Decizia civilă nr. 3698/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3698/R/2013
Ședința publică din data de 25 septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A. -T. N.
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
M. -C. V.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M.
B. și P. M. B., împotriva sentinței civile nr. 1673/F din 11 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, în dosar nr._, privind și pe reclamantul P. V. precum și pe pârâtul L. CU P. S. B., având ca obiect drepturi bănești - Legea nr. 303/2009.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs, reclamanta a solicitat judecarea cauzei in conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
După dezbaterea cauzei, s-a depus la dosar din partea UNIUNII JUDEȚENE A S. L. D. ÎNVĂȚĂMÂNT B. - NĂSĂUD, pentru reclamanta-intimată, întâmpinare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1673/F/_ a Tribunalului B. -Năsăud
s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții C. local al municipiului B. și P. municipiului B. .
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta U. J. a S.
L. din Învățământ, în numele și pentru membrul de sindicat P. V. , împotriva pârâților L. cu P. S. B. , P. municipiului B., C. local al municipiului B. și în consecință:
A fost obligată pârâta/ul L. cu P. S. B. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantei potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform Legii nr. 221/2008 și să plătească acesteia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pe perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, actualizată cu rata inflației începând cu data de 1 ianuarie 2010 și până la data efectivă a plății;
A fost obligată pârâta/ul L. cu P. S. B. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantei potrivit Legii nr. 285/2010 în raport de salariul de bază din luna octombrie 2010 stabilit conform Legii-cadru nr. 330/2009 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit potrivit Legii nr. 221/2008 și
să plătească acesteia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pe perioada 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011 actualizată cu rata inflației începând cu data de 1 ianuarie 2011 și până la data efectivă a plății;
Au fost obligați pârâții C. local al municipiului B. și P. municipiului B. să aprobe, respectiv să aloce pârâtei Școala Gimnazială nr. 7
diferențele salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate de reclamantă în perioadele 1 ianuarie 2010 - 31 august 2010, respectiv 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
În perioada 1 ianuarie 2010 - 13 mai 2011 reclamantul a fost angajat al unității școlare chemată în judecată, făcând parte din categoria personalului didactic prevăzută de Legea nr. 221/2008, așa cum rezultă din cuprinsul adeverinței nr. 1388/_ depusă la dosar .
Prin decizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, s-a reținut că urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 august 2009.
Prin decizia în interesul legii s-a reținut că la data de 31 august 2009 salariul cuvenit personalului din învățământ - didactic și didactic auxiliar - era cel calculat în baza prevederilor Legii nr. 221/2008.
La data de 1 ianuarie 2010, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Prin art. 30 alin. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 s-a instituit principiul păstrării în plată a drepturilor avute la data de 31 august 2009.
În acest sens, prin alin. 5 lit. a din art. 30 din actul normativ menționat s-a stabilit că noul salariu de bază va fi cel corespunzător funcțiilor din luna august 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta potrivit anexelor la Legea-cadru nr. 330/2009.
Prin decizia în interesul legii nr. 11/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 august 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna august 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. În acest context s-a reținut că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna august 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a
coeficientului de multiplicare 1,000.
Conform art. 3307alin. 4 din Codul de procedură civilă, deciziile în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanță, care trebuie să respecte interpretarea dată de instanța supremă problemelor de drept asupra cărora este chemată să decidă.
De la acest salariu, calculat conform Legii nr. 221/2008, trebuia să pornească unitatea de învățământ la momentul realizării noii încadrări în baza Legii-cadru nr. 330/2009, ceea ce nu s-a realizat așa cum atestă unitatea de învățământ în cuprinsul adeverinței nr. 1388/_ depusă la dosar (f. 8).
Prin urmare, în privința reclamantului s-a comis o greșeală de încadrare în temeiul noii legi, întrucât nu s-a ținut seama de salariul cuvenit în baza Legii nr. 221/2008.
Urmare a încadrării eronate salariul de care a beneficiat reclamantul începând cu data de 1 ianuarie 2010 a fost mai mic decât cel efectiv cuvenit, calculat pornind de la valoarea salariului din 31 august 2009, stabilit conform Legii nr. 221/2008.
Salariul obținut la 31 august 2009, de la care trebuia să se pornească la 1 ianuarie 2010 s-a menținut și în anul 2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 284/2010, care reglementează salarizarea personalului din învățământ, aplicabilă potrivit art. 46 începând din 1 ianuarie 2011.
Prin Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut majorarea cu 15% a cuantumului salariilor acordate pentru luna octombrie 2010, începând cu 1 ianuarie 2011.
În cazul reclamantului, majorarea trebuia să pornească de la nivelul salariului aferent lunii octombrie 2010, calculat în baza reîncadrării operate prin Legea-cadru nr. 330/2009 pornind de la salariul cuvenit la 31 august 2009, calculat conform prevederilor Legii nr. 221/2008, ceea ce nu s-a realizat așa cum atestă unitatea de învățământ în cuprinsul adeverinței nr. 1388/_ depusă la dosar (f. 8).
La data de 13 mai 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011, privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, aplicabilă numai de la momentul intrării sale în vigoare și nu pentru trecut, conform art. 1 al legii, act normativ ce prevede o altă reîncadrare a personalului și un alt mod de calcul al salariului.
Sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data de la care se datorează dreptul și până la data plății efective.
Desigur, calculul drepturilor ca diferență dintre sumele efectiv acordate și cele cuvenite trebuie să aibă în vedere și dispozițiile Legii nr. 118/2010, aplicabilă din 3 iulie 2010, care prevăd diminuarea cuantumului brut al salariilor cu 25%.
În baza considerentelor reținute, a textelor legale și a deciziilor în interesul legii invocate, tribunalul a admis acțiunea.
Potrivit art. 104 alin. 2 lit. a din capitolul VIII din Legea nr. 1/2011 a educației naționale intitulat "Finanțarea și baza materială a învățământului preuniversitar";, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Totodată, conform art. 1 alin. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
Consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică, așa cum rezultă din dispozițiile art. 4 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1618/2009.
Potrivit art. 36 alin. 4 lit. ";a"; și alin. 6 lit. ";a"; pct. 1 din Legea nr. 215/2001, republicată, consiliul local aprobă bugetul local, la propunerea primarului, primarul fiind ordonator principal de credite, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001.
local este așadar entitatea căruia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțate din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
În privința sursei finanțării, tribunalul a reținut că fiind vorba de cheltuieli de personal, ele se asigură în principal de la bugetul de stat prin bugetul unității administrativ-teritoriale, conform Legii nr. 1/2011.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. local al municipiului B. și P. municipiului B.,
solicitând modificarea ei în sensul admiterii excepției lipsei calității lor procesuale pasive.
În motivarea recursului, pârâții au susținut că din felul în care este formulată în dispozitivul sentinței obligația ce le revine acestora, reiese să ar trebui să aibă o conduită contrară dispozițiilor art. 2 pct. 2 din Legea nr. 273/2006, conform cărora actul prin care o autoritate publică competentă potrivit legii, afectează fonduri publice unei anumite destinații, în limita creditelor bugetare aprobate.
De asemenea, pârâții-recurenți au mai invocat și dispozițiile art. 4, 14 și 22 din Legea nr. 273/3006.
În cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, la fel și P. are rol de administrator al sumelor ce sunt transferate de la bugetul de stat cu destinația specială pentru acoperirea cheltuielilor salariale pentru salariații unităților de învățământ preuniversitar.
Pentru a se putea conforma obligației de a aloca banii în buget la capitolul cheltuieli, ar trebui să aibă certitudinea că există și sursa de finanțare pe care să o poată indica la capitolul venituri.
În temeiul dispozițiilor art. 37-39 din Legea finanțelor publice locale, există o strânsă corelare și dependență a demersurilor făcute în cadrul procesului bugetar de către autoritățile locale cu cele ale M. ui Finanțelor P. e.
În ceea ce privește C. local al municipiului B. și P. municipiului
B., eventualele obligații ce pot să le revină în ipoteza admiterii acțiunii, acestea nu pot fi decât cele ce decurg din lege, inclusiv O.G. nr.22/2002.
În cazul sumelor de bani ce trebuie alocate către unitățile de învățământ pentru a se achita obligațiile ce derivă din titlurile executorii prin bugetele locale, aceasta presupune ca aceste sume să fie solicitate și evidențiate distinct de unitatea de învățământ cu ocazia elaborării proiectului de buget, iar pe de altă parte aceste sume să fie în mod corespunzător solicitate a le fi transferate de la bugetul de stat, pentru a putea fi virate.
Intimata U. J. a S. L. din Învățământ B. -Năsăud prin întâmpinare depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Conform art. 167 alin.(1) din Legea nr.84/1995, unitățile din învățământul preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte resurse potrivit legii.
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar are două componente: finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază ce include și
cheltuielile de personal, inclusiv drepturile salariale, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor locale.
Potrivit art. 104 alin.(2) lit. a) din Legea nr.1/2011, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
La rândul său, art. 36 din Legea nr. 215/2001 prevede că consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educație.
Unitatea administrativ-teritorială este reprezentată de primar în relațiile cu alte autorități publice și în justiție, așa cum prevede art. 62 din Legea nr. 215/2001, iar conform art.63 alin.(4( din același act normativ, primarul exercită funcția de ordonator de credite și întocmește proiectul bugetului local.
În baza acestor dispoziții legale, recurenții au calitate procesuală pasivă în cauză, astfel că în mod legal prima instanță i-a obligat să asigure finanțarea și să aloce fondurile bănești necesare plății drepturilor salariale pe care angajatorul a fost obligat să le calculeze în favoarea salariatului.
Obligațiile stabilite de prima instanță în sarcina pârâților se înscriu strict în sfera atribuțiilor ce le revin acestora în temeiul legii, fără să exceadă cadrului legal în vigoare, așa cum susțin în mod neîntemeiat reclamanții.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct.9, art. 3041și art. 312 alin.(1) C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul pârâților împotriva sentinței tribunalului, care va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M.
B. și P. M. B., împotriva sentinței civile nr. 1673/F/_ a Tribunalului B. -Năsăud, pronunțată în dosar nr._ , pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
A. T. N.
T.
D.
M.
C. V.
M.
L. T.
Red., dact. V.M.
2 ex., _
Jud. fond. C.G. F.
