Decizia civilă nr. 3249/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.3249/R/2013
Ședința publică din data de 26 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele S. N. DE T.
F. DE C. "C. C. "; SA B. și S. "C. C. "; SA B. - S. DE
T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr. 773 din 11 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat S. L. I. AL M. DE L. D. C. J., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat, lider sindical T. L. toin, lipsă fiind reprezentanții pârâtelor recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 20 iunie 2013, prin fax, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare.
Reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar practică judiciară și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului Sălaj, S.
L. I. AL M. DE L. D. C. J., în numele membrilor de sindicat: S. I., INDRIEȘ F., J. E., SA, H. G. V., B. G.
, U. C. C., T. D., M. Z., O. A., S. F., B. C., F. I. ,
R. G., L. L., S. I. D., L. CI S. Ș., A. C. A., B. P.
, B. I. O., V. A. A., N. V., P. D., C. I., C. N. ,
HEGEDUȘ M., S. E., B. Ș I. M., P. I. M., P. I. V., P. D., M.
D., C. V., A. A., BA. T I., C. S., D. I., SA, C. G. ,
B. D., U. G., B. L., M. G., M. D., B. A., K.
KATA., M. S., D. A., R. R., C. ADAM A., P. V., M.
T., B. Ș A. C., T. V., B. G., T. N., K. I. R., R. C. ,
T. M., T. L. TIN, B. M. C., a chemat în judecată pe pârâtele: S.
N. DE T. F. DE C. "C. C. "; SA (S. C. C. SA) B. și S.
DE T. F. DE C. C., solicitând instanței obligarea pârâtelor să plătească fiecărui reclamant diferențele de salariu rezultate din salariul de bază minim brut negociat în cuantum de 700 lei și sumele efectiv primite pentru perioada_ -_, actualizate în funcție de rata inflației.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâta avea obligația ca, începând cu 1 iulie 2009, să stabilească valoarea salariului minim brut pentru clasa 1 de salarizare din anexa 1 la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, la suma de 700 lei, atât cât era prevăzut de art.41 alin. 3 din CCM la nivel de ramură transporturi, întrucât acesta produce efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din țară, indiferent de structura capitalului acestora.
Cu toate acestea, în perioada indicată în acțiune, nivelul salariului minim brut clasa 1 de salarizare a fost inferior celui prevăzut de Contractul colectiv la nivel de ramură.
Astfel, în perioada_ -_, salariul din CCM la nivel de unitate a fost de 570 lei, iar în perioada_ -_, salariul minim la nivelul pârâtei a fost de 600 lei și la aceste salarii s-au aplicat toate sporurile și celelalte adaosuri salariale.
S-a mai arătat că prevederile contractului colectiv încheiat la nivel superior sunt obligatorii și au caracter minimal pentru nivelurile inferioare conform unor decizii date de Curtea Constituțională și că pârâtele nu au respectat aceste clauze din Contractul colectiv de ramură, încălcând prevederile art. 40 alin.2 lit.c) și art. 238 Codul Muncii.
În drept, au fost invocate prevederile Codului muncii, ale CCM la nivel de ramură transporturi și ale Legii nr.62/2011.
Pârâtele au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii reclamanților.
Prin sentința civilă nr.773 din 11 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a
admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, pentru drepturile solicitate aferente perioadei_ -_, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. I. AL M. DE L. D.
C. J., în numele membrilor de sindicat: S. I., INDRIEȘ F., J. E., SA, H. G. V., B. G., U. C. C., T. D., M. Z., O. A., S. F., B. C., F. I., R. G., L. L., S. I. D., L. CI S. Ș.
, A. C. A., B. P., B. I. O., V. A. A., N. V., P. D. ,
I., C. N., HEGEDUȘ M., S. E., B. Ș I. M., P. I. M., P. I. V., P. D., M. D., C. V., A. A., BA. T I., C. S., D. I., SA, C. G., B. D., U. G., B. L., M. G., M.
, B. A., K. KATA., M. S., D. A., R. R., C. ADAM A.
, P. V., M. T., B. Ș A. C., T. V., B. G., T. N., K.
I. R., R. C., T. M., T. L. TIN, B. M. C. în contradictoriu cu pârâtele: S. N. DE T. F. DE C. "C. C. "; SA și S. DE
T. F. DE C. C. și, în consecință,
Au fost obligate paratele sa plătească diferențele de salariu dintre salariul de baza minim brut negociat în cuantum de 700 de lei și sumele efectiv primite pentru perioada_ -_, actualizate în funcție de rata inflației.
Paratele au fost obligate să elibereze membrilor de sindicat adeverințe care să cuprindă drepturile salariale astfel acordate.
S-a respins ca nefondata cererea reclamantului cu privire la obligarea pârâtelor la plata diferențelor de salariu dintre salariul de baza minim brut negociat in cuantum de 700 de lei și sumele efectiv primite pentru perioada _
-_ .
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând prioritar excepția prescripției dreptului la acțiune, conform art.
137 Cod procedură civilă, instanța a reținut că aplicabile în cauză sunt disp.art.268, alin.1) lit.c) din Codul muncii și, având în vedere faptul că prezenta acțiune a fost introdusă la data de_, dreptul la acțiune al reclamanților în ceea ce privește drepturile solicitate pentru perioada 01.07-_ este prescris.
Pe fondul cauzei, s-au reținut următoarele:
Reclamanții au fost salariații pârâtei-angajator în perioada pentru care au formulat pretenții, astfel cum rezultă din actele depuse în copie la dosar.
Instanța a mai constatat că la calculul salariului de bază lunar cuvenit s-a avut în vedere clasa 1 de salarizare din Anexa la CCM la nivel de unitate, care, în perioada_ -_, la nivelul pârâtei, a fost stabilit la suma de 570 lei brut, iar prin actul adițional din_, nivelul clasei 1 de salarizare a fost de 600 lei brut, pentru perioada_ -_ .
Tribunalul a reținut că, potrivit art. 41 alin. 3 lit. a din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi valabil din 01 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta și că acest contract colectiv de muncă la nivel de ramură este aplicabil și în cazul pârâtelor ce funcționează în domeniul transporturi conform art.3 din același CCM ce prevede neechivoc faptul că, acesta produce efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din țară, indiferent de structura capitalului acestora, însă pârâtele, după cum s-a reliefat anterior, nu au avut în vedere la calculul și plata drepturilor salariale ale reclamanților aceste prevederi din contractul colectiv de muncă la nivel superior, angajatorul aplicând doar CCM la nivel de unitate.
Prima instanță a mai reținut că, potrivit art. 236 Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților și un contract colectiv de muncă la nivel superior produce efecte juridice și potrivit art. 241 lit. c Codul muncii, în forma în vigoare anterioară adoptării Legii nr. 40/2011 și aplicabilă în cauză, clauzele unui contract colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Instanța de fond a mai constatat că nu pot fi reținute susținerile pârâtei în sensul că reclamanții nu-și pot invoca propria culpă întrucât au semnat actele adiționale la contractele individuale de muncă, iar prin sindicat au negociat CCM la nivel de unitate, deci nu ar putea solicita recalcularea drepturilor salariale plătite, pentru că legea instituie expres în sarcina angajatorilor obligația de a respecta prevederile unui contract colectiv de muncă legal încheiat, situație în care în mod evident nu poate fi mutată culpa înspre salariați, atât timp cât angajatorul trebuia să calculeze și să plătească drepturile salariale cu respectarea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, act juridic opozabil și obligatoriu pentru pârâte.
Nu a fost reținută de către prima instanță nici apărarea pârâtei în sensul că obligația legală de a aplica dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel superior incumbă doar în cazul în care la nivel de angajator nu există contract colectiv de muncă, pentru că prevederile art. 241 lit. c Codul muncii sunt clare și neechivoce în ceea ce privește efectele contractelor colective la nivel de ramură,
S-a reținut ca fiind lipsită de relevanță și apărarea că au expirat contractele colective de muncă la nivel de unitate, întrucât aplicarea de către pârâte a prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură invocat de reclamanți ca temei al pretențiilor deduse judecății era independentă de existența ori de clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, dacă acestea
erau nefavorabile salariaților comparativ cu cele din contractul colectiv la nivel de ramură.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a constatat că pârâtele nu au respectat și nu au pus în aplicare prevederile art. 41 alin. 3 lit. a din CCM la nivel de ramură în cazul reclamanților, cu toate că aveau obligația legală în acest sens, relevante fiind și prevederile art. art. 40 alin. 2 lit. c Codul muncii, ce
instituie în sarcina angajatorului obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, motiv pentru care a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru perioada ulterioară datei de_ acțiunea reclamanților a fost respinsă ca nefondată având în vedere faptul că, începând cu data de_, Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi 2008-2010 și-a încetat valabilitatea.
S-a mai reținut că art.40 alin.2 lit.h) din Codul muncii obligă pârâtele să elibereze membrilor de sindicat adeverințe care să cuprindă drepturile salariale acordate.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs pârâții: S. N. DE
T. F. DE C. "C. C. "; S.A. și S. "C. C. "; S.A.-S. DE T. F. DE C. C., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurentele arată că instanța de fond a respins în mod greșit excepția privind prescripția dreptului la acțiune invocată de unitatea recurentă în temeiul art. 268 alin.1 lit.e) din Codul Muncii.
Se mai invocă faptul că în mod eronat prima instanță a admis în parte cererea reclamantului formulată în numele membrilor de sindicat, obligând recurenta la plata diferenței de salariu dintre salariul de baza minim brut negociat în cuantum de 700 lei, prevăzut în CCM la nivel de ramură de transport pe anii 2008-2010 și sumele efectiv primite în perioada_ -_ .
La nivelul societății, salariul de baza minim brut (clasa 1 de salarizare) a fost negociat și stabilit la valoarea de 570 lei, începând cu data de_, ulterior fiind majorat la 600 lei, prin Actul adițional nr. 1708/_ la CCM încheiat la nivel de societate, valoare aplicată începând cu data de_, la nivelul societății nefiind negociat și neaplicându-se niciodată salariul minim brut de 700 lei (clasa I salarizare) prevăzut în CCM la nivel de ramură de transporturi, art. 41
(3) lit. a).
Se mai arată că, în conformitate cu prevederile art.9 din CCM la nivel de ramură transporturi, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi de 700 lei/lună prevăzut în art. 41 (3) lit. a din CCM la nivel de ramură se putea acorda salariaților din sistemul de transport feroviar numai dacă, în urma negocierii cu autoritățile din subordinea Guvernului, acestea ar fi aprobat fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale, fonduri ce urmau a fi aprobate prin bugetul de stat sau alte acte normative, respectiv în situația în care cheltuielile de personal (fondul de salarii) se încadrau în prevederile bugetare aprobate fiecărei societăți.
De asemenea, alin.3 al art. 9 din CCM la nivel de ramură de transporturi prevede că, pe baza fondurilor aprobate prin bugete sau acte normative, părțile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de personal la unitățile din transporturi finanțate de la bugetul de stat.
Recurentele arată că, întrucât începând cu anul 2008 subvenția de stat acordată pentru transportul feroviar de calatori a fost în permanență diminuată, respectiv alocațiile bugetare au scăzut, în baza bugetelor S. "C. C. " aprobate prin acte normative, prin contractele colective la nivel de grup de unități
din transporturi și la nivel de societate, s-a negociat un salariu minim brut de 570 lei, majorat ulterior la 600 lei.
CCM la nivel de grup de unități din transporturi și actele adiționale la CCM la nivel de societate, ce prevedeau nivelul salariului de baza de 570 lei (respectiv, 600 lei), au fost semnate de către reprezentanții sindicatelor reprezentativa, au fost înregistrate la Direcția de Muncă și Protecție Socială a municipiului B. și au produs efecte de la data înregistrării pentru toți salariații societății.
Se mai arată că, împotriva prevederilor CCM la nivel de grup de unități din transporturi și a CCM la nivel de societate, prelungit și modificat cu nu mai puțin de 4 acte adiționale, care stabileau un alt nivel al salariului minim brut decât cel din CCM la nivel de ramură de transporturi, nu s-au formulat niciodată, în termenul legal de 6 luni, prevăzut de art. 268 (1) lit. e, din Codul Muncii, sau pe toata durata de valabilitate a contractelor, conform prevederilor art. 268 (1) lit. d) din Codul Muncii, acțiuni prin care să se invoce neexecutarea CCM la nivel de ramură sau să se invoce eventuale clauze de nulitate ale CCM la nivel de societate.
Astfel, se susține că, în perioada_ -_, reclamanților li s-a acordat lunar salariul prin aplicarea coeficientului de ierarhizară corespunzător clasei de încadrare și a sporurilor aferente la salariul de baza minim brut negociat și stabilit prin actele adiționale la CCM la nivel de societate valabil și aplicabil, respectiv, 570 lei și ulterior, 600 lei.
Pentru aceste motive, recurentele consideră că obligarea lor la eliberarea de adeverințe care să cuprindă drepturile salariale acordate de către instanța de fond este total nefondată.
În drept, au fost invocate prevederile art.9 din CCM unic la nivel de ramura de transporturi, Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transporturi pe anii 2006-2008, prelungit prin Actul Adițional înregistrat la MMFES B. sub nr. 370/_, CCM la nivel de unitate și actele adiționale la acesta, valabile pentru anii 2008-2010, prevederile Codului muncii și ale Legii nr.130/1996.
Intimatul S. L. I. AL M. DE L. D. C. J. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs, nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursul formulat de pârâtele: S. N. DE T. F. DE
C. "C. C. "; SA B. și S. "C. C. "; SA B. - S. DE T. F. DE C. C., prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale și convenționale invocate în cauză, se reține că acesta este fondat,
pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâta-recurentă în temeiul disp.art. 268 al.1 lit. e) din Codul muncii republicat.
Astfel, art.268 alin.1 din Codul muncii republicat prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:…..
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Conform disp.art.171 din Codul muncii republicat, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Astfel, se reține că art.268 al.1 lit. e) din Codul muncii republicat nu este aplicabil în cauză, întrucât, prin prezenta acțiune, reclamanții au solicitat plata
unor diferențe de drepturi salariale ce puteau fi solicitate, conform art.171 și 268 alin.1 lit.c) din Codul muncii, în termenul de prescripție de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, astfel cum în mod corect prima instanță a reținut în cauză.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Reclamanții-intimați se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit.a) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri nr.722/2008, încheiat pe anii 2008-2010, potrivit cărora salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Prima instanță a mai reținut în cauză prevederile literei b) a art.41 alin.3, potrivit cărora părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit.a), pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colectiv de muncă.
Conform disp.art.157 alin.1 din Codul muncii în vigoare la data negocierii drepturilor salariale solicitate în cauză, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
Potrivit disp.art.162 alin.1 din Codul muncii republicat, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
Curtea reține că, în speță, verificând îndeplinirea de către angajator a obligației sale de a plăti reclamanților drepturile salariale, în integralitatea lor, cu respectarea dispozițiilor legale și contractuale aplicabile, pentru perioada_ -_ -reținută prin hotărârea recurată, în mod greșit prima instanță a constatat că prezenta acțiune este fondată.
Astfel, recurentele invocă în cauză faptul că solicitările formulate de către reclamanți încalcă atât prevederi ale contractelor colective de muncă valabile în perioada pentru care s-au cerut drepturi salariale, cât și dispozițiile legale în vigoare.
În ceea ce privește perioada noiembrie 2009-decembrie 2010, pentru a se verifica dacă art.41 alin.3 lit.a) din contractul colectiv menționat anterior cuprinde o clauză suficient de clară și necondiționată, care prevede drepturi salariale la nivel superior celor prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2009, 2010, trebuie analizate toate prevederile art.41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, respectiv, nu numai cele menționate la alin.3, de care se prevalează reclamanții, ci și cele ale alin.5 și 6.
Astfel, în cadrul aceluiași articol din contractul la nivel de ramură, partenerii sociali au prevăzut, la alin.5, că: "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.
De asemenea, alin.6 al aceluiași articol, prevede că: "La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent
personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie;";.
Prin urmare, conform disp.art.1267 din Codul civil, interpretând sistematic această clauză prevăzută în art.41 alin.3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, atribuindu-i înțelesul ce rezultă din conținutul întregului articol, rezultă că aceasta nu este suficient de clară și necondiționată încât să fie considerată o clauză mai favorabilă față de cele prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 și 2010.
Astfel, partenerii sociali au prevăzut, în cadrul aceluiași articol, că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie de fapt negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli.
În consecință, și în aplicarea acestor prevederi, societatea națională recurentă, a negociat cu sindicatele și a stabilit, prin Contractul colectiv de muncă pe anii 2009/2010, legal înregistrat la data de_, în Anexa nr.1 la acest act, că nivelului clasei de salarizare 1 îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei, iar începând cu data de_, prin actul adițional nr.1708/_, valabil până la data de_, partenerii sociali au stabilit, pentru clasa de salarizare 1, un salariu de bază brut de 600 lei.
De altfel, din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul de fond, rezultă că în privința modificărilor salariale intervenite pentru reclamanți în anul 2009 și în anul 2010, în temeiul contractelor colective încheiate la nivel de unitate, angajatorul și-a îndeplinit obligația de informare a salariaților, conform disp.art.17 alin.2,3 și 5 din Codul muncii, angajații semnând în acest sens actele adiționale încheiate în acest sens, la data de_, ce cuprind mențiunea că au fost încheiate în baza Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010, legal înregistrat la data de_, și a actului adițional nr.1708/_ .
Se mai reține că art.1 lit.d) din Legea nr.329/2009 reglementează și măsuri privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, al societăților comerciale la care statul sau unitățile administrative-teritoriale au calitatea de acționar unic ori majoritar, precum și al filialelor acestora;
În acest sens, potrivit.art.27 alin.1 din Legea nr.329/2009, anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic, precum și ale filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.
Conform alin.2 al aceluiași articol, re prezentanții statului
, respectiv ai unităților administrativ-teritoriale sunt mandatați să pun ă în aplicare p olitica
salarială stabilită potrivit alin.1 în cadrul organelor de administrare și de
conducere a operatorilor economici.
Potrivit art.28 alin.1 din același act nor mativ, operatorii eco nomici prezintă,
în vederea aprobări i, bugetul de venit uri și cheltuieli org anelor admin istrației
publice centrale
sau locale, după caz, în subordinea, coordonarea, sub autoritatea cărora funcționează sau în al căror portofoliu se află, în termen de 10 zile de la aprobarea bugetului de stat, potrivit legii.
Organele administrației publice centrale, potrivit art.29 alin .1 din aceeași
lege, elaborează, în termen de 5 zile de la primirea bugetelor de venituri și
cheltuieli, documentația necesară aprobării acestora.
Conform art.30 din Legea nr.329/2009, contractele colective de muncă se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri
și cheltuieli ale operatorilor economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete.
Prin urmare, având în vedere faptul că în cauză nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării reclamanților, a dispozițiilor art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996, respectiv art.132 alin.3 din Legea nr.62/2011, se reține ca fiind nefondată în totalitate acțiunea reclamanților, atât în ceea ce privește acordarea diferențelor de salariu de bază, cât și a celorlalte prime și adaosuri salariale.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc. civilă, se va admite în parte recursul declarat de pârâtele: S. N. DE T. F. DE C. "C. C. "; SA B. și S. "C. C. "; SA B. - S. DE T.
F. DE C. C. și se va modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul de a se respinge în întregime acțiunea formulată de reclamanții: S. L. I. AL M. DE L. D. C. J., în numele membrilor de sindicat: S. I., INDRIEȘ F., J. E., SA, H. G. V., B. G., U. C. C.
, T. D., M. Z., O. A., S. F., B. C., F. I., R. G., L. L.
, S. I. D., L. CI S. Ș., A. C. A., B. P., B. I. O., V.
A. A., N. V., P. D., C. I., C. N., HEGEDUȘ M., S. E., B. Ș I. M., P. I. M., P. I. V., P. D., M. D., C. V., A. A., BA. T I., C. S., D. I., SA, C. G., B. D., U. G., B. L., M. G., M. D., B. A., K. KATA., M. S., D.
A., R. R., C. ADAM A., P. V., M. T., B. Ș A. C., T. V., B. G., T. N., K. I. R., R. C., T. M., T. L. TIN, B.
M. C., în contradictoriu cu pârâtele: S. N. DE T. F. DE C.
"C. C. "; S.A. (S. C. C. SA) și S. DE T. F. DE C. C. (S.
C. ).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtele: S. | N. | DE T. | F. | DE | |
C. | "C. C. "; SA B. și S. "C. C. | "; SA B. | - S. | DE T. | F. |
DE C. C. împotriva sentinței civile nr.773 din 11 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că: Respinge în totalitate acțiunea formulată de S. L. I. AL M.
DE L. D. C. J. în contradictoriu cu pârâtele: S. N. DE T.
F. DE C. "C. C. "; S.A. (S. C. C. SA) și S. DE T. F. DE C. C. (S. C. ).
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE I. -R. M. C. M. | S. | -C. | B. | JUDECĂTORI |
pentru judecător aflat în C.O. semnează vicepreședintele instanței D. L. B. | pentru judecător aflat în C.O. semnează vicepreședintele instanței D. L. B. |
GREFIER
G. C.
pentru grefier aflat în C.O. semnează prim-grefier
Red.C.M.;
Tehnored.:C.M./V.R..;
2 ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalului Sălaj: R.M.P. .
