Decizia civilă nr. 2292/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N. 2292/R/2013
Ședința publică din 13 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTOR: S. D. JUDECĂTOR: D. G. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul I. Ș. J. B.
-N. împotriva sentinței civile nr. 61/F din 10 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată
D. F. și pe pârâta intimată Ș. G. N. 4 B., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost motivat și comunicat reclamantei intimate și pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 30 aprilie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată Ș. G. nr. 4 B. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și, rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii formulată de intimata-reclamantă D. F., precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 223 alin. (3) din legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
De asemenea, se constată că la datele de 08 mai 2013 și 09 mai 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată D. F. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea, ca temeinică și legală a sentinței civile recurate, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 223 alin. (3) din legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 215 din Legea nr. 62/2011, invocă excepția tardivității recursului, având în vedere că sentința atacată i-a fost comunicată pârâtului recurent la data de 13 februarie 2013, conform dovezii de primire și a procesului verbal de predare aflat la fila 38 din dosarul tribunalului, iar recursul a fost înregistrat la data de 26 februarie 2013 și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin sentința civilă nr. 61/F/_, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr._
, s-a admis acțiunea civilă
formulată de reclamanta D. F., împotriva pârâților I. Ș. J. B.
-N. și Ș. G. nr.4 B., ca fiind întemeiată și în consecință:
A fost obligată pârâta Ș. G. nr.4 B. să plătească reclamantei sporul pentru condiții vătămătoare sau periculoase în procent de 15% din salariul de bază cu începere din data de 1 ianuarie 2010 și până la zi, sumă actualizată cu rata inflației începând cu data scadenței și până la momentul plății efective, și să acorde în continuare acest spor până la aprobarea regulamentului prevăzut de art.9 alin.2 din anexa la Legea nr.63/2011 sau până la data la care condițiile cerute pentru beneficiul sporului au încetat, după caz.
Fără cheltuieli de judecată.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Reclamanta, în calitate de secretar șef la Ș. G. nr.4 B., a beneficiat de sporul de 15% pentru condiții periculoase și vătămătoare de muncă, prevăzut inițial de art. 51 din Legea nr. 334/2002 ( lege abrogată prin Legea- cadru nr. 330/2009) până la data de 1 ianuarie 2010, dată de la care plata acestuia a încetat, odată cu apariția Legii 284/2010, așa cum rezultă din cuprinsul adresei nr. 1607/_ emisă de unitatea școlară (f. 5).
Prin articolul 3 alin. 1 lit. a din anexa II la Legea-cadru nr. 330/2009, aplicabilă din 1 ianuarie 2010, personalului din învățământ (salarizat conform anexei II/1) i s-a recunoscut posibilitatea de a beneficia de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare, de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.
S-a prevăzut în lege că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare ale acestuia urmează a se stabili prin regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților salariaților, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Cu toate că s-a stabilit că un asemenea spor urmează a fi reglementat detaliat printr-un regulament, în domeniul învățământului, a cărui salarizare este cuprinsă în anexa II la Legea-cadru nr. 330/2009, acesta nu a fost adoptat.
Ulterior datei de 01 ianuarie 2010, pentru fiecare an au fost adoptate legi de salarizare a personalului salarizat din fonduri publice.
Astfel, pentru anul 2010 a fost în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și în art. 30 alin. 5 și 6 s-a instituit principiul păstrării în plată a drepturilor avute la data de 31 decembrie 2009.
La data de 1 ianuarie 2011 s-a adoptat Legea nr. 284/2010, care reglementează salarizarea personalului din învățământ, lege care a prevăzut la art. 14, dreptul personalului din învățământ de a beneficia de un spor de până la 15 % din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare.
În anul 2012, salarizarea personalului din învățământ este reglementată prin Legea nr. 63/2011, așa cum rezultă din art. 1 alin. 4 din Legea nr. 283/2011, care a prevăzut menținerea la același nivel salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011, cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții (art. 1 alin. 3 din Legea nr. 283/2011).
Potrivit Ordinului nr. 42/77 din 13 ianuarie 2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010, în privința personalului din învățământ, s-a prevăzut că sporurile pentru condiții de muncă stabilite în baza Legii-cadru nr. 330/2009 se acordă până la aprobarea
regulamentelor prevăzute la art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri și numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții de muncă.
Articolul 9 din Legea nr. 63/2011 prevede posibilitatea personalului salarizat conform acestei legi de a beneficia de un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare. Totodată, conform acestei legi, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia urmează a se stabili de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul aprobat, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea M. ui Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
Până la aprobarea regulamentului sporurile pentru condiții de muncă, aprobate în condițiile legii, spor de 15 %, se acordă numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri și numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții.
Nici ulterior intrării în vigoare a acestei legi nu s-a adoptat vreun regulament în privința sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase, astfel că în intervalul 1 ianuarie 2010 și până în prezent acesta nu a fost adoptat, cu toate că dreptul la un asemenea spor a fost menținut în cuprinsul fiecărei legi de salarizare, expres prevăzut, și se acordă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: persoana să fi beneficiat de acest spor și activitatea persoanei să se desfășoare în aceleași condiții.
Reclamanta îndeplinește aceste cerințe cumulative. Dreptul reclamantei a existat la data de 31 decembrie 2009, iar activitatea acesteia se desfășoară în aceleași condiții, aspect necontestat de pârâți, conform buletinului de determinare toxicologică (f.11-12) .
Prin urmare, în mod nelegal i s-a refuzat reclamantei plata sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase în procent de 15% cu toate că Legea-cadru nr. 330/2009 prevede obligația menținerii drepturilor avute la 31 decembrie 2009, care în cazul reclamantei cuprindeau și acest spor (f.5,6).
Având în vedere faptul că până în prezent nu s-a adoptat vreun regulament care să prevadă cuantumul concret al sporului, condițiile de acordare, iar actele normative ulterioare referitoare la salarizare (Ordinul nr. 47/2011, Legea nr. 63/2011, art. 9 alin. 3) prevăd menținerea în plată a sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase în situația persoanelor care au fost beneficiare ale acestui spor, a căror activitate se desfășoară în aceleași condiții, tribunalul apreciază că reclamantei i se cuvine plata sporului de 15% pentru condiții vătămătoare sau periculoase începând cu data de 1 ianuarie 2010.
În consecință, în baza textelor legale invocate, tribunalul a admis acțiunea formulată și, în consecință, a obligat unitatea de învățământ să plătească reclamantei sporul pentru condiții vătămătoare sau periculoase în procent de 15% din salariul de bază cu începere din data de 1 ianuarie 2010 și până la zi, sumă actualizată cu rata inflației începând cu data scadenței și până la momentul plății efective și să acorde în continuare acest spor până la aprobarea Regulamentului prevăzut de art.9 alin.2 din Anexa 5 la Legea nr.63/2011 sau până la data la care condițiile cerute pentru beneficiul sporului au încetat, după caz.
Este adevărat că atât art. 22 alin. 2 din Legea-cadru nr. 330/2009 cât și Legea nr. 284/2010 și Legea nr. 63/2011 (art. 1 alin. 7) prevăd că suma
sporurilor, primelor și indemnizațiilor individuale nu va depăși 30% din salariul de bază, însă, această reglementare este incidentă nu pentru sporurile de care persoana beneficia la data de 31 decembrie 2009, ci pentru noi sporuri recunoscute de legile de salarizare, de care persoana nu beneficia la data de 31 decembrie 2009 și aceasta deoarece Legea-cadru nr. 330/2009 a prevăzut menținerea în plată a drepturilor avute în decembrie 2009.
Chiar dacă I. Ș. J. B. -N. nu calculează și nu achită drepturile salariale, hotărârea se impune a fi pronunțată și în contradictoriu cu această entitate, întrucât acest pârât are rol de avizare a statului de funcții conform art. 2 din Ordinul nr._ din 11 iulie 2011 privind validarea fluxurilor financiare pentru cheltuielile de personal în învățământul preuniversitar de stat și tocmai acest pârât nu a avizat statul de funcții ce includea și sporul solicitat de reclamantă.
Dacă statul de personal a fost avizat, unitatea de învățământ preuniversitar de stat poate întocmi statul de plată și pentru a se putea asigura punerea în executare a hotărârii, de a recunoaște dreptul unității de învățământ obligată la plata sporului de a face această plată și de a întocmi în continuare statul de plată cuprinzând și acest spor, hotărârea trebuie să fie opozabilă și inspectoratului școlar.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
În termen legal, a declarat recurs pârâtul I. Ș. J. B. -N. ,
solicitând admiterea prezentului recurs, casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii formulate de reclamantă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Ș. G. nr. 4 B.
a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate, și rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii.
Prin întâmpinarea formulată reclamanta D. F.
a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței civile recurate pentru următoarele considerente:
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând cu prioritate excepția tardivității invocată din oficiu, Curtea o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 215 din Legea nr. 62/2011, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțate de către instanța de fond.
Termenul legal menționat este instituit de către legiuitor ca un termen legal imperativ, nerespectarea acestuia având drept consecință decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac. Calea de atac exercitată după împlinirea termenului este considerată ca fiind formulată tardiv.
Raportat la dispozițiile legale menționate, Curtea constată că sentința atacată a fost comunicată pârâtului recurent la data de _, conform dovezii de primire și a procesului verbal de predare aflat la fila 38 din dosarul tribunalului, iar recursul a fost înregistrat la data de _ (f.2 dosar recurs), deci, cu depășirea evidentă a termenului legal de recurs de 10 zile reglementat de art. 215 din Legea nr. 62/2011, ultima zi de depunere a recursului fiind data de_ .
Pe cale de consecință, în temeiul art. 301 C.pr.civ. coroborat cu art. 215 din Legea nr. 62/2011, Curtea urmează să respingă ca tardiv prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul I. Ș. | J. | B. | ||
N. | împotriva sentinței civile nr. 61 din_ a Tribunalului B. | N. | , |
pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
L. DS | D. | D. | G. C. M. |
Red.DG/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: C.I.