Decizia civilă nr. 269/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 269/R/2013
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL
M. C. N., respectiv P. M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 11665 din 8 noiembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. _
, privind și pe intimata reclamantă C. D., precum și pe intimata pârâtă Ș. CU C. I - V. C. BRÎNCUȘI C. N., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatelor și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. S-a făcut referatul cauzei după care Curtea, având în vedere și solicitarea pârâților recurenți de judecată în lipsă, constată că prezenta cauză se află în
stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 11665/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._
, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local al M. C. -N. și P. M. C. -N. .
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C. D., în contradictoriu cu pârâții Ș. cu C. I-V. "C. Brâncuși";, C. Local al
M. C. -N. și P. M. C. -N. .
A fost obligată pârâta unitate de învățământ, în calitate de angajator, la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu_ și până la până la_ respectiv până la intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2011.
Au fost obligați pârâții C. Local al M. C. -N. și P. M.
C. -N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanta are calitatea de cadru didactic în cadrul Scolii cu clasele I-V. "C. Brâncuși"; din municipiul C. -N. .
Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 93/_ a constatat că Legea 221/2008 privind aprobarea OG 15/2008 este constituțională, însă Guvernul României a emis OUG 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin Legea 221/2008 și prin OUG 151/2008 ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost ridicată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1, 2 și 4 din OUG 136/2008 și prevederile art.I pct.2 și 3 din OUG nr. 151/2008.
Prin Decizia nr. 843/_ și Decizia nr.989/_ Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate si a constatat că disp. art. I pct.2 si 3 din OUG nr. 151/2008 pentru modificarea si completarea O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr. 136/2008 si a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai in scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament încalcă prevederile art. 1 alin.4, art. 61 alin. l si art.115 alin.4 din Legea fundamentală si este contrară dispozițiilor art. 115 alin.6 coroborate cu cele ale art. 41 si art. 47 alin.7 din Constituția Românei.
Trebuie remarcat că atât prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.1/2009 cât și prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.31/2009 și art.2 din O.U.G. nr.41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008 ce au fost declarate neconstituționale.
Obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege. Reținerile din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazul în care datoria este scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Potrivit dispozițiilor art.161 și art.168 alin.1 din Codul Muncii salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești ale angajatorului, iar plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Conform prevederilor art.166 alin.1 din Codul Muncii angajatorul este obligat, în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pe de altă parte neplata de către angajator la scadența a drepturilor salariale cuvenite dă naștere, în plus față de achitarea salariului restant și obligației de plată a daunelor-interese sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de_ urma să se facă cu luarea în calcul a salariilor de bază avute la data de_, stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.41/2009. Noua lege a salarizării face trimitere la păstrarea salariului avut, raportat la data de_ .
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.11/_, a dispus că personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de_ are dreptul, începând cu data de_, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de
bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile O.G.nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
Față de cele ce preced, având în vedere că reclamanta nu și-a primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate și faptul că prevederile O.G.nr. 15/2008 au fost în vigoare până în data de _
, în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin Legea 221/2008, tribunalul a admis cererea reclamantei, în conformitate cu prevederile art.208 si urm. din Legea nr. 62/2011, coroborate cu prevederile art.168 alin.1 din Codul Muncii, conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. municipiului C. -
și C. Local al municipiului C. -N. .
Prin recursul declarat, pârâtul P. municipiului C. -N.
a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii față de P. municipiului C. -N. .
În principal, recurentul solicită în temeiul art. 312 C.pr.civ., admiterea recursului, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. municipiului C. -N., sens în care arată că potrivit dispozițiilor art. 63 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) lit. c), atribuții privind bugetul local, primarul exercită funcția de ordonator principal de credite al bugetului local. În considerarea normelor amintite, ordonatorii principali de credite repartizează bugetele aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport de sarcinile acestora în condițiile legii.
Așadar, pentru ca instituția P. ui sa poată repartiza fonduri pentru cheltuielile de personal, este necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ sa fi fost calculate in mod corect, sa fi fost prevăzute in bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate in contul bugetului local.
De asemenea, ordonatorii principali de credite pe baza limitelor sumelor primite potrivit prevederilor art. 37, elaborează și depun la direcțiile generale ale finanțelor publice, până la data de 1 iulie fiecărui an, proiectele bugetelor locale echilibrate și anexele la acestea pentru anul bugetar următor, precum și estimările pentru următorii 3 ani, urmând ca acestea să transmită proiectele bugetelor locale pe ansamblul județului și municipiului București la Ministerul Finanțelor Publice, până la data de 15 iulie a fiecărui an.
Mai arată că Legea nr.1/2011 - Legea Educației Naționale prevede la art.
104 alin. 1 că finanțarea de baza asigura desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Totodată, potrivit alin. 2 din art. 104, finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugata si alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, "sporurile, indemnizațiile si alte drepturi
salariale in bani, stabilite prin lege, precum si contribuțiile aferente acestora.
. 5 prevede că finanțarea de baza aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii si sectoare ale municipiului Bucuresti, de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiva municipiului Bucuresti, cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiva Inspectoratului Școlar al M. Bucuresti.
De asemenea, alin. 6 prevede ca sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat ca finanțare de baza, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii in sarcina autorităților administrației publice locale.
Așadar, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, din bugetul local și din alte surse, urmând ca finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Potrivit art. 50 alin. 2 lit. a din Legea nr. 273/2006, Direcția Generala a Finanțelor P. e asigura repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, in termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Din coroborarea textelor legale la care a făcut referire mai sus, rezulta ca este imperios necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ sa fi fost calculate in mod corect, sa fi fost prevăzute in bugetul de stat, iar pe de alta parte, din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate in contul bugetului local, instituția pârâtă făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, in funcție de necesarul financiar al fiecăreia, in conformitate cu dispozițiile art. 39, alin. 6 din Legea nr. 273/2006.
În subsidiar, în conformitate cu prevederile art. 312 C.pr.civ. raportat la art.3041C.pr.civ., se solicită admiterea recursului învederându-se următoarele:
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 128/1997, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Pe de altă parte se arată că bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 57/2012, insa nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului.
De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2012, Legea 293/2011 sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor si obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat. Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin Decizia directorului Direcției Generale a Finanțelor P. e Județene după consultarea consiliului județean, a primarului si cu asistenta tehnica de specialitate a Inspectoratului Școlar sau a Direcției de munca si Solidaritate Sociala, după caz, in funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Prin recursul său, pârâtul C. Local al municipiului C. -N.
a solicitat modificarea sentinței, in sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți față de C. local al M. C. -N. .
În motivarea recursului recurentul invocă, în principal, excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului recurent - C. Local al M. C. -N.
, arătând că la pronunțarea hotărârii instanța de fond nu a avut in vedere poziția procesuala a instituției recurente care, raportat la prevederile legale in vigoare, nu are legitimare procesuala pasiva.
Pentru ca paratul recurent C. Local al M. C. -N. sa poată îndeplini cerințele cuprinse in petitul acțiunii introductive este necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ sa fi fost ca1culate in mod corect, sa fi fost prevăzute in bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate in contul bugetului local.
Prin urmare, rezulta ca in vederea acordării diferențelor drepturilor salariale, solicitate prin cererea introductiva, era necesar ca partenerii sociali sa procedeze la identificarea surselor de finanțare înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea, in vederea includerii respectivelor drepturi in actele
normative care le reglementează si achitarea acestora exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.
Arată, de asemenea, că poate aloca sumele necesare plății drepturilor salariale doar condiționat de împrejurarea ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ sa fi fost calculate in mod corect si sa fi fost virate in contul bugetului local, având in vedere ca sumele provin de la bugetul de stat, instituția recurentă făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, in funcție de necesarul financiar al fiecăreia, in conformitate cu disp. art. 39 alin 6 din Legea 273/2006. Așadar, in cazul prezentului litigiu, arată ca nu s-a făcut dovada ca partenerii sociali au urmat etapele mai sus expuse.
Recurentul invocă, de asemenea dispozițiile art. 104 alin. 2, 5 și 6 din Legea nr.1/2011 - Legea Educației Naționale
S-a mai arătat că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula si achita drepturile salariale ale acestora.
Totodată, bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 57/2012, insa nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului.
De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2012, Legea 293/2011 sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor si obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat. Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin Decizia directorului Direcției Generale a Finanțelor P. e Județene după consultarea consiliului județean, a primarului si cu asistenta tehnica de specialitate a Inspectoratului Școlar sau a Direcției de Munca si Solidaritate Sociala, după caz, in funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea de Apel constată că recursurile sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 (act normativ în vigoare până la data de_ ) finanțarea de bază a unităților de învățământ de stat (care include și cheltuielile de personal) este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
Dispoziții similare sunt prevăzute și în Legea nr. 1/2011 a educației naționale (act normativ în vigoare începând cu data de_ ), care prevede la art. 104 că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Conform art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale veniturile bugetare locale se constituie și din "sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauză calitatea procesuală pasivă a pârâtului C. Local al municipiului C. -N. este justificată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
În ceea privește recurentul P. municipiului C. -N. Curtea constată că acesta a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului orașului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea 215/2001. În consecință, Curtea reține că în cadrul cererilor privind alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce au făcut obiectul prezentei cauze, P. municipiului C. -N. are calitatea procesuală pasivă, față de calitatea sa de ordonator de credite.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, respectiv ale art. 93 din Legea nr. 1/2011, calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare, acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă
îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ- teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
Este de menționat că tribunalul nu a obligat pârâții C. local și P. municipiului C. -N. la plata drepturilor salariale solicitate din veniturile proprii ale unității administrativ teritoriale, ci la alocarea sumelor necesare din bugetul local, fondurile din care se constituie bugetul local, respectiv destinația acestor fonduri, fiind cea prevăzută de lege.
Pe de altă parte, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca salariile să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art. 161 din codul muncii (fost art. 156 din Codul muncii).
Faptul că angajatorul nu a solicitat plata sumelor necesare achitării drepturilor solicitate prin acțiune în cadrul demersurilor administrative ce premerg plata drepturilor salariale nu poate fi imputat cadrului didactic reclamant și nici nu se poate constitui într-un motiv temeinic de respingere a acțiunii față de pârâții recurenți, întrucât sursa din care trebuie plătite drepturile salariale acordate prin sentință rămâne tot bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, fiind în sarcina pârâților să facă demersurile pentru a obține alocarea sumelor necesare de la bugetul de stat.
Lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii, astfel încât în cauză nu pot avea relevanță aspectele invocate de recurenți privind bugetul pe anul 2012.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. Local al municipiului C. -N. și P. municipiului C. -N. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. M. C. -
N. și C. LOCAL AL M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 11665 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
G. | -L. T. I. | T. | D. C. | G. |
GREFIER
N. N.
Red.GLT/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: E.B.
