Decizia civilă nr. 2313/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N. 2313/R/2013
Ședința publică din data de 14 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M.
împotriva sentinței civile nr. 358 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._ privind și pe intimații reclamantul S. L. D. Î. M. și pârâții G. CU P. P._ A M., Ș. G. "G. COȘBUC"; B.
M., C. LOCAL B. M. și PRIMARUL M. B. M., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 7 mai 2013 pârâtul intimat C. Local B. M. a înregistrat la dosar întâmpinare.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea recurentului, de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 358/2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ au fost respinse excepțiile lipsei calității și capacității procesuale ale pârâților C. Local B. M., Primarul M. B. M. ;
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învăță- mânt M. în contradictoriu cu pârâții: G. cu program prelungit nr. 30 B.
M., Ș. G. "G. Coșbuc"; B. M., C. Local B. M., Primarul M.
B. M. și, în consecință:
A fost obligată pârâta G. cu program prelungit nr. 30 B. M. să calculeze salariile membrilor de sindicat M. A., T. V., Szilagyi A., Marchiș V., Blideran Melania, Sina F., Grumaz M., Topan C. ia, Tunyogi Imola, M. I. utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 și a O.U.G. 1/2010, coroborate cu prevederile Legii 221/2008 de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008, începând de la data de_ și până la_ și să le plătească acestora diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit acestei dispoziții și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății;
A fost obligată pârâta Ș. G. "G. Coșbuc"; B. M. pentru structura
G. cu program normal nr. 9 B. M. să calculeze salariile membrei de sindicat
S. C. ia utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei
în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 și a O.U.G. 1/2010, coroborate cu prevederile Legii 221/2008 de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008, începând de la data de_ și până la_ și să-i plătească acesteia diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cu- venite potrivit acestei dispoziții și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății;
Au fost obligați pârâții C. Local B. M., Primarul M. B. M. să aloce unităților de învățământ: G. cu program prelungit nr. 30 B. M., Ș.
G. "G. Coșbuc"; B. M., sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Direcției Generale a F.
M. formulată de pârâtul C. Local B. M. și, în consecință:
A fost obligată D. G. a F. P. M. să aloce pârâtului C. Local B. M. sumele necesare plății drepturilor salariale datorate potrivit prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Potrivit adeverinței nr. 144 din 31 mai 2012, toți membrii de sindicat, indicați în adresă, cu excepția numitei Sabău C. ia, au constituit și constituie personalul didactic și didactic auxiliar al unității școlare pârâte G. cu program prelungit nr. 30 B. -M. în întreaga perioadă vizată de acțiune respectiv_ -_, numita Sabău C. ia fiind angajată potrivit aceleași adeverințe, doar la data de_, aceasta fiind în anii școlari 2009-2010 și 2010-2011, încadrată la Ș. G. "G. Coșbuc"; B. -M. - structura G. cu program normal nr. 9 B. -M. (adeverința nr. 1130/_ ).
Reclamantul în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat a solicitat obligarea angajatorului de a calcula salariile membrilor de sindicat începând cu data de_ și până la_, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de multiplicare de 400,00 lei în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009, coroborate cu prevederile Legii nr. 221/2008 care a aprobat modificarea OG nr. 15/2008.
Prin dispozițiile OG nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale persona- lului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007. Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul Ro- mâniei prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octom- brie -_, aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salari-
ale ulterioare.
Această valoare a fost diminuată prin ordonanțe de urgență succesive care au fost ulterior declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale. Curtea Constituțională a stabilit că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție. (Decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, Decizia nr. 842/2 iunie 2009, Decizia nr. 989/30 iunie 2009).
Prin Decizia nr. 3/2011 privind recursul în interesul legii publicată in Monitorul Oficial nr. 350 din_, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la
data de 31 decembrie 2009 ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009.
Potrivit art. 330^ 7 al. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o decizie în interesul legii, problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial.
În ce privește aplicarea dispozițiilor Legii 221/2008 și în anul 2010, instanța reține următoarele:
Art. 7 alin. 2 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice menționa că "realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări";, iar art. 12 alin. 3 din același act normativ precizează că
"în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5 fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.";
Art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009 prevedea că "în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.";
Însă, ținând seama de faptul că prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice intraseră în vigoare la 1 ianuarie 2010, dar nici acest act normativ și nici Legea nr. 329/2009 nu conțineau vreo reglementare expresă cu privire la modul de încadrare a personalului din aceste instituții și la modul de salarizare a acestuia după expirarea contractelor colective de muncă, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în M.O. nr. 62 din 27 ianuarie 2010.
Potrivit art. 5 al. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstra salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009.
Pentru personalul didactic din învățământ art. 5 al. 6 din O.U.G. nr. 1/2010 prevedea că reîncadrarea la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
Însă, cum prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că
acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009,
instanța apreciază că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 nu se poate realiza altfel decât pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009.
O altă interpretare a prevederilor art. 5 al. 6 din O.U.G. 1/2010 ar conduce la nesocotirea deciziei susmenționate, dar și a considerentelor de principiu rezultate din deciziile Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării cadrelor didactice .
Acest aspect l-a reținut și Curtea Constituțională în Deciziile nr. 877 din
28 iunie 2011 și 1376/18 octombrie 2011, iar prin Decizia nr. 11 din_ Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Craiova, a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M.
solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a D.G.F.P. M. formulată C. Local B. -M. și pe cale de consecință respingerea obligării acesteia la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate.
În aprecierea, prin motivele de recurs, a netemeiniciei hotărârii s-a arătat
că:
- invocă, pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive a D.G.F.P M.
, motivată pe lipsa raporturilor juridice cu reclamanții.
În motivarea excepției s-a arătat că, prin apărările făcute în dosarul de fond a solicitat introducerea în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pe de o parte iar pe de altă parte că reclamanții pot urmări valorificarea drepturilor prin raportare la angajatorul său.
Dezvoltând motivele excepției, s-a arătat că admiterea cererii de chemare în garanție față de D.G.F.P. echivalează cu obligarea la plată, din bugetul M. ui
P. a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane ce nu se regăsește între angajații M. ui F. P., încălcându-se dispozițiile art. 14 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice pe de o parte iar pe de altă parte nu se ține seama de dispozițiile art. 19 din legea sus- menționată potrivit cărora M. ui F. P. nu-i revine obligația plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ și întocmirea proiectului de lege pe baza propunerii ordonatorilor principali de credite.
În susținerea recursului a fost invocată Decizia nr. 10/2011 a Î.C.C.J. pronunțată în interesul legii.
Prin întâmpinarea depusă de intimatul C. Local B. -M.
s-a invocat excepția inadmisibilității recursului promovat de Ministerul Finanțelor Publice și s-a solicitat respingerea recursului.
S-a arătat, în motivarea întâmpinării, că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate de parte în litigiu și drept consecință nu poate uza de căile de atac împotriva hotărârii pronunțate.
S-a făcut precizarea că motivul pentru care C. Local B. -M. a înțeles să formuleze cerere de chemare în garanție împotriva D.G.F.P. M. a fost datorită faptului că are personalitate juridică și pentru intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011 și Normelor Metodologice aprobate prin HG nr. 1395/2010 și HG nr. 127/2011, care prevăd competența direcțiilor generale a finanțelor publice posibilitatea de modificare a bugetelor aprobate, calculate pe baza standardelor de cost.
Dezvoltând susținerea se arată că în situația apariției unor cheltuieli suplimentare care sunt cheltuielile din hotărâri judecătorești ordonatorii de credite, potrivit art. 167 din OUG nr. 356/2004 și HG nr. 1618/2009, trebuiau să facă demersurile necesare în vederea suplimentării sumelor acordate unităților de învățământ prin rectificare bugetară.
S-a făcut referire și la noua reglementare, respectiv la art. 4 din HG nr. 1395/2010, care prevede posibilitatea direcțiilor generale ale finanțelor publice de a redistribui sumele repartizate pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București.
Analizând hotărârea prin prisma motivelor de recurs, ce pot fi circumscrise art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Ministerul Finanțelor Publice, în cadrul organizării organice în cadrul căreia
D.G.F.P. M., reprezintă o structură organizatorică de ordin subordonat, a formulat prezentul recurs așa cum a făcut și apărarea prin întâmpinare în cursul judecății de fond, în aceeași calitate, solicitând respingerea cererii de chemare în garanție a D.G.F.P. M., formulată de C. Local al municipiului B. -M. și pe cale de consecință respingerea obligării la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate prin acțiunea introductivă.
Argumentele invocate, prin motivele de recurs, se impun a fi reținute ca întemeiate de Curte, prin prisma Deciziei nr. 10/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, dată în interesul legii.
Astfel, prin decizia susmenționată, obligatorie potrivit art. 330 alin. 3 din C.pr.civ. inclusiv pentru instanțele judecătorești, se stabilește că în aplicarea art.
60 din codul de procedură civilă raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare și a art. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaților de plată a instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. ui F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la care cadrele didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege.
Cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. Local B. -M. are ca obiect, dezlegările făcute de Î.C.C.J. prin decizia menționată, în consecință, având în vedere și considerațiile făcute privind calitatea recurentului, Curtea, apreciază că recursul este nefondat.
În acest sens se reține că, pârâtul C. Local al M. B. -M. a chemat în garanție D.G.F.P a Județului M. pentru ca în situația admiterii acțiunii reclamantului, să fie obligat să aloce fondurile necesare plății diferențelor salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat, în conformitate cu
prevederile Legii-cadru nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit cu fonduri publice coroborate cu prevederile Legii nr. 221/2008 de aprobare cu modificări a OG nr. 15/2008 începând cu data de_ și până la_, sumă actualizată cu indicele inflației la data plății.
Dispozițiile legale reținute de prima instanță, în justificarea cererii de chemare în garanție, vizează alte situații, decât cea care este invocată prin acțiunea introductivă, respectiv situațiile în care există titluri executorii - hotărâri judecătorești, ce stabilesc drepturi de natura celor solicitate în prezenta cauză. Or, în cauză se invocă neaplicarea dispozițiilor OG nr. 15/2008 aprobată prin legea nr. 221/2008, deci o situație diferită soluționată prin Decizia nr. 3/2011 a Î.C.C.J. pronunțată în interesul legii, care însă nu are aplicabilitate recursului declarat în cauză.
Pentru motivele arătate în baza art 312 alin.1,2, și 3 teza a I-a urmează să fie admis recursul și modificată hotărârea în sensul că respinge cererea de chemare în garanție formulată de C. Local B. -M., pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.
Urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
chematul
în garanție
MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE prin D. G.
A F.
P. M.
împotriva
sentinței civile nr. 358 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._ pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea de chemare în garanție a MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE formulată de pârâtul C. LOCAL B. M. ca fiind făcută împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Menține restul dispozițiilor care nu contravin prezentei decizii. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 mai 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
D. C. G.
N.
M.
I. T.
,
N. N.
Red.N.M./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: G. Brîndușa
