Decizia civilă nr. 2400/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2400/R/2013
Ședința publică din 20 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. J. C. împotriva sentinței civile nr. 13523 din 13 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamanții intimați V. S.
, C. C., și pe pârâtul intimat L. PENTRU D. DE V., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamanților intimați și pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs pârâtul recurent C. J. C. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 14 mai 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanții intimați V. S. și C. C. au transmis prin fax la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței atacate și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. (2) C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.13523 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_, invocată din oficiu.
A fost admisă în parte acțiunea formulată și completată de către reclamanții
V. S., C. C., în contradictoriu cu pârâții L. PENTRU D. DE V.
, și C. J. C. .
A fost obligat pârâtul L. PENTRU D. DE V., în calitate de angajator pentru reclamanți, la calcularea si plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamanților, în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței
Guvernului nr. 15/2008, începând cu data de 01 martie 2009, până la data de 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective.
Au fost respinse pretențiile pentru perioada_ -_ ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
A fost obligată pârâta de rândul 1 să calculeze și să plătească reclamanților prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază pentru anul școlar 2008 - 2009, actualizată cu indicele de inflație.
A fost obligat pârâtul C. J. C. să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale - onorariu avocațial
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că reclamanților li se cuvin drepturile salariale pretinse în raport de jurisprudența Curții Constituționale a Înalta Curte de Casație și Justiție, a Curții europene a Drepturilor Omului și a prevederilor contractelor colective de muncă.
Dispoziția de obligare la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale a fost justificată de prevederile art.167 din Legea nr.84/1995.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul C. J. C. a declarat recurs
prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în raport de prevederile art.167, art.170, art.7 din Legea nr.84/1995, art.48 din Legea nr.128/1997 conform cărora fondurile salariale sunt asigurate din bugetul de stat.
Se invocă, de asemenea, inexistența raporturilor juridice de muncă între reclamanți și recurent, precum și lipsa de atribuții a recurentului în privința încadrării și calculului salariului personalului din învățământ.
Plata retroactivă a drepturilor salariale solicitate de reclamanți nu se poate realiza motivat de faptul că, în bugetul județului pentru anul 2009. nu au fost prevăzute sume care să fie alocate în acest sens .
În ceea ce privește plata primei de vacanță aferentă perioadei_ -_, prin art. 37 lit. g) din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: "- o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", iar art. 59 alin. (3) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010 prevede posibilitatea acordării unei prime de vacanță în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității.
Reclamanții nu se încadrează în categoriile de personal care beneficiază prin lege de acordarea primelor de vacanță, iar Contractele colective de muncă invocate, respectiv Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ,: Contractul colectiv de muncă unic la nivel național valabil pentru anii 2007-2010 și contractul colectiv de muncă unic județean la nivel ramură învățământ C., prevăd doar o posibilitate și nu o obligație a unității școlare cu privire la acordarea acestor drepturi, posibilitate condiționată de existența fondurilor si în condițiile legii.
Potrivit prevederilor contractelor colective de muncă invocate, părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de premii sub forma unei prime de vacanță, din venituri proprii, în condițiile legii.
Cea de-a doua condiție prevăzută de text, aceea ca plata dreptului să se facă în condițiile legii, trimite în mod evident la prevederile legale imperative în materie, care raportat la segmentul de drept material relevant, se identifică cu cele ale Legii nr. 128/1997, care nu stipulează niciun drept cu privire la plata primei de concediu coroborate cu prevederile art. 12 din Legea nr. 130/1996, potrivit cărora contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, cu precizarea că prin aceste contracte nu se pot negocia clauze
referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Reiese deci că părțile pot negocia acordarea dreptului la prime de vacanță.
Astfel se poate constata că dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură restrâng acordarea acestei prime la instituțiile în care se realizează venituri proprii de către unitatea de învățământ. Această interpretare este susținută și de stipulațiile contractului colectiv de muncă la nivel național, care prevede la art. 59 alin. (3) că "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili că, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță". Este adevărat că, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, însă în speță nu este încălcată această condiție, întrucât contractul colectiv de muncă la nivel de ramură nu diminuează posibilitatea de a se acorda prima de vacanță, așa cum este ea stabilită prin contractul colectiv de muncă la nivel
național.
Mai mult potrivit prevederilor articolului 1155 alin. (2) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii (n.n. înainte de republicare) "Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri", iar în conformitate cu prevederile articolului 157 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (n.n. înainte de republicare), salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați sau reprezentanți ai acestora, iar rezultatul negocierilor se consfințesc prin contracte colective (la nivel național, la nivel de ramură, la nivel de unitate), aceasta fiind regula generală, alin.(2) al aceluiași articol stabilind excepția, respectiv faptul că "S. ul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul, de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative" (n.n. devenit art. 162 alin. (3) după republicare) ;
Coroborând prevederile susmenționate "cu cele ale articolului 137 alineatul
(1) din Constituție care prevede că: "Formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege", și ale articolului 14 alineatul
(4) din Legea 273/2006 privind finanțele publice locale conform căruia "nici o cheltuială din fondurile publice locale nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată, potrivit legii și dacă nu are prevederi bugetare și surse de finanțare", rezultă indubitabil că și drepturile salariale ale angajaților instituțiilor publice trebuie să fie stabilite prin lege în limite precise, cu stabilirea sursei de finanțare, neputând constitui obiect al negocierilor pentru a fi modificate prin convenții colective.
Totodată, arată că plata retroactivă: a primei de vacanță solicitată, nu se poate realiza motivat și de faptul că, în bugetul C. ui J. C. nu au fost prevăzute sume care să fie alocate în acest sens. Potrivit legii bugetului, cheltuielile de personal ale unităților de învățământ preuniversitar de stat se acoperă din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată. C. J. C. nu dispune de alte sume pentru plata retroactivă a acestor drepturi solicitate și nici nu poate include în buget aceste cheltuieli neavând sursa de finanțare, acestea fiind finanțate prin bugetele locale, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit reglementărilor legale în vigoare ( n.n. art. 167 din Legea nr. 84/1995 rep. cu modificările și completările ulterioare, abrogată în prezent prin Legea nr. 1/2011).
Prin urmare, conducerea unităților trebuiau să își prevadă în buget sumele necesare. Potrivit legii bugetului, cheltuielile de personal ale unităților de
învățământ preuniversitar de stat se acoperă din sumele defalcate din taxa pe
valoarea adăugată. C. J. nu dispune de alte sume pentru plata retroactivă a acestor drepturi solicitate și nici nu poate include în buget aceste cheltuieli neavând sursa de finanțare.
Reclamanții V. S. și C. C. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat
, prevalându-se de prevederile art.6 din HG nr.1251/2005, care conferă legitimarea procesuală pasivă recurentei și făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. J.
C. este infirmată în mod clar de prevederile art.6 din HG nr.1251/2005, conform cărora "finanțarea învățământului special și special integrat se face din bugetele județelor unde funcționează unitatea de învățământ";. În același sens sunt și prevederile art.17 alin.3 din HG nr.2192/2004, ale art.167 alin.13 din Legea nr.84/1995, motive pentru care excepția invocată este nefondată atât sub calitatea pârâtului de finanțator al învățământului special, cât și în ceea ce privește inexistența raporturilor de muncă cu reclamanții, deoarece reclamanții nu au
chemat în judecată acest pârât pentru plata drepturilor salariale, ci pentru a asigura unității școlare, ca ordonator de credite, sumele necesare.
Simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale nu poate determina sistarea plății acestor drepturi, ordonatorii de credite având obligația de a respecta dispozițiile legale care reglementează drepturile salariaților la elaborarea bugetelor instituțiilor pe care le finanțează.
În privința primei de concediu, Curtea reține că, întrucât dispozițiile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, în vigoare în perioada pentru care se solicită în cauză drepturi bănești, prevăd că personalul didactic beneficiază de premii și de
alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă,
art.157
alin.2 din Codul muncii, referitor la stabilirea prin lege a sistemului de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice, nu poate exclude stabilirea prin contractele colective de muncă a unor prime de vacanță în favoarea personalului didactic.
Potrivit art. 146 din aceeași lege, "în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația muncii";, rezultând ca posibilă derogarea de la exigențele art. 12 din Legea nr.130/1996.
Prin dispozițiile art. 59 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 s-a statuat că prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.
Așadar, contractele colective de muncă la nivel național aplicabile în perioada de referință prevăd posibilitatea acordării prin contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior a unei prime de vacanță, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității.
La data de_ a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului C. Contractul Colectiv de Muncă Unic J. la nivel de Ramură Învățământ C. pe anii 2008-2009, prelungit până la_, care la art.36 lit. g prevede că personalul din învățământ beneficiază de o "o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr.146/2007";.
Potrivit art. 25 alin.3 Legea 130/1996, contractele colective de munca se aplică de la data înregistrării la DMPS, sau la o dată ulterioară în măsura în care părțile își manifestă voința în acest sens.
Prin urmare, Curtea apreciază că pentru anul școlar 2008-2009 reclamanții sunt îndreptățiți la plata primei de concediu, în temeiul dispozițiilor art.36 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă Unic J. la nivel de Ramură Învățământ C. pe anii 2008-2009, care nu mai condiționează plata acesteia de existența veniturilor proprii ale unităților școlare.
În atare situație, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca salariile să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art.156 din Codul muncii.
Neprevederea în bugetul județului a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamanți nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opusă dreptului de natură salarială al reclamantei care are caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
În fine, nu încalcă principiul neretroactivității solicitarea drepturilor salariale în termenul general de prescripție, iar pârâta are obligația să facă demersuri pentru a asigura fondurile necesare plății acestor drepturi inclusiv pentru trecut ca formă de despăgubire a reclamanților pentru neplata sau calculul incorect a unor drepturi salariale de către unitatea de învățământ aflată în subordinea sa financiară.
Pentru aceste considerente, constatând că niciunul dintre motivele de recurs nu sunt fondate, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. J. C. împotriva sentinței civile nr. 13.523 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
S. | D. | D. | G. | L. | D. |
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ /Jud.fond.R. V.
GREFIER
C. M.
