazul în care pe parcursul anului intervin modificări ale funcției deținute, care nu sunt imputabile persoanei beneficiare de salariu de merit, inclusiv modificarea funcției prin promovare, acordarea acestuia se menține până la expirarea perioadei pentru care a fost stabilit .....";.
În concluzie, conform legii, salariul de merit se acorda pe o perioadă de maximum 12 luni, pe baza rezultatelor obținute în activitatea desfășurată în anul precedent și în baza aprobării Consiliului Administrativ.
Art.5 alin. (4) din O.U.G. nr. 1 din 25 ianuarie 2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, prevedea că: "(4) Salariile de merit stabilite în anul 2009 pe o perioadă care se întinde și în anul 2010 se introduc în salariul de bază până la expirarea perioadei pentru care au fost acordate.
După această perioadă, se recalculează în mod corespunzător salariul de bază și celelalte sporuri calculate la acesta. Începând cu anul 2010, acest drept nu se mai stabilește";.
În instituție, conform legii, salariul de merit, s-a acordat doar până la expirarea perioadei pentru care a fost aprobat în 2009, respectiv până la data de 30 martie 2010, iar după această dată salariul de merit nu s-a mai acordat.
Art. 48 alin. 1 pct. 12 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice abrogă Ordonanța nr. 10 din 30 ianuarie 2008, O.G. nr. 10/2008 fiind baza legală de acordare a salariului de merit.
Ulterior nu s-a mai acordat nici sporul solistic, hotărârea care prevedea acordarea acestuia fiind abrogată de art. 48 alin. 1 pct. 29 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care abrogă art.12 alin. (2), art.151și anexa din Ordonanța Guvernului nr. 21/2007 privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea activității de impresariat artistic, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2007.
În sectorul public, salariile sunt stabilite în baza legii, legea este cea care oferă o marjă angajatorului public ca eventual să acorde anumite sume de bani, acesta neavând competența de a acorda drepturi salariale numai în baza și în temeiul unei manifestări de voință. Manifestarea de voință este condiționată și totodată, limitată de lege. Atunci când legea abrogă anumite drepturi salariale, contractul individual de muncă nici măcar nu trebuie renegociat prin întâlnirea voinței concordante a celor doi cocontractanți.
Ordonatorii de credite trebuie să respecte întru totul legea și să o aplice ca atare, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de muncă, individuale sau colective, ale personalului plătit din fonduri publice. Rațiunea acestei concluzii constă în faptul că temeiul încheierii, modificării sau încetării contractului este legea, iar dacă pentru viitor legea prevede o redimensionare a politicii salariale bugetare, toate contractele pendinte sau care vor fi încheiate trebuie să reflecte și să fie în acord cu legea.
Faptul că în statele de plată aferente anului 2010, drepturile salariale ale reclamantei fluctuează de la o lună la alta, rezultă tocmai din cauza sporului solistic, spor cu caracter temporar, care se acorda doar dacă dansa rol solistic, atribuție în afara funcției de bază, și a faptului că salariului de merit, începând cu_, nu s-a mai acordat.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis, cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate.
Se reține, în acest sens, faptul că temeiul pe care este motivată acțiunea și sentința recurată este dat de clauzele actului adițional la contractul individual de muncă înregistrat sub numărul 984/_, act ce datează din_ și prin care părțile din prezentul litigiu au stabilit un salariu de încadrare pentru reclamanta intimată de 1211 lei.
A fost explicitat acest salariu de bază, de către recurentă, prin raportare la
legislația aplicabilă, arătându-se că rezultă din introducerea în salariul de bază al reclamantei, cu începere de la data de_, în temeiul prevederilor art. 30 din Legea nr. 330/2009, a sporului de vechime, a sporului solistic și a salariului de merit.
Ulterior, sporul solistic și salariul de merit au fost desprinse din salariul de bază și nu s-au mai acordat drepturi salariale care să le includă, arată recurenta, în considerarea faptului că prin art. 48 alin. 1 pct. 12 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a fost abrogată O.G. nr. 10/2008, care era baza legală de acordare a salariului de merit, după cum prin 48 alin. 1 pct. 29 din Legea nr. 330/2009 a fost abrogat art.12 alin. (2), art.151și anexa din Ordonanța Guvernului nr. 21/2007, temeiul legal al acordării sporului solistic.
În justificarea legalității acestui mod de stabilire a drepturilor salariale ale reclamantei ulterior lunii martie 2010, recurenta invocă și dispozițiile art. 5 alin.
(4) din O.U.G. nr. 1 din 25 ianuarie 2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, unde se prevede că:
"salariile de merit stabilite în anul 2009 pe o perioadă care se întinde și în anul 2010 se introduc în salariul de bază până la expirarea perioadei pentru care au fost acordate.
După această perioadă, se recalculează în mod corespunzător salariul de bază și celelalte sporuri calculate la acesta. Începând cu anul 2010, acest drept nu se mai stabilește";.
Or, față de abrogarea acestor prevederi legale, care deci nu mai pot constitui temei juridic pentru acordarea unor drepturi salariale în sistemul bugetar, Curtea constată că în mod legal a procedat pârâta recurentă prin neacordarea lor.
Faptul că s-a semnat de către părți actul adițional din_ prin care au stabilit un salariu de încadrare pentru reclamanta intimată de 1211 lei și că ulterior nu a mai fost semnat un alt act adițional prin care să se pună de acord contractul individual de muncă al reclamantei cu dispozițiile legale invocate mai sus nu poate determina ignorarea prevederilor legale imperative aplicabile în salarizarea reclamantei.
Potrivit prevederilor art. 162 alin. 3 Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Chiar dacă la alin. 2 al art. 162 Codul muncii (asemănător cu alin. 1 al art. 157 Codul muncii, anterior modificării acestuia prin Legea nr. 40/2011), unde se statuează că salariul individual se stabilește prin negocieri individuale între angajator și salariat, nu este prevăzută o excepție în ce-i privește pe angajații din sistemul public, simplul fapt că la alin. 3 al acestui articol, redat mai sus, sunt fixate limitele legale pentru sistemul de salarizare în ansamblu în sistemul public semnifică faptul că negocierea individuală, în cazul acestor angajați, este limitată la prevederile legale, neputându-se acorda alte drepturi decât cele la care îndreptățește legea.
Ca atare, dată fiind baza legală pentru care au fost acordate reclamantei sporul solistic și salariul de merit, faptul abrogării temeiurilor legale ce au fundamentat aceste drepturi legitimează neacordarea lor chiar în lipsa încheierii unui nou act adițional concordant noilor realități legislative.
Cu alte cuvinte, principiul legalității înlocuiește, în cadrul raporturilor de muncă din sistemul public, pe cel al libertății de voință a părților. În acest gen de raporturi de muncă, dintr-o perspectivă mai largă, statul este angajatorul, fiind cel care furnizează, prin diferitele sale sisteme, sumele necesare salarizării angajaților din instituțiile și autoritățile sale. Prin urmare, acest gen de raporturi juridice, stabilite între angajatorul și angajatul "bugetar";, se încadrează, din perspectiva apartenenței la o anumită ramură de drept, în dreptul public, iar nu în cel privat, ce guvernează raporturile de muncă dintre alte persoane decât statul prin instituțiile și autoritățile sale.
Așa fiind, nu poate fi reținută legalitatea solicitării de a se acorda drepturi salariale conform unui act adițional care nu mai este în acord cu dispozițiile legale ce au stat la baza întocmirii lui.
Cât privește situația includerii sporului solistic și a salariului de merit în salariul de bază, potrivit art. 30 din Legea nr. 330/2009, Curtea constată că acest aspect nu poate garanta stabilitatea acestei includeri în condițiile în care chiar prin prevederile art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 1/2010 se instituie regula eliminării din salariile de bază, stabilite în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea nr. 330/2009, a salariilor de merit, la data expirării perioadei pentru care au fost acordate. Prin urmare, legiuitorul nu a considerat această includere ca pe o măsură definitivă, și nici nu este logic să fie așa, întrucât în mod evident, rezultatul unei adunări poate fi ulterior descompus în termenii adunării, neexistând nici o dispoziție legală care să interzică acest procedeu. Ba mai mult, prin abrogarea prevederilor art. 12 alin. (2), art.151și anexa din O.G. nr. 21/2007 (temeiul legal al acordării sporului solistic) prin art. 48 alin. 1 pct. 29 din Legea nr. 330/2009, nu mai există temei legal pentru acordarea acestui spor și este deci legal ca și acesta să fie scos din salariul de bază și eliminat din salarizarea reclamantei.
Văzând dispozițiile art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta O. N. R. împotriva sentinței civile nr. 11051 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ pe care o modifică în tot în sensul că respinge în tot cererea formulată de reclamanta B. A. în contradictoriu cu pârâta O. N. R. .
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. G. -L. T. I. T.
transferat de la instanță, semnează Președintele
Curții de Apel C., judecător V. M.
GREFIER
N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud. fond. R. -M. V.
