Decizia civilă nr. 259/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția I Civilă

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ Nr. 259/R/2013

Ședința publică din data de 29 ianuarie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. A T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.

S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ împotriva Deciziei civile nr. 4649/R din_ a Curții de A. C. pronunțată în dosarul nr._ privind și pe intimatul M.

I. I., având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. - consilier juridic A. Mohanu.

Procedura de citare este realizată.

S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. depune la dosar delegația sa de reprezentare și practică judiciară și solicită cuvântul asupra contestației în anulare.

Văzând că la acest termen este atașat dosarul cu nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1304/F din 4 iulie 2012, dosar la care este atașat dosarul Curții de A. cu același număr în care s-a pronunțat decizia care se contestă, C. acordă cuvântul reprezentantei contestatorului asupra contestației în anulare.

Reprezentanta contestatorului solicită admiterea contestației în anulare arătând în esență că nu există în prezent o calificare a litigiilor de muncă sau a asigurărilor sociale și apreciază că litigiul fiind unul de asigurări sociale recursul este declarat în termenul legal de 15 zile și instanța de recurs a săvârșit o greșeală materială apreciind că acesta este tardiv. Pe fondul cauzei solicită admiterea recursului cu consecința respingerii acțiunii.

C. reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin decizia civilă nr. 4649/R din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de A. C.

s-a respins ca tardiv recursul declarat de P. de pe lângă C. de A. C. pentru P. de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud împotriva sentinței civile nr. 1304 din_ a Tribunalului B. Năsăud pronunțată în dosar nr._, pe care a menținut-o.

Pentru a hotărî astfel, C. a reținut că prin cererea de chemare în judecată formulată în cauză, reclamantul a solicitat obligarea P. ui de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud să-i elibereze adeverințe pentru anii 2006, 2007 și trim. 1/2008 privind veniturile salariale aferente unui magistrat-procuror având funcția sa, cu luarea în considerare și a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, necesare reactualizării pensiei sale de serviciu din

anii 2006, 2007 și trim. 1/2008; să se dispună obligarea pârâtei la plata unei penalități de câte 100 lei pentru fiecare zi de întârziere a eliberării adeverințelor respective, începând cu data devenirii irevocabile a hotărârii judecătorești.

În consecință, obiectul acțiunii deduse judecății îl constituie obligarea P. ui de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud la emiterea unei adeverințe necesară pentru actualizarea pensiei reclamantului. Deși adeverința îi este necesară acestuia pentru actualizarea pensiei de serviciu, nu se poate reține că prezenta cauză este de asigurări sociale, întrucât ceea ce solicită, de fapt, reclamantul este eliberarea unui înscris din care să rezulte un drept ce derivă din desfășurarea fostului său raport de muncă.

În lipsa unor norme legale derogatorii, care să stabilească natura raporturilor (și, implicit a litigiilor) dintre magistrații procurori și parchetele la care își desfășoară sau și-au desfășurat activitatea, C. a reținut că aceștia reprezintă o categorie de personal care își desfășoară activitatea în temeiul unui raport de muncă sui generis, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 1 alin. 2 din Codul muncii acestui litigiu i se aplică dreptul comun în materie, respectiv Codul muncii și Legea dialogului social nr. 62/2011.

Sentința recurată a fost comunicată P. ui de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud recurentului-pârât în data de 09 august 2012, conform dovezii de primire și a procesului verbal de predare aflat la fila 50, iar recursul a fost înregistrat în data de_ .

Contrar celor invocate cu ocazia soluționării recursului, C. a constatat că hotărârea de fond a fost corect comunicată întrucât pârâtul P. de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud nu și-a ales sau schimbat în cursul judecății sediul procesual la P. de pe lângă C. de A. C. în conformitate cu dispozițiile art. 93, respectiv 98 Cod procedură civilă, formularea unei întâmpinări în cauză de către P. de pe lângă C. de A. C. neputând avea o astfel de semnificație.

Conform art. 215 din Legea 62/2011 în cauzele care au ca obiect soluționarea conflictelor individuale de muncă termenul de recurs este de 10 zile. Întrucât calea de atac și termenul în care se poate formula aceasta sunt prevăzute de lege și nu sunt stabilite de instanță, indicarea eronată în cuprinsul hotărârii a termenului de recurs nu modifică obligația părții de a exercita calea de atac în termenul prevăzut de lege.

Pentru aceste considerente, constatând că recursul a fost declarat după împlinirea termenului legal imperativ de 10 zile, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior s-a respins ca tardiv recursul formulat în cauză.

Nu s-a putut reține incidența în cauză a art. 104 Cod procedură civilă, conform căruia actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fot predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui, întrucât recurentul nu a uzat de o astfel de procedură pentru înregistrarea recursului, plicul depus la dosar nefiind o dovadă concludentă în acest sens. Însă, chiar prin raportare la data menționată chiar de recurent pe plicul de la dosar, respectiv_ (fila 7), recursul a fost tardiv formulat.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ

solicitând anularea hotărârii atacate și reluarea judecății.

În motivarea contestației în anulare, contestatorul a arătat că soluția instanței de recurs, s-a întemeiat pe o eroare materială, respectiv pe aprecierea greșită a litigiului ca fiind unul de muncă și nu unul de asigurări sociale. Motivul de recurs se încadrează în prevederile art. 318 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 318 teza I din Codul de procedură civilă, "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale ... ".

În sensul textului de lege menționat anterior, "greșeală materială" înseamnă eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reaprecierea probelor. Respingerea recursului ca tardiv, deși a fost declarat în termenul de recurs este o evidentă greșeală materială.

Cauza ce formează obiectul prezentului dosar a fost soluționată de către Tribunalul Bistrița Năsăud ca un litigiu de asigurări sociale, fiind în mod evident un astfel de litigiu, întrucât vizează eliberarea unei adeverințe în scopul recalculării pensiei. Or, adeverința se eliberează în baza dispozițiilor legale exprese privind stabilirea și actualizarea pensiilor de serviciu, fiind evident că natura litigiului este de asigurări sociale. Hotărârea de Guvern 1275/_ - pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii 303/2004 - referitoare la pensiile de serviciu prevede în art. 23 necesitatea eliberării adeverinței în scopul actualizării pensiilor de serviciu.

Încadrarea litigiilor ca litigii de muncă sau litigii de asigurări sociale a fost efectuată de către instanțele de judecată, neexistând norme procedurale foarte stricte în această privință.

Datorită problematicii complexe în ceea ce privește litigiile de muncă și litigiile de asigurări sociale, dar și având în vedere inconsecvenței instanțelor în ceea ce privește încadrarea unor litigii ca fiind de muncă sau de asigurări sociale a apărut și necesitatea înființării Tribunalelor specializare pentru conflicte de muncă și asigurări sociale. Proiectul de lege stabilește categoriile de conflicte de muncă, conflicte de drepturi și litigii de asigurări sociale pe care aceste tribunale le-ar putea soluționa.

Potrivit proiectului de lege, sunt litigii de asigurări sociale următoarele:

  1. modul de calcul si de depunere a contribuției de asigurări sociale;

  2. modul de stabilire a dobânzilor si penalităților de întârziere;

  3. înregistrarea, evidenta si certificarea contribuției de asigurări sociale;

  4. hotărâri le Comisiei Centrale de Contestați si ale comisiilor de contestați care funcționează in cadrul M. ui Apărării Naționale, M. ui Administrației si Internelor si Serviciului Romana de Informații privind deciziile de pensie;

  5. deciziile comisiilor medicale de contestații si ale comisiilor centrale de expertiza medico-militara ale M. ui Apărării Naționale, M. ui Administrației si Internelor si Serviciul Roman de Informații date în soluționarea contestațiilor privind deciziile medicale asupra capacității de munca;

  6. refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale;

  7. modul de stabilire si de plata a pensiilor si a altor drepturi de asigurări sociale;

  8. plângerile împotriva proceselor verbale de contravenție încheiate în baza Legii nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale;

  9. contestațiile împotriva măsurilor de executare silita, dispuse in baza Legii nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale;

  10. alte drepturi si obligații de asigurări sociale născute în temeiul Legii 263/2010 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale.

Iată deci, că litigiile de natura celui în fața căruia ne aflăm este un litigiu de asigurări sociale și din perspectiva viitoarelor reglementări.

Important pentru soluționarea prezentei cauze este a observa practica instanțelor de pe raza Curții de A. C. .

Astfel, litigii cu obiect similar, respectiv drepturi de asigurări sociale au fost soluționate de către tribunalele de pe raza Curții de A. C. și de către însăși C. de A. C. ca litigii de asigurări sociale și nu ca litigii de muncă.

Potrivit art. 36 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară - republicată cu modificările și completările ulterioare "În cadrul tribunalelor

funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, societăți comerciale, registrul comerțului, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale. "

Prin urmare, completele ce soluționează litigiile de asigurări sociale sau litigiile de muncă au aceeași componență.

Tribunalul B. - Năsăud a soluționat prezentul litigiu în complet pentru asigurări sociale, având în vedere obiectul litigiului, respectiv drepturi de asigurări sociale.

În drept a invocat art. 318 din Codul de procedură civilă.

Față de cele expuse, solicită admiterea contestați ei în anulare și în consecință soluționarea recursului declarat.

Pârâtul M. I. I. a formulat întâmpinare prin

care a solicitat respingerea contestației în anulare și menținerea în totalitate a deciziei Tribunalului B. - Năsăud.

Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în contestația în anulare și a apărărilor formulate, C. reține următoarele:

Prin "eroare materială";, ca temei al unei contestații în anulare în sensul art.

318 Cod procedură civilă se înțelege orice eroare materială evidentă de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite. În această categorie se încadrează erorile comise în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului, cum ar fi de exemplu, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Drept urmare, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecata, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale, contestația în anulare neconstituind un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și greșite, date în recurs, întrucât instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege ce permit să examineze justețea soluției pronunțate.

Prin memoriul depus la dosar contestatorul invocă motive legate de calificarea naturii litigiului, aspecte ce au fost deja analizate și tranșate irevocabil prin decizia atacată în soluționarea excepției de tardivitate.

Drept urmare, motivele invocate de contestator nu se încadrează în cele prevăzute limitativ în dispozițiile legale menționate anterior și reiterează motivele expuse în întâmpinarea din recurs, scopul urmărit fiind acela de a se obține o nouă examinare a cauzei sale soluționate în mod irevocabil, fapt care încalcă principiul securității juridice și dreptul la o instanță, componente esențiale ale sistemului de garanții instituit prin art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Cauza Popov contra Republicii Moldova, nr.2, Hotărârea CEDO din 6 decembrie 2005).

De asemenea, în Cauza Mitrea contra României (Hotărârea din 29 iulie 2008) C. Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "dreptul la un proces

echitabil înaintea unui tribunal, după cum este garantat de Articolul 6 alineatul

1 trebuie să fie interpretat în conformitate cu Preambulul la Convenție, care prevede, printre altele, că statul de drept face parte din patrimoniul comun al Statelor Contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii legale, care impune, inter alia, ca în cazurile în care instanțele au soluționat definitiv o problemă, hotărârea acestora să nu mai fie pusă sub semnul întrebării";.

În consecință, C. apreciază că susținerile contestatorului necesită o analiză în drept și nu se încadrează prin urmare în noțiunea de greșeală materială prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă., în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 320 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge contestația în anulare formulată de P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ împotriva deciziei civile nr. 4649/R din_ a Curții de A. C. pronunțată în dosar nr._ pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

D. C. G. G. -L. T. I. A T.

GREFIER

N. N.

Red.D.C.G./dact.V.R.

2ex./_

Jud.fond: Bolbos Ibolya Szende-Tribunalul B. -Năsăud Jud.recurs: D.G. /L. D. /S. D. -C. de A. C.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 259/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă