Decizia civilă nr. 2874/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2874/R/2013
Ședința publică din data de 29 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții B. G.
, B.
I.
, C. A., J. M., M. V., SA și pârâta S.
N.
DE T. F. DE C. C. C. SA B. împotriva sentinței civile nr. 408 din 1 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată S. - S. DE T. F. DE C.
C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 22 mai 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamanților recurenți întâmpinare la recursul pârâtei, prin care solicită respingerea acestuia și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 408/F din_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune privind salariul suplimentar aferent anului 2008, excepție invocată din oficiu de instanță și s-a respins pretențiile reclamanților în acest sens, ca prescrise.
A fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta
S. N. de T. F. de C. "C. C. "; SA B. .
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanții B. G.
, B. I., J. M., M. V., Ș. A., C. A. împotriva pârâta S.
N. de T. F. de C. "C. C. "; SA B., reprezentată prin S. de T. F. de Marfă de C. C. , și în consecință au fost obligate pârâtele să plătească reclamanților salariul suplimentar pentru anul 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, sumă indexată cu rata inflației și dobândă legală de la data scadenței și până la data plății efective, corespunzător perioadei efectiv lucrate: B.
G. până la
_
, B. I.
până la _
, J.
M.
până la_, M. V.
până la _
, Ș.
A.
până la _
, C.
A.
integral pentru anul
2009;
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamanților ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de "Ziua feroviarilor"; și Paști pentru anul 2009, în cuantum de 570 lei brut, sumă indexată cu rata inflației și dobândă legală de la data scadenței și până la data plății efective;
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului C. A. ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de Crăciun 2009 în cuantum de 570 lei brut actualizat cu rata inflației și dobândă legală, pe perioada cuprinsă între data concedierii și data plății efective.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea reclamanților B. G., B. I.
, J. M., M. V., Ș. A. în ceea ce privește obligarea pârâtei la ajutorul material pentru Crăciun 2009. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Obiectul acțiunii îl constituie plata salariului suplimentar, acordat pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic (adică salariul al 13-lea) aferent anilor 2008 - 2009, ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de
"Ziua F. ilor"; (anul 2009), Paște (anul 2009) și Crăciun (anul 2009).
În ceea ce privește momentul de la care începe să curgă prescripția pentru salariul suplimentar, aceste drepturi erau exigibile în data de 15 ianuarie a anului următor celui pentru care s-au acordat, astfel încât momentul de început al curgerii prescripției este data de 15 ianuarie a anilor 2009, 2010, și nu la data de_ și respectiv_, întrucât aceste drepturi trebuiau achitate la momentul plății salariului aferent lunii decembrie a anului încheiat.
Cu privire la celelalte drepturi salariale solicitate, este de reținut că pârâta recunoaște că dreptul de a cere acordarea ajutorului material de Paște s-a născut la data de_, pentru ajutorul material de Ziua F. ului s-a născut la data de_, iar pentru Crăciun la data de_ .
Pârâta a invocat faptul că termenul de prescripție de s-ar fi împlinit înainte de înregistrarea acțiunii raportat la toate drepturile solicitate, susținând că aceste drepturi nu ar avea o natură salarială și având în vedere că se invocă nerespectarea contractului colectiv de muncă, termenul de prescripție ar fi conform art. 268 alin 1 punctul e din Codul muncii de 6 luni.
Din interpretarea dispozițiilor art. 55 alin. 1 din Codul fiscal și a prevederilor contractului colectiv de muncă, este evident că aceste drepturi sunt de natură salarială, și astfel devin incidente dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii cu privire la termenul de 3 ani de prescripție a dreptului la acțiune.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța raportat la fondul cauzei, a reținut următoarele:
În ceea ce privește salariul suplimentar pentru anul 2009:
Reclamanții au fost angajații societății pârâte așa cum rezultă din carnetele de muncă, dar contractele individuale de muncă au încetat în cursul anului 2009 și respectiv 2010, reclamanții fiind angajați după cum urmează: B. G. până la_, B. I. până la_, J. M. până la_, M. V. până la _
, Ș. A. până la_, C. A._ .
Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 - 2008 înregistrat sub nr. 2836/_ a fost prelungit prin două acte adiționale succesive: 370/_ și 629/_ până la data de 31 ianuarie 2011.
Conform art. 30 din acest contract colectiv de muncă pentru muncă ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Salariul suplimentar se poate acorda și trimestrial, în baza hotărârii Consiliului de
Administrație, luată cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. În acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de baza mediu lunar realizat. Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 la sută din fondul de salarii realizat lunar.
Potrivit art. 236 alin. 4 Codul muncii în forma în vigoare pentru perioada în discuție, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Executarea contractului colectiv este obligatorie pentru părți potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, republicată, iar prevederile acestor contracte produc efecte față de toți salariații, indiferent de data angajării, conform art. 11 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 republicată. Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, republicată, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Pârâtele au invocat că plata salariului suplimentar constituie o facultate și nu o obligație, aceasta fiind condiționată de existența fondurilor bănești cu această destinație, or societatea s-a confruntat cu o situație materială dificilă în perioada pentru care se solicită acordarea salariului suplimentar.
Prevederea cuprinsă în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și a celui la nivel de grup de unități din transportul feroviar privitoare la plata salariului suplimentar menționează faptul că salariații vor primi un salariu suplimentar, ceea ce înseamnă că s-a instituit în fapt obligația angajatorului și nu facultatea acestuia de a plăti acest salariu pentru anul 2009. Or, în condițiile în care norma este una imperativă, condiționarea recunoașterii dreptului și acordării acestuia de existența de fonduri, nu poate fi acceptată (de altfel lipsa fondurilor nu a fost dovedită în cauză).
Cu privire la acordarea ajutorului material pentru Paști aferent anului 2009, a premiului pentru "Ziua F. ului"; pentru anul 2009 și a ajutorului material pentru Crăciun din anul 2009:
Începând din data de 28 decembrie 2006 și până la data de 31 ianuarie 2011, a fost în vigoare și s-a aplicat contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 nr. 2836/2006, cu actele adiționale succesive arătate mai sus.
Dispozițiilor art.69 din contractul colectiv de muncă pe anul 2007-2008 în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariații unitățile componente ale grupului de unități feroviare care la data acordării ajutoarelor cu ocazia sărbătorilor de Paște și de Crăciun se afla în concediu fără plată cu o durată de un an, pentru Ziua F. ului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare.
Pârâtele au invocat faptul că potrivit actului adițional nr. 2450 înregistrat la 4 iunie 2009 aceste prevederi (privind ajutoarele de Paști și Crăciun și premiul pentru Ziua F. ului) se aplică cu 1 ianuarie 2010. Aceste aserțiuni nu pot fi însă primite de instanță, apreciind că aceste clauze reprezintă doar o suspendare sau amânare a plății acestor drepturi și nicidecum o înlăturare a acestora pentru perioadele la care se referă aceste clauze. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar aprecia că, prin CCM la nivel de unitate, drepturile au fost înlăturate pentru anumite perioade de timp și nu doar suspendată plata acestora, în perioadele respective
era în vigoare CCM încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar, nivel superior unității astfel că dispozițiile art. 71 din acest contract colectiv sunt aplicabile salariaților pârâtei.
În ceea ce privește însă ajutorul material pentru Crăciun din anul 2009, se poate observa că reclamanții B. G., B. I., J. M., M. V., Ș. A. nu mai erau angajați la societatea pârâtă în luna decembrie 2009, astfel încât nu aveau dreptul de a beneficia de acest ajutor material. Reclamantul C. A. a fost angajatul reclamantei până la data de_, astfel că se impune admiterea în cazul lui și a acestei pretenții formulate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții B. G., B. I. ,
J. M., M. V., Ș. A., C. A. și pârâta S. N. de T.
F. de C. "C. C. "; SA B. .
Prin recursul declarat
de reclamanții B. G., B. Iostf, C. A. ,
J. M., M. Vastle, Steopoate A., s-a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate în sensul, respingerii execepției prescripției dreptului material la acțiune pentru salariul suplimentar aferent anului 2008 și admiterii cererii de obligare a paratei și la plata salariului suplimentar pentru anul 2008, toate drepturile actualizate în raport cu rata inflației și dobânda legala de la data scadentei și pana la plata efectiva.
În motivare recurenții susțin că soluția primei instanțe, în ceea ce privește aprecierea ca prescrisă a cererii de acordare a salariului suplimentar aferent anului 29008, este netemeinică și nelegală, deoarece obiectul cererii deduse judecații îl formează drepturi bănești de natura salariala și se aplica dispozițiile art. 283 lit. c Codul muncii termenul de formulare a acțiunii fiind de trei ani.
Raportat ta acest termen, prima instanța trebuia să constate ca acțiunea a fost exercitata de către reclamanți în interiorul sau, inclusiv pentru pretențiile privind salariul suplimentar pentru anul 2008, întrucat dreptul la piața acestuia a devenit exigibil în anul 2009, fără o data anume precizata în contractul colectiv de munca din care decurge.
Art. 32 din CCM: "Pentru munca ireproșabila desfășurata în decursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
Chiar daca în contractul colectiv de munca încheiat la nivelul paratei nu a fost stabilit un termen de plata a salariului suplimentar, acesta a fost stabilit prin Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura T. uri nr. 722 pe anii 2008-2010, publicat în Monitorul Oficial al României Partea a V-a. nr.3/_, aplicabil și pârâtei (la poziția 2 din Anexa 5 Ia acest CCM care nominalizează unitățile ia care se aplica acest contract colectiv de munca, se afla societatea parata S. C. C. "; SA.), care în art. 43(2) Alte venituri la lit. a stabilește și termenul de plata al acestuia: al 13-lea salariu, egal cu salariul de baza al angajatului avut în luna decembrie a anului precedent și va fi acordat în primul semestru al anului următor.
Având în vedere că pârâta nu a acordat acest drept salarial până la acesta data, termenul de prescripție de 3 ani începe sa curgă de la data de 01 iulie 2009, întrucât dreptul la plata acestuia a devenit exigibil începând cu aceasta data, iar cererea a fost înregistrata la data de_ .
Prin recursul declarat de pârâta S. N. de T. F. de C. "C.
C. "; S.A. B.,
s-a solicitat modificarea în totalitate a sentinței civile.
În motivarea recursului pârâta susține că instanța de fond a respins excepția invocata de unitate privind prescrierea dreptului la acțiune față de solicitarea reclamanților de a li se acorda salariul suplimentar, ajutorul material
de Paste și Crăciun, precum și premierea pentru Ziua Ceferistului pentru anul 2009.
Așa cum a arătat și instanței de fond, pentru anul 2009 la nivelul unității era în vigoare Contractul colectiv de munca încheiat la nivel de S. "C. C. "; SA, valabil pe anii 2006 - 2008, modificat și completat prin actele adiționale înregistrate la DMPS B. sub nr. 1753/_ valabil până la data de_, Act Adițional nr. 437/_ valabil pana la_, Act Adițional la CCM nr. 2450/_ și Actul Adițional la CCM nr. 1708/_, valabil până la data de_ .
Solicitările reclamantelor își au izvorul în contractul colectiv de munca, nefiind un drept prevăzut în contractul individual de munca al salariaților reclamanți. Salariul suplimentar reprezintă o recompensa acordata de angajator salariaților, drept urmare a îndeplinirii ireproșabile a obligațiilor de serviciu de către aceștia, iar dreptul de a acorda o recompensa aparține exclusiv angajatorului, fiind o disponibilitate a acestuia și nu o obligație, respectiv un ajutor material acordat cu o ocazie prestabilita.
Având în vedere natura juridica diferita a drepturilor salariale pe de o parte și cea a "salariului suplimentar"; și ajutoarelor materiale pe de alta parte, obiectul acțiunii nu corista în plata unor drepturi salariale, ci în obligarea societății la respectarea unor clauze din CCM si; pe cale de consecința, suntem în prezenta unui conflict de drepturi, caz în care sunt aplicabile prevederile art. 268 alin. 1, lit. e din Codul muncii republicat, conform cărora "cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
Consideră că instanța de fond în mod neîntemeiat a admis în parte cererea reclamanților, obligând unitatea pârâtă la plata drepturilor salariale pentru anul 2009 în condițiile în care la nivelul societății s-a aplicat Contractul Colectiv de Munca încheiat la nivel de societate, valabil pentru anii 2007 - 2008, modificat și completat prin actele adiționale înregistrate la DMPS B. sub nr. 1753/_ valabil pana la data de_, Act Adițional nr. 437/_ valabil pana la _
, Act Adițional la CCM nr. 2450/_ și Actul Adițional la CCM nr. 1708/21.04:2010 valabil pana la data de_, conform căruia, la art. 32 se prevedea că "pentru munca desfășurata în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
Atât în anul 2009 cat și în anul 2010 sindicatele reprezentative la nivel de societate și administrația S. "C. C. "; S.A. au renegociat clauza pre văzuta la art. 32 al. 1 din CCM la nivel de societate, hotărând ca aceste prevederi nu se aplica în anul 2009, urmând a se aplica începând cu 01 ianuarie 2011
În concluzie, voința părților a fost ca aceste drepturi sa nu se acorde pentru anul 2009, urmând a fi acordate eventual începând cu 2011.
Chiar dacă în același timp erau în vigoare mai multe contracte colective de munca, cel încheiat la nivel de grup de unități din transporturi și cel la nivel de societate, în care existau aceleași prevederi ce acordau salariul suplimentar - cele prevăzute la art. 30, respectiv art. 32, considera ca trebuie data eficienta contractului colectiv de munca la nivel de societate, deoarece reprezintă voința pârtilor si, potrivit prevederilor art. 11 al 3 din CCM la nivel de grup de unități din transporturi: "Condițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării la fondul de stimulare din profit sau la fondul de premiere, precum și perioada la care se acorda cota de profit a salariaților, care nu poate fi mai mare de un an, se
stabilesc prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate sau, după caz, instituție.
Suspendarea acordării drepturilor bănești reprezentând salariu suplimentar este în concordanta cu situația financiara la nivelul societății, care, la sfârșitul anului 2009 a înregistrat o pierdere cumulata în valoare de 535.423,74 mii lei.
Așa cum a arătat la instanța de fond, constituirea fondului necesar pentru acordarea Pariului suplimentar din veniturile realizate nu a putut fi îndeplinită de societate motivat de faptul că, fiind o societate cu capital de stat, aflată sub autoritatea M. ui T. urilor și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor O.U.G. nr. 79/2008 avea obligația respectării prevederilor art. 7 alin. (1) din acest act normativ conform cărora: "... indicele câștigului salarial mediu nu poate fi mai mare decât indicele productivității muncii, calculat în unități fizice sau după caz, în unități valorice în condiții comparabile, în funcție de specificul activității...";.
Față de cele arătate mai sus, părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă pe anii 2009 au renegociat prevederile art. 32, astfel că prin actul adițional la contract (anexat prezentei) au fost de acord ca pentru anul 2009 prevederile privind acordarea salariului suplimentar să nu se aplice.
În concluzie, solicită instanței să respingă cererea reclamanților pentru acordarea salariului suplimentar aferent anului 2009, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește solicitarea reclamantelor privind acordarea ajutorului material de Paste, Crăciun și Ziua Ceferistului pentru anul 2009, întemeiată pe prevederile art. 71 din CCM la nivel de Grup de Unități F. e o consideră neîntemeiată.
Arată că în această perioadă, reclamanții beneficiază de prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate și modificat prin Actul Adițional la CCM nr. 1708/_, valabil pana la data de_ și prin urmare, nu se poate face aplicarea prevederilor art. 247 din Codul Muncii, motivat de faptul că prevederile contractului colectiv de muncă la nivel superior se pot aplica numai în absența contractelor colective de muncă inferioare.
În plus, prin aplicarea prevederilor art. 11 al. 3 din CCM la nivel de grup de unități din transporturi, la negocierea CCM la nivel de societate se putea prevedea ca anumite drepturi, respectiv ajutoare sa nu se acorde.
Precizează faptul că pârâta, ca agent economic monitorizat, nu se putea obliga la acordarea ajutoarelor materiale cu ocazia Paștelui, Crăciunului și a primei de "Ziua Ceferistului";, decât cu respectarea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca și art. 7 alin. (1) din OUG nr. 79/2008, respectiv să existe surse financiare pentru suportarea acestora și sa se încadreze în fondul de salarii.
Astfel că, motivat de situația financiară dificilă a societății, organizațiile sindicale reprezentative la nivel de unitate au fost de acord cu renegocierea clauzelor contractuale, în sensul ca prevederile art. 69 lit. a) și b) din CCM pe unitate (art. 71 CCM grup unități) urmau a se aplica, începând cu_ conform Actului Adițional nr. 1708/_ .
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursurile sunt nefondate, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În ceea ce privește recursul pârâtei:
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea reține următoarele:
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor, prin contractul colectiv de muncă
"se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin. 1 din C.muncii, în forma în vigoare în perioada pentru care se solicită plata drepturilor,.
Prin urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. 1 lit. a - d din C. muncii a reglementat distinct termene speciale de prescripție. Dacă s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art.155 din C. muncii, din categoria drepturilor salariale, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din C. muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din C.muncii.
Motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., urmează a fi de asemenea înlăturate având în vedere următoarele considerente:
Curtea reține că potrivit art. 243 alin. 1 din C. muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din C.muncii, în forma în vigoare în perioada pentru care se solicită plata drepturilor, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații angajatorului pentru contractele încheiate la nivel de unitate.
Așa cum a reținut și prima instanță, Curtea consideră că acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept și nu o facultate a angajatorului, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
Astfel, art. 32 din CCM la nivel de unitate precizează că :" Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";. Din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea salariului suplimentar se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile invocate de către recurentă pentru a justifica atât caracterul facultativ al dreptului pretins, cât și lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
În sensul caracterului necondiționat al dreptului la acordarea salariului suplimentar, pledează și art. 30 alin. 1 din CCM la Nivel de Grup de Unități.
Mai mult, contractul colectiv de muncă ce constituie temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune, nu cuprinde nici o mențiune de natură să
conducă la concluzia că acordarea acestora ar fi una condiționată, stipulând în mod expres îndreptățirea salariaților de a beneficia de aceste drepturi.
Lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, respectiv diverse plafonări legale, nu pot fi reținute ca justificări pentru neexecutarea obligațiilor contractuale, în contextul în care acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin memoriul de recurs.
În ceea ce privește OUG nr. 79/2008, deși invocate în general în recurs, se reține că recurenta nu formulează critici de nelegalitate a sentinței recurate prin raportare la anumite dispoziții din acest act normativ.
Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 și art. 236 din C.muncii, "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât salariații recurentei erau îndreptățiți la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă aplicabil.
În egală măsură, nu sunt aplicabile în cauză nici dispozițiile art. 12 din Legea nr.130/1996, care sunt incidente doar în cazul salariaților instituțiilor bugetare, pârâta recurentă nefiind o atare instituție, ci o societate pe acțiuni, neavând relevanță în raport de forma sa de organizare, persoana acționarului majoritar.
Criticile recurentelor potrivit cărora obligația lor de a achita drepturile pretinse era condiționată de încadrarea în buget, este nefondată, deoarece în Contractul colectiv de muncă părțile nu au inserat nici o clauză în care să limiteze sau condiționeze drepturile de ajutor material cuvenite.
În ceea ce privește acordarea ajutorului material de Paște și a primei de Ziua F. ului, cererea reclamanților de a beneficia de aceste drepturi este întemeiată, în condițiile în care s-a invocat ca temei legal al drepturilor solicitate prevederile art. 71 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Grup de Unități din T. ul F. pe anii 2006-2008, prelungit prin actul adițional nr. 370/_ pentru 48 luni, a cărui aplicabilitate se impune cu prioritate față de contractul colectiv de munca încheiat la nivelul paratei în condițiile prevăzute de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, fiind contract încheiat la nivel superior.
Potrivit art. 71 din CCM la nivel de grup de unități "cu ocazia sărbătorilor de Paste și de Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare,"- pentru Ziua F. ului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare.
Prin urmare reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de acordarea ajutorul material de Paște pentru anul 2009 stabilit la nivelul clasei 1 de salarizare și prima pentru Ziua F. ului pentru anul 2009 stabilită la nivelul clasei 1 de salarizare.
În ceea ce privește ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de Crăciun 2009, corect s-a stabilit de către instanță, că acesta se cuvine a fi acordat reclamantului C. A., având în vedere data încetării pentru acesta a contractului individual de muncă -_ .
Referitor la recursul declarat de reclamanți.
Criticile aduse de recurenți vizează soluția primei instanțe de admitere a excepției prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește cererea acestora privind acordarea salariului suplimentar aferent anului 2008.
Prima instanță a reținut în mod corect că termenul de prescripție aplicabil este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din C. muncii, calculat de la data scadenței dreptului, astfel că, în raport de data introducerii acțiunii_ ,
pretențiile reclamanților, privind acordarea salariului suplimentar aferent anului 2008, sunt prescrise.
Nu pot fi primite susținerile recurenților referitoare la momentul de la care se calculează curgerea termenului de prescripție, fiind necesar a se face distincție între momentul la care creanța ce derivă din dreptul recunoscut de lege a devenit scadentă și data la care se plătesc efectiv drepturile recunoscute.
Dreptul de a beneficia de acordarea salariului suplimentar pentru anul 2008 a devenit scadent în luna ianuarie 2009, astfel că, în raport de această dată curge termenul de prescripție, cum în mod corect a concluzionat și prima instanță, fiind fără relevanță, din punct de vedere al curgerii termenului de prescripție, faptul că plata efectivă se poate face în cursul anului 2009.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții B. G., B.
I., J. M., M. V., Ș. A., C. A. și de către PÂRÂTA S.
N. DE T. F. DE C. "C. C. "; SA B. împotriva Sentinței civile nr. 408/F din_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: B. I. S.
