Decizia civilă nr. 3223/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3223/R/2013
Ședința publică din data de 25 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: N. M. JUDECĂTOR: S. D. GREFIER: A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta H. C. și pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C. M. " S.A. - prin S. T.
împotriva sentinței civile nr. 1369 din 28 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei recurente avocat Vanca Patricia O. și reprezentantul pârâtei recurente, consilier juridic Jurma Cosmin.
Procedura este îndeplinită.
Recursurile sunt declarate în termen legal, au fost motivate și comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 06 iunie
2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta recurentă a depus la dosar întâmpinare.
Reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar, în copie, cererea formulată de către reclamanta recurentă prin care a solicitat încetarea contractului individual de muncă și decizia prin care i s-a încetat contractul individual de muncă conform art. 55 lit. b din Legea nr. 53/2003 din Codul muncii, din care un exemplar îl înmânează reprezentantei reclamantei recurente.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că actele depuse la dosar nu au legătură cu prezenta cauză, recursul fiind formulat doar cu privire la cheltuielile de judecată și nu mai are cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul pârâtei arată că într-adevăr în baza hotărârii pronunțate de instanță, reclamanta recurentă a fost chemată la serviciu, însă aceasta și-a manifestat intenția de a nu mai continua raporturile de colaborare cu societatea, și nu mai are cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului formulat de aceasta, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, respingerea contestației formulată de reclamantă. Arată că, potrivit art. 246 din Codul Muncii, regulamentul intern la nivelul fiecărui angajator se realizează în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod, adică la data de_, când procedura de concediere colectivă era în curs, ea fiind finalizată la data de_, aceasta fiind data de la care societatea putea fi obligată la respectarea dispozițiilor privitoare la efectuarea departajării pe baza obiectivelor de performanță, nicidecum data emiterii deciziei de concediere.
Reprezentanta reclamantei recurente H. C. solicită admiterea recursului declarat de aceasta, modificarea în parte a hotărârii recurate, în
sensul obligării pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, acestea fiind dovedite cu chitanța aflată la fila 297 din dosarul de fond.
Cu privire la recursul declarat de pârâtă, reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea acestuia, susținând pe larg motivele invocate în întâmpinare, cu obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată. Arată că angajatorul, cu sau fără regulament de ordine interioară, trebuia să știe și să aplice aceste dispoziții legale de departajare a salariaților prevăzută de Codul Muncii și Contractul colectiv de muncă al C.F.R. M. pe criterii de performanță și disciplină, nu să procedeze aleatoriu, cu încălcarea unor astfel de dispoziții. De asemenea, chestiunea legată de data de la care încep să curgă achitarea sumelor dispuse prin hotărârea judecătorească, se poate rezolva printr- o îndreptare de eroare materială, iar observația făcută în recursul angajatorului cu privire la acest aspect este pertinentă, prin urmare nu se opune acestei îndreptări, având în vedere faptul că și prin acțiunea introductivă a reclamantei se face referire la data de_ pentru plata sumelor de bani solicitate ca urmare a reîncadrării. Solicită obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată la fond și recurs.
În replică și cu privire la recursul declarat de reclamantă, reprezentantul pârâtei intimate arată că prevederile privind evaluarea nu sunt prevăzute în vechiul Cod al muncii, iar de la data intrării în vigoare a noului cod, legiuitorul a dat posibilitatea ca în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a noului cod, adică la data de_, când procedura colectivă era în curs, angajatorul să implementeze prevederile legale.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1369 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar numărul_, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta
H. C. în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M.
"C. M. "; S.A. București și S. N. DE T. F. DE M. "C. M. ";
S.A - S. T. și în consecință s-a dispus anularea deciziei de concediere nr. 3A_ din_ emisă de către pârâtă și s-a dispus reîncadrarea reclamantei în postul deținut anterior emiterii deciziei.
A fost obligată pârâta la plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat reclamanta începând cu data emiterii deciziei și până la reîncadrarea efectivă, cu dobânda legală calculată de la data scadenței până la data plății efective.
A fost respins capătul de cerere privind plata daunelor morale în cuantum de 20.000 Euro și a dobânzii legale aferente acestora.
A fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata în sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele
:
Prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor a S. "C. M. "; SA nr. 8/_ s-a aprobat Programul de restructurare și reorganizare a C. M., menționându-se expres că directorul general este mandatat în vederea punerii în aplicare a art. 52 alin. 3 Codul Muncii, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 40/2011, până la finalizarea procedurii de concediere colectivă.
Între reclamantă și pârâtă s-au stabilit raporturi de muncă, iar, ca urmare a concedierilor colective operate în cadrul pârâtei conform Programului de restructurare și reorganizare a acesteia, s-a emis decizia nr. 3A_ din_, prin care s-a dispus concedierea acesteia de pe postul de consilier juridic I din cadrul Oficiului Juridic, începând cu data de_, din inițiativa angajatorului
și pentru motive care nu țin de persoana salariatului ca urmare a concedierii colective, reținându-se drept motiv al concedierii situația economico financiară a societății menționată în Programul de restructurare și reorganizare, în cuprinsul art. 4 din această decizie fiind enumerate criteriile prioritare pentru stabilirea ordinii persoanelor concediate și criteriile minimale aplicabile după cele prioritate. S-a reținut că reclamantei i se aplică criteriul II i, vizând împrejurarea că, dacă măsura ar putea afecta doi soți care lucrează în aceeași unitate, se desface contractul de muncă al soțului care are salariul cel mai mic, fără ca prin aceasta să se poată desface contractul individual de muncă unei persoane care ocupă un post neavizat de reducere.
În drept, potrivit art. 78 Codul muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege a fost lovită de nulitate absolută.
Conform art. 76 Codul Muncii, decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea iar, în cazul concedierilor colective, și criteriile de stabilire a ordinii de priorități menționate în art. 69 alin. 2 lit. d din Codul Muncii.
Conform art. 69 alin. 3 din Codul Muncii, criteriile, prevăzute de lege sau în contractele colective de muncă, avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate în vederea concedierii colective, se aplică pentru departajarea angajaților numai după evaluarea realizării obiectivelor de performanță.
În cauză, pârâta nu a făcut dovada unei astfel de evaluări a obiectivelor de performanță a angajaților. Ori, modificările aduse Codului Muncii prin Legea nr. 40/2011 au fost publicate în Monitorul Oficial în data de_, intrând în vigoare în 30 de zile de la publicare, respectiv în_, independent de operațiunea de republicare a Legii nr. 53/2003, care s-a realizat la_ .
Prin urmare, la data adoptării Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor S.
"C. M. "; SA nr. 8/_, dispozițiile legale privitoare la evaluarea realizării obiectivelor de performanță în procedura concedierii colective erau în vigoare, împrejurare cunoscută și acceptată de pârâtă, care în cuprinsul acestei hotărâri face trimitere la dispozițiile Codului Muncii modificat prin Legea nr. 40/2011.
Dispozițiile art. 69 alin. 3 Codul muncii urmăresc protecția salariaților, stabilind dreptul acestora de a fi evaluați profesional în cazul concedierii colective, scopul fiind înlăturarea arbitrariului, astfel că pârâta nu avea posibilitatea de a opta între a aplica sau nu aceste dispoziții legale. Mai mult, este în interesul pârâtei de a menține raporturile de muncă cu angajații ce dovedesc o competență profesională superioară.
Prin urmare, luarea în considerare a criteriilor indicate în art. 4 din decizia de concediere poate constitui temei al ordinii de prioritate doar după ierarhizarea salariaților din punct de vedere al atingerii performanțelor aferente postului.
În ce privește susținerile pârâtei în sensul existenței unui interval de timp prea scurt între intrarea în vigoare a acestor dispoziții legale și momentul concedierii reclamantei, perioadă insuficientă pentru adoptarea Regulamentului intern care să conțină procedura de evaluare, instanța a reținut că aceste apărări nu pot fi reținute drept exoneratoare de culpă în nerespectarea dispozițiilor art. 69 alin. 3 din Codul Muncii, cu atât mai mult cu cât aceasta, parte în Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2010 - 2011 a C. M., și-a însușit clauza, cuprinsă în art. 61 alin. 5, potrivit căreia avea obligația de a stabili criterii de apreciere a competenței profesionale și a disciplinei, pentru ierarhizarea în funcție de acestea a salariaților din formațiile de lucru care își vor reduce activitatea, fiind aplicabile numai în condiții de competență egale criteriile prevăzute la art. 60 alin. 6.
Întrucât etapa evaluării competențelor profesionale constituie, ca urmare a voinței legiuitorului, o etapă obligatorie în cadrul procedurii concedierii colective, iar dispozițiile art. 78 din Codul Muncii sancționează nerespectarea procedurii
prevăzute de lege cu nulitatea absolută, instanța a constatat că s-a impus anularea deciziei de concediere, iar potrivit dispozițiilor art. 80 alin. 1 din Codul muncii, instanța a obligat pârâta să reintegreze reclamanta pe postul și în funcția deținute anterior concedierii și să achite în favoarea contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata, începând cu data de_ și până la reintegrarea efectivă a acestuia.
În ce privește capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 20000 de euro, instanța a constatat că reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit ca urmare a emiterii deciziei de concediere. Soluția ce se va pronunța în privința celorlalte capete de cerere reprezintă o reparație suficientă a disconfortului moral produs.
În baza art. 274 alin.1 C.proc.civ. instanța a reținut că nu s-a depus nici un document din care să reiasă că au fost efectuate cheltuieli de judecată astfel că s-a respins această cerere ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părți.
Prin recursul declarat de pârâtă s-a solicitat casarea sentinței în temeiul art.304 pct.8, 9 C.pr.civilă, și rejudecând cauza, respingerea contestației.
În motivare s-a arătat, în esență, că deși instanța constată că decizia de concediere a fost emisă ca urmare a măsurii concedierii colective și că, din probatoriul administrat reiese că a avut loc o desființare efectivă a locului de muncă ocupat de către contestatoare, în mod surprinzător apreciază că acțiunea acesteia este întemeiată întrucât societatea nu a realizat o așa numită departajare în baza realizării obiectivelor de performanță.
Modificările aduse prin Legea nr. 40/2011 la Legea nr. 53/2003 nu se aplicau prezentei proceduri de concediere colectivă, întrucât aceasta a fost
inițiată în luna aprilie 2011, iar Legea nr.40/2011 a intrat în vigoare la data de_ . În consecință, procedura concedierii colective este supusă condițiilor de fond și formă dispuse legal la momentul declanșării acesteia.
Pentru a putea produce efecte juridice, atât prevederile Contractului Colectiv de munca referitor la aplicarea criteriilor de competență, cat și cele ale Codului Muncii, conform art.242 lit. j din Codul Muncii trebuiau să fie prevăzute în Regulamentul intern.
Conform art.243 alin. 1 "Regulamentul intern se aduce la cunoștința salariaților prin grija angajatorului și își produce efectele față de salariați din momentul încunoștințării acestora";.
Art.246 din Codul Muncii prevede că regulamentul intern la nivelul fiecărui angajator se realizează în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod, adică ia data de_, când procedura de concediere colectivă era în curs, ea fiind finalizată la data de_ .
Rațiunea pentru care legiuitorul a fixat acest termen este acela de a da timp angajatorului de a implementa aceste prevederi.
Deși în motivare instanța de fond reține că va obliga pârâta la achitarea în favoarea contestatoarei a drepturilor salariale "începând cu data de_ "; dispune plata acestor drepturi "începând cu data emiterii deciziei";. Data emiterii deciziei de concediere este_, însă contestatoarea și-a desfășurat în continuare activitatea și a fost remunerată până la data de_ .
Prin recursul declarat de reclamantă s-a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâtelor la plata cheltuielilor de judecata în fond, cu cheltuieli de judecata și în recurs.
În motivare arată că nu vizează recursul reclamantei chestiunea legata de respingerea daunelor morale, ci exclusiv cheltuielile de judecata din fond, fiind
eronată reținerea neprobării acestora, în condițiile în care reclamanta a depus documentul corespunzător, acesta aflându-se la fila nr. 297 a dosarului de fond.
Onorariul avocațial este datorat de către partea care a căzut în pretenții, raportat la dispozițiile art. 274 C.proc.civ., este un onorariu mai mult decât redus raportat la volumul de muncă.
Prin întâmpinare, reclamanta intimată
a solicitat respingerea recursului pârâtei, cu cheltuieli de judecată în fond și în recurs.
În motivare arată că a fost angajata la S.N.T.F.M "CF.R. M. "; S.A., S.
T., pe funcția de consilier juridic I, în cadrul compartimentului juridic (în care funcționau 5 angajați, iar în urma concedierilor colective din anul 2011, 3 angajați).
Concedierile colective din anul 2011 au avut la baza criterii discreționare și aleatorii, fără departajare a salariaților pe criterii de performanță profesională.
În recursul angajatorului, eronat se face vorbire despre desființarea efectiva a locului de munca ocupat de către aceasta.
Nefiind vorba despre un singur post, nu a fost vorba despre o desființare a unui astfel de unic post. Așadar, pentru a fi evitat abuzul, arbitrariul și discreționarul trebuia făcuta o diferențiere între persoanele care rămân și cele care urmează să fie concediate, iar aceasta evident, în funcție de criteriile de performanta, prevăzute atât de C. muncii, cât și Contractul colectiv de muncă pe anii 2010-2011 a CF.R. M. .
Angajatorul recunoaște încălcarea dispozițiilor art. 69 alin.3 din C. Muncii, însă dorește să lipsească de eficienta aceste dispoziții, considerându-le neaplicabile. Pârâtele nu se pot prevala de propria culpa în nerespectarea dispozițiilor legale, sancționate expres de art.78 C. muncii cu nulitatea absoluta.
Prevederea în regulamentul intern a criteriilor și procedurilor de evaluare profesionala a salariaților nu absolvă angajatorul ca, anterior emiterii deciziilor de concediere colectiva, să procedeze la evaluarea realizării obiectivelor de performanta, fiind vorba despre obligații distincte. Nimic nu împiedica să o facă, dar nu s-a făcut o asemenea departajare, cu toate ca ea trebuia sa fie făcuta.
În plus, o asemenea obligație exista și anterior republicării/renumerotării
C. muncii, respectiv prin Legea nr. 40/2011, în vigoare din_ (art. 69 alin. 2 ind. 1 similar cu renumerotatul art. 69 alin. 3 din C. muncii în vigoare, art. 256 similar cu art. 246 alin. l din C. muncii în vigoare).
Atât decizia de concediere, cât și hotărârea AGA prin care s-a hotărât a se proceda la concedieri colective, sunt ulterioare datei de_ .
În plus, în înștiințarea către ITM București (nr. 9582/_ ), era stipulat:
"concedierile colective se vor face în perioada iulie-august 2011";, ori, în speța, concedierile s-au făcut anterior, în pripa, culpabil, cu nerespectarea legii și inclusiv a respectivei înștiințări.
În afara de dispozițiile C. muncii, însăși Contractul Colectiv de Munca pe anii 2010-2011 al C.F.R. M., prin art. 60 alin. 5 și 6, prevedea obligativitatea departajării angajaților pe criteriul de performanță: "Angajatorul va stabili criteriul de apreciere a competentei profesionale și a disciplinei, pentru ierarhizarea în funcție de acestea a salariaților din formațiile de lucru care își vor reduce activitatea. La aplicarea efectiva a reducerii de personal, după anularea posturilor vacante de natura celor desființate, masurile vor afecta, în condiții de competenta egale, în ordine: …";.
În plus, nicăieri aplicarea legii și a contractelor colective de munca nu este condiționata de prevederea în regulamentul intern a unora sau altora dintre dispozițiile legale. Scopul unui regulament intern este acela de a informa angajații cu privire la drepturile și obligațiile care le revin.
Cu privire la motivul de recurs nr. 2, reclamanta arată că aceasta chestiune putea sa fie rezolvată printr-o îndreptare de eroare materiala, iar observația făcuta în recursul angajatorului este ca atare pertinenta, deci nu se opune acestei îndreptări. De altfel, acțiunea introductiva se refera expres la data de_ pentru plata sumelor de bani solicitate ca urmare a reîncadrării.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
În ce privește recursul pârâtei, vizând temeinicia întregii sentințe, curtea reține că acesta este întemeiat doar în parte, anume, în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale corespunzătoare perioadei_ -_ . În mod evident, această dispoziție se întemeiază pe o eroare a primei instanțe, care nu a avut în vedere faptul că decizia de concediere contestată și-a produs efectele doar de la data de_, când a expirat perioada de preaviz, cum de altfel se arată în chiar cuprinsul deciziei contestate. În plus, chiar reclamanta a solicitat ca plata acestor despăgubiri să se facă cu începere de la data de_, prin cererea introductivă de instanță, situație în care se conturează ca întemeiat recursul pârâtei sub acest aspect.
Nefondate sunt celelalte motive de recurs ale pârâtei.
Cum s-a văzut, contestația împotriva deciziei de concediere a fost admisă în primă instanță în raport de neaplicarea de către pârâtă, la stabilirea ordinii de prioritate în vederea concedierii colective, a criteriului competenței profesionale, primordial, potrivit prevederilor art. 69 alin. 2 Codul muncii.
Punctul central al apărării pârâtei recurente îl constituie afirmarea faptului că nu avea obligația de a aplica acest criteriu de departajare, în condițiile în care la data modificării aduse în acest sens acestui text normativ prin Legea nr. 40/2001, procedura concedierii colective era deja în derulare, fiind supusă ca atare condițiilor legale de fond și formă de la momentul declanșării acesteia.
Fără a intra în cercetarea temeiniciei acestei apărări, Curtea constată că și în contractul colectiv de muncă al S. "C. M. "; S.A. (atât în cel de la data demarării procedurii concedierii colective, la art. 61 alin. 5 și 6 cât și în cel în vigoare la data emiterii deciziei de concediere contestate, la art. 60 alin. 5 și 6) era prevăzut ca un criteriu prioritar de aplicat în cazul reducerii de personal cel al competenței profesionale: "angajatorul va stabili criterii de apreciere a competențelor profesionale și a disciplinei, pentru ierarhizarea în funcție de acestea a salariaților din formațiile de lucru care își vor reduce activitatea. La aplicarea efectivă a reducerii de personal, după anularea posturilor vacante de natura celor desființate, măsurile vor afecta în condiții de c ompetență egale
, în ordine: (…)";.
Prin urmare, chiar fără să fi intervenit modificarea legislativă care a făcut obligatoriu și prioritar acest criteriu cu ocazia concedierii colective, pârâta avea obligația, conform contractului colectiv de muncă pe care l-a semnat (art. 229 - fostul art. 236 - alin. 4 Codul muncii), să aplice acest criteriu cu prioritate, ceea ce acceptă că nu a făcut.
Pârâta susține că, pentru a putea produce efecte juridice, prevederile contractul colectiv de muncă referitor la aplicarea criteriilor de competență trebuia să fie prevăzute în Regulamentul intern.
Apărarea nu poate fi reținută, pe de o parte deoarece se invocă astfel propria culpă a recurentei, care în calitate de angajator avea obligația de a întocmi regulamentul intern, potrivit dispozițiilor art. 241 Codul muncii (fostul art. 257), iar pe de altă parte, întrucât obligativitatea clauzelor contractului colectiv de muncă nu depinde de reluarea acestora în cuprinsul regulamentului intern (art. 229 - fostul art. 236 - alin. 4 Codul muncii).
Potrivit dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. a și c Codul muncii, decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea iar, în cazul concedierilor colective, și criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. 2 lit. d C.muncii.
Or, art. 69 lit. d Codul muncii face referire la criteriile avute în vedere potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
Văzând aceste dispoziții legale, Curtea constată că sunt neîntemeiate motivele de recurs formulate sub acest aspect, sens în care va menține sentința sub acest aspect.
În drept, sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Cu privire la recursul reclamantei, se verifică într-adevăr omisiunea tribunalului de a observa depunerea dovezii achitării onorariului avocațial aferent prestației acestuia în fața instanței de fond, sens în care, în temeiul art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 274 C.proc.civ., va modifica sentința în sensul obligării pârâtei la plata în favoarea reclamantei a sumei de 800 de lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
De asemenea, întrucât practic, admiterea recursului pârâtei s-a făcut doar cu privire la o corectură a unei erori a instanței de fond, păstrându-se tranșările acesteia cu privire la fondul cauzei, se constată că a căzut în pretenții pârâta și în recurs, iar în temeiul art.274 C.proc.civ. va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată aferente căii de atac, reprezentând onorariu avocațial, în cuantum de 800 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursurile declarate de reclamanta H. C. și de pârâta S.
DE T. F. DE M. "C. M. "; S.A. București împotriva sentinței civile numărul 1369 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar numărul_, pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația pârâtei de a plăti reclamantei drepturile salariale corespunzătoare perioadei_ -_ .
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 800 de lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I. T.
M.
N.
S.
D.
GREFIER,
B.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.fond. A. M. I.
