Decizia civilă nr. 1876/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1876/R/2013
Ședința publică din 22 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D. GREFIER: C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtul C. J. S. și, respectiv, de chematul în garanție M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 5750 din 19 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată LS D. Î. S., pe pârâtul intimat C. S. Ș. Z., precum și pe chematul în garanție - intimat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtului recurent C. J. S., consilier juridic Gavriș V., lipsă fiind reprezentantul chematului în garanție - recurent M. E. N., reprezentantul reclamantei intimate, reprezentantul pârâtului intimat și reprezentantul chematului în garanție intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că au fost comunicate recursurile către pârâtul intimat C. S. Ș. Z. și chematul în garanție - intimat Ministerul Finanțelor Publice și, respectiv întâmpinarea formulată de pârâtul recurent C. J. S. .
Reprezentantul pârâtului recurent C. J. S. arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul pârâtului recurent C. J. S. solicită admiterea ca fondat a recursului promovat în cauză și rejudecând în fond să se dispună admiterea acțiunii și casarea sentinței instanței de fond, respectiv a Tribunalului
S., ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
În considerentele sentinței civile a Tribunalului S. se face o apreciere în totalitate echivocă cu privire la calitatea procesuală pasivă a C. ui J. S. (care a fost invocată pe cale de excepție),respectiv a autorității administrației publice a județului S., pe considerentul că reținând în mod cu totul nejustificat unele temeiuri legale care nu au practic nicio legătură cu fondul cauzei și nici cu excepția invocată, respectiv art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 și art. 21 din Legea nr. 273/2007 și art. 167 alin. 2 și 4 din Legea învățământului nr. 84/1995 s-a ajuns la concluzia că C. Local aprobă la propunerea Primarului bugetul local.
Întrebat fiind care sunt dispozițiile legale în raport de care consideră că nu are calitate procesuală pasivă C. J. S., reprezentantul pârâtului recurent C. J. S. arată că dispozițiile legale pe care le-a invocat și la instanța de fond sunt dispozițiile art. 167 alin. 18 din Legea nr. 84/1995 și dispozițiile art. 5 alin. 7 din Legea nr. 11/2010 privind legea bugetului de stat pe
anul 2010. Prin aceste dispoziții legale se precizează expres faptul că alocarea fondurilor pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat din cadrul cărora face parte și C. S. Ș. Z., unitatea angajatoare a reclamanților din actualul litigiu, se realizează de la bugetul de stat prin bugetul M. ui E.
N. .
Pe de altă parte, aceste dispoziții legale sunt întregite de dispozițiile art. 5 alin. 7 din Legea nr. 11/2010, prin care se interzice alocarea din bugetele locale a cheltuielilor necesare pentru plata salariilor și a altor drepturi adiacente acestora pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, respectiv și pentru C. S. Ș. .
Referitor la recursul declarat de chematul în garanție M. E. N.
, reprezentantul pârâtului recurent C. J. S. solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea sub acest aspect a sentinței instanței de fond ca temeinică și legală pentru motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosar. În esență, arată că în recursul promovat în cauză de M. E. N. se invocă unele aspecte, o stare de fapt care nu este conformă cu solicitarea pe care o revendică pârâtul respectiv în sensul că acesta nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză. Însă s-a putut constat faptul că M. E. N. a făcut unele precizări neconforme cu realitatea obiectivă din actualul litigiu.
S-a evidențiat faptul că între C. J. S. și respectiv M. E.
N. nu există nici raporturi de coordonare și nici de subordonare. Pe de altă parte, s-a făcut o afirmație total nereală și anume aceea că atunci când partea care a căzut în pretenții și o altă parte se face o cerere în despăgubiri trebuie ca între cele două părți să existe raporturi de dreptul muncii, ceea ce nu este real. Se mai face o precizare total nefondată și anume aceea cu privire la faptul că M.
E. N. a fost obligat la stabilirea, calcularea și repartizarea sumelor către salariații angajați și, respectiv reclamanții din actualul litigiu.
Reprezentantul pârâtului recurent C. J. S. a arătat că s-a respectat principiul legalității care este prevăzut de Codul civil și în legislația muncii, deoarece acest principiu s-a respectat întocmai când s-a făcut cererea de chemare în garanție a M. ui E. N. . Astfel, la baza cererii de chemare în garanție au stat dispozițiile art. 60-63 din codul de procedură civilă și, de asemenea, natura raporturilor care sunt între cele două autorității, respectiv raporturi de drept financiar public și nu de dreptul muncii, cum în mod eronat a făcut afirmația pârâtul. Acesta este cadrul legal care a stat la baza raporturilor dintre cele două unități și în baza căreia a fost redactată și depusă la instanță cerere de chemare în garanție împotriva M. ui E. N. .
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5750 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a C. ui J. S., excepție invocate de acest parat.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta LS D. ÎNVĂȚĂMÂNT S. - în numele membrilor de sindicat: P. D. L., T. E., O.
G., CĂLIAN I., IANC. N., P. E., P. L., S. M., L. V., T. A., I. G., P. C., R. R. A., H. V., M. N. M., P. I., M.
S., G. F., N. N., T. G., O. D., SZENAȘI L., I. V., G.
L., D. G. în contradictoriu cu pârâții, C. S. Ș. Z., C. J.
S., și în consecința au fost obligați pârâții la aplicarea coeficientului de multiplicare de 1 în cuantum de 400 lei ca baza de calcul a drepturilor salariale ale reclamanților, și au fost obligate pârâtele să plătească reclamanților drepturile
salariale neacordate reprezentând diferența dintre drepturile salariale calculate cu coeficientul de multiplicare 1 în cuantum de 400 de lei și cele efectiv încasate, pentru perioada_ -_, actualizate în funcție de coeficientul de inflație defalcat pe fiecare lună, calculat de la data scadentei și până la data plății efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a M. ui E., Cercetării, Tineretului și Sportului, cerere formulata de paratul C. J. S.
, și în consecința a fost obligat chematul în garanție să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi.
A fost respinsă ca nefondata cererea de chemare în garanție a M. ui F.
P., cerere formulata de paratul C. J. S.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 136,40 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C.
J. S., instanța a reținut că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetului local, primarul are calitatea de ordonator principal de credite, instanța a apreciat că legitimitatea procesuală pasivă a pârâtului Primarul orașului Z. este conferită de art. 21 din Legea nr. 273/2006 privind
finanțele publice locale, art. 4 din OUG 22/2002 coroborate cu art. 167 din Legea nr. 84/1995, iar potrivit art. 167 din Legea 84/95 C. local este finanțatorul unităților de învățământ ca atare excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții C. J. S. s-a respins ca neîntemeiată.
Instanța a reținut că potrivit art. 41 alin. 1 Cod procedură civilă "orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată", iar art. 42 Cod procedură civilă se dispune că "persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate...";. Potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 C. local aprobă la propunerea primarului bugetul local, virările de credite, iar potrivit art. 167 alin. 2 și 4 din Legea 84/1995 finanțarea complementară se asigură din bugetele locale. Așadar excepția lipsei capacității procesuale pasive a C. J. S. s-a respins ca neîntemeiată
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut că membrii de sindicat reprezentați sunt angajați ai paratei de rândul 1 și nu au beneficiat, începând cu_ de drepturile salariale în conformitate cu Legea nr. 330/2009 coroborată cu Legea nr. 221/2008 de aprobare cu modificări a Ordonanței de Guvern nr. 15/2008, respectiv înmulțirea cu coeficientul de multiplicare 1,000 la valoarea de 400,00 lei.
Prin dispozițiile OG nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -_, aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Această valoare a fost diminuată prin ordonanțe de urgență succesive care au fost ulterior declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale. Curtea Constituțională a stabilit că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție. (Decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, Decizia nr. 842/2 iunie 2009, Decizia nr. 989/30 iunie 2009).
Prin Decizia nr. 3/2011 privind recursul în interesul legii publicată în Monitorul Oficial nr. 350 din_, înalta Curte de C. și Justiție a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009 ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009.
Potrivit art. 330/7 alin. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată de înalta Curte de C. și Justiție, printr-o decizie în interesul legii, problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial.
În ce privește aplicarea dispozițiilor Legii 221/2008 și în anul 2010, instanța a reținut următoarele:
Art. 7 alin. 2 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice menționa că "realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezenței legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări";, iar art. 12 alin. 3 din același act normativ precizează că "în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5 fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezența lege";.
Art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009 prevedea că "în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezența lege; sporurile prevăzute în anexele la prezența lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009";.
Insă, ținând seama de faptul că prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice intraseră în vigoare la 1 ianuarie 2010, dar nici acest act normativ și nici Legea nr. 329/2009 nu conțineau vreo reglementare expresă cu privire la modul de încadrare a personalului din aceste instituții și la modul de salarizare a acestuia după expirarea contractelor colective de muncă, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în M.O. nr. 62 din 27 ianuarie 2010.
Potrivit art. 5 al. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstra salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna
decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009. Pentru personalul didactic din învățământ art. 5 al. 6 din O.U.G. nr. 1/2010 prevedea că reîncadrarea la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioadă mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
Însă, cum prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011 înalta Curte de C. și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, instanța a apreciat că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 nu se poate realiza altfel decât pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009.
O altă interpretare a prevederilor art. 5 al. 6 din O.U.G. 1/2010 ar conduce la nesocotirea deciziei susmenționate, dar și a considerentelor de principiu rezultate din deciziile Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării cadrelor didactice .
Acest aspect l-a reținut și Curtea Constituțională în Deciziile nr. 877 din 28 iunie 2011 și 1376/18 octombrie 2011.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtul C. J. S. și
che matul în g ar anț ie M. E. N. .
Prin recursul formulat, pârâtul CONSILUL J. S.
critică sentința în ceea ce privește soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. J. S., apreciind că în mod nejustificat instanța de fond a
invocat dispozițiile art. 36 alin. (4) din Legea nr.215/2001, potrivit cărora, consiliul local aprobă la propunerea primarului bugetul local, precum și alte texte de lege (art.21 din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale și art.167 alin. 2 și 4 din Legea nr.84/1995) care nu au nici o legătură cauzală cu alocarea fondurilor solicitate de reclamantă din bugetul C. ui J. S. .
Subliniază recurentul că prin întâmpinarea depusă a arătat textual faptul că, potrivit dispozițiilor art.167 alin (18) din Legea nr.84/1995 finanțarea unităților, printre care se situează si C. sportiv școlar Z., unitatea angajatoare a personalului didactic, membri de sindicat, în numele cărora s-a promovat acțiunea în justiție, se realizează de la bugetul de stat, prin bugetul M.
E. si Cercetării. Dispozițiile art.5 alin (7) din Legea nr. 11/2010 - Legea bugetului de stat pe 2010, interzic alocarea unor sume din bugetele locale pentru finanțarea cheltuielilor de personal, respectiv a salariilor si contribuțiilor aferente acestora. Ori L. sindicatelor din învățământ S., tocmai aceste drepturi de natură salarială si le-a revendicat prin acțiunea promovată la Tribunalul Sălaj, constând în acordarea valorii de 400 lei corespunzătoare coeficientului de multiplicare "1" prevăzut de Legea nr.221/2008, pentru perioada_ -_, contrar dispozițiilor art.104 și 110 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, a Anexei 4 lit. c din Legea nr.293/2011 și respectiv a Ordinului M. ui E., Cercetării, Tineretului și Sportului nr.5555/2011 - Anexa nr. 3 potrivit cărora, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul județelor, pe anul 2012, se alocă fonduri din bugetul C. ui J. S., pentru toate unitățile din învățământul preuniversitar de stat, din care face parte si C. copiilor Cehu Silvaniei, doar pentru acordarea de produse lactate si de panificație si nicidecum pentru plata drepturilor de natură salarială.
Singura excepție la regula instituită prin precizările legale menționate o reprezintă unitățile care fac parte din învățământul special, prevăzută la litera D din Anexa nr.4 la Legea nr. 293/2011, în care nu intră C. sportiv școlar Z., pentru care se alocă fonduri din bugetul C. ui J. S., inclusiv pentru plata drepturilor salariale, în general si în mod special al celor revendicate de către reclamanții din actualul litigiu.
Recurentul a mai arătat că Tribunalul Sălaj, la analiza în fond a cauzei, se contrazice în mod evident, în partea finală a Sentinței, precizând pe de o parte că, pentru personalul didactic din învățământ, reîncadrarea la data de 1 ianuarie 2010, se face potrivit art.5 alin. (6) din Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr.1
/2010, luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite conform OUG nr.41 /2009, iar pe de alta, aceeași instanță de judecată susține că, reîncadrarea personalului din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se realizează luându-se în considerare salariile și coeficienții aferenți acestuia existenți în plată la_ stabiliți în conformitate cu Legea nr.221/2008, sau nu în baza Ordonanței de Urgentă a Guvernului nr.41/2009. Ori așa după cum a evidențiat și în întâmpinarea depusă O.U.G. nr.41/2009, la care face trimitere dispozițiile art.5 alin.(6) din O.U.G. nr.1/2010 prevede că valoarea coeficientului de multiplicare 1 este de 299,93 lei și nu de 400lei cum în mod eronat a apreciat reclamanta.
Un alt motiv de recurs invocat de pârât vizează soluția instanței de fond de respingere a cererii de chemare în garanție a M. ui F. P., recurentul considerând că în mod nejustificat a fost respinsă această cerere, apreciind că în raport de prevederile art.167 alin. (18) din Legea nr.84/1995, coroborate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, se justifică pe deplin introducerea în actualul litigiu, în calitate de parte chemată în garanție a autorității centrale menționate, întrucât fondurile revendicate de către reclamantă se alocă de la bugetul de stat al cărui administrator legal este Ministerul Finanțelor Publice.
Prin recursul formulat, chematul în garanție M. E. N.
solicită casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii față de acesta pentru lipsa calității procesuale, iar pe fond ca neîntemeiată.
În motivarea recursului recurentul arată că partea nu justifică în cauză calitatea procesuală pasivă a M. E. N., raportat la capetele de cerere, obligație care își are temeiul în art. 112 Cod de procedură civilă. M. și cadrele didactice nu au nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la încadrarea, calcularea și plata salariilor pentru reclamanți.
Prin definiție, raporturile juridice de muncă au caracter intuitu personae, presupun existența numai a două părți contractante spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din Codul Muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin. 5 din Legea nr.128/1997, coroborat cu art. 7 alin. 8 din Legea nr. 84/1995 (în vigoare în perioada la care se face referire în acțiune) și art. 22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 128/1997 și în conformitate cu prevederile Legii nr. 90/2001, M. E. N. în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale are funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control
În nici un caz M. E. N. nu are calitate de angajator față de reclamant întrucât, conform principiului specialității capacității de folosință, nu
poate încheia contracte individuale de muncă cu personalul didactic de predare, nu are competența de a recalcula salarii și implicit nici de a plăti salarii.
Invocându-se dispozițiile art. 13 din O.U.G. nr. 32/2001 și art. 1 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 538/2001, s-a precizat că M. E.
N. nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Intimata reclamantă LS D. ÎNVĂȚĂMÂNT S. în numele membrilor de sindicat a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Analizând cu prioritate criticile formulate de recurentul pârât C. J.
S. în ceea ce privește excepția lipsei calității sale procesuale pasive, Curtea constată că acestea sunt întemeiate.
În acest sens se reține că în cauză sunt incidente prevederile art. 167 al. 18 din Legea nr. 84/1995 republicată (act normativ în vigoare până la data de _
), potrivit cărora "finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor, centrele și cabinetele de asistentă psihopedagogică, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive și școlare, se asigură de la bugetul de stat prin bugetul M. ui E. și Cercetării. În acest sens sunt și dispozițiile art. 13 alin. 3 din O.U.G. nr. 32/2001.
De asemenea, art.17 alin. (2) din H.G. nr. 2192/2004 privind aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, prevede că "finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor, centrele și cabinetele de asistență psihopedagogică, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive și școlare se asigură din bugetul de stat prin bugetul M. ui E. și Culturii."
Dispoziții similare sunt prevăzute și în Legea nr. 1/2011 (legea în vigoare la data promovării acțiunii și pentru ultima parte a intervalului pentru care s-au solicitat și s-au acordat reclamanților drepturi salariale prin sentința atacată), care, la art. 111 alin. 2 prevede că "Finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor, cluburile sportive școlare, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul M. ui E., Cercetării, Tineretului și Sportului.";
Curtea mai notează că potrivit prevederilor art. 99 din Legea nr. 1/2011 cluburile copiilor fac parte dintre unitățile conexe ale învățământului preuniversitar, fiind unități conexe ale M. ui E. N., iar la art. 100 alin. 3 din același act normativ se prevede că "Palatele și cluburile copiilor sunt în subordinea inspectoratelor școlare.";
Curtea constată astfel că în mod nelegal a reținut instanța de fond drept temei legal care ar justifica în cauză calitatea procesuală pasivă a pârâtului C.
J. S. dispozițiile art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, întrucât în privința finanțării cheltuielilor de personal ale cluburilor sportive școlare sunt aplicabile dispozițiile legale mai sus menționate.
Cum consiliul județean nu are stabilit prin lege un rol principal în lanțul administrativ ce asigură această finanțare, sumele fiind virate din bugetul de stat prin bugetul M. ui E. și Culturii, Curtea reține că în cauză nu este justificată calitatea procesuală pasivă a acestui pârât.
Prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat obligarea pârâților la acordarea unor diferențe de drepturi salariale, iar potrivit dispozițiilor art. 167
alin. 5 din legea nr. 84/1995 cheltuielile de personal fac parte din finanțarea de bază. Drept urmare, se constată că în mod nelegal a considerat instanța de fond că în cauză este justificată calitatea procesuală a acestui pârât în raport de prevederile art. 167 alin. 4 din același act normativ care vizează finanțarea complementară, câtă vreme în cauză nu se solicită drepturi care fac parte dintre categoriile de cheltuieli enumerate la alineatul respectiv ca reprezentând cheltuieli cuprinse în finanțarea complementară.
Nu pot fi reținute nici argumentele prezentate de intimata reclamantă, prin întâmpinarea depusă, în sensul că în cauză calitatea procesuală pasivă a acestui pârât ar fi justificată în raport de prevederile art. 167 alin. 21 din Legea nr. 84/1995 și ale art. 17 din HG nr. 2192/2004, întrucât aceste dispoziții legale reglementează posibilitatea C. ui J. de a aloca prin hotărâri proprii fonduri în vederea finanțării unităților de învățământ preuniversitar de stat, fără a se putea reține însă că prin aceste prevederi legale s-ar institui în sarcina consiliului județean obligația de a suporta (din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestuia) cheltuielile de personal ale cluburilor copiilor.
Deși susține că pârâtul C. J. ar avea calitatea de ordonator secundar de credite în ceea ce privește plata drepturilor salariale cuvenite angajaților cluburilor copiilor, intimata reclamantă nu indică temeiul legal pe care își bazează această afirmație.
Curtea notează în acest context că potrivit prevederilor art. 167 alin. 19 din Legea nr. 84/1995, din bugetul consiliului județean, respectiv al sectoarelor municipiului B., si din bugetul de stat se asigura finanțarea cheltuielilor curente si de capital ale unităților de învățământ special, însă pârâtul C. sportiv școlar Z. nu reprezintă o asemenea unitate de învățământ. Se au în vedere în acest sens dispozițiile art. 131, 132 și ale art. 41-45 din Legea nr. 84/1995.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 cod proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 cod proc. civ., Curtea va admite recursul declarat de pârâtul C. J. S. și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.
J. S. și în consecință va fi respinsă acțiunea formulată de reclamanta LS din Î. S. în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește recursul formulat de chematul în garanție M. E.
N. Curtea notează că art. 60 din codul de procedură civilă prevede că "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.";
În raport de soluția menționată mai sus, anume aceea a respingerii acțiunii formulate de către reclamantă împotriva pârâtului C. J. S., Curtea constată că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 60 din codul de procedură civilă, partea care a formulat cererea de chemare în garanție nefiind căzută în pretenții, astfel încât se impune respingerea cererii de chemare în garanție formulată de acest pârât în contradictoriu cu chematul în garanție M.
E. N. .
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 cod proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 cod proc. civ., va fi admis și recursul declarat de chematul în garanție M. E. N., cu consecința modificării sentinței și sub acest aspect, respectiv în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulată de către C. J. S. împotriva acestui recurent.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII,
D E C I D E:
Admite recursurile declarate de pârâtul C. J. S. și de chematul în garanție M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 5750 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a C. J. S. și, în consecință, respinge acțiunea formulată de LS D. ÎNVĂȚĂMÂNT S. împotriva pârâtului C. J. S. .
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de C. J. S. în contradictoriu cu M. E. N. .
Menține celelalte dispoziții. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
D. | S. | D. | G. | L. | D. |
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ _
Jud.fond: P. R. a M. lena
