Sentința civilă nr. 14032/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă

Cod operator de date cu caracter personal 3184

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 14032/2013

Ședința publică de la 10 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. B.

Asistent judiciar C. -E. P. Asistent judiciar I. R. Grefier O. -R. L.

S-a luat spre examinare acțiunea formulată de reclamanții B. C. C.

, P. L. A., G. I. S., S. I. L., G. N. R. și OROIAN S.

C. în contradictoriu cu pârâții S. C. DE R. C. -N. și C. J.

C., având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanți, avocat Ana Lupu, pentru pârâtul de rândul 1, se prezintă avocat în substituire P.

R., lipsă fiind pârâtul de rândul 2.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta pârâtului de rândul 1 depune la dosarul cauzei copia cererii adresată C. ui J. C., privind suplimentarea bugetului pentru anul 2012, în luna decembrie fiind suplimentat de 2 ori și depune și copia centralizatoarelor care sunt depuse în fiecare lună la trezorerie.

Reprezentanta reclamantelor arată că din actele și adresele depuse la dosar nu rezultă faptul că ar fi cerut o anumită sumă de bani pentru ralierea salariilor reclamanților, rezultă doar suplimentarea bugetului cu întregul personal.

În replică, reprezentanta pârâtului de rândul 1 arată că în momentul în care se solicită suplimentarea bugetului, nu se solicită pentru anumite persoane, ci pentru tot personalul. Mai arată, ca într-adevăr există două clase diferite de salarizare pentru funcții similare, pentru motivul că la momentul promovării reclamantelor nu se putea acorda o mărire de salariu de 20%, ci doar o creștere de 5%, având în vedere și legile care obl8igau la păstrarea salariilor existente, iar această creștere de 20% se acordă doar în cazul angajării, promovării sau revenirii după suspendarea contractului individual de muncă, iar reclamantele nu se aflau în niciuna dintre aceste situații.

Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a C. ui J. C. .

Reprezentanta reclamantelor solicită respingerea excepției invocate, raportat la prevederile HG nr. 56/2009, care a aprobat normele metodologice de aplicare a OUG 162 din 2008, art. 25-26, autoritățile publice locale către care Ministerul Sănătății a transferat prin OUG nr. 162/2008 anumite competențe, a transferat și competența de a fi analizate de autoritățile publice locale, bugetele spitalelor aflate în subordine, iar Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, prevede că autoritățile publice locale care au în subordine aceste instituții publice să fie avizate cu privire la stabilirea bugetului.

Reprezentanta pârâtului de rândul 1 solicită respingerea excepției invocate, având aceleași concluzii ca și reprezenta ta reclamantelor.

Instanța respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a C. ui J.

C., apreciind că are calitate procesuală pasivă, raportat la actele normative invocate de către părți.

Reprezentantele părților arată că nu mai au alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.

Reprezentanta reclamantelor solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în scris, iar pe cale de consecință obligarea pârâtului de rândul 1 să stabilească începând cu data promovării prezentei acțiuni, pentru fiecare reclamantă ca salariul de bază aferent funcției de asistent medical principal cu studii medii superioare pe care acestea le ocupă să fie aliniat la nivelul salariului de bază aflat în plată pentru funcții similare, totodată să fie obligat acesta la plata către fiecare reclamantă a diferențelor de drepturi salariale între salariul acordat până la data promovării prezentei acțiuni și salariul care i se cuvine, începând cu data de_ până la punerea în executare a sentinței ce se va pronunța, iar obligarea pârâtului de rândul 2, în calitate de ordonator de credite să își dea avizul, în sensul alocării sumelor necesare stabilirii și achitării drepturilor salariale solicitate, cu cheltuieli de judecată. Depune și concluzii scrise.

Reprezentanta pârâtului de rândul 1 solicită respingerea acțiunii reclamantelor pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare, arătând că pârâtul nu a avut posibilitatea majorării salariilor reclamantelor la nivelul maxim de 20%, având în vedere legile în vigoare la acea dată, iar cele două promovări care au avut loc în anul 2012 s-au făcut pe baza hotărârii conducătorului unității, cu acordul membrilor de sindicat. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Instanța reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Reține că prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamanții B. C.

C., P. L. A., G. I. S., S. I. L., G. N. R. și OROIAN S. C. în contradictoriu cu pârâții S. C. DE R. C. -N. și C. J. C. au solicitat instanței obligarea pârâtului de rd.1 ca salariul de bază - aferent funcției de asistent medical principal cu studii superioare pe care îl ocupă să fie aliniat la nivelul salariului de bază aflat în plată pentru funcții

similare, în cuantum de 1773 lei, să fie obligat acest pârât să le plătească diferențele de drepturi salariale între salariul acordat până la data promovării acțiunii si salariul care li se cuvine, începând cu data de_ si până la punerea în executare a sentinței, să fie obligat pârâtul de rd.2 să își dea avizul în sensul alocării acestor sume necesare stabilirii si achitării drepturilor salariale solicitate si încadrarea lor în bugetul care se constituie la nivelul angajatorului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt încadrați în cadrul S. ui C. de R. C., în funcții de asistenți medicali cu grad principal și studii superioare, dar cu toate că au aceeași pregătire ca și ceilalți colegi ai lor, beneficiază de salarii de bază diferite față de aceștia.

Astfel, colegii care sunt încadrați tot ca și asistenți medicali principali, cu studii superioare, beneficiază de un salariu de bază de 1773 iar ei au beneficiat de o mărire salarială de aproximativ 5%, astfel că salariul de bază în cazul lor este de 1436 lei.

Reclamanții au apreciat că în conformitate cu prevederile art.3, 5 respectiv art.9 alin.1 din Legea nr. 284/2010, sunt îndreptățiți să beneficieze de salarii egale cu colegii care au aceeași pregătire profesională, aceeași responsabilitate a postului și depun aceeași muncă.

De asemenea, au menționat că deși au efectuat demersurile necesare pentru a obține majorarea salariilor pe cale amiabilă, aceste demersuri au rămas fără rezultat, motiv pentru care au formulat prezenta acțiune.

Aceștia mai arată că în cursul lunii decembrie 2012 au fost promovate pe postul de asistent medical principal cu studii superioare un număr foarte mare de colege, care au fost încadrate la salariul maxim de 1773 lei, desi așa după cum au arătat ele se află în plată cu un salariu de bază mai mic, respectiv 1436 lei.

În drept, sunt invocate prevederile art. 16 din Constitutia României, art. 5 si art. 6 din Codul Muncii, art. 3 lit.c, art. 5 lit.a si c din Legea nr. 284/2010, art. 28 din Lega nr. 68/2011 si art. 267 lit.c din Codul Muncii.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul S. C. de R. C. -N., a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării, pârâtul a invocat excepția lipsei de obiect a cererii, arătând că reclamanții nu au specificat valoarea și întinderea cererii, nu au arătat perioada exactă pentru care solicită recalcularea și plata retroactivă a salariului, precum și faptul că nu au arătat cuantumul sumei de bani revendicată, ceea ce cade in sarcina lor.

Ulterior, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere prevederile art.268 alin.1 lit.a C. muncii, și art.211 lit.a din Legea nr. 62/2011 referitoare la termenul de 45 de zile în care pot fi contestate deciziile prin care s-au stabilit drepturile salariale.

Excepția prescripției dreptului material la acțiune urmează să fie respinsă, întrucât potrivit prevederilor art.210 din Legea nr. 62/2011, termenul de prescripție este de 3 ani de când cel în drept a cunoscut existența pagubei.

Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că salarizarea reclamanților s-a efectuat cu respectarea legilor in vigoare și că a fost de bună credință cu privire la

promovarea în gradul profesional a acestora, obținând avizul necesar pentru transformarea posturilor din studii medii în post cu studii superioare, însă nu poate acorda salarii egale după solicitarea reclamanților, având în vedere că încadrarea, promovarea angajaților s-a făcut in perioade diferite de timp și după reglementări legale diferite, care de-a lungul timpului au generat salarii inegale pentru aceleași funcții și pregătire profesională, creând nemulțumire în rândul angajaților.

Pârâtul a mai arătat că nu angajatorul a creat această situație ci legile de salarizare au reglementat astfel noua încadrare și salarizarea pe noua funcție de asistent medical.

Astfel, a fost nevoit să aplice prevederile art. 30 alin.5 din Legea nr. 330/2009 care arată că " în anul 2010 personalul aflat în funcție la_ își va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009";. Așadar, după data de_, ca urmare a blocări salariilor la nivelul lunii decembrie 2009 în cadrul său se aflau în plată două niveluri de salarii pentru funcții similare.

Aspectele arătate mai sus nu au putut fi remediate deoarece prin art. 33 din Legea nr. 284/2010, legiuitorul a blocat în continuare nivelul de salarizare la nivelul avut în luna decembrie 2010, iar conform art. 4 alin.3 din Legea nr. 285/2010 "personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu data de_, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații si grade prevăzute în legea -cadru, în raport fu funcția, vechimea, gradul si treapta avute de persoana reîncadrată la_ ";.

În drept, sunt invocate prevederile art. 115 Cod Procedură Civilă (f.17-

21).

La rândul său, pârâtul C. J. C. a formulat întâmpinare prin care a

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția invocată, acesta a arătat că, conform prevederilor HG 56/2001, unitățile sanitare cu paturi transferate sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii si funcționează pe baza autonomiei financiare. Veniturile proprii ale acestora provin din sumele încasate pentru serviciile mediale si alte prestații efectuate pe bază de contract, precum si din alte surse, conform legii.

Bugetele locale participă la finanțarea unor cheltuieli de administrare si funcționare, respectiv bunuri si servicii, investiții, reparații capitale, consolidare, extindere s modernizare, dotări cu echipamente medicale ale unităților sanitare cu paturi transferate, în limita creditelor bugetare cu această destinație în bugetele locale. Așadar, rezultă că din bugetele locale nu se finanțează cheltuieli de personal ale unităților sanitare.

Pe fondul cauzei, sunt aplicabile prevederile art. 21 din HG nr.56/2009, art. 93 alin.5 si alin.5 indice 1 si art. 190 indice 1 din Legea nr. 95/2006 prin care se arată că, contractul de furnizare de servicii medicale ale spitalului cu Casa de Asigurări Sociale de Sănătate reprezintă sursa principală a veniturilor în cadrul bugetului venituri si cheltuieli si se negociază de către manageri cu conducerea Casei de Asigurări Sociale de Sănătate (f.23-26)

În drept sunt invocate prevederile HG nr.56/2009 și Legea nr.95/2006. Examinând actele dosarului, instanța reține următoarele:

Reclamantele au fost încadrate începând cu data de_ conform dispozițiilor legale, respectiv OUG nr.115/2004 și HGR nr.150/1999, prin transformarea postului de asistent medical principal cu studii medii în asistent medical cu studii superioare cu menținerea vechimii, respectiv a gradației avute și cu acordarea creșterii salariale de 5% la salariul avut anterior, creștere în limita minimă permisă de lege.

Acestor reclamante li s-au emis dispoziții de încadrare pe postul de asistent medical principal și de stabilire a salariilor de încadrare, decizii care nu au fost contestate în condițiile legii, rămânând astfel definitive.

Conform Actelor adiționale nr.1 și nr.2 la contractele individuale de muncă ale reclamantelor,necontestate, încheiate la data de_ ,acestora li s-a stabilit un salariu de bază brut lunar de 1436 lei(f.31,42,52,61,70,79,81 )

În anul 2010 ca urmare a aplicării Legii nr.330/2009 reîncadrarea personalului plătit din fonduri publice s-a făcut la nivelul salariului avut in luna decembrie 2009.

Având în vedere prevederile Legii nr.284/2010, reclamantele s-au adresat pârâtului, solicitând ca acesta să le acorde salariul de bază brut lunar la nivelul sumei de 1773 lei, iar nu la nivelul sumei de 1436 lei.

Pârâtul de rd.1 a sesizat C. J. C., prin adresa nr. 1954/_, căruia i-a solicitat un punct de vedere și aprobarea în vederea diminuării diferențelor de salarizare pentru aceeași funcție a suplimentării bugetului aferent anului 2012 pentru titlul ";cheltuieli de personal";, așa cum a solicitat prin adresele nr.16457/_ și nr.5841/_ (f.147).

C. J. C. a comunicat, prin adresa nr.16457/_, că încadrarea, reîncadrarea și promovarea personalului s-a făcut corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale în conformitate cu legile de salarizare existente și aflate în vigoare. De asemenea, s-a arătat că prin Hotărârea C. ui J. nr. 284/_ s-a aprobat majorarea bugetului la titlul 10";cheltuieli de personal"; prin redistribuirea sumei de 802,05 mii lei de la titlul 20 "Bunuri si servicii"; (f.149).

În luna noiembrie 2009 a intrat in vigoare Legea nr. 329/2009 care prevedea la art.10 alin.1 obligativitatea pârâtului ca în perioada octombrie - decembrie 2009 să diminueze cheltuielile de personal în medie cu 15,5% lunar.

Reclamantele au fost promovate la data de_ și acestora li s-a menținut vechimea și gradația avute și li s-a acordat sporul maxim de 5%, în limitele prevăzute de lege.

Conform prevederilor art.30 alin.5 din Legea nr. 330/2009, în anul 2010 personalul aflat in funcție la data de_ își va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.

La data de_, reclamantele se aflau in funcție și au beneficiat de salariul avut în decembrie 2009, stabilit prin dispozițiile definitive existente la dosar.

Pentru anul 2011, potrivit prevederilor art.4 alin.3 din Legea nr. 285/2010, personalul plătit din fonduri publice printre care se află și reclamantele, se reîncadrează începând cu ianuarie 2011 pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea cadru, respectiv Legea nr. 284/2010 în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la data de_ .

Față de această prevedere legală, pârâtul a avut obligația să păstreze nivelul de salarizare și să reîncadreze reclamantele corespunzător tranșelor de vechime în muncă avute in luna decembrie 2010 pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale deținute și să le stabilească clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător acesteia.

Pentru anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază de încadrare al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, care fac parte, potrivit legii din salariul brut, se menține la același nivel cu cel care se acorda personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.

În anul 2013, art.1 din OUG nr.84/2012 prevede că, se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012, drepturile prevăzute la art.1 și art.3-

5 din OUG nr.19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea prejudiciilor salariale aprobate cu modificări prin Legea nr. 182/2012.

Față de cele ce preced, instanța concluzionează că salariul de bază lunar brut a fost stabilit în limitele legale de către pârâtul de rândul 1, prin dispozițiile existente la dosar, iar acesta a fost supus prevederilor legale succesive care nu au permis majorarea acestuia decât în condițiile stabilite de aceste legi.

În sectorul public, salarizarea este prevăzută de lege și atunci când aceasta prevede o salarizare cuprinsă intr-un nivel minim și intr-un nivel maxim, cuantumul salariului se stabilește prin negociere de către părțile contractante în limitele impuse de lege.

Dacă legea prevede anumite modificări ale salariului, acesta se modifică de drept în temeiul legii, fără a fi necesar consimțământul părților.

Salariul reclamantelor a fost stabilit, așa cum am arătat, prin dispozițiile angajatorului în limitele prevăzute de OUG nr.115/2004 și apoi a fost acordat conform actelor normative succesive în materie de salarizare arătate în prezentele considerente și nu prin comparație cu salariul altor persoane încadrate chiar pe aceeași funcție cu aceleași studii și cu aceleași atribuții.

Având în vedere cele ce preced, instanța, în temeiul art. 208 si urm. din Legea nr. 62/2011 apreciază că cererea reclamantelor este nefondată și urmează să fie respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. J. "S. "; C., cu sediul în C. -N., str. Salcâmului nr. 36, ap. 1, jud.C. ,în numele și pentru membrii de sindicat OROIAN S. C., dom. în comuna M. V. nr.596,

jud.C., B. C. C., dom. în C. -N., str. M. nr. 5, ap. 98, jud.C. ,

P. L. A., dom. în C. -N., str. N.B. nr.14, ap. 4, jud.C., G. I. S.

, dom. în C. -N., str. G. D. nr. 23, jud.C., S. I. L., dom. în C.

T. str. M. nr. 13, ap. 20, jud.C. și G. N. R., dom. în C. -N., str. N. nr. 10, bl. N 1, sc.1, et.3, ap. 7, jud.C. în contradictoriu cu pârâții S.

C. DE R. C. -N., cu sediul în C. -N., str. V. nr. 46-50, jud.C. și

C. J. C., cu sediul în C. -N., Calea D. nr.106, jud.C. . Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 10 Octombrie 2013.

Președinte,

E. B.

Asistent judiciar,

C. -E. P.

Asistent judiciar,

I. R.

Grefier,

O. -R. L.

Red.EB/VAM 9 ex./_

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 14032/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă