Decizia civilă nr. 4343/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N. 4343/R/2013
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. M. împotriva sentinței civile nr. 1289 din 10 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată Ș.
G. N. 2 S. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.1459/100/_ pe rolul T. ui Maramureș, reclamanta C. M. a chemat în judecată pe pârâta Ș. G. N. 2 S. M., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la calculul și la plata premiului anual aferent anului școlar 2009-2010, în conformitate cu prevederile art.25 din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și a art.36 lit. a) din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar al județului Maramureș pe 2008-2009; actualizarea sumei ce urmează a-i fi acordată în funcție de indicele de inflație, până la data efectivă a plății.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, potrivit art.14 din H.G. nr.281/1993: "pentru activitatea desfășurată, personalul din unitățile bugetare beneficiază, după caz, la sfârșitul anului calendaristic, anului școlar, stagiunii, etc., de un premiu anula de până la un salariu mediu lunar de bază realizat în anul pentru care se face plata";.
Potrivit art.2 din H.G.nr.829 din 25 noiembrie 1994: "salariul mediu anual de bază realizat, până la nivelul căruia se poate stabili premiul anual, se determină prin raportarea la 12 luni a sumelor încasate pe întregul an, ca: salariul de bază, potrivit încadrării, indemnizația de conducere, salariul de merit, alte drepturi salariale care, potrivit reglementărilor în vigoare, fac parte din salariul de bază, precum și sumele de natura salariului de bază încasate pentru perioada concediului de odihnă";.
Art. 1 al H.G.nr.829/1994 prevede că acest premiu anual se acordă la sfârșitul anului calendaristic, dar, atât prin Legea bugetului de stat pe anul 2007, cât și prin Legea bugetului de stat pe anul 2008, s-a interzis acordarea premiului anual la
sfârșitul anului calendaristic, impunându-se plata acestuia în luna ianuarie a anului următor.
Ulterior, a fost adoptat[ Legea-Cadru nr. 330 din 5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care prevede, la art. 25, următoarele: "pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiul anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea";. "Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul";.
Potrivit art. 47 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aceasta a intrat în vigoare începând cu data de_ și a abrogat prevederile Hotărârii Guvernului nr.281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.135 din 25 iunie 1993, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art.21,22, 23 și 30. cu toate acestea a menținut premiul anual al bugetarilor, deci, inclusiv al celor din sistemul de învățământ
Potrivit disp.art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic: "personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă";.
Art.36 lit.a) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Județului Maramureș pe 2008-2009 prevede că: "părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii; un premiu anual, conform H.G.nr.829/1994, Inspectoratul Școlar al județului Maramureș făcând demersuri necesare în vederea acordării acestuia până la sfârșitul anului calendaristic.";
Potrivit art.1 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Județului Maramureș pe anii 2008-2009: "părțile contractante recunosc și acceptă pe deplin că sunt egale și libere în negocierea contractului Colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ și se obligă să respecte în totalitate prevederile acestuia";.
Art. 4 alin.1 din același contract colectiv de muncă prevede că: "părțile se obligă ca, în perioada de aplicare a contractului colectiv de muncă, să nu inițieze și să nu susțină promovarea unor acte normative sau a altor dispoziții care ar conduce la diminuarea drepturilor care decurg din legislația specifică învățământului, în vigoare la data înregistrării acestui contract precum și din prezentul contract colectiv de muncă.";
Conform art.9 din aceeași convenție colectivă, valabilitatea acesteia a fost prelungită până la data de_ .
S-a mai arătat că, potrivit O.U.G.nr.1/2010, prevederile contractelor colective de muncă deja încheiate și cu termen de valabilitate până în luna octombrie sunt în continuare aplicabile, inclusiv în ceea ce privește drepturile salariale aflate în plată.
Reclamanta a mai invocat faptul că, prin O.U.G.nr.1/2010, s-a mai stabilit că cel de-al 13-lea salariu se acordă în funcție de bugetele fiecărui ordonator de credite în parte.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1,2,3 din H.G. nr. 829/1994, Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, art.36 lit. a) din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar al județului Maramureș pe 2008-2009.
Pârâta Ș. G. nr.2 S. M., deși legal citată, nu a formulat întâmpinare în cauză.
Prin sentința civilă nr.1289 din 10 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș,
s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâta Ș. G. N. 2 S. M. .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin art.39 pct. w) din Legea nr.284/2010 au fost abrogate expres dispozițiile Legii nr. 330/2009, inclusiv cele privitoare la plata premiului anual pentru personalul plătit din fondurile bugetare.
În ce privește premiul anual aferent anului 2010, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2011, "sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în aul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi";.
Legiuitorul a stabilit așadar expres faptul că în anul 2011 nu se acordă premiul anual, fondurile aferente acestui premiu fiind redistribuite în vederea acordării majorării salariale de 15% prevăzută pentru întreg personalul bugetar în anul 2011, măsura făcând parte dintr-o serie de astfel de măsuri propuse de legiuitor, care să asigure încadrarea în țintele stabilite prin Strategia fiscal- bugetară. Ca atare, sumele de bani destinate plății premiului anual sunt acordate personalului bugetar, numai că sub o altă formă, anume cea a majorărilor aplicabile la salariile de bază/indemnizații în cuantum de 15%.
S-a mai reținut că, în acest sens este expunerea de motive a Legii nr. 285/2010, potrivit căreia, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, iar sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea acestor majorări salariale prevăzute pentru personalul din sectorul bugetar.
Dispozițiile Legii nr. 285/2010 au fost analizate și de Curtea Constituțională, care, prin decizia nr.1655/2010, a reținut referitor la măsurile prevăzute de acest normativ următoarele: "Curtea a impus o obligație de rezultat legiuitorului, aceea ca după 1 ianuarie 2011 să revină la "cuantumul salariilor/indemnizațiilor și soldelor de dinainte de adoptarea acestor măsuri de diminuare, în condițiile încadrării în politicile sociale și de personal, care, la rândul lor, trebuie să se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare (…)";. De asemenea, s-a arătat în decizia menționată că "pe perioada cât drepturile salariale stabilite sunt inferioare momentului iunie 2010 înseamnă că, în continuare, există o restrângere a exercițiului unui drept fundamental, respectiv a dreptului la salariu, ca și corolar al dreptului la muncă";, iar o situație de criză economică, astfel cum este justificată în chiar expunerea de motive a legii, reprezintă un temei suficient de grav pentru a determina astfel de măsuri, printre care și neplata premiului anual aferent anului 2010, aplicate nediscriminatoriu întregului personal plătit din fondurile publice.
În contextul jurisprudențial al Curții Constituționale este relevantă și Decizia nr. 207 din 17 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 10 martie 2009, în cuprinsul căreia Curtea, în mod judicios a reținut că: "legiuitorul este în drept totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula";.
În ceea ce privește momentul intrării în vigoare a prevederilor legale criticate - Legea nr. 285/2010, s-a constatat că acestea au intrat în vigoare la data de_ și se aplică întregului personal bugetar beneficiar al premiului anual conform reglementărilor legale anterioare.
Prima instanță a mai reținut că, teoretic, Legea nr. 285/2010 - lege nouă se aplică premiului anual aferent anului 2010, întrucât suntem în cazul unor raporturi juridice ce nu sunt încheiate, ci sunt născute numai sub imperiul legii vechi, dar nu
și-au epuizat efectele, câtă vreme plata premiului anual nu a fost realizată în luna ianuarie a anului 2011. Ca atare, plata premiului anual, ca efect viitor al unei situații reglementate prin legea veche, va fi în mod evident sub incidența legii noi, respectiv Legea nr.285/2010 în situația de față.
Legiuitorul, în virtutea prerogativelor sale constituționale, a stabilit că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă sub această formă, începând cu luna ianuarie 2011, ci sub forma majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Ca atare, prevederile Legii nr.285/2010 nu retroactivează, acestea neproducând niciun efect pentru perioada anterioară emiterii lor, în ceea ce privește plata premiului anual aferent anului 2010, legiuitorul operând numai o modificare în ceea ce privește plata efectivă a acestuia, plată care are loc sub forma majorărilor salariale ce se acordă în acest an.
mai reținut că legiuitorul este îndrituit să stabilească atât cuantumul drepturilor salariale, mai ales al celor suplimentare (cum sunt primele, premiile, sporurile etc.), cât și modalitatea de plată a acestora, orice suprimare sau eliminare a unor astfel de drepturi salariale aplicându-se asupra tuturor raporturilor juridice de muncă aflate în derulare, fără ca aceste măsuri să atragă nerespectarea dispozițiilor constituționale privind neretroactivitatea legii.
Prin urmare, tribunalul a reținut că intră în competența exclusivă a legiuitorului, luarea în considerare, la construcția sistemului de salarizare în sectorul bugetar, a sporurilor, premiilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar măsura privind neacordarea premiului anual aferent anului 2010 în anul 2011 este una legitimă din punct de vedere
legal și constituțional și se înscrie în rândul politicilor de personal ale statului.
Prima instanță a mai reținut că, pentru conturarea unei posesii sau bun în sensul convenției, în ceea ce privește drepturile salariale, este necesar un fundament solid în dreptul intern, dreptul să fie prevăzut în ordinea de drept a statului. În momentul în care dreptul salarial este abrogat sau suspendat, iar această operațiune se realizează prin lege, nu se mai poate reține în continuare existența unei posesii sau a unui bun.
Principiul este exprimat în hotărârea Kechko versus Ucraina, în care se arată că:"…este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, făcând modificările legislative necesare. Totuși, dacă printr-o dispoziție legală în vigoare se stabilește plata unor sporuri și condițiile pentru aceasta au fost îndeplinite, autoritățile nu pot în mod deliberat să refuze plata lor, atâta vreme cât dispozițiile legale sunt în vigoare";.
Pentru aceste considerente, acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C. M., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurenta susține că, prin acțiunea înaintată a solicitat plata premiului aferent anului școlar 2009/2010, care, potrivit Legii nr.128/1997, a început la data de_ și s-a finalizat pe_ .
Se consideră că dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 se referă la premiul anual corespunzător anului școlar 2010/2011 și nu a anului școlar 2009/2010.
Pe de altă parte, s-a mai arătat că dispozițiile Legii nr.285/2010 se aplică începând cu_, iar premiul aferent anului școlar 2009/2010 trebuia să-i fie acordat până la sfârșitul anului calendaristic 2010, așa cum prevăd dispozițiile art. 14 din HG nr. 281/1993.
Analizând recursul formulat de reclamanta C. M., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale și convenționale invocate în cauză, se reține că acesta este nefondat
, pentru următoarele considerente:
În mod greșit recurenta susține că premiul anual ar fi fost stabilit pe ani școlari și nu pe ani calendaristici.
Astfel, art. 25 din Legea nr. 330/2009 prevedea următoarele:
Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu lu na ianuarie a anul ui următor perioadei
pentru care se acordă premiul.";
De altfel, chiar în finalul acțiunii formulate, fila nr.2 dosar de fond, reclamanta arată că:" nu am beneficiat de plata premiului anula aferent anului 2010.";
În ceea ce privește art.36 lit.a) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Județului Maramureș pe 2008-2009, invocat în cauză de către recurentă, Curtea reține că, prin art. 47 din Legea-cadru nr. 330/2009, au fost abrogate dispozițiile art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 care prevedeau că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, astfel încât aceste prevederi contractuale nu mai puteau fi aplicate în cauză.
Se mai reține că la data la care premiul anual pe anul 2010 ar fi fost scadent, conform art.25 alin.4 din Legea nr.330/2009, respectiv în luna ianuarie 2011, erau aplicabile dispozițiile art.8 din Legea nr.285/2010, potrivit cărora, sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.
Se mai constată că în mod eronat recurenta a apreciat că în speță se poate reține retroactivitatea legii, având în vedere faptul că, în luna ianuarie 2011, problema acordării premiului anual era reglementată prin Legea nr.285/2010, lege în vigoare la acea dată.
Pentru aceste motive nu se poate reține în cauză nici faptul că dreptul reclamantei la premiul anual era unul câștigat, întrucât, dispozițiile legale în vigoare nu-i mai îndreptățeau la acordarea acestuia.
În ceea ce privește ingerința Statului în dreptul reclamanților la un "bun"; în sensul Convenției și analizarea acesteia conform dispozițiilor art.20 din Constituția României, prin raportare la art.17 din Declarația Universala a Drepturilor Omului și a art. l din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, se reține că măsurile luate de către legiuitor în privința premiului anual pentru anul 2010 au urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public de a se asigura stabilitatea economică în condițiile crizei economice, interes care primează celui particular.
De asemenea, nu se poate reține că în speță s-ar fi încălcat principiul proporționalității măsurii, reclamanta nefiind pusă în situația de a suporta o sarcină excesivă și disproporționată față de scopul legitim urmărit.
De altfel, prin decizia nr.115/_ a Curții Constituționale, s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.8 din Legea nr.285/2010, reținându-se, pe de o parte, faptul că premiul anual nu este un drept fundamental, că prin aceste dispoziții nu au fost încălcate: principiile neretroactivității legii și egalității de tratament, prevederile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată, legiuitorul reglementând o modalitate de plată eșalonată a acestui drept, care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților și interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice.
În acest sens, Curtea Constituțională a reținut următoarele:
"Cu privire la natura premiilor în bani acordate angajaților, conform legii, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Așadar, Curtea reține că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.
În ceea ce privește susținerile autorilor excepției potrivit cărora neplata premiului anul aferent anului 2010 a condus la nașterea unui drept de creanță, creanță ce reprezintă un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea Constituțională reține că, într-adevăr, obligația de plată a unor sume de bani reglementată prin lege se constituie într-un drept de creanță al angajatului asupra angajatorului. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, de pildă în Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, că ține de marja de apreciere a statului acordarea beneficiilor plătite din fonduri publice angajaților săi. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, adoptând în acest sens modificările legislative corespunzătoare. Însă, în cazul în care o dispoziție legală în vigoare prevede acordarea unor asemenea beneficii, iar condițiile prevăzute de lege sunt îndeplinite, autoritățile statului nu pot refuza în mod deliberat plata acestora pe perioada cât prevederile legale sunt în vigoare.
Curtea constată că legiuitorul, prin aceleași dispoziții de lege criticate - art.
8 din Legea nr.285/2010
-, a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege. Așadar, beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, este astfel recunoscut de acesta din urmă, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază. De altfel, nici art. 25 alin. (4) teza final ă din Legea -cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, în prezent abrogată, care prevedea acordarea acestui premiu "începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul", nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligației de plată, astfel că legiuitorul poate să reglementeze o modalitate de plată eșalonată care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil, pe de o parte, între interesele angajaților în cauză, și, pe de altă parte, interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul actualei crizei economice (a se vedea, în acest sens, Decizia nr.1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011 și, respectiv, Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009).
Totodată, Curtea constată că, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea art. 11 di n Ord onanța de urgență a
Guvernului nr.37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011
, referitoare la instituirea pentru anul 2012 a unor măsuri
financiare în domeniul bugetar, creșterea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.
În concluzie, Curtea constată că nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată. Premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, dar dispozițiile de lege criticate prevăd, în același timp, doar modalitatea prin care statul urmează să-și execute întru totul această obligație financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate
în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Având în vedere cele expuse, nu se poate reține nici încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție. Dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivități legii. Curtea s-a pronunțat constant în acest sens, de pildă prin Decizia nr. 812 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din
11 decembrie 2006 sau Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004.";
Pentru aceste considerente, urmează ca, în temeiul, disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civilă, să se respingă recursul formulat de reclamanta C. M. și să se mențină sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. M. împotriva sentinței civile nr.1289 din 10 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S. -C. B. I. -R. M.
G.
G. C.
Red.:C.M.;
Tehnored.:C.M./V.R.;
2 ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalul Maramureș: C. M. .
