Decizia civilă nr. 2216/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă

Dosar nr. _

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 2216/R/2013

Ședința publică din 29 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D.

GREFIER: C. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta O. E. împotriva sentinței civile nr. 3163 din 21 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâta intimată C. C.

M. PRIN P., având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs reclamanta recurentă O. E. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.

Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 3163 din_ a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta O. E. în contradictoriu cu pârâta C. C. M. prin P. .

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele

:

Reclamanta a solicitat eliberarea unei adeverințe din care să rezulte vechimea în muncă la fostul CAP C. M. în perioada 1975-1990.

Potrivit art.40 alin.2 lit. h C. Muncii, angajatorul are obligația de a elibera la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului sau activitățile desfășurate în lipsa unui contract individual de muncă.

Din răspunsul dat reclamantei de Primăria Comunei C. M. rezultă că s- au verificat toate dosarele cu documentele privind evidența muncii a fostei unități CAP C. și anume dosarele cuprinzând fișele anuale de evidență a muncii, ale membrilor cooperatori din localitatea C. M., în perioada 1975-1990, însă nu s-a găsit nici măcar o fișă anuală cu numele O. E. .

De asemenea, se arată că reclamanta nu figurează nici în registrele centralizatoare cuprinzând persoanele, anii și numărul normelor fizice prestate în CAP Căpus.

Se face mențiunea că nu au mai existat cazuri din localitatea C. M. care au muncit și nu au avut evidențiată munca.

Din declarațiile martorului Lukacs Kisbandi Martin reiese că reclamanta nu a avut calitatea de membru cooperator, însă i s-a dat o suprafață de teren pe care aceasta a lucrat-o.

1

Reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. art. 160 alin.3 din Legea nr. 19/2000 (prevederi sunt reluate în Legea nr. 263/2010), art. 32 din Legea nr. 80/1992, prima instanță a reținut că timpul util la pensie realizat de către agricultori se exprimă în ani și se determină prin raportarea volumului total de muncă, exprimat în numărul de norme realizate în întreaga perioadă în care asiguratul a lucrat în fosta unitate agricolă cooperatistă, la cel mic număr de norme planificat a se realiza anual, din perioada respectivă, stabilit de Adunarea Generală a Cooperatorilor.

Dat fiind faptul că pârâta arată că deține acte dar din acestea rezultă că reclamanta nu a avut calitatea de membru cooperator, că nu s-a găsit nici o fișă anuală de evidența muncii pe numele reclamantei și că aceasta nu figurează în registrele centralizatoare cuprinzând persoanele, anii și numărul normelor fizice prestate în CAP, precum și faptul că reclamanta arată în mod expres că nu a avut calitatea de membru cooperator o astfel de adeverință nu se poate elibera.

Mai mult, chiar în acțiunea formulată reclamanta arată că participa la

"efectuarea săptămânală a diferitelor munci"; și nu zilnic ca membrii cooperatori.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta O. E.

, solicitând casarea hotărârii ca netemeinică și nelegală, în conformitate cu prevederile art.304 pct.9 și 10 și art.312 C.pr.civ..

În motivarea recursului reclamanta a arătat că prima instanță nu a analizat în profunzime împrejurările în care a fost promovată și susținută acțiunea, în special în ceea ce privește probele aduse în instanță, respectiv poziția procesuala a Primăriei și administrarea probei testimoniale.

De asemenea, instanța de fond a luat în considerare prevederile art. 160 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, act normativ abrogat prin intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2012, precum și a Legii nr. 80/1992 de asemenea abrogată prin noua lege a pensiilor.

S-a mai precizat că nu era necesară și nu exista nici o evidență privind adeziunea și numărul membrilor CAP, evidența acestora fiind făcută doar în domeniul zootehnic.

Martorii audiați, Torok Farago I. și L. cs Kisbandi Martin, care au fost în conducerea CAP-ului Capus, respectiv președinte și inginer sef, au afirmat că reclamanta a desfășurat o activitate permanentă, îndeplinindu-și obligațiile ce-i reveneau, efectuând alături de ceilalți săteni activități specifice agricole (prășit, cules, adunat furaje, etc.). Nu a existat o activitate permanentă întrucât este cunoscut faptul că la muncile agricole arătate, perioada desfășurată era în funcție de culturile existente, doar zootehnia fiind considerată ca atare.

De asemenea, și Primăria ca succesoare a fostului CAP, a recunoscut aceste aspecte, Legea nr. 263/2010 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale, prin art. 17 (3), dându-i posibilitatea să solicite recunoașterea vechimii în munca, chiar dacă nu a fost membrii cooperatori; neadmițând o asemenea posibilitate, instanța de fond o privează pe reclamantă de un drept pe care și l-a câștigat prin această activitate, fără să beneficieze de nicio facilitate, în condițiile în care este în vârstă, cu mari probleme de sănătate, fără nici un sprijin material din partea statului față de care a muncit o viață întreagă.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:

Conform art. 163 alin. 3 din Legea nr. 263/2010 "pentru perioadele de contribuție realizate conform Legii nr. 80/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la determinarea punctajului anual se ia în calcul venitul asigurat la care s-a plătit contribuția de asigurări sociale";. Dispoziții similare se regăseau și în art. 160 din Legea 19/2000

2

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 32 din Legea nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată,

"(1) Constituie timp util la pensie și perioada în care persoanele cuprinse în asigurarea socială organizată prin prezenta lege au realizat un volum de munca în fostele cooperative agricole de producție în care au avut calitatea de cooperator sau au achitat contribuția minima prevăzută în Legea nr. 5 din 30 iunie 1977. Pentru foștii cooperatori contribuția minima prevăzută de prezenta lege, determinata corespunzător salariului de baza minim brut pe țara, reglementat la data intrării în vigoare a legii, se considera achitată pentru perioada în care au prestat volumul de munca. (2) Timpul util se stabilește în ani prin raportarea volumului de munca exprimat în norme, însumat pe întreaga perioada în care persoana asigurata a lucrat în fosta cooperativa agricolă de producție, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală în perioada respectiva.

(3) Timpul util stabilit în condițiile alin. (2) nu poate depăși numărul de ani în care volumul de munca a fost prestat";.

În consecință, conform dispozițiilor exprese ale prevederilor legale menționate determinarea timpului util la muncă se poate realiza numai pentru membrii cooperatori, fiind fără relevanță din această perspectivă faptul că reclamanta a prestat activitate agricolă alături de membrii cooperatori.

De asemenea, indiferent de motivele invocate, instanța de judecată nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să extindă aplicarea dispozițiilor legale menționate la alte categorii de persoane, care nu au fost avute în vedere de către legiuitor.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel apreciază că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă fiind neîntemeiat.

Drept urmare, reținându-se și faptul că art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă (invocat de recurentă) a fost abrogat prin art. I pct. 1111din OUG 138/2000, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta O. E. împotriva sentinței civile nr. 3163 din_ a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2013.

PREȘEDINTE,

JUDECĂTORI,

D. G.

L.

D.

D.

S.

GREFIER,

C. M.

Red.L.D./Dact.S.M.

2 ex./_ Jud.fond: E. B.

3

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 2216/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă