Decizia civilă nr. 1061/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N. 1061/R/2013
Ședința publică din data de 6 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B.
G.: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. B. M., P. M. B. M., C. LOCAL B. S. și P.
O. B. S. împotriva sentinței civile nr. 1814 din 9 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâții intimați Ș. CU CLASELE I-V. "P. D. "; B. M., Ș. CU CLASELE I-V. C. LA
T., Ș. CU CLASELE I-V. N. 2 B. S., Ș. CU CLASELE I-V. P., C. LOCAL C. LA T., P. C. C. LA T., C. LOCAL P., P.
C. P., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile declarate de pârâții C. Local al municipiului B. M. și P. municipiului B. M. au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 26 februarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor, menținerea hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică și judecarea cauzei în lipsă.
Instanța din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., raportat la art. 215 din Legea nr. 62/2011, invocă excepția tardivității recursului declarat de pârâții P. O. B. S. și C. Local B. S. .
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._, SINDICATUL L. D. Î.
M., în numele membrilor săi: DURUȘ ELVIRA, S. U I., B. M., B.
T., GOGEA R., HOSU R., BUIA MIRCEA, JURASKO F., SABAU BARLE C., BOESCU A., CHIVER D., R. LORIN, PERCSOVICS G. ,
B. KATALIN, PINTEA A., MOLNAR T., DRENTA C., a solicitat ins- tanței, în contradictoriu cu pârâții: Ș. CU CLASELE I-V. "PETRU D. ";
B. M., Ș. CU CLASELE I-V. C. LA T., Ș. CU CLASELE I-V. N. 2 B. S., Ș. CU CLASELE I-V. P., C. LOCAL B. M., P. M.
B. M., C. LOCAL C. | LA T., P. | C. C. | LA T., C. |
LOCAL B. S., P. O. | B. S., C. | LOCAL P., P. | C. P. , |
pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea unităților de învățământ la calcularea, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuve- nite membrilor de sindicat, în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 pri- vind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, coroborate cu prevederile Legii 221/2008 de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008, începând cu data de_ și până la_, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și la completarea carnetului de muncă cu înscrierile privind încadrarea conform petitului 1 al acțiunii.
În ceea ce-i privește pe pârâții consilii locale, primari și M. Fi- nanțelor Publice, reclamantul a solicitat obligarea acestora la asigurarea sumelor necesare pentru plata diferențelor de drepturi salariale solicitate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la data de 30 ianuarie 2008, Guvernul României a aprobat OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 82/_ .
Potrivit art. 1 alin (1) lit. (c) din OG nr. 15/2008, "pentru funcțiile di- dactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multi- plicare 1,000 va fi:
- 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,00: 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv produsul intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii";.
O.G. 15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar, la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare. Legea a fost declarată constituțională de Curtea Constituțională a României, prin Decizia 1093/_
.
Ulterior intrării în vigoare a legii, a fost emisă O.U.G. 136/2008 prin care se stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 299,933 lei, ordonanță declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1221/2008 a Curții Constituționale.
Anterior pronunțării Deciziei nr. 1221/2008, Guvernul României a adoptat O.U.G. 151/_ conform căreia, pe toată durata anului 2009 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 trebuia să fie de 299,933 lei,
Și aceste prevederi ale O.U.G. 151/_ au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 842/2009.
Prin O.U.G. 1/_ s-a modificat din nou O.G. 15/2008 aprobată prin Legea 221/2008, însă și prevederile acesteia au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 989/_ .
Încercările de blocare a dispozițiilor cuprinse în Legea 221/2008 au continuat prin emiterea O.U.G. 31/2009 și O.U.G. 41/2009, prin care se modificau prevederile art. 1¹ din O.G. 15/2008, însă art. 1¹ a fost introdus în
O.G. 15/2008 prin art. I pct. 3 din O.U.G. 151/2008 ce a fost declarat
neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 842/2009 și Decizia nr. 989/_ .
Prevederile O.U.G. 31/2009 și O.U.G. 41/2009, ca norme modificatoare ce prelungeau perioada de aplicare a unor dispoziții neconstituționale din actul modificat nu puteau produce efecte după declararea neconstituționalității actului modificat.
În măsura în care toate dispozițiile care blocau aplicarea prevederilor Legii 221/2008 și-au încetat efectele, rezultă că în luna decembrie 2009, dispozițiile Legii 221/2008 privind majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la valoarea de referință de 400,00 lei erau în vigoare, iar pârâții aveau obligația imperativă de a proceda la calcularea salariilor utilizând această valoare a coeficientului de multiplicare 1,000.
Potrivit Legii-cadru 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, salarizarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant trebuia să se mențină și ulterior datei de_, la nivelul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare în luna decembrie 2009, aceasta însemnând respectarea dispozițiilor art. 7 alin. 2, art. 12 alin. 3, art.
30 alin. 5 din Legea 330/2009.
Cu referire la data de 13 mai 2011 până la care se solicită acordarea drepturilor bănești, reclamantul susține că la data de_ a fost publicată în Monitorul Oficial Legea 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, care a intrat în vigoare la data de_ .
În drept, s-au invocat prevederile art. 3 alin. 1 lit. c, art. 7 alin. 2, art.
12 alin. 3 și art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009, Legea 221/2008, O.G. 15/2008, art. 28 din Legea 62/2011, art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii.
Pârâtul P. M. B. M., prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei capacității și calității sale procesuale pasive.
Prin întâmpinarea depusă, C. local B. M. a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei capacității și calității sale procesuale pasive.
Pârâții P. orașului B. S. și C. local B. S., prin întâmpinare au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
În dovedire, părțile au administrat, la judecarea fondului cauzei, proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.1814 din 9 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._
, s-au respins excepțiile lipsei capacității și calității procesuale pasive a pârâților: P. municipiului B.
M. și C. local B. M., invocate de aceștia prin întâmpinare, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților: C. local B.
S. și P. orașului B. S., invocate de aceștia prin întâmpinare și s-a admis în parte acțiunea formulată de S. L. din Î. M., în contradictoriu cu pârâții: Ș. cu clasele I-V. "Petru D. "; B. M., Ș. cu clasele I-V. C. la T., Ș. cu clasele I-V. nr. 2 B. S., Ș. cu clasele I-V. P., C. local B. M., P. municipiului B. M., C. local C. la T., P. comunei C. la T., C. local B. S., P. orașului B. S., C. local P., P. comunei P. .
Prin aceeași hotărâre, pârâtele: Ș. cu clasele I-V. "Petru D. "; B.
M., Ș. cu clasele I-V. C. la T., Ș. cu clasele I-V. nr. 2 B. S. și Ș. cu clasele I-V. P. au fost obligate să calculeze drepturile salariale ale membrilor de sindicat: Duruș Elvira, S. u I., B. M., B. T., Gogea R., Hosu R., Buia Mircea, Jurasko F., Sabau Barle C. ,
Boescu A., Chiver D., R. Lorin, Percsovics G., B. Katalin, Pintea
A., Molnar T., Drenta C., corespunzătoare perioadei în care aceștia au fost angajații pârâtelor, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 și ale
O.U.G. 1/2010, coroborate cu prevederile Legii 221/2008 de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008, începând de la data de_ și până la_ și să le plătească diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit acestor dispoziții și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Pârâții C. local B. M., P. municipiului B. M., C. local
la T., P. comunei C. la T., C. local B. S., P. orașului B. S., C. local P. și P. comunei P. au fost obligați să aloce unităților de învățământ pârâte a căror finanțare au obligația de a o susține sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate.
S-a respins cererea reclamanților de completare a carnetelor de muncă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților consilii locale și primari, instanța a reținut următoarele:
local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ-teritoriale, aceasta din urmă având atât personalitate juridică, cât și patrimoniu propriu.
Prin urmare, consiliile locale au fost chemate în judecată tocmai în considerarea calității acestuia de organ deliberativ al unității administrativ- teritoriale, deci, în reprezentarea unității administrativ-teritoriale, aspect care reiese, în mod neîndoielnic, din modul de formulare a cererii introductive de instanță.
Astfel, prin acțiune se solicită drepturi salariale de către cadrele didactice, or, potrivit dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 538/2001, cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat sunt plătite din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale unde își au sediul. Aceste prevederi legale sunt aplicabile pentru perioada de până la 31 decembrie 2004, conform art. 49 din anexa la H.G. nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Pentru perioada ulterioară datei de 1 ianuarie 2005, sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din H.G. nr. 2192/2004, unde, de asemenea, se prevede că "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.";
Or, reclamantul urmărește obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, C. local este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Aceste atribuții au fost avute în vedere de către reclamanți pentru a solicita, în contradictoriu cu acest pârât, admiterea acțiunii.
Ar fi excesiv de formal să nu se dea o astfel de interpretare acțiunii formulate de reclamanți, în condițiile în care art. 978 cod civil statuează, cu
putere de principiu, că atunci când o clauză este primitoare de două înțelesuri, se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce niciunul. Aplicând acest principiu în speța de față, este oportună, din această perspectivă, interpretarea dată cererii introductive de către instanță, în sensul că aceasta a fost formulată în contradictoriu cu unitatea administrativ-teritorială, fără a mai fi nominalizată direct această unitate, ci fiind nominalizate în acțiune autoritățile care o reprezintă.
Se rețin în acest sens dispozițiile art. 23 din Legea nr. 215/2001, modificată, unde se prevede că autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.
De asemenea, trebuie reținut că, potrivit prevederilor art. 1 alin.1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât și public.";
Prin urmare, Legea contenciosului administrativ reglementează in terminis capacitatea procesuală și calitatea procesuală a autorităților publice. Or, art. 2 alin. 1 lit.b din lege definește autoritatea publică drept organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public. Ca atare, consiliile locale și primarii se subsumează acestei categorii.
Rămâne de stabilit, în acest caz, dacă se poate accepta că în prezenta cauză, ce constituie un conflict de drepturi, ar fi aplicabile aceleași principii ce guvernează domeniul contenciosului administrativ.
Instanța a apreciat că dispozițiile legale sus-citate sunt aplicabile având în vedere că pârâții, consilii locale și primarii, au fost chemați în judecată în considerarea raporturilor juridice stabilite între aceștia și angajatorul persoanelor ale căror drepturi salariale fac obiectul prezentului litigiu. Or, raportul juridic dintre un consiliu local, respectiv, primar și o unitate de învățământ este, prin excelență, unul administrativ. Prin urmare, reclamantul s-a raportat, în momentul constituirii cadrului procesual, nu doar la raportul juridic stabilit între angajat și angajator, ci și la cel în virtutea căruia angajatorul va putea obține sursele financiare pentru plata drepturilor salariale solicitate, în dorința de a asigura caracterul eficient și executoriu al hotărârii judecătorești, prin implicarea tuturor factorilor de decizie în asigurarea acestor surse financiare.
Ca atare, chemarea în judecată a pârâților s-a făcut în considerarea unui raport juridic de drept administrativ în care aceștia sunt implicați.
Pe de altă parte, conform art. 21 alin.1 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, unitățile administrativ- teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Conform prevederilor art. 36 alin.2 lit.b și d, alin.4 lit.a și alin.6 lit.a pct.1 din Legea nr.215/2001, consiliul local exercită, printre altele, atribuții privind dezvoltarea economico-socială și de mediu a comunei, orașului sau municipiului și atribuții privind gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni. În exercitarea acestora, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei
bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar și asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind, printre altele, educația.
Pe de altă parte, s-a reținut că P. a fost chemat în judecată în calitatea sa de ordonator principal de credite.
În cee ce privește fondul cauzei, s-a reținut că, la data învestirii instanței de judecată cu soluționarea prezentei cauze, membrii de sindicat reprezentați aveau calitatea de personal didactic al unităților de învățământ pârâte.
Prin cererea formulată reclamanții au solicitat instanței obligarea angajatorului lor la calcularea salariilor, începând de la data de_ și până la_, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, coroborate cu prevederile Legii 221/2008 de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008 și de a le plăti diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite.
Prin dispozițiile OG nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majo- rarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 oc- tombrie -_, aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Această valoare a fost diminuată prin ordonanțe de urgență succesive care au fost ulterior declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale. Curtea Constituțională a stabilit că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție. (Decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, Decizia nr. 842/2 iunie 2009, Decizia nr. 989/30 iunie 2009).
Prin Decizia nr. 3/2011 privind recursul în interesul legii publicată in Monitorul Oficial nr. 350 din_, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu
începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009 ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009.
Potrivit art. 330^ 7 al. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o decizie în interesul legii, problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial.
În ce privește aplicarea dispozițiilor Legii 221/2008 și în anul 2010, instanța reține următoarele:
Art. 7 alin. 2 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice menționa că "realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări";, iar art. 12 alin. 3 din același act normativ precizează că "în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5 fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.";
Art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009 prevedea că "în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indem- nizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara sa- lariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.";
Însă, ținând seama de faptul că prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice intraseră în vigoare la 1 ianuarie 2010, dar nici acest act normativ și nici Legea nr. 329/2009 nu conțineau vreo reglementare expresă cu privire la modul de încadrare a personalului din aceste instituții și la modul de salarizare a acestuia după expirarea contractelor colective de muncă, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în M.O. nr. 62 din 27 ianuarie 2010.
Potrivit art. 5 al. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstra salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009.
Pentru personalul didactic din învățământ art. 5 al. 6 din O.U.G. nr. 1/2010 prevedea că reîncadrarea la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
Însă, cum prin decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1
octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, instanța de fond a reținut că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 nu se poate realiza altfel decât pe coeficienții și salariul avut în plată la
31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009.
O altă interpretare a prevederilor art. 5 al. 6 din O.U.G. 1/2010 ar conduce la nesocotirea deciziei sus menționate, dar și a considerentelor de principiu rezultate din deciziile Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării cadrelor didactice .
Acest aspect l-a reținut și Curtea Constituțională în deciziile nr. 877 din 28 iunie 2011 și nr.1376/18 octombrie 2011.
Instanța a respins cererea reclamatului privind obligarea unităților de învățământ pârâte la completarea corespunzătoare a carnetelor de muncă ale membrilor de sindicat, având în vedere că acestea nu mai sunt deținătoarele carnetelor de muncă, iar, potrivit art. 6 al. 2 lit. d din H.G. nr.
257 din 20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, prezenta hotărâre judecătorească reprezintă un document doveditor al drepturilor salariale pe care le-a recunoscut în favoarea membrilor de sindicat.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs:C. LOCAL B. M.
, P. M. B. M.
, C. LOCAL B. S. și P. O. B. S. ,
considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: Recurenții susțin că nu au calitate procesuală pasivă în cauză,
neputând fi obligați la alocarea drepturilor salariale pretinse de către reclamanți, întrucât sumele destinate cheltuielilor de salarizare a cadrelor didactice din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat sunt sume ce provin de la bugetul de stat.
Recurentul C. Local B. M. invocă și lipsa capacității sale procesuale în cauză, întrucât consiliul local nu are personalitate juridică și buget propriu.
Recurenții invocă în acest sens disp.art.167 alin.1, art.170 alin.1 și 7 alin.3 din Legea nr.84/1995 republicată, precum și art.48 alin.1-4 din Legea nr.128/1997, H.G. nr.1618/2009.
Prin întâmpinarea formulată, S. L. din Î. M. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
În ședința publică din data de 6 martie 2013, Curtea, din oficiu, a invocat excepția tardivității introducerii recursului formulat de C. LOCAL
B. S. și P. O. B. S. .
Astfel, se reține că recursurile formulate de C. LOCAL B. S. și P.
O. B. S. este tardiv introdus,
având în vedere faptul că hotărârea primei instanțe a fost comunicată acestor pârâți la data de_, iar recursul a fost declarat la data de_, după împlinirea termenului de 10 zile prevăzut de disp.art.215 din Legea nr.62/2011.
Acest termen este unul imperativ, iar neexercitarea recursului înlăuntrul acestuia atrage decăderea, în temeiul disp.art.103 alin.1 Cod.proc.civ..
Analizând recursul formulat de pârâții:C. LOCAL B. M. și P.
B. M.,
prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din Legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform
disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit disp.art.17 din aceeași hotărâre, de la bugetul de stat, prin bugetul M. ui Educației și Cercetării, se asigură doar anumite cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar, printre care nu se regăsesc și cele privind salarizarea personalului din învățământ.
În mod corect prima instanță a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți, începând cu data de 1 ianuarie 2010 și până la 13 mai 2011, la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor Legii nr. 221/2008 și a Legii nr.330/2009, drepturi de care aceștia au fost lipsiți în mod nejustificat.
Curtea reține astfel că aceste dispoziții legale trebuiau să fie avute în vedere de către consiliile locale în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului.
În acest sens, potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Astfel, nu se poate reține că recurenții nu au capacitate procesuală și calitate procesuală pasivă în cererea reclamanților de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, aceștia având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Conform lit.c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având următoarea componență:
un viceprimar - președinte;
șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local;
unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate;
unul-doi directori ai unităților de învățământ;
reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene.
Pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului București aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Curtea mai constată faptul că recurenții nu au fost obligați la plata salariilor către reclamanți, astfel încât nu pot fi reținute motivele de recurs prin care se invocă faptul că nu există raporturi juridice de muncă între reclamanți și primar, respectiv consiliu local.
Aceștia au fost obligați doar să ia măsuri pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce se cuvin personalului din învățământ potrivit dispozițiilor Legii nr. 221/2008 și legii nr.330/2009, începând cu data de_ .
Astfel cum în mod constant s-a statuat în practica judiciară și în literatura de specialitate, lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale
nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii.
Se mai reține că, potrivit art.4 alin.1 din H.G. nr.1618/2009, consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică.
Pentru toate aceste motive, nu se poate reține că, deși Statul a prevăzut imperativ prin lege plata acestui drepturi din fonduri bugetare, ulterior, în cursul aplicării acestor prevederi legale, acordarea efectivă a acestor drepturi bănești, a rămas doar o problemă pe care trebuie să și-o pună și să o rezolve unitățile școlare, întrucât dispozițiile legale pe care își
întemeiază acțiunea reclamanții nu prevăd acordarea drepturilor din venituri proprii, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a școlilor nici nu realizează asemenea venituri.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art. 312 alin.1 Cod.proc.civ., urmează să se respingă ca nefondate recursurile formulate de pârâții: C. LOCAL B. M. și P. M. B. M. și ca tardiv recursul formulat de C. LOCAL B. S. și P. O. B. S. și să se mențină sentința civilă pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de: C. LOCAL B. M. și P. M. B. M. și, ca tardiv, recursul formulat de: C. LOCAL
B. S. și P. O. B. S. împotriva sentinței civile nr. 1814 din 9 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. -R. M. C. M. S. -C. B.
G.
G. C.
Red.C.M; | |||
Tehnored.: C.M.; | |||
2 ex.-_ | |||
Jud. fond: Tribunalul Maramureș:H. | D. | M. | . |
