Decizia civilă nr. 314/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 314/R/2013
Ședința publică din 04 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D. GREFIER: C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții A. A., CONT I. I., D. V., I. DS D., M. D., N. A., P. L., P.
ENECIU M. D., S. C. O., S. M., S. M., T. A. M.
, T. S., S. C., și, respectiv de pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI
C. -N., P. MUNICIPIULUI C. -N. împotriva sentinței civile nr. 9765 din 24 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâtul intimat C. T. "ANA A. ", recurent având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți A. A., Cont I. I., D. V., I. DS D.
, M. D., N. A., P. L., P. eneciu M. D., S. C. O., S. M.
, S. M., T. A. M., T. S., S. C., avocat Criste I. T. ,
lipsă fiind reprezentanții pârâților recurenți, reclamanții recurenți și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar împuternicire avocațială și concluzii scrise și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului reclamanților, modificarea în parte a sentinței civile atacate și, pe cale de consecință, admiterea în întregime a cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, susținând concis motivele expuse în scris prin memoriul de recurs și concluziile scrise depuse la dosar.
În ceea ce privește recursurile declarate de pârâții recurenți C. Local al municipiului C. -N. și P. municipiului C. -N., reprezentanta reclamanților recurenți solicită respingerea recursului, susținând concis motivele expuse în concluziile scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanța justificativă a acestora.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.9765 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost admisă excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, pentru perioada_ -_ .
A fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamanții A. A., CONT I. I., D. V., I. DS, D., M. D., N. A., P. L. ,
P. M. D., S. C. O., S. M., S. M., T. A. M.
, T. S. C. și S. C. în contradictoriu cu pârâții C. T. "ANA A. ,
C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și P. MUNICIPIULUI C. -N. .
A fost obligă pârâtul C. T. "ANA A. ";, în calitate de angajator pentru reclamanți, la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu data de 01 mai 2009, până la data de 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective.
Au fost obligați pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și P. MUNICIPIULUI C. -N. să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
A fost respinsă cererea privind plata drepturilor de la data de_ și până la zi, precum și petitul având ca obiect plata premiului anual pentru anul 2010.
Au fost obligați pârâții în solidar să plătească reclamanților suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de cadre didactice la C. T. "ANA A. "; din C. -N. așa cum rezultă din răspunsul nr. 1639/_ emis de către pârâtul de rd.1.
Potrivit prevederilor art. 157 alin. 2 din Codul muncii sistemul de salarizare a personalului din instituțiile publice finanțate integral de la bugetul local se stabilește prin lege cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Unitatea de învățământ la care sunt angajate cadrele didactice reclamante este instituție de învățământ finanțată din fonduri alocate prin bugetul local al municipiului C. -N. la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 lit.";c"; din Lg.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ pentru funcțiile didactice avute de către membrii de sindicat, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este 400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, începând cu data de_ .
După intrarea în vigoare a Lg.221/2008 unitatea de învățământ avea obligația să calculeze pentru cadrele didactice și să plătească acestora după cuprinderea sumelor în bugetul local salariile conforme cu acest act normativ, obligație pe care nu și-a respectat-o.
C. T. "Ana A. "; C. -N. a continuat să plătească cadrelor didactice salarii în baza altor acte normative pentru perioada_ -_ .
Potrivit prevederilor Legii nr.221/2008 în vigoare până la data intrării în vigoare a Lg.330/2009 cadrele didactice din această unitate de învățământ vor beneficia de următoarele sume brute si anume: 12.173 lei pentru A. A. ,
24.139 lei pentru CONT I. I., 13.373 lei pentru D. V., 14.951 lei pentru I. DS D., 8.824 lei pentru M. D., 10.193 lei pentru N. A.
, 22.108 lei pentru P. L., 14.188 lei pentru P. ENECIU M. D., 13.185 lei pentru S. C. O., 1614 lei pentru S. M., 14.910 lei pentru S.
, T. A. M., 12.954 lei pentru T. S., S. C. la care se va aplica coeficientul de inflație la data efectivă a plății deoarece Legea nr. 221/2008 este singurul temei de drept în baza căruia se face salarizarea personalului didactic.
Având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată si prevederile art. 268 alin.1 lit.c din Codul Muncii care prevede că cererile care au ca obiect drepturi bănești pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului, instanța va invoca din oficiu excepția prescripției partiale a dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_ și în consecință, va admite în parte cererea cu obligarea unității de învățământ pârâte să plătească fiecărui reclamant sumele cuvenite numai pentru perioada 01.05-_ .
Pentru a putea fi plătite aceste sume P. Municipiului C. -N. are obligația de a întocmi bugetul local și de a-l propune spre aprobare C. ui Local, iar acesta are obligația de a-l aproba conform prevederilor art.63 alin. 1 lit.";c"; și alin. 2 lit.";c"; și art. 36, alin. 4 lit.";b"; din Lg.215/2001, deoarece C. T.
"Ana A. "; este unitate de învățământ preuniversitar care funcționează ca unitate finanțată din fondurile alocate prin bugetul local al Comunei Sînpaul de la bugetul de stat și din alte surse conform prev. art.104 din Legea nr. 1/2011 a Educației naționale.
Cererea privind plata premiului anual si a primelor de vacanță a fost respinsă întrucât respectivele drepturi bănești nu se mai acordă pentru anul 2010, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă din anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții și pârâții C. Local al municipiului C. -N. și P. municipiului C. -N. .
Prin recursul declarat de reclamanți s-a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii în întregime a acțiunii.
În motivarea recursului s-a susținut că nu este incidentă excepția prescripției pentru perioada_ -_ datorită caracterului instabil al legislației în materie, constând în modificări legislative prin intermediul unor ordonanțe de urgență declarate ulterior neconstituționale, astfel încât termenul curge de la data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr.124/2010 a Curții Constituționale.
Se critică neacordarea nemotivată a drepturilor solicitate începând cu_ până la zi, în raport de prevederile art.3 lit. c și art.30 alin.5 din Legea nr.330/2009 conform cărora personalul aflat în funcție la_ își va păstra în 2010 salariul din luna decembrie 2009.
Se contestă dezlegarea instanței privind includerea premiului anual pentru anul 2010 în majorările salariale din 2011, considerându-se că se încalcă principiul neretroactivității legii prin reglementarea la finele anului 2010 a neacordării sale pentru 2010, sens în care se evocă practica judiciară.
Prin recursul formulat de, pârâtul C. Local al Municipiului C. -N., s-
a solicitat modificarea sentinței recurate, respectiv respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive.
În susținere, recurentul învederează că nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, în contextul în care acesta este o autoritate deliberativă ce nu poate răspunde din punct de vedere patrimonial.
Mai subliniază că acordarea sumelor solicitate nu se poate realiza în lipsa fondurilor.
Alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale se poate realiza doar condiționat de împrejurarea ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ sa fi fost calculate in mod corect si sa fi fost virate în contul bugetului local, având in vedere ca sumele provin de la bugetul de stat, recurentul făcând
doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin 6 din Legea 273/2006. În cazul prezentului litigiu, nu s-a făcut dovada ca partenerii sociali au urmat etapele mai sus expuse.
De asemenea, potrivit Legii nr. 1/2011, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor si obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 57/2012, insa nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților.
Recurentul face trimiteri și la prevederile art. 33 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, sub aspectul necesității identificării surselor de finanțare.
În fine, se critică obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, invocându- se lipsa culpei.
Prin recursul declarat de, pârâtul P. Municipiului C. -N.
s-a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii civile formulata de reclamant, față de P. Municipiului C. -N. pentru lipsa calității procesuale pasive.
Consideră că soluția pronunțata de către instanța de fond este nelegala, hotărârea fiind pronunțata cu încălcarea prevederilor legale incidente in materie, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Potrivit dispozițiilor art. 63, alin.4, lit. a) din Legea 215/2001 in exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 1 lit. c) (atribuții privind bugetul local), primarul exercita funcția de ordonator principal de credite al bugetului local. In considerarea normelor amintite anterior, ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu si pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, in raport cu sarcinile acestora in condițiile legii. Așadar, pentru ca instituția primarului sa poată repartiza fonduri pentru cheltuielile de personal, este necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ sa fi fost ca1culate in mod corect, sa fi fost prevăzute in bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate in contul bugetului local.
În acest sens, sunt evocate dispozițiile Legii nr. 1/2011- Legea Educației Naționale - privind finanțarea de bază a învățământului preuniversitar de stat.
Pe de alta parte, învederează ca bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 57/2012, însă nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților. De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2010, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Recurentul face trimiteri și la prevederile art. 33 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, sub aspectul necesității identificării surselor de finanțare.
În fine, se critică obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, invocându- se lipsa culpei.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate Curtea de Apel constată următoarele
:
Recursul reclamanților este întemeiat în parte.
Nu reprezintă un motiv de amânare a curgerii termenului de prescripție, modificările legislației de natura celor invocate în recurs sau intervenția Curții Constituționale asupra unor ordonanțe de urgență. Termenul de prescripție al dreptului material la acțiune având ca obiect plata unor drepturi salariale se naște la momentul exigibilității acestora, respectiv la data când angajatorul trebuia să acorde salariul conform art.161 Codul muncii (în forma anterioară modificării sale prin Legea nr.49/2010).
În atare situație, aspectele invocate de reclamanți nu reprezintă cauze suspensive de prescripție în sensul art.13 și 14 din Decretul nr.167/1958, cu atât mai mult cu cât dispozițiile legale incidente în cauză sunt extrem de clare, nefiind necesară interpretarea lor.
Este întemeiat motivul de recurs privind neacordarea drepturilor salariale după data de_, pentru următoarele motive și în limitele ce vor fi precizate:
Este neconformă cu dezlegările date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr. 3/2011 dispoziția de neacordare a drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008 și drepturile salariale efectiv încasate, pentru perioada_ -_ .
Această perioada nu mai este guvernată de dispozițiile Legii nr. 221/2008, ci de ale Legii nr. 330/2009, bazându-se pe stipulațiile art. 30 alin.5: "în anul 2010, personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
noul salariu de bază, solda funcției de bază sau după caz, indemnizație lunară de încadrare va fi cel/ cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acestea, potrivit anexelor la prezenta lege;
sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază, sau după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009 _";.
De asemenea, sunt incidente, pentru perioada vizată prin acțiune, dispozițiile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice "valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice";. Art. 1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice "începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%";.
Acestea sunt dispozițiile legale aplicabile în ce privește pretențiile formulate prin acțiune cu privire la salarizarea reclamanților, până la data de_, ce marchează intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2011 și până la care sunt pot fi aplicate prevederile Legii nr. 330/2009.
Or, se constată că în raport de aceste dispoziții legale, este întemeiată acțiunea, având în vedere că prin textele legale citate în cele ce preced, legiuitorul a specificat cu claritate că în anul 2010, se va păstra în plată salariul avut în luna decembrie 2009, respectiv în anul 2011, se va majora salariul plătit în luna octombrie 2010.
Or, consecința acestor dispoziții este că în măsura în care era datorată în luna decembrie 2009 plata salariului cadrelor didactice în conformitate cu Legea nr. 221/2008, în aceeași măsură era datorată această plată și în anii 2010 și 2011 până la intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2011.
De altfel, în același sens a statuat și Curtea Constituțională a României, reținând, în cuprinsul deciziei nr. 877 din 28 iunie 2011, că "Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului
didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și
salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr.
221/2008
, și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009. O atare interpretare, departe de a constitui o ingerință în sfera de competență a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării personalului din învățământ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 272 din 27 aprilie 2010, Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009 sau Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicate în Monitorul Oficial al României nr. 531 din 31 iulie 2009)";.
Prin urmare, va fi modificată sub acest aspect hotărârea atacată, în sensul acordării către reclamanți a drepturilor salariale și pentru perioada_ -_
.
Cererea de acordarea premiului anual pentru anul 2010 nu este întemeiată.
Potrivit art.25 din Legea nr. 330/2009 pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare realizate în anul pentru care se face premierea.
Prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010 a fost abrogată în mod expres Legea nr. 330/2009.
Prin art.8 din Legea nr. 285/2010, s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor acestei legi.
Prin urmare, reclamanții nu sunt îndreptățiți să beneficieze de premiul anual pentru anul 2010, iar critica lor privind încălcarea principiului neretroactivității legii civile a fost înlăturată de către Curtea Constituțională, care prin Decizia nr. 1090/_, a statuat că "dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivității legii.";
Recursurile declarate de pârâții C. Local al Municipiului C. -N. și P. Municipiului C. -N. sunt nefondate.
Constatând că motivele invocate de către cei doi pârâți în susținerea recursurilor sunt similare, Curtea va proceda la analizarea concomitentă a acestora.
În conformitate cu dispozițiile art.16 din HG nr.2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Conform dispozițiilor art.167 alin. din Legea nr.84/1995 statuează că finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de
învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ- teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale "veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr.32/2001 stabilește că "Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale "veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011 (legea în vigoare la data promovării acțiunii și pentru ultima parte a intervalului pentru care se solicită drepturi, în timp ce Legea nr. 84/1995 este aplicabilă în perioada anterioară datei de_ ) sunt similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar,prevăzând că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât
C. Local al Municipiului C. N., rezidă din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și potrivit art. 36 alin. 6 pct. 1 asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Așadar, criticile aduse de acest pârât sunt nefondate, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea acestuia doar la asigurarea către unitatea școlară a sumelor necesare plății drepturilor pretinse, iar nu la plata acestor sume direct către reclamanți. Or, din ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie rezultă faptul că pârâtul recurent are pe segmentul lui de activitate atribuții specifice în ceea ce privește alocarea sumelor, reprezentând drepturi salariale.
P. municipiului C. -N. este de ordonator principal de credite al bugetului orașului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea 215/2001 și, în mod
evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv Municipiul C. -N. , art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În consecință, Curtea observă că pârâții nu au fost chemați în judecată în calitate de angajatori, ci în calitate de ordonatori de credite (finanțatori), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea procesuală.
Simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale nu poate determina sistarea plății acestor drepturi, ordonatorii de credite având obligația de a respecta dispozițiile legale care reglementează drepturile salariaților la elaborarea bugetelor instituțiilor pe care le finanțează.
Faptul că pârâții nu are calitatea de angajator a reclamanților nu prezintă nicio relevanță, întrucât, așa cum s-a subliniat anterior, aceștia au fost chemați în judecată în calitate de ordonatori de credite ai angajatorului reclamanților, cei din urmă solicitând obligarea la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
În fine, căderea acestor pârâți în pretenții justifică, potrivit art. 274 C.pr.civ., obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult cu cât s-au opus admiterii acțiunii.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., va respinge ca nefondate recursurile pârâților
C. Local al Municipiului C. -N. și P. Municipiului C. -N., care în temeiul art. 274 -276 C.pr.civ., în raport de admiterea în parte a recursului reclamanților, vor fi obligați la plata parțială a cheltuielilor de judecată în sumă de 300 de lei, onorariu de avocat (fila 46).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamanții A. A., CONT I. I., D.
V., I. DS D., M. D., N. A., P. L., P. ENECIU M. D., S. C. O., S. M., S. M., T. A. M., T. S., S.
C. împotriva sentinței civile nr. 9765 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâtul C.
T. "ANA A. " să plătească reclamanților diferența de drepturi salariale rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 în perioada_ -_ .
Menține celelalte dispoziții.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. Local al municipiului C. -N. și P. municipiului C. -N. împotriva aceleiași hotărâri.
Obligă pârâții să plătească reclamanților suma de 300 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
D. G. | L. | D. | S. D. |
GREFIER
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.P. U.
