Decizia civilă nr. 1310/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1310/R/2013
Ședința publică din data de 26 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții P. M. B. M. și C. LOCAL AL M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 147 din_ a T. ui M. pronunțate în dosar nr._ privind și pe intimatul reclamant S. L. D. Î. M. precum și pe intimata pârâtă G. CU P. N. N. B. M., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt declarate în termen legal, au fost comunicat intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea recurenților din memoriile de recurs, de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 147 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M.
s-au respins excepțiile lipsei capacității și calității procesuale pasive a pârâților C. local B. M. și P. municipiului B. M. invocate de aceștia prin întâmpinare.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M.
, în contradictoriu cu pârâții G. cu P. N. nr.4 B. M., C. local B.
M. și P. municipiului B. M. .
Pârâta G. cu P. N. nr.4 B. M. a fost obligată să calculeze și să plătească membrilor de sindicat A. M., Bot Miorica, Bota Zorica, Blidar Floare, Nemes E. M., R. Ana, diferențele salariale rezultate din neaplicarea prevederilor legale privind reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal pentru cadrele didactice cu peste 25 ani vechime în învățământ și gradul didactic I, respectiv plata a 2 ore pe săptămână, în regim de plata cu ora, pentru perioada_ -_, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâții C. Local B. M. și P. municipiului B. M. au fost obligați să aloce unității de învățământ pârâte a cărei finanțare au obligația de a o susține sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. municipiului B.
M. și C. local B. M.
, că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin
unitățile de învățământ, din sumele defalcate din venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetului local, primarul are calitatea de ordonator principal de credite, instanța a apreciat că legitimitatea procesuală pasivă a pârâtului P. orașului B. M. este conferită de art. 21 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, art. 4 din OUG 22/2002 coroborate cu art. 167 din Legea nr. 84/1995, iar potrivit art. 167 din Legea 84/95 C. local este finanțatorul unităților de învățământ ca atare excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții P. municipiului B. M. și C. local B. M. a fost respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale pasive invocată de
P. municipiului B. M. și C. local B. M.
instanța a reținut că potrivit art. 41 alin. 1 Cod procedură civilă "orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată";, iar art. 42 Cod procedură civilă se dispune că "persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate…";. Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea de a avea drepturi și obligații, iar capacitatea de exercițiu constă în aptitudinea unei persoanei de a-și valorifica singură drepturile procedurale și de a-și îndeplini singură obligațiile procedurale. Persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale, actele făcute de aceste organe, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, fiind actele persoanei juridice însăși. Potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 C. local aprobă la propunerea primarului bugetul local, virările de credite, iar potrivit art. 167 alin. 2 și 4 din Legea 84/1995 finanțarea complementară se asigură din bugetele locale. Așadar excepția lipsei capacității procesuale pasive a
P. ui municipiului B. M. și C. ui local B. M. a fost respinsă ca neîntemeiată
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că membrii de sindicat A. M., Bot Miorica, Bota Zorica, Blidar Floare, Nemes E. M., R. Ana sunt angajații pârâtei
G. cu P. N. nr.4 B. M. în calitate de cadru didactic, are gradul didactic I și o vechime în învățământ de peste 25 de ani, așa cum a rezultat din adeverința nr. 64 din_, depusă la fila 7 din dosar.
În conformitate cu dispozițiile art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Pentru orele prestate în plus săptămânal cadrele didactice urmează a fi remunerate în regim de plata cu ora.
Conform prevederilor art. 13 din anexa nr.1 din Ordinul M. ui Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3753/2011 "personalul didactic de predare și de instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal până la sfârșitul anului școlar 2010-2011";.
Legea nr.63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ prevede în anexa 6, Capitolul I, art. 10 alin.3 faptul că "personalul didactic din învățământul preuniversitar cu o vechime efectivă în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului. Acest personal didactic poate fi salarizat în sistem de plată cu ora cu tariful orar stabilit în funcție de norma didactică redusă, pentru orele didactice ce depășesc această normă.
Drepturile salariale solicitate nu au fost acordate începând cu data de _
, astfel cum a rezultat din adeverința nr. 58/_ - fila 9.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, instanța a apreciat acțiunea formulată ca fiind întemeiată și, în consecință, a fost admisă și a obligat pârâta
G. cu P. N. nr.4 B. M. la calculul și plata diferențelor salariale rezultate din neaplicarea prevederilor legale privind reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal pentru cadrele didactice cu peste 25 ani vechime în învățământ și gradul didactic I, respectiv plata a 2 ore pe săptămână, în regim de plata cu ora, pentru perioada_ -_, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Instanța a obligat pe pârâții C. local B. M. și P. M. B. M. să aloce unității de învățământ pârâte a cărei finanțare au obligația de a o susține sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții P. M. B. M. ,
LOCAL AL M. B. M.
.
Pârâtul C. LOCAL AL M. B. M. a solicitat
admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a C. ui Local al M. B. M. și pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că între pârâții chemați în judecată C. Local al M. B. M., P. M. B. M. și unitatea de învățământ există raporturi juridice de drept administrativ, în temeiul obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar.
În prealabil ordonatorilor de credite le revine obligația de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și a instituțiilor din subordine a creditelor necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titlurile executorii. Între pârâții recurenți și reclamanți nu există raporturi directe rezultate dintr-un contract individual de muncă.
În acest sens, s-a pronunțat și Î. Curte de Justiție și C., când a soluționat recursul în interesul legii, pronunțând Decizia nr. 10/_, prin
care a statuat că raporturile dintre ordonatorii de credite sau ordonatorul de credite și angajator nu permit atragerea în proces a ordonatorului de credite pentru a fi obligat la alocarea de fonduri.
Același raționament poate fi realizat și în speță, ceea ce a determinat, de altfel, și schimbarea practicii instanței de recurs cu privire la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a organelor unității administrativ teritoriale la unele curți de apel.
Raporturile dintre ordonatorii de credite, dintre ordonatorul de credite și instituția din subordine, căreia trebuie să i se asigure fondurile, se cantonează în domeniul raporturilor juridice de drept administrativ, care nu se regăsesc în sfera de competență a instanței specializată în soluționarea litigiilor de dreptul muncii,
întrucât potrivit prevederilor art. 282 din Codul muncii pot fi părți în conflictele de muncă: salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele și alte persoane juridice care au vocație în temeiul legilor speciale sau a Codului de procedură civilă.
În concluzie, în absența unei dispoziții legale exprese care să instituie în sarcina pârâților C. Local al M. B. M. și P. M. B. M. obligația de alocare de fonduri, instanța de judecată nu poate reține calitatea procesuală pasivă și nu poate obliga acești pârâți la îndeplinirea obligației respective.
Pe fondul cauzei învederează că Contractul de muncă nu este opozabil C. ui Local al M. B. M., în condițiile în care acesta nu este parte contractantă.
Local e autoritate deliberativă, fără personalitate juridică, fără patrimoniu astfel că nu poare să își asume obligații pecuniare.
În drept: art. 304, pct.8, 9, art. 242 alin.2
Pârâtul P. M. B. M. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în fapt, prin sentința instanței de fond P. este obligat să asigure sumele necesare unității de învățământ, conform dispozitivului sentinței.
În temeiul dispozițiilor art.304 pct. l din codul de procedură civilă invocă nulitatea sentinței atacate deoarece a fost pronunțată de o instanță ce nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, respectiv art.55 alin.2 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară.
Potrivit art. 55 alin.2 din Legea 304/2004, " Asistenții judiciari participă la deliberări cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează".
Distinct de cerința de formă privind semnarea sentinței într-un litigiu de muncă de către asistenții judiciari, legea obligă în mod adițional la consemnarea opiniilor acestora în cuprinsul considerentelor hotărârii, cu particularitatea că eventualele opinii separate se motivează obligatoriu.
Indiferent că sunt convergente sau divergente față de opinia judecătorului ce intră în compunerea completului în litigiile de muncă, opiniile asistenților judiciari trebuie obligatoriu menționate în hotărâre.
Consideră că nu poate fi acceptată o eventuală teză, în sensul că semnarea de către aceștia a hotărârii echivalează cu consemnarea opiniei lor în hotărâre, deoarece dacă ar fi avut în vedere un asemenea raționament, legiuitorul nu s-ar mai fi referit expres în alineatul 2 al art.55, la consemnarea opiniei în hotărâre distinct de semnare.
Textul reglementează o cerință specială referitoare la probațiunea compunerii completului specializat în etapa procesuală a deliberării.
În cadrul judecății în primă instanță, etapa procesuală a dezbaterilor finalizată prin concluziile de fond, este urmată de etapa procesuală a deliberării, care constituie actul deplin de jurisdicție al oricărei faze procesuale.
Compunerea specializată a completului de judecată trebuie respectată atât în etapa procesuală a dezbaterilor cât și în etapa procesuală a deliberării. Dacă în etapa dezbaterilor, probațiunea compunerii specializate a completului de judecată, rezultă din practicalele încheierilor de ședință, în cadrul etapei procesuale a deliberării aceasta se poate face exclusiv cu elementul intrinsec sentinței, constând din opinia convergentă sau divergentă, după caz, a asistenților judiciari.
Lipsa opiniei asistenților judiciari sau a mențiunii exprese că aceștia au participat la deliberare și achiesează la opinia magistratului judecător, echivalează cu lipsa oricărei probațiuni în legătură cu respectarea normei speciale privind compunerea specializată a completului, în etapa procesuală a deliberării.
Consideră că o atare probațiune specială nu poate fi suplinită prin semnăturile olografe ale asistenților judiciari din cadrul sentinței - care lipsesc din prezenta sentință . Lipsa opiniilor asistenților judiciari din cuprinsul sentinței recurate, atrage nulitatea necondiționată de producerea unei vătămări procesuale a respectivei hotărâri judecătorești, deoarece face imposibilă exercitarea controlului judiciar cu privire la compunerea completului de judecată în etapa deliberării.
Compunerea jurisdicției impusă de normele procesuale de ordine publică constituie o garanție instituită prin legea procesuală națională în scopul apărării dreptului de acces la un tribunal stabilit de lege, independent și imparțial, care este, în opinia instanței europene de contencios al drepturilor omului, o
componentă esențială a sistemului de garanții instituit prin art. 6 parag. 1 al Convenției, pentru că orice persoană care este parte într-un proces civil sau penal să beneficieze de un proces echitabil.
În interpretarea textului art. 6 parag. 1 al Convenției, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa referitor la dreptul la un tribunal stabilit de lege, că aptitudinea tribunalului de a fi "stabilit de lege" privește nu numai baza legală a însăși existenței tribunalului, ci și structura formațiunii de judecată pentru fiecare cauză, iar noțiune a de "lege" avută în vedere de art. 6 parag. 1 al Convenției privește nu numai legislația referitoare la stabilirea și competența organelor judiciare, dar și orice altă dispoziție de drept intern a cărei nerespectare ar fi de natura să conducă la constatarea iregularității participării unui membru al formațiunii de judecată la soluționarea unei anumite cauze.
De vreme ce încălcarea dispozițiilor dreptului intern privind constituirea completului de judecată în faza deliberării, în cauzele privind conflictele de muncă și litigiile de muncă care se judecă în primă instanță, conduce la nelegala alcătuire a completului de judecată investit să soluționeze respectiva cerere, este violat astfel în substanța sa dreptul la un tribunal stabilit de lege, care conferă protecție dreptului la un proces echitabil.
În speță, motivare a sentinței civile nr. 147 din data de_ pronunțata de T. ui M., nu cuprinde opinia fiecărui asistent judiciar.
Mai mult decât atât sentința civilă nr. 147/2013 nu este semnată de către judecător, purtând doar mențiunea grefierului " pentru conformitate, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 261 alin. l pct.8 din Codul de procedură civilă.
În drept a invocat art.306 alin.2, 242 alin.2 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Cu privire la recursul pârâtului P. M. B. M.
verificarea dosarului de fond rezultă că criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C.proc.civ. sunt nefondate, deoarece completul care a soluționat în primă instanță prezenta cauză având ca obiect un conflict de muncă, în mod corect și în concordanță cu prevederile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, a fost constituit dintr-un judecător și 2 asistenți judiciari.
În ce privește nulitatea hotărârii atacate, argumentată de faptul că opinia asistenților judiciari nu a fost consemnată în hotărâre, Curtea reține că dispozițiile art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 stabilesc că "Asistenții judiciari participă la deliberări cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează";.
D. conținutul acestei prevederi rezultă că atunci când opinia asistenților judiciari coincide cu aceea a judecătorului cauzei, nu este necesară menționarea distinctă în minută și, apoi, în dispozitivul sentinței a opiniei acestora, fiind evident că semnarea minutei ce cuprinde soluția fără opinie separată de către aceștia alături de judecător, demonstrează că soluția reflectă și propria lor opinie. În speță, într-adevăr minuta ce cuprinde soluția recurată a fost semnată alături de judecător și de către cei doi asistenți judiciari, fără a se menționa și existența unei opinii, ceea ce înseamnă că nu au existat, între aceștia, diferențe
de opinie care să impună menționarea distinctă a opiniei asistenților judiciari.
Indicarea distinctă a opiniei, urmată de motivarea acesteia, este necesară numai atunci când opinia asistenților judiciari nu ar coincide, în totul sau în parte, cu aceea a judecătorului. Într-o asemenea situație, menționarea separată a opiniei și apoi motivarea acesteia reprezintă modalități procedurale ce permit a se cunoaște că între opinia judecătorului și aceea a unuia sau a ambilor asistenți
judiciari, au existat diferențe, precum și justificarea legală a opiniei asistenților judiciari.
Curtea apreciază că nu se poate reține în sensul celor pretinse de recurent, și anume că hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate, astfel încât nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ., căruia i se subsumează criticile din cererea de recurs, cererea fiind soluționată în mod echitabil fără a fi încălcate dispozițiile art. 6.1 din Convenția pentru Drepturile Omului.
Contrar susținerilor recurentului, se constată că hotărârea recurată, respectiv unul dintre cele două exemplare originale depus potrivit art. 266 C.proc.civ. la dosarul de fond, a fost semnată de către judecător, fiind respectate prevederile art. 261 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ. Mențiunea indicată de către recurent, și anume "pentru conformitate";, nu s-a aplicat pe exemplarul original al sentinței aflat la dosarul cauzei, ci doar copiile comunicate părților potrivit art. 266 alin. 3 C.proc.civ.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârât, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
Cu privire la recursul pârâtului C. Local al M. B. M.
Singurele motive de recurs invocate de acest pârât vizează lipsa calității sale procesuale pasive.
În acest sens, Curtea notează că este evident că împrocesuarea C. ui local al municipiului B. M. s-a făcut în considerarea calității acestuia de organ deliberativ al unității administrativ teritoriale, deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale, aspect care reiese în mod neîndoielnic din modul de formulare a cererii introductive de instanță. Astfel, prin acțiune se solicită drepturi salariale de către cadrele didactice or, potrivit dispozițiilor art.1 din HG nr.538/2001, cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat sunt plătite din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale unde își au sediul.
Ca urmare, este evident că ceea ce urmărește reclamantul este obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Pe de altă parte, potrivit art.36 alin.4 din Legea nr.215/2001 C. Local este cel care aproba, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Aceste atribuții au fost avute în vedere de către reclamant pentru a solicita în contradictoriu cu acest pârât admiterea acțiunii.
Ca atare, Curtea reține că admiterea acțiunii față de acest pârât se datorează nu calității sale de ordonator de credite (calitate pe care o are de altfel primarul) ci, așa cum s-a arătat mai sus, calității de organ deliberativ în măsură să aprobe bugetul local și care astfel, în reprezentarea unității administrativ teritoriale, are abilitatea de a asigura sumele necesare plății drepturilor salariale ale cadrelor didactice.
Față de considerentele ce preced, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul acestui pârât, potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M.
B. M., respectiv P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 147 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. G. -L. T. I. T.
G.
N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./_ Jud.fond: M. C.
