Decizia civilă nr. 4501/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4501/R/2013
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. "L. C.
"; C. împotriva sentinței civile nr. 12161 din 2 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați C. N. DE C. F. C. SA și S. "C. R. DE E., Î. ȘI R. CF C., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 19 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate CNCF C. SA întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 12161 din 2 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul S. "L. C. F. "; C. în numele și pentru membrii de sindicat A. I., B. A., B. I., BARTEȘ A., B. S. V. ,BENȚA I.
MIHĂILĂ, BIC. S., B. P. T., B. I., BONTAȘ D., BONTAȘ V. ,
BORZAȘI S. ,B. T., B. E., B. LULIU-S., B. I., B. V., B. L.
, B. I., B. I., B. CIU I., B. CIU I., C. U I. G., CĂRBUNE A., C. D.
F., C. P., C. D., C. R. D., C. G. -T., C. V., C. D.
,CHILIAN D., C. I., CÎRSTEA D., C. N., C. A. G., C. V.
-A., C. G., C. L. V., C. I. -M., CRĂCIUN I. UȚ, D. L.
, DASCĂL C. A., D. D. M., D. G., DRĂGAN I. -L. TE,
DUMBRĂVAN I., FARCAȘ A., F. A., F. M., F. AȘ V. C., F.
Z. T., G. L. D., G. E., G. ANA, G. T., G. Ș G. -M., G.
, G. O., G. I., G. I., HARAPAȘCU I., H. V., H. I., H. M., I. I., I. I I. E., ILIȘ V., I. A. -M., I. L., I. T. C., J.
D. A., K. F., K. I., LORINȚIU D., L. L. UȚ, L. D., MĂLUȚAN M., M. O., M. E., M. R., M. Z. -S., MIREȘAN I., M. E. M., M. G. V., M. I., M. M. A., M.
O., M. V., M. I., M. IU SIMI. V., MOȚI V., M. CĂLIN, MUREȘ AN M. M., M. N., M. T., NEAMȚ G. S., NEAMȚI D. ,
N. D., N. DI. ISIE, N. DI. ISIE G., N. V., N. T., N. V.
, N. D. -I., N. LARI., N. I., N. I. M., O. M. M., O. I.
, O. T., P. F. R., P. M., P. Ț A., P. V., P. M. -A., P.
R., P. D. -M., P. I., P. I., P. ONIȚA, P. ȘTEFAN, P. V. D., P. I. ,
P. D., P. F. -E., P. M. E., REBRIȘOREAN G.
,REBRIȘOREAN N., R. A. -G., R. V., R. N., R. G., R.
N., S. L., SAIVAN I. S., SÂRB V., SĂSĂRMAN A. -I., S. N. ,
S. P., S. I. EL, SA M., S. M., SIMI. ESE I. F., SÎNGEORZAN D. -I. ICA, SÎNGEORZAN G., SÎNGEORZAN I. II, S. I., SOMEȘAN N. -G. Ă, STEFĂNUȚI G. CĂLIN, SA, S. I., S.
I. G., T. N. -L., T. G., TARNIȚA I. V., T. F. C., T. G.
, T. L., T. R. M., T. D., T. F., T. U I., U. Z., U. P.
T., U. D., U. G., U. A E., U. A S. -V., V. I. V., V. I. ,
VEȘA A., V. N., Z. IANOȘ I., Z. ȘTEFAN în contradictoriu cu pârâții C. N. DE C. F. "C. "; SA și S. "C. R. DE E., Î. ȘI R. CF"; C. .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că membrii de sindicat reprezentați de către reclamantă au a fost angajați ai pârâtelor.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat plata diferenței de la un salariu minim brut de 570 lei, până la 700 de lei, instanța a constatat că acesta este neîntemeiat întrucât art. 41 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi pe anul 2008-2010 stabilește această suma ca pe una orientativă, de la care pornesc negocierile, iar nu ca pe un salariu minim brut obligatoriu în domeniul transporturilor și sub al cărui prag nu s-ar putea ajunge.
Astfel, art. 41 alin. 3 lit. a și lit. b din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi pe anul 2008-2010 prevede: "a) Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta. b) Părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a), pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colectiv de muncă.";
Așadar, în cadrul negocierilor la nivel inferior, părțile vor lua suma de 700 lei "ca bază de la care pornesc negocierile";, iar nu ca pe o valoare imperativă.
Negocierea poate conduce la stabilirea atât a unui nivel superior cât și a unui nivel inferior al salariului, în funcție de abilitățile partenerilor la negociere și de împrejurările obiective avute de către aceștia în vedere la purtarea tratativelor.
În acest mod s-a procedat și în cadrul Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate atunci când s-a stabilit, ca urmare a negocierilor, un salariu minim brut de 570 lei.
În consecință, nici capetele de cerere vizând obligarea la plata diferenței dintre primele de vacanță, Crăciun, Paști, Ziua Feroviarului, a salariului suplimentar și sumele rezultate în urma recalculării salariului, precum și actualizarea cu rata inflației nu au fost întemeiate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. "L. C.
F. "; C. în numele membrilor de sindicat
solicitând casarea sentinței, cu consecința trimiterii dosarului spre rejudecare instanței competente.
În motivare se susține că instanța de fond nu a fost atenta la starea de fapt expusa precum și la dispozițiile legale la care a făcut referire, astfel ca prin aplicarea greșita a acestora a pronunțat o hotărâre netemeinica și în egala măsura cuprinzând motive contradictorii.
Cererea de chemare în judecata este strict întemeiata pe prevederile Contractul Colectiv de munca Unic la Nivel de Ramura Transporturi nr.722 valabil pentru anii 2008-2010. Nu s-a pus în discuție nici un moment nulitatea clauzelor contractuale sau valabilitatea acestora, ci doar acordarea unor drepturi mai avantajoase prevăzute de CCM la nivel de ramura transporturi aplicabil tuturor societăților din acest domeniu.
Petitele cererii au fost acelea de a solicita pârâtelor "diferențele între sumele efectiv primite cu titlu de prime (vacanta, crăciun, paste, ziua feroviarului și salariu suplimentar) și sumele rezultate în urma recalculării salariului potrivit petitului 1 și anume acela de a acorda diferențele de salariu rezultate dintre salariu de baza minim brut negociat în cuantum de 700 lei și sumele efectiv primite respectiv 570 lei. Aceste drepturi încasate cu titlu de prime au fost stabilite în funcție de valoarea de 570 lei și nu de 700 lei.
Pentru obținerea ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de Crăciun pentru anul 2009, Ziua Feroviarului și Paști, precum și a altor drepturi au fost nevoiți să se adreseze instanței de judecata, pârâtele intimate fiind obligate la plata acestor drepturi salariale prin sentința.
Astfel că, instanța de fond nu a înțeles și a interpretat greșit faptul că prin solicitarea de a i se acorda diferențele dintre sumele efectiv primite cu titlu de prime și salariul de baza minim brut negociat în cuantum de 700 lei, au solicitat acordarea unor drepturi mai avantajoase constând în diferențele între sumele efectiv primite.
Reiterează faptul că, la calculul salariului de baza lunar cuvenit s-a avut în vedere clasa 1 de salarizare din Anexa la CCM la nivel de unitate, care în perioada_ -_ la nivelul pârâtei a fost stabilit la suma de 570 lei brut, iar prin actul adițional din_ nivelul clasei 1 de salarizare a fost de 600 lei brut.
Potrivit art. 41 alin.3 lit. a din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008- 2010, salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi valabil din_ și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna este de 700 lei, adică 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta și ca acest contract colectiv de muncă la nivel de ramură este aplicabil în prisma noastră, și în cazul pârâtelor ce funcționează în domeniul transporturilor.
Conform art. 3 din același CCM la nivel de ramură transporturi se prevede neechivoc, faptul că acesta produce efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din țară, indiferent de structura capitalului acestora, însă pârâtele, nu au avut în vedere la calculul și plata drepturilor salariale ale reclamanților aceste prevederi din contractul colectiv de muncă la nivel superior, angajatorul aplicând doar CCM la nivel de unitate.
Potrivit art.236 Codul Muncii contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea pârtilor, adică acestea trebuie sa producă efecte juridice între părți întocmai ca prevederile legale edictate de organele abilitate ale statului. De asemenea un contract colectiv de munca la nivel superior produce efecte juridice și în cazul în care contractul colectiv de muncă la nivel inferior conține dispoziții mai puțin favorabile salariaților și că potrivit art.241 lit. c, în forma în vigoare anterioara adoptării legii 40/2011 și aplicabila în cauza pentru o perioada din pretențiile deduse judecații, respectiv_ -_, clauzele unui contract colectiv de munca produc efecte pentru roti salariații încadrați la toți angajatorii din ramură de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Intimata C. N. de C. F. SA B. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind netemeinic și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate prin întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Recurenții reclamanți se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi încheiat pe anii 2008-2010, înregistrat sub nr. 722/03/_, potrivit cărora
"salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta";.
Conform prevederilor art. 41 alin. 3 lit. b din același contract colectiv de muncă, părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. 3 lit. a, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. 1 din acest contract colectiv de muncă.
Conform dispozițiilor art. 157 alin. 1 din C.muncii, în vigoare la data negocierii drepturilor salariale solicitate în cauză, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 162 alin.1 din C.muncii republicat, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
În speță, verificând îndeplinirea de către angajator a obligației sale de a plăti reclamanților drepturile salariale, în integralitatea lor, cu respectarea dispozițiilor legale și contractuale aplicabile, pentru perioada iunie 2009 - decembrie 2010, Curtea reține că în mod corect prima instanță a constatat că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește perioada în litigiu, pentru a se verifica dacă art. 41 alin. 3 lit. a din contractul colectiv menționat anterior cuprinde o clauză suficient de clară și necondiționată, care prevede drepturi salariale la nivel superior celor prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2009, 2010, se impun a fi avute în vedere toate prevederile art. 41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, respectiv, iar nu doar cele menționate la alin.3, de care se prevalează reclamanții, ci și cele ale alin. 5 și 6.
Astfel, în cadrul aceluiași articol din contractul la nivel de ramură, partenerii sociali au prevăzut la alin. 5 că "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor";.
De asemenea, alin. 6 al aceluiași articol stabilește că: "La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie";.
Prin urmare, conform dispozițiilor art. 1267 din Codul civil, interpretând sistematic această clauză prevăzută în art. 41 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, atribuindu-i înțelesul ce rezultă din conținutul întregului articol, rezultă că aceasta nu este suficient de clară și necondiționată încât să fie considerată o clauză mai favorabilă față de cele prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 și 2010.
Astfel, partenerii sociali au prevăzut, în cadrul aceluiași articol, că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie de fapt negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli.
În consecință, și în aplicarea acestor prevederi, societatea angajatoare a negociat cu sindicatele și a stabilit, prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate că nivelului clasei de salarizare 1 îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei.
Art.1 lit. d din Legea nr. 329/2009 reglementează și măsuri privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, al societăților comerciale la care statul sau unitățile administrative-teritoriale au calitatea de acționar unic ori majoritar, precum și al filialelor acestora.
În acest sens, potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 329/2009, anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic, precum și ale filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.
Conform art. 30 din Legea nr. 329/2009, contractele colective de muncă se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete.
Ca atare, chiar dacă ca și regulă generală, dificultățile financiare ale debitorului nu justifică prin ele însele neîndeplinirea obligațiilor contractuale, însă în speța de față referirea la limitele bugetare s-a făcut chiar în cuprinsul contractului, părțile agreând neechivoc aplicabilitatea acestui drept prin raportare la "limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie."; Este așadar în mod evident că nivelul minimal al salariului este negociat anual la nivel de unitate având ca și precondiție imperativă limitele bugetare, stabilite prin raportare la normele legale mai sus amintite, aplicabile și pârâților recurenți ca operatori economici în sensul legii.
În realitate, prin prezentul demers judiciar, reclamanții urmăresc aplicarea combinată, în ceea ce privește stabilirea salariului, atât a prevederilor cuprinse la art. 41 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, pentru stabilirea salariului de bază, cât și cele cuprinse în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, referitor la coeficienții de multiplicare, aceștia fiind superiori celor cuprinși la art. 41 menționat anterior, ceea ce nu poate fi primit.
Prin urmare, având în vedere faptul că în cauză nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării
reclamanților, a dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 - în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale - se constată a fi nefondate criticile reclamanților, atât în ceea ce privește acordarea diferențelor de salariu de bază, cât și a diferențelor cu privire la primele și adaosuri salariale.
Aceste din urmă drepturi au fost prevăzute în favoarea reclamanților salariați prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate și prin prevederile art. 71 din Contractul colectiv de muncă la Nivel de Grup de Unități, a cărui aplicabilitate a încetat la data de_, potrivit cărora cuantumul ajutorul material de Paște și Crăciun, a primei Ziua Feroviarului, reprezintă echivalentul unui salariu de bază stabilit la nivelul clasei 1 de salarizare iar a salariului suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, constatându-se astfel, raportat la prevederile contractului colectiv de muncă și având în vedere considerentele expuse anterior, că acestea au fost corect stabilite.
Or, în condițiile în care, potrivit argumentelor mai sus arătate, nu se poate reține că angajatorul ar fi încălcat prevederile Contractul colectiv de muncă la nivel ramură transporturi, în ceea ce privește stabilirea salarizării reclamanților se constată a fi nefondate pretențiile reclamanților și în ceea ce privește acordarea diferențelor dintre alte ajutoare materiale și sumele rezultate în urma recalculării salariilor.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, fiind pronunțată cu interpretarea corectă a actelor deduse judecății și cuprinde motivele pe care se sprijină, acestea nefiind străine cauzei, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de sindicat, în cauză nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE M. VE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de S. "L. C. F. "; C. împotriva sentinței civile nr. 12161 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. -R. M. C. M. S. -C. B.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: Iarina Prelipceanu
GREFIER
G. C.
